Machete didactice – Când zilele au picățele

Săptămâna trecută am primit un mail de la o doamnă care mă întreba dacă nu pot să-i confecționez mai multe buline. Îmi spunea câte, dimensiunile lor și culorile necesare.
Am mai făcut buline dar nu așa de multe și nu din materialul solicitat. Doamna menționa că vrea neapărat ca ele să fie din polistiren de 1 centimetru. Pentru cunoscători, polistiren expandat din cel cu care lucrez eu, nu există la asemenea grosime, drept pentru care a trebuit să achiziționez polistiren extrudat de 1 centimetru. Am achiziționat un set de 10 bucăți pe care am dat 50 de lei. Da, țin să menționez acest lucru pentru că nu de puține ori aud:

Vaaai! Dar vrei atâta pe o machetă când o placă de polistiren costă câțiva lei?

Uite că nu-i așa și în ceea ce mă privește am considerat, întotdeauna, această formulare ca fiind disprețuitoare. Eu nu am prostit pe nimeni și nici nu am fraierit. Am oferit, întotdeauna, toate detaliile necesare pentru a fi în cunoștință de cauză. Mai trebuie să mai adaug că pentru a confecționa o machetă nu este nevoie doar de polistiren? Nu, nu cred că este necesar!

348953

Cu ocazia asta am aflat că acest polistiren, extrudat, înghite mai multă vopsea, necesită mai multă atenție și se taie mai greu. Am mai făcut câteva machete din acest material dar eu nu-l consider așa de prietenos în ceea ce privește manufactura. Unde mai pui că dacă-l înțepi rămâne urmă, deci nu-i prea bun pentru aviziere.

Doamna avea nevoie de aceste buline la amenajarea unui spațiu de joacă și totul a trebuit făcut pe repede-nainte, asta pentru că timpul rămas până la deschidere era foarte scurt.

20170118_155029

Pentru ca suprafața să fie acoperită integral a trebuit să le vopsesc de două ori și e adevărat că au ieșit foarte frumos. Nu am folosit pensulă, pentru că ar fi rămas urme ci am optat pentru un trafalet mai micuț, special confecționat pentru așa ceva.

20170118_155430 20170118_155849 20170118_155700

Important este că le-am terminat în timp util, cei de acolo le-au putut monta , iar la inaugurare totul a fost în bună ordine.
O provocare căreia i-am dat curs cu plăcere și curiozitate și mă bucur că a ieșit așa cum a trebuit.
Doamna mi-a promis și niște fotografii dar ele nu au ajuns până acum. Dar eu le aștept! 🙂

Școlărel de clasa a V-a – Aplicație practică la Educație Tehnologică

Educația Tehnologică de clasa a V-a este o materie în care termenii întâlniți nu prea te îmbie la multe. Nu pricep de ce trebuie un copil de-a V-a să învețe despre infrastructuri și planșee, elemente de limbaj grafic necesare atunci când se confecționează planurile de locuințe, apometre sau tot soiul de rețele de apă. Cred că ar fi fost mult mai interesant dacă se făceau activități practice în adevăratul sens al cuvântului. Se pot confecționa așa de multe lucruri care mai apoi, atunci când voi fi adulți și părinți, vor constitui un mare avantaj în a le stăpâni. Dar este foarte, foarte multă teorie care nepusă în practică e sortită uitării.

img_4289-jpg3010

La fiecare final de capitol există câte un test de evaluare iar pe alocuri copiii sunt îndemnați să facă și câte o aplicație practică.
La capitolul III, cel pe care tocmai l-au terminat, acolo unde au învățat despre școală, aplicația practică sună așa:
Realizați un produs decorativ pentru cabinetul de educație tehnologică respectând etapele din fișa de lucru (aplicația se poate realiza individual sau pe echipe).20170130_134403

Apoi este prezentată o fișă de lucru pe care copilul s-o urmărească în executarea pașilor necesari.
Iată cum este prezentată această fișă:

1. Denumirea produsului: Tablou decorativ din materiale textile.
2. Materiale folosite: deșeuri textile (fire textile, țesături, tricoturi), hârtie albă sau colorată, lipici.
3. Caracterizarea produsului: produs decorativ
4. Etapele de lucru:
alegerea modelului ;
imprimarea pe hârtie a modelului;
pregătirea materialelor necesare;
aplicarea materialelor textile pe model;
finisarea.
5. Controlul de calitate: profesorul verifică modul de realizare a produsului.
6. Prezentarea produsului: decorarea cabinetului sau a sălii de clasă.
7. Reclama produsului: poate fi sub formă de text și desen.
8. Stabilirea costului produsului.

