Machete didactice – „Cine a zis miau?” la o lecție de grad I

Chiar așa! Cine a zis miau?, la o inspecție de grad I. O pisicuță ce numai nu se mai lăsa găsită de un cățeluș curios.

O poveste minunată scrisă de Vladimir Suteev, o poveste a copilăriei mele dar și a multor altor copii. O poveste care face parte dintr-un volum în care găsim mai multe istorioare cu animăluțe, care mai de care mai interesante.

Nu am mai văzut cartea editată, dar știu că cea pe care am avut-o în copilărie era minunată, cu ilustrații ce te făceau foarte curios să afli despre ce era vorba în povestea cu pricina. Am găsit o ecranizare radiofonică, iar lectura este frumoasă, merită a fi ascultată.

Cine a zis miau? – lectură

Am vorbit și eu cu Luca despre personajele acestei povești și activitatea noastră a rămas în amintirea noastră, a amândurora. Am legat de narațiune și onomatopeele, li dacă veți avea curiozitatea să aruncați un ochi peste activitate, veți descoperi lucruri interesante despre acest subiect.

De această dată am fost solicitată de doamna Monica să-i confecționez aceste personaje, întrucât a avut o inspecție de grad 1, iar această inspecție a trebuit dată cu o grupă de copilași ce aveau vârsta de 3 ani. Așadar grupă mică, iar doamnele care lucrează în domeniu știu ce complicat este să ții așa lecții elaborate, cu copilași atât de mici. Complicat, dar nu imposibil!

A trebuit să le confecționez repede – repede, pentru că așa au stat lucrurile, iar după ce am vorbit la telefon și am înțeles de ce anume avea nevoie, am trecut la treabă.

Mi-au ieșit toate, din prima, fără a fi trebuit să repar sau să refac vreuna dintre ele, ceea ce pentru mine înseamnă că energia pozitivă a fost prezentă, iar bunele intenții s-au regăsit de ambele părți.

Au prins viață, una câte una, toate personajele poveștii:

cățelușul curios

DSC_2543

broscuța, peștișorul, cocoșul și pisica

DSC_2549DSC_2545

DSC_2548

dulăul, șoricelul și albinuța

DSC_2546DSC_2544DSC_2547

Fiecare a avut câte ceva de spus, chiar și peștișorul 🙂

DSC_2533DSC_2534DSC_2535

Peisajul a fost completat de o căsuță și de un gard. Odată ce toate personajele au prins viață, iar ambientul a fost realizat și el, totul a decurs normal. Am vorbit cu doamna Monica, după lecție, iar ceea ce am auzit m-a bucurat foarte mult. Copiii au fost atât de încântați de aceste machetuțe, încât le-au putut manevra, așa găsindu-și și ei loc în povestea de față.

Mai este nevoie de vreun comentariu?

DSC_2550

Machete didactice – Hansel și Gretel – material pentru o scenetă

Provocările noi sunt benefice pentru toată lumea. Aduc un plus de nou și îți pun mintea la contribuție pentru a găsi modalități adecvate de a concretiza activitatea propusă.

Am realizat de-a lungul timpului tot soiul de machete iar fiecare dintre ele, în ciuda percepției unuia și altuia, a fost confecționată cu simț de răspundere, cu drag și cu pasiune, multă pasiune. Am purtat nenumărate discuții cu colaboratoarele mele pentru a înțelege de ce anume au nevoie și de a veni în întâmpinarea lor cât mai bine. Îmi plac aceste dialoguri, foarte mult. 🙂

Uite așa, a venit rândul să confecționez un material pentru niște copilași ce au de pus în scenă un  teatru. Numele piesei este Hansel și Gretel.

DSC_2623 (2)

Mie mi-a revenit sarcina de-a confecționa casa părintească a acestor doi copilași, nu cea a vrăjitoarei, casa care era făcută din turtă dulce și cuptorul în care trebuia aruncată vrăjitoarea cea rea.

DSC_2625

După atitudinea și manifestarea lui Luca, cred că am reușit. Nu pot spune de câte ori s-a „aruncat” în acest cuptor!

DSC_2592 (3)DSC_2604 (3)

Aștept cu nerăbdare vești despre cum s-a desfășurat activitatea. Până atunci doresc să-i mulțumesc doamnei Veronica pentru oportunitatea de-a lucra și așa ceva. A fost o adevărată plăcere! 🙂Materiale feb2015

Activități educative copii – Ela nu a fost fără de cuvinte. A știu ea de ce!

