Călător prin țara mea – Păpuși din linguri de lemn * Ziua 4

În întâlnirile pe care le-am avut cu acești mici școlărei, am încercat să aduc în fața lor activități cu care nu erau atât de familiari, pentru a-i scoate din confortul lor și a-i provoca să-și testeze limitele. Unii dintre ei, cum era și firesc, au dat curs cu bucurie, interes și curiozitate alții fiind pe cale de a renunța de îndată ce au constatat că e nevoie de răbdare, migală ori atenție. Pentru cei din urmă am alocat mai mult timp încurajându-i a nu abandona, aducându-le în atenție partea interesantă/captivantă a activității.

Ziua a patra a fost dedicată oamenilor de seamă ai acestei țări, aici ajutându-mă de colecția de la editura Gama – Români celebri de care copiii au fost foarte încântați.

Au avut curiozitatea de a afla cât mai multe lucruri, discuțiile țesute fiind extrem de interesante, captivante ceea ce a făcut să nu ne dăm seama cât de repede s-a scurs timpul.

Am ales să mă aplec mai mult asupra unuia dintre ei și l-am ales pe Brâncuși, cel despre care sunt atâtea de arătat și aflat. Cartonașele informative de la twinkl mi-au fost de un real ajutor, pentru că mi-au oferit posibilitatea ca fiecare școlar să citească cu voce tare unul dintre ele, exercițiu pe care foarte puțini îl fac acasă. Așa am constatat mirarea unora dintre ei atunci când s-au auzit.

Un album de artă despre Constantin Brâncuși a fost adus în atenția lor și am aflat, cu mirare, că unii dintre ei nu mai văzuseră așa ceva niciodată. Probabil, unii dintre părinți consideră că sunt prea mici pentru a le arăta așa ceva, însă nu au dreptate. Ei trebuie puși în fața acestor tipuri de cărți mai speciale, tocmai pentru a deprinde un obicei și de a le înțelege mai târziu. M-am bucurat că am putut compara un album de artă cu o carte pentru copii, pentru că așa s-a putut vedea diferența, iar cei mici au răsfoit cu încântare paginile supradimensionate și cerate ale albumului.

S-au iscat discuții pe care nu credeam că le voi auzi, una dintre ele fiind legată de anul 1920, atunci când Brâncuși a venit și în România, a fost și în Franța, dar a zburat și peste ocean, în Statele Unite ale Americii, acolo unde avea o expoziție. De la drumul pe care l-a făcut pe jos până la Paris, în tinerețe, drum care aproape l-a omorât, a ajuns după multă trudă și seriozitate să străbată mii de kilometri pe mai multe continente și să primească recunoaștere talentului său la scară planetară.

După ce am așezat informațiile atât cât s-a putut, am provocat copiii la o partidă de scriere creativă și m-am felicitat că am fost atât de inspirată. Am pregătit niște fișe pe care să le completeze, fișe pe care le găsiți mai jos, cine știe când vă vine cheful.

Pentru a vă dovedi că nu glumesc, atașez câteva rânduri.

Dacă veți citi, veți înțelege la ce anume mă refer.

Pauza ne-a prins într-o discuție efervescentă pe care am îndulcit-o cu o gustare, pentru a ne pregăti pentru ceea ce urma și anume, costume populare din linguri de lemn.

Încă o dată am apelat la talente de năzdrăvani, unde știam că găsesc un model pentru așa ceva. Găsiți acolo, dacă veți fi dornici să meșteriți așa ceva, tot ce vă este necesar, detalii în amănunt și tipare necesare confecționării.

Odată materialele aduse în fața lor (linguri de lemn am găsit la Pepco, cu 1.50 lei), s-au apucat să le meșterească. Am avut și cazuri în care costumele populare arătau ca unele de clovni, ori pe care se regăseau foarte multe ștrasuri ori perle, dar altele au fost de-a dreptul minunate prin atenția la detalii și modul de confecționare.

La final, unele dintre ele arătau cum se poate vedea mai jos.

Nu cred că este necesar să mai spun cum a fost pentru că se poate vedea cu ochiul liber. Mai este o singură zi din acest proiect care s-a întins pe o săptămână, iar atunci vom vorbi despre Delta Dunării și Marea Neagră. Sunt nerăbdătoare să văd cu ce mă mai uimesc acești minunați copii.