Mie una nu mi-a fost prea clar ce am de făcut după explicațiile date și din această pricină am procedat așa cum am știut.

Luca a ales ursulețul din carte și a trecut la treabă. Pentru acest craft a avut nevoie de următoarele materiale:
fetru de culoare maro, bej, negru și roșu
carton alb și verde
ochi mobili
hârtie decorativă cu frunze
lipici
foarfece
Prima dată s-a tăiat un cerc din fetru maro cu diametrul de 20 de centimetri, cel care urma să fie capul. Acesta a fost lipit pe un dreptunghi de carton alb.

20170130_092046

Au urmat două cercuri, tot din fetru maro, cu diametrul de 9 centimetri ce urmau să fie folosite pe post de urechi.

20170130_092115

Pe ele s-au aplicat alte două cercuri, de data asta de culoare bej, diametrul lor fiind de 5 centimetri.

20170130_092311

Pentru bot a tăiat un cerc cu diametrul de 9 centimetri, din fetru bej, pe care a aplicat un năsuc din fetru negru cu diametru de 2,5 centimetri și o guriță.

20170130_092506

Două cercuri de 3 centimetri din fetru bej au fost tăiate pentru ochi. Pe ele s-au atașat ochișorii mobili.

20170130_092852

A urmat apoi un papion din fetru de culoare roșie.

20170130_092911

După ce a fost terminat ursulețul care este puțin diferit de imaginea prezentată în manual, el a fost decupat de pe carton. Tot ce a mai rămas de făcut a fost rama pe care să fie montat. Aceasta a fost confecționată dintr-o foaie de carton verde pe care a fost aplicat un chenar din hârtie decorativă.                                         20170130_141725

20170130_142117
Odată terminată și rama nu a mai trebuit decât să fie fixat ursulețul ceea ce a și făcut.20170130_142412

Acesta este rezultatul aplicației practice. Sunt convinsă că mulți copii ar îndrăgi să-l confecționeze pentru că nu este așa de greu. Evident că se poate completa întreg tabloul pentru a fi mai complex. Dar Luca a fost încântat de rezultat și a considerat că este suficient.

Dacă încercați și voi, nu ne arătați și nouă rezultatul? Îl puteți modificat și confecționa din alt tip de materiale. Spor la lucru!

 

Școlărel de clasa a V-a – „The river” de Gary Paulsen. Continuarea unei aventuri care te ține cu sufletul la gură

Povesteam despre întâlnirea cu Brian Robeson în aprilie anul trecut. Nu pot spune ce impact a avut asupra noastră și cât de mult ne-am dorit să putem continua să citim ce a urmat. Pentru că această poveste a avut același impact și asupra altor mii de cititori ai lui Gary Paulsen,  acesta a fost nevoit să nu lase povestea așa, cum s-a terminat ea în Toporișca. Despre ce se întâmplă în Toporișca puteți afla citind articolul de mai jos.

„Toporișca” de Gary Paulsen, o carte despre supraviețuire, determinare și speranță

20170121_182304Cele două cărți care vin să completeze aventura băiatului de treisprezece ani sunt „The River” și „Brian’s winter” și am reușit, după îndelungi așteptări și căutări să le avem. E drept, nu sunt scrise în limba română deoarece nu au fost traduse încă, dar pentru că Luca nu mai întâmpină mari greutăți, a citit-o fără probleme în original. Și eu pe lângă el. 🙂dscn8136

Pentru Brian Robeson cuvintele

We want you to do it again.”