Luca nu a dorit să citească povestea Elei atunci când a poposit la noi în casă, pentru simplul motiv că mai avea o carte începută. După ce a terminat povestea în care era deja angajat, a ascultat-o pe Ela. Povestea aceasta începe așa:

Ela era mută.

După care urmează o adevărată lecție despre copii și părinți și tot ceea ce ne înconjoară. Muțimea aparentă a acestei delicate copile ar trebui să ne facă să tăcem și noi, măcar preț de câteva clipe, așa având răgaz să ne gândim: la noi, la copiii noștri, la copiii altora, la activitatea de relaționare pe care o avem cu cei din jur.

Într-o lume din ce în ce mai agitată, unii dintre noi ne găsim în muțenie un scut. Putem gestiona altfel cuvintele ce odată eliberate, funcție de comportamentul și rostirile celui din fața noastră, ar provoca adevărate dezastre. Pentru că forța unui cuvânt rostit poate avea aceste efecte!

Întrebarea pe care a pus-o copilul, după primele rânduri a fost:

De ce nu vorbește copila, măcar cu părinții ei?

O întrebare pertinentă la care nu am putut da un răspuns. Asta pentru că nu știam ce avea să urmeze.

Luca a remarcat literele ce plutesc prin carte și s-a bucurat mult. Tare mult! De fapt a fost primul lucru pe care l-a remarcat și despre care am povestit aici. A fost convins că nu sunt puse așa, de decor, și că dacă te concentrezi puțin, poți desluși mesaje ascunse. Și chiar a avut dreptate. Exercițiul acesta de a îmbina descoperi cuvinte alcătuite din litere atât de diferite a reprezentat pentru el o plăcere reală. A căutat pagină cu pagină și nu s-a lăsat până nu le-a descoperit pe toate.

„Ela cea fără de cuvinte” de Victoria Pătrașcu, lectură

Ela – final de poveste – video

A lecturat cartea fără grabă și a privit cu atenție la toate desenele. Dintre toate s-a hotărât că preferata lui este pisica. Explicația dată e legată de proprietățile curative ale prezenței unei pisici (o puteți asculta în înregistrarea video). Și mie mi-a plăcut pentru că avea multe dungi și o delicată dantelă. L-am întrebat, după ce toate cuvintele au fost citite și povestea parcursă, dacă are un cuvânt preferat, din poveste evident. 🙂

DSC_2552

A rostit aripi, pentru că:

Aripi  arată mereu o însușire pozitivă, adică zbori până la cer. Ești o pasăre cu aripi albe!

Ela, ce cuvinte îmi plac – video

Cel mai puțin, cum era de prevăzut, a fost nominalizat „handicapat”. Cuvântul a fost rostit scurt și repede. Nu cred că mai trebuie analizat de ce. Dar a ținut să explice ce anume înseamnă.

DSC_2551

Pentru că în această carte avem o sumedenie de adjective și pentru că acum s-au predat la școală, am profitat de această ocazie și am confecționat o fișă în care am deslușit aceste noțiuni.

Fișă de lucru clasa a III Ela – adjective

Ela cea fără de cuvinte 12feb2015

În concluzie: Ela a fost vorbăreață iar Luca a avut multe de povestit alături de ea. Nu știu de ce, dar copilul a considerat că sunt de aceeași vârstă și au multe lucruri în comun. Poate și pentru simplul fapt că nici el nu a fost scutit de „drăgălășeniile” unor colegi de-ai lui. Dar a reușit să le facă față iar acum poate spune și celor ce se confruntă cu astfel de probleme, cum să le dovedească. Să mai zică cineva, că la 9 ani nu te poți descurca și singur!<3

Machete didactice – Cum arată primăvara voastră?

Am văzut zilele trecute o cerere a unei doamne care m-a amuzat. Dorea ca cineva să-i trimită o Zână Primăvara. Primul impuls a fost acela de-a o întreba cum să arate, dar, experința trăită nu de mult cu un grup din care am fost exclusă sau am ieșit singură (nu mi-e clar nici acum că emisia s-a întrerup brusc ;)) m-a oprit din acest demers. Nu că mi-ar fi fost teamă să întreb, dar era o oră destul de târzie și nu mai aveam energia necesară de-a face față unei eventuale avalanșe de întrebări urzicătoare.