îi vor schimba viața. La doi ani de când a fost blocat în pustiu, în urma prăbușirii avionului cu care se ducea la tatăl său, Brian se trezește că este solicitat de către Guvern să repete această experiență din dorința de a-i învăța și pe alții arta supraviețuirii. Când la ușa apartamentului au sunat trei bărbați în costume negre și i-au transmis această solicitare, după șocul inițial, dar și după consultări cu părinții lui, tânărul se hotărăște să plece în noua aventură.
După ce a fost salvat din sălbăticie, Brian a avut probleme în a reveni la viața normală asta pentru că nimeni nu înțelegea, cu adevărat, aventura prin care trecuse el. Familia, colegii chiar și psihologul nu au perceput și înțeles impactul avut asupra băiatului. După revenire a fost tratat ca o ciudățenie, urmărit și mediatizat peste măsură, propunândui-se chiar să fie protagonistul unui film despre cele întâmplate. Dar el nu și-a regăsit ritmul asta pentru că Brian cel dinainte de experiență nu mai era același cu cel de după.
Așa că, pleacă alături de Derek, un psiholog care să observe și să notez tot ceea ce va face Brian pentru a supraviețui.
Totul ia o întorsătură ciudată în momentul în care, în timpul unei furtuni, Derek este lovit de fulger, în urma acestui incident psihologul intrând în comă. Cu toate că în această aventură ei au plecat însoțiți de aparatură de comunicație, asta pentru a fi în siguranță, Brian descoperă că și ea a fost afectată de fulger, așa ei rămânând fără o linie de comunicare cu cei de acasă.
Dar băiatul găsește o hartă în geanta colegului său, pe ea descoperind un râu și se hotărăște să facă tot ce poate pentru a-l salva pe Derek.                                                img697

Brian se teme că Derek va muri de deshidratare, dacă nu-l poate duce la un doctor, singura lui speranță fiind aceea de a construi o plută și a încerca să-l transporte pe rănit o sută de mile în jos pe râu, la un post de tranzit, asta în cazul în care harta pe care o avea era bună.

Va reuși temerarul copil să treacă cu bine și peste această provocare? Rămâne să descoperiți singuri. 🙂

Și pentru că doamna noastră de engleză și-a manifestat dorința de a lucra cu Luca pe marginea cărților citite, am pregătit câteva  materiale în acest sens. M-a bucurat foarte mult inițiativa ei pentru că știu că altfel lucrează alături de ea.

the river novel study preview

worksheet-the-river-by-gary-paulsen

20170125_202232

Brian Robeson are un caracter unic. În ciuda faptului că este doar un adolescent, dă dovadă de o putere extraordinară și de o voință ieșită din comun pentru a supraviețui. Dar de data asta provocarea este și mai mare pentru că el luptă să salveze o viață. Nu este de omis faptul că trebuie să lupte și cu traumele din trecut ceea ce face ca acțiunea să fie mai palpitantă, mai atrăgătoare.

Spor la citit!

Școlărel în clasa a V-a – Verbul și înțelegerea lui

La limba și literatura română, secțiunea gramatică, clasa a V-a vine cu un bagaj foarte important dar și stufos. Se analizează și verbul mai în amănunt iar capcanele pe care ți le poate întinde sunt de tot soiul. Se știe că gramatica limbii române este grea, dacă nu chiar foarte grea iar o analiză a unui text, din acest punct de vedere, nu este la îndemâna oricui. Asta ca să nu spun că puțini sunt capabili să o facă cu adevărat corect. Am și eu multe de reparat dar asta nu înseamnă că mă dau bătută ci încerc, alături de copiii mei, să deslușesc ceea ce n-am priceput odinioară. Începuturile mele în mediul virtual au fost cu muuulte stângăcii și am văzut că dacă nu respecți scrierea dar și regulile limbii poți avea mult de furcă. Începând de la redactarea unui document te lovești de aceste aspecte și ca el să fie înțeles dar și plăcut ochiului trebuie să fii atent la toate. Sunt dăți în care poți parcurge de multe ori același text și, la final, după ce l-ai postat în mediul virtual să constați că tot mai există greșeli fie ele de exprimare ori redactare.
Am văzut și pe paginile oamenilor de litere asemenea scăpări dar asta nu înseamnă, în concepția mea, că ei nu se pricep. Pun mai degrabă pe seama oboselii, a unei relaxări de moment sau chiar a unor feste jucate de computer.
În ceea ce mă privește, știu că va trebui să învăț în continuare dar chiar și așa, atunci când mi se semnalează o eroare îmi place să se facă într-un mod civilizat, nu prin bășcălii și urlete. Și eu am semnalat asemenea erori autorilor dar am ales calea privată pentru că știu că e un moment stânjenitor, pe care nimeni nu-l agreează.
Dar să revin la verb.
Știu din practică că dacă în fața ta stă un document cu anumite informații, pe care privirea-l îmbrățișează și atunci când nu este nevoie, ceea ce este scris acolo îți rămâne întipărit în minte mai ușor. Cel puțin, în ceea ce ne privește pe mine și copii, metoda funcționează de minune.
Am avut de-a lungul timpului, pe avizierele de pe lângă birourile lor, tot soiul de materiale fie că în ele se făcea vorbire despre părți de propoziție ori vorbire, tabla înmulțirii ori formulele pentru aritmetica din ciclul gimnazial.
A venit rândul verbului și am stat mult să mă gândesc cum să-l fac. O brâncă a venit și de la imaginea pe care cei de la Teachers pay teachers au afișat-o, unde am văzut așa o abordare. Mă rog, ideea, pentru că eu am venit și am adaptat-o nevoilor noastre. Gramatica limbii engleze nu este atât de stufoasă, deci pentru ei e mai ușor. 🙂

Materialele necesare confecționării acestei planșe sunt:

o colaă de carton cu dimensiunea de 70X50 centimetri
carton colorat (eu am folosit numai pentru plicuri și întăritură la spatele etichetelor și florilor)
foi colorate A4 în cât mai multe culori
foaie cartonată cu modele (pentru plicul de la Provocările gramaticale)
bandă de mătase
bandă de bumbac cu diferite modele
bandă dublu adezivă
foarfece normal și zimțat

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să confecționez tiparele pentru ceea ce aveam să pun pe coala de carton. Atașez fișierul în care găsiți aceste tipare, pe care le puteți printa și folosi. Mărimea aleasă de mine pentru dimensiunea florilor a fost de A4 210X297, adică secțiunea de la printare în care pe pagină se pot încadra doar două imagini – central. Pentru floarea mare, dimensiunea a fost aceea a unei foi A4, aici trebuind să intre atât de multe timpuri.

timpurile-verbului-flori – tipare gratuite

plansa-verb-free-pattern

După ce am tipărit toate florile dar și toate cartolinele, le-am decupat și montat pe niște cartoane mai groase. La cele pe care a trebuit să atașez panglica am pus fund dublu, adică am prins panglica între două cartoane pentru a nu se vedea.

dscn8178
Voi puteți aduce îmbunătățiri și modifica după cum doriți. Dar noi, acum, pentru acest model am optat, după îndelungi frământări.
Pe coala de carton am fixat cu bandă dublu adezivă panglica de bumbac.                       20170126_190334

Apoi am adăugat toate florile și toate cartolinele pregătite anterior. Veți observa că sunt și trei plicuri pe acestă planșă. În unul se odihnește o analiză gramaticală a verbelor, completă și complexă. E vorba de plicul albastru pe care dealtfel și scrie. Pe cel verde se vor adăuga noțiunile ce vor urma a fi învățate.                                     dscn8181

 Pe cel cu buline în relief este destinat unui soi de corespondență, atunci când copilul nu înțelege sau are de rezolvat ceva. M-am gândit că e mai provocator ca să nu mai amintesc de frumusețea vizuală.

20170127_123016

La final pe planșa noastră s-au mai adăugat câteva elemente care s-o facă mai prietenoasă și mai atractivă.

20170127_124115

Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele.
Socrate

Activități educative copii – Periodic, o fasolă vrea să ne jucăm cu ea. Proiect biologie clasa a V-a

Da, cam asta mi-a venit în minte când am văzut cerința de la biologie – clasa a V-a: germinația la fasole. Avem câțiva ani de când ne tot jucăm cu ele, atunci când ne vine dorul sau când programa școlară o cere.
Și pentru exemplificare, iată!

Alcătuirea unei plante

Astăzi „despicăm” legumele-n 4!

Cât încă nu-i totul înghețat, despre plante și flori

Cicluri de viață: plante, furnici, broaște. Pentru clasa a IV-a

Animale și plante pe cale de dispariție. Cum le ajutăm să nu dispară?

Plante de tot soiul. Astăzi, plante carnivore!

Cine a spus că nu poţi avea rădăcini puternice, chiar dacă stai în … apă?

dsc_25321 dsc_25222

Astea sunt doar câteva întâlniri pe care am reușit să le redau aici, pe blog, dar nu-s singurele. Iar zilele trecute am repetat experiența. De fiecare dată se adaugă elemente noi, se consolidează noțiuni, se vede totul cu ochi diferiți.

Acum am reluat subiectul pentru că asta era tema la biologie despre dezvoltarea plantulei. Am reparcurs toți pașii ceruți adică a luat boabele de fasole și le-a pus într-o cutiuță, pe o bucată de vată îmbibată cu apă.                                 proiect-biologie-clasa-a-v-a-fasolea

După câteva zile copilul a observat cum semințele s-au umflat, tegumentul s-a rupt și din ea a răsărit o mică rădăciniță, orientată în jos. După ce tegumentul crapă, ies tulpinița cu mugurașul care se orientează în sus. La unele plante, tulpinița scoate cotiledoanele afară din pământ (cum ar fi la fasole). La altele, cu un singur cotiledon (porumb, grâu) cotiledonul rămâne în pământ. Mugurașul crește și apar primele frunze verzi. Este momentul din care plantula poate să se hrănească singură.
De data asta nu am avut răgazul necesar pentru a crește rădăcinile, tulpinița și frunzele dar știam despre ce anume este vorba.
Apoi a trebuit să facă o planșă în care să ilustreze procesul urmărit.

proiect-biologie-clasa-a-v-a-fasolea1

Ne-am folosit de cărțile din dotare pentru a ne aminti. Sunt de ajutor mereu.

dscn8170 dscn8169 20170124_160637 dscn8175

Ce s-a reținut față de vorbirile precedente? În primul rând termenii noi:
plantule
embrion – partea principală a oricărei semințe. Aceste organe se vor dezvolta și vor da naștere organelor vegetative ale viitoarei plante.
cotiledoane – părțile embrionului care conțin substanțe de rezervă. Ele pot fi în număr de două sau una.
monocotiledonat
dicotiledonat
tegument – înveliș extern al seminței
Dar poate cel mai important a fost să afle că semințele se formează din ovule.20170125_153417

N-ar fi rău să ne facem, din nou, o micuță seră așa putând urmări și nota în voie tot ceea ce observăm. Și cred că așa vom și proceda!

Machete didactice – „Mănușa” povestea ucraineană

Am revenit la frumosul basm ucrainean. Așa s-a cerut și nu a fost urât. Îmi aduc aminte de povestea asta de când eram copil, atunci când în biblioteca noastră se găseau toate cărțile rusești, care cuprindeau povești ce nu și-au pierdut farmecul nici astăzi. Și cred că nu și-l vor pierde niciodată.

4876fda9d32a57041c4bae0cf7cd1b24-3798491-700_700

 

Pentru că ea nu se mai află în posesia noastră, am căutat-o în mediul virtual și am găsit-o. Am salvat filă cu filă și am tipărit-o într-un format mai mic, adică A5. Atașez fișierul unde o puteți găsi și folosi. Tot aici, în acest fișier, veți găsi o mânușă a personajelor, pe care eu am folosit-o în joaca mea cu copilul. E interesantă, ofertantă și ajută pe micul cititor la înțelegerea narațiunii. Am mai găsit acum pe Didactic.ro, după ce noi am terminat, un fișier foarte frumos, în format PPT, pe care-l atașez.

manusa_ppt

mânușa-personajelor și povestea – fișier Word20170123_2133010003607_akando-classic-white-gloves-logo-20-1

Povestea „Mânușa” este una de nivel I alături de „Ridichea uriașă”, „Căsuța din oală” și are foarte mare trecere la prichindei. Se pot face multe activități pe marginea ei așa cum se poate organiza  o scenetă sau pur și simplu jocuri de rol. Dialogurile îi ajută mult pe cei din grupa mică la însușirea noțiunilor lingvistice, la îmbogățirea și consolidarea vocabularului. Mănușa asta poate fi făcută și din fetru pentru ca mai apoi imaginile laminate, pe care s-a atașat un scai, să se înșiruie pe ea.

Am confecționat și o machetă pentru a fi folosită la activitățile dedicate acestei teme.20170118_161638 20170118_161811

Are o dimensiune suficientă pentru a primi toate personajele în interiorul ei. Acestea vor fi tipărite, laminate și decupate, pentru a fi mai apoi atașate unor bețișoare de lemn. Se pot folosi și acele dar atunci când sunt mai mulți copii mici, unele doamne optează pentru prima variantă.
Am confecționat de-a lungul timpului și personajele din poveste pe care vă invit să le vedeți mai jos.

DSCN5692DSCN5696DSCN5690DSCN5688DSCN5695DSCN5698
Doresc să vă mai aduc în atenție o modalitate pe care copiii o îndrăgesc și anume aceea de a înșirui personajele pe o ață, iar pentru exemplificare voi atașa imagini de la povestea „Căsuța din oală”. Am experimentat-o alături de colegii celui mic, atunci când mergea la grădiniță și mare succes a avut. Le-am agățat între o oală și un copăcel iar acum, la povestea „Mănușa” se pot pune , mai bine spus ața se poate lega între mănușă și un copăcel, tot un copăcel sau mai știu eu ce alt element din pădure.

sdc103891

manusa1

Cei șase s-au speriat, au ieșit afară din mănușă și au tulit-o  în pădure, care încotro. Iar moșneagul s-a apropiat și și-a luat mănușa.
Și-am încălecat pe-o șa…

Later edit: Și a fost lecția. Chiar astăzi, pentru că s-a tot amânat din cauza liberelor venite peste noapte. Dar și în aceste condiții, rezultatul a fost pe măsura pregătirii și implicării. Eu, bucuroasă ca-ntotdeauna că am fost prezentă, chiar dacă nu m-a văzut nimeni. Eu sunt martorul discret! 🙂

Felicitări, dragă Paula!

Activități educative copii – Scrisul de mână

Articol scris de Odilia Roșianu în revista Literatura de azi

20170123_215153Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de matematică pe care fiecare dintre noi trebuia să le umple cu tot felul de semne. Nu, nu era vorba nici de Times New Roman, nici de Arial, nici de Calibri – erau doar semnele pe care învățasem de mici să le „desenăm” pe hârtie. Din categoriile „Ana are mere”, „Nenea Ene e marinar”, „Irina are un ac mic” sau „2 + 2 = 4”, „5 x 7 = 35”. Și mai erau felicitările din vacanța de iarnă pe care le trimiteam profesorilor dragi.

Ce mai înseamnă scrisul de mână pentru majoritatea dintre noi? Probabil doar completarea unor cereri sau declarații oficiale, o semnătură pe ici-pe acolo și… cam atât. Nu ne-ar mai interesa acum să aflăm ce se citește dincolo de scrisul nostru, ce personalitate reflectă, dacă scriem frumos sau, dimpotrivă, avem un „scris de doctor”. Am învățat să apăsăm toți pe tastaturi sau deja lucrăm cu touch-screen, iar respectiva îndeletnicire este foarte, foarte departe. Și, probabil, așa este normal.
Cei mai nostalgici visează încă la epistole puse la cutii poștale, la manuscrise ale unor autori preferați, la mirosul cernelii impregnat pentru multă vreme în hârtia de mai bună sau mai proastă calitate. Ei sunt cei care, deși se folosesc de noile tehnologii, n-o fac cu prea mare plăcere.
Așa cum există adepți ai cărții tipărite, dar și ai celei electronice, cu siguranță și scrisul de mână are avocații lui.
Pe 23 ianuarie se sărbătorește „Ziua Internațională a Scrisului de Mână” care, într-un fel, ne poate aduce aminte că e păcat să renunțăm la o asemenea abilitate dăruită doar omului. Mai ales că studii efectuate de-a lungul anilor au dovedit că studenţii care scriau la examene cu pixul, spre deosebire de colegii lor care aveau la dispoziţie un calculator, şi-au terminat munca mai repede şi, în plus, s-au exprimat mai coerent. Potrivit specialiștilor, scrisul de mână reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de a reține ceva.
Ca orice studiu, are, în aceeași măsură, susținători și denigratori. Dar, totuși, un sâmbure de adevăr cred că există și acolo.
În ciuda oricăror păreri, mie mi se pare o idee frumoasă aceea de a celebra un dar pe care numai oamenii îl au. Poate fiecare dintre noi va scrie, din când în când, o propoziție „de mână”. Pentru a nu uita…

Activități educative copii – Despre jocuri cam prea complicate

E duminică, mâine nu este școală, o parte din teme le-am făcut (apropo de teme, nu complicate, da multeee!) și pentru că nu avem unde să ieșim, afară fiind o atmosferă care nu te îmbie la asta, am spus să ne jucăm. Daaa! De mult nu ne-am mai jucat!
La biologie are de urmărit un bob de fasole, drept pentru care am purces la treabă, ne-am adus aminte de mica noastră seră pe care am făcut-o acu ceva vreme în urmă dar și despre episoadele în care am vorbit despre plante carnivore, aflate la capitolul „curiozitatea copilului”.
Despre plante carnivore și cum ne-am delectat noi cu ele puteți citi accesând link-ul de mai jos.

Plante de tot soiul. Astăzi, plante carnivore!

Și așa am ajuns să jucăm Plante uimitoare, un joc apărut la Gama în colecția Genius. Copilul a primit de la Moșii care l-au vizitat mai multe jocuri din această serie și pentru astăzi, el a fost cel ales.

dscn8155

Buuun! Am desfăcut jocul și am trecut la jucat. Dar nu a fost așa de ușor și să vă explic și de ce.

dscn8147
Om fi noi pasionați de plante uimitoare dar ce am găsit în interiorul jocului ne-a cam arătat că nu știm așa de multe. Cutia conține următoarele:
6 mini enciclopedii, câte una pentru fiecare pion, de aici deducând faptul că sunt 6 pioni. 🙂dscn8151
1 clepsidră de 3 minute (o curgere a clepsidrei corespunde timpului pentru citirea unei pagini de carte)
1 planșă

dscn8146
6 seturi de Q&A (întrebări și răspunsuri), câte unul pentru fiecare pion

dscn8154
10 cartonașe BONUS
10 cartonașe IMPAS

Regulamentul îl puteți asculta mai jos.

Și am început dar prea ușor nu a fost! E cam descurajant și vii în contact cu o mulțime de termeni pe care nu i-ai mai auzit niciodată. Trebuie să fii extrem de pasionat și curios în egală măsură și, dacă e să mă întrebați pe mine, trebuie să ai o memorie foarte bună pentru a reține atâtea informații. Pentru a înțelege despre ce vorbesc voi atașa 1 pagină dintr-o mini enciclopedie dar și răspunsurile aferente. dscn8152 dscn8153

Așa că am jucat, dar a lipsit ceva esențial noțiunii de joc: efervescența și bucuria. Trebuia să fii așa de atent la ceea ce citeai că nu prea semăna cu un joc. Informațiile exagerat de multe, timpul în care trebuia să te încadrezi, atenția acordată nu prea aduceau cu jocul ci mai degrabă cu un studiu foarte serios. Tabloul arăta diferit. Și pe urmă vin și întreb: are copilul invitați, câți dintre ei ar da curs acestui joc?

Nu contest faptul că sunt și copiii cărora le place mult un domeniu sau altul dar pe cutia jocului scrie „Cultură generală – Distracție – Suspans”. Ori aici, la noi, nu a prea fost așa. 🙁
A fost curiozitate, mirare dar distracția a lipsit, din păcate.
Durează mult până citești și răspunzi la întrebări, și poate veți spune că trei minute nu e mult, dar într-un joc, este. Sunt niște timpi în care tu trebuie să fii foarte atent la ce anume citești pentru a ști răspunsul la întrebare și a înainta în joc. Numai așa înaintezi, dacă știi răspunsul, dacă nu, rămâi pe loc.
E frumos conceptul, cuprinde multe informații interesante, cred că este pentru vârste mai mari de 8 ani, poate pentru peste 10, dar nu-l văd ca un joc pentru copii.
Prezentarea este frumoasă iar cărticelele din interior chiar adevărate mini-enciclopedii.dscn8149

M-ar bucura să aflu și părerea voastră. Cum au reacționat copiii atunci când ați jucat jocuri de genul? Cât au răbdare? Ați reușit să duceți un joc până la final? Câți copii au jucat?
Vedeți ce curioasă sunt? Sper să găsiți răgaz să-mi dați un răspuns. 🙂

plante-uimitoare

Activități educative copii – Alexandru Ioan Cuza – Să ascultăm!

Dacă mai marii țării s-au hotărât că trebuie să stăm acasă, aici mă refer în primul rând la preșcolari și școlari, m-am gândit că ar fi nimerit măcar o poveste despre Cuza să ascultăm. Nu știu câți dintre părinți au inspirația necesară de a vorbi acasă, cu copiii, despre acest eveniment dar îmi închipui, mai ales în mediul rural ce se mai îngrămădesc s-o facă. Nu că în mediu urban lucrurile ar sta mai bine. Măcar școala, la aceste date aniversare organiza tot soiul de manifestări de unde nu avea cum să nu fie câștigați. Dar lucrurile stau așa cum vedeți și trebuie să încercăm să găsim alternative. Una dintre ele o aveți mai jos.
Audiție plăcută!

dscn8120dscn8121

Din seria Români Celebri apărută la Editura Gama astăzi despre Alexandru Ioan Cuza.

Învățăturile unui ofițer din armata lui Napoleon Capitolul I

Elena Doamna, „minunata principesă” Capitolul II

1848 prea devreme pentru unire Capitolul III

Când doi se ceartă, al treilea câștigă Capitolul IV

Un domnitor cât doi Capitolul V

Modernizare cu forța Capitolul VI

Ocaua mică Capitolul VII

Prețul victoriei Capitolul VIII

Ziua sacrificiului Capitolul IX

Exilul Dorul mistuitor de țară Capitolul X

În sfârșit dar prea târziu acasă Capitolul XI

Idei pentru mămici – Dimineți la -15 grade

E așa de frig în dimineața! Termometrul de pe bordul mașinii arată -15 grade. Oamenii, destul de puțini la număr pentru o dimineață cu școală, trec înfrigurați grăbindu-se.

M-am trezit la o bucată de noapte întrebându-mă dacă trebuie să mergem la școală și am constatat că e vineri și da, trebuie să mergem. Ne-au înnebunit cu ruperile astea de ritm că nu mai știi când și cum trebuie să mergi. Bunăoară, în zilele pe care ei le-au dat libere și acum dar și atunci când cică a fost frig (e mai frig acum ca atunci dar asta e altă discuție) copiii au avut ora de istorie și geografie. Le au o singură dată pe săptămână și atunci, în aceeași zi cu același profesor. Și iată cum, în mai bine de o lună au făcut ora doar o dată. Ce să mai înțelegi din sincopele astea? Cum poți tu să ții firul unei narațiuni și așa segmentată până când nu mai are nici o ațișoară de care să se țină? Și se tot spune că nu le place la școală, dar vouă, celor care aveți frâiele în mâini, v-ar plăcea?
În fine, oricum vorbești ca Iezechiel în pustiu.
Dar nu despre asta doream să vorbesc ci despre cum merg tinerii pe stradă, la -15 grade, dar mai ales cum gândesc. Am văzut și-n dimineața asta copii – adolescenți mai cu seamă, care tremurau, pur și simplu, la cât de dezbrăcați erau. Fetele nu-și pun nimic pe cap pentru că li se strică coafurile, cu picioarele acoperite doar de un dres de 15 den și cu niște cizmulițe de salon, la cât de subțiri erau tălpile.
Ei, adolescenții, marea majoritate cu țigările în colțul gurii și în mâini cu pahare de cafea de la dozator, cu blugii făcuți tablă, gâturile goale și frezele cu gelul înghețat.
Și mi-am adus aminte de mine, de mine cea de la 17 ani, atunci când puteau să fie -100 de grade, tot îmi ascundeam căciula-n ghiozdan imediat ce făceam colțul de la bloc. Știu că nu ne era permis să avem pantaloni pe sub sarafan dar aveam niște ciorapi mai groși și tot așa, cizmulițe din alea care se poartă mai mult vara. Atunci, conceptul de cizme și bocanci vara era ceva de neacceptat. Ori dacă pe mine nu a putut să mă înduplece nimeni, pe ei, cei de astăzi de ce ar putea?
Poate s-ar putea dar trebuie ales tonul și momentul adecvat. La 18 ani ai senzația că nu vei îmbătrâni niciodată, că nu te va durea nimic și că toate astea sunt niște exagerări ale babalâcilor. Așa gândeam și eu dar astăzi, atunci când alternez cremele pentru durerile de spate cu cele de articulații și când am senzația că mor de frig dacă nu-mi pun ștrampi pe sub pantaloni și fular la gură, gândesc total diferit. Și mă întreb cum poți fi așa de prost să suporți atâta frig de pomană. Pe cine interesează ce ai tu pe sub pantaloni? Și chiar de-ar fi așa, ce este rușinos în asta.
Răspunsurile le știu dar încerc să le spun băieților mei că abordarea asta greșită îi va costa mai târziu. O să mă întrebați dacă am reușit. Ei bine, nu, pe cel mare nu am reușit, pentru că tocmai ce vorbeam zilele trecute și mi-a spus că e extraordinar de frig. Erau -25 de grade. Și avea ceva pe dedesubt? Nu, evident că nu avea pentru că „geaca e lungă și-mi acoperă totul”.
Dar eu voi continua demersul meu poate că voi avea sorți de izbândă. Dacă nu cu ai mei, măcar cu alții!

20170117_0842221415014203744_wps_20_an_incredible_natural_phe