Chiar așa. Cum arată de fapt primăvara? Dacă e să răspund eu, primăvara mea este tânără, crudă, verde, călduță, prietenoasă și emotivă. În confecționarea machetelor am ținut morțiș să nu cedez la nici unul din  adjectivele de mai sus, atunci când am zugrăvit-o. Și asta pentru că ceea ce am văzut în grădinițele și școlile în care am mers a depășit, de foarte multe ori, orice imaginație.

Nu pot afirma că dețin rețeta perfectă a bunului gust și nici că am soluții salvatoare pentru fiecare situație în parte, dar kitsch-ul din unele locuri depășește orice limită a suportabilității. Am avut parte de violuri repetate la nivel vizual și poate nu asta ar fi fost cel mai grav, dacă, în câteva locuri n-ar fi fost acompaniate și cu violuri auditive. Am mai intervenit dar sunt momente extrem de stânjenitoare, pentru că tu, intrus fiind, trebuie să treci peste mirarea inițială și să-ți cauți repede cuvintele și atitudinea salvatoare. Tonul ridicat și acuzele nu aduc nimic bun!

Am văzut și asta este valabil nu numai pentru grădinițe ci și pentru spațiul virtual, niște hidoșenii ce erau expuse în fața copiilor. Niște Zâne ce numai Zâne nu erau ci Mume ale pădurii, cu trăsături hidoase și ciunte, fără gât și trunchi, dar cu fuste de tul de mulți metri. Să mai amintesc de Zânele evantai, care nu reușesc să-ți reducă valurile de căldură ce te înconjoară, oricât de mari ar fi ? 🙁

Nu înțeleg, cui folosesc aceste materiale expuse? De ce trebuie să afișăm orice, numai de dragul de a umple pereții? De ce nu se aud voci din rândul părinților care să specifice acest fapt? De ce? De ce? De ce?

Vor urma apoi, inevitabil, pomenirile despre cum nu sunt bani. Dar eu vă spun că sunt. Numai că ei trebuie căutați, identificați, valorificați. Sunt atât de mulți dascăli care, în ciuda faptului că nu sunt vizibili pentru marea masă, sunt extrem de dedicați și implicați. Apoi, acești dascăli mai sunt acompaniați de părinți, evident că nu de toți, care nu rămân insensibili la aceste situații. Dar, haideți să vorbim, haideți să comunicăm! Nu este o pledoarie doar pentru mine și munca mea, pentru că viața asta m-a învățat că este loc pentru toată lumea, dar hai să eliminăm porcăriile și kitsch-ul din existența copiilor noștri. Gândiți-vă ce impact au asupra lor aceste oribilități, devastatoare în egală măsură ca manelele. Și când spun manele, nu mă refer la linia melodică ci la versurile ce însoțesc aceste cântece.

Nu doresc a expune nici o imagine care nu-mi aparține pentru că locul lor nu este aici. Doresc a prezenta o alternativă, care cu siguranță va avea și contestatari (pentru că în lumea asta frumosul poate îmbrăca infinit de multe forme). Poate nu ar fi de neglijat, ca cele care se ocupă cu acest tip de manufactură, să fie mai atente la detalii, la culori, la finisaje. Este suficient să aruncați o privire pe site-urile destinate prezentării acestor materiale și… mai discutăm după. Vă vor infiora numărul de aprecieri ale unor astfel de materiale, credeți-mă!

Așadar, este nevoie de mai multă atenție în această direcție, pentru că acești copii petrec multe ore în ambientul pe care noi, adulții, îl înlesnim.

Primăvara mea de astăzi este așa

DSC_2478 (2) DSC_2480 (2)

sau așa…

DSC_2590

DSC_2591

ori așa …

DSC_2598 (3) DSC_2599 (3)

sau de ce nu, așa…

DSC_2594

Machete didactice – Cifrele, cele care cam dau bătăi de cap copiilor. Și nu numai lor!

Zilele acestea suntem în plin proces de deslușire a ordinii operațiilor, acestea cumulate și cu ecuații cu o necunoscută. Noi nu am avut probleme cu cifrele până acum, copiii mei fiind încântați de prezența lor și jucându-se cu ele, de la vârste foarte fragede. Nu am întreprins nimic special în acest sens, ci le-am adus în fața lor în diferite forme. De vizualizat nu a fost greu, pentru că acum oferta este foarte vastă. Cu cel de-al doilea copil am jucat mult timp „Călătorește și socotește” un joc pe care l-am exploatat în fel și chip. L-am făcut cadou tuturor copiilor care-și aniversau ziua, asta pentru că am considerat că este extrem de util. Noi l-am și adaptat și am mai adăugat câte ceva la el, pentru a fi în ton cu noțiunile nou învățate.

NOR00271289489108_3671_1_2

La grădiniță, atunci când aceasta era frecventată, am confecționat o machetă care se numea tot așa, Călătorește și socotește, și dacă veți fi curioși veți vedea ce frumos au lucrat copii.

călătorește și socoteste

Dar înainte de a socoti, a trebuit ca toate cifrele să fie învățate. De această dată, acestea au avut forma de mai jos.Materiale feb20156

Acum am mai plusat un pic și am confecționat, pentru o clasă pregătitoare, o machetă pe care să poată fi atașat și denumirile specifice operațiilor de adunare și scădere, în speță, termenii, descăzutul, scăzătorul, suma și diferența.

DSC_2621 DSC_2622 DSC_2624

Se observă că este suficient spațiu pentru a pune și numere formate din două cifre. Cred că este o modalitate de vizualizare foarte importantă în acest proces.

Revenind la noi și la materia de clasa a III-a, suntem la capitolul exerciții susținute pentru a stăpâni aceste noțiuni. Înmulțirea și împărțirea este învățată, acum exersăm și atenția în ceea ce privește celebrele cârduri cu înșiruirea de operații: adunări, scăderi, înmulțiri, împărțiri. Lucrăm din cărțile pe care le avem dar am mai apelat și la ceva fișe, mai colorate, pentru plăcerea ochiului. 🙂 Fișele sunt fie confecționate de mine, fie de pe didactic.ro. Mulțumesc pentru ajutor, doamnei Kapus Elvira.

Luca 17febinmultiri

Așadar, vă invităm la socotit!

Machete didactice – O primăvară pentru fiecare

Îmi place foarte mult ceea ce fac. Poate că asta reprezintă un avantaj atât în ceea ce mă privește dar și în derularea colaborărilor mele. Sunt convinsă că nu are cum să nu răzbată, chiar așa, dintr-o bucată de polistiren cum spun unii 🙁 , pasiunea și determinarea cu care confecționez aceste lucruri.

Consider că fiecare are modelul potrivit și caut să elimin, pe cât posibil, uniforma și în direcția asta. Nu că uniforma ar fi rea dar nu se potrivește în conceptul meu despre cum trebuie să decorăm clasele și grupele.

Așadar, pentru astăzi, dar și pentru cea căreia i-am dedicat aceste materiale, primăvara arată așa, ca în imaginile de mai jos.

Sper să auziți și gustați, minunatele povești pe care le rostește.

Și, nu-i așa, există o primăvară pentru fiecare!

DSC_2596 (3)DSC_2612 (2)DSC_2602 (3)DSC_2603 (3)DSC_2596 (4)Materiale feb20154Materiale feb20155

Machete didactice – Buburuză ruză, unde vei zbura, acolo voi … număra!

Că fiecare copil este diferit de asta nu cred că se mai îndoiește nimeni. Dar există niște grupe în care suntem încadrați încă de la venirea pe lume. De la scorul Apgar și până la finalul vieții, ne tot poziționăm în diferite categorii. Cum spunea, începem cu Apgarul, iar aici cred că marea majoritate am avut calificative foarte bune. Ei, abia după aia încep departajările. Că suntem mai plinuți sau mai slăbuți, mai înalți sau mai scunzi, mai liniștiți sau mai energici, nu există să scăpăm a fi „înregimentați” în vreo grupă.

Ca părinte îți dorești ca și al tău copil să fie în cele mai bune poziții, asta în ciuda unora care mai emit afirmații ca: „lasă, eu nu vreau să fie primul!”.

Și aici este o adevărată teorie a percepției. Dacă totul se desfășoară conform calendarului, îți dorești din tot sufletul, ca puiul tău să arate ceea ce știe și ceea ce a învățat alături de tine. Dar dacă totul a mers bine și la un moment dat s-a schimbat cursul evenimentelor, e firesc să-ți dorești, în primul rând, să fie sănătos.

Copiii reprezintă copia familiei în care trăiesc iar manifestările lor sunt aidoma cu cele văzute în copilăria mică. Porți o amprentă genetică iar pe lângă ea, o amprentă comportamentală de care cu greu te poți detașa. Nu spun că nu există cazuri, și nu puține, în care în familii percepute de societate ca fiind de vârf, s-a strecurat o progenitură ce face notă discordantă. Dar trebuie recunoscut că sunt situații în care familia este privită de societate eronat, iar ceea ce se petrece în interiorul ei, nu prea seamănă cu ceea ce ni se arată. Sunt convinsă că dacă în intimitatea familiei lucrurile se derulează normal, se pot rezolva multe din problemele apărute. Și ce multe pot fi!

Familia nu înseamnă exclusiv doar bani, pentru că un individ, atunci când este mic are nevoie, în primul rând, de atenție și afecțiune. Știu, sunt niște noțiuni care se întrepătrund și pragul percepției este atât de sensibil demarcat.

Mai aud de oameni săraci și fericiți. Ăsta este un lucru atât de delicat de discutat, pe care prefer să-l las așa, neatins.

Așadar, unii învață ușor, practic fără să-și dea seama, alții depun eforturi mari pentru a înțelege și asimila unele noțiuni. În cazul celor din urmă este nevoie de o activitate susținută și constantă pentru a ține pasul cu ceilalți colegi ai lor. Dar să ajung unde doresc de fapt. La cifre și la cum și când învață copilul aceste cifre. Există copii care le învață înainte de-a merge la grădiniță, iar acest lucru se petrece fără ca părinții să-și dea seama. Dar sunt copii care înțeleg mai greu aceste noțiuni și pentru care trebuie acordată o mai mare atenție dar și o abordare diferită. Studiile spun că până pe la 2 ani, dacă primește suportul necesar, copilul poate memora numerele de la 1 la 10 mecanic și le poate enumera atunci când îl rogi, cu ajutorul tău, sau fără. Tot studiile spun că în debutul perioadei preșcolare (3-4 ani), micuțul începe să deslușească misterul numerelor și să priceapă că, cu cât adaugi mai multe obiecte la un loc, cu atât crește și numărul lor. Tot la această vârstă, copilul va fi capabil să numere și să separe seturi de obiecte sau lucruri din diferite categorii (3 jucării, 4 fructe etc.).

Cred că cea mai bună metodă pe care o poate aborda un părinte pentru această situație de acumulare de cunoștințe, este aceea de a aduce în discuție numere în timpul jocului dar și a activităților cotidiene. În parc se pot număra flori, bănci sau mai știu eu ce vrăbiuțe. La baie se pot număra jucăriile care plutesc pe apă. Și tot așa, exemplele pot continua. Deasemenea, acum au apărut tot soiul de litere magnetice și tot felul de magneți ce pot fi puși pe ușa frigiderului, la îndemâna copilului, pentru a le putea foi. Dar extrem de important este răbdarea pe care trebuie să o aibă cel care stă cu prichindelul. Nu trebuie folosite niciodată atenționări brutale sau critici, nu mai pomenesc de glasuri ridicate. Dacă cel mic nu poate pronunța, îl poți tu ajuta să facă acest lucru. În tot acest demers copilul trebuie încurajat dar și susținut. Procesul de învățare se poate întinde pe o perioadă destul de lungă de timp, iar pestru aceasta trebuie răbdare, răbdare, răbdare!

Pentru copii am confecționat machetele de mai jos. Sunt destinate unei clase ce poartă denumirea de „Clasa buburuzelor”. Pe aceste buburuze înafară faptului că se pot afișa cifrele, se mai pot face și operații matematice. Se poate extinde folosirea lor după inventivitatea și creativitatea învățătoarei sau educatoarei.

DSC_2609 (2)DSC_2608DSC_2606 (2)DSC_2604 (2)DSC_2602 (2)DSC_2600 (2)DSC_2598 (2)DSC_2596 (2)DSC_2594 (2)DSC_2592 (2)

Tot pentru o clasă sau grupă a buburuzelor am confecționat și o ramă, iar aceasta poate fi folosită în foarte multe scopuri. Depinde doar de iscusința celui ce se află în fața copiilor. Doar atât vă sugerez: imaginați-vă o fățucă de copil în mijlocul ei!

DSC_2469DSC_2471

De idei nu ducem lipsă, dar hai să le și folosim pentru a ne atinge scopurile! <3

buburuze colaj

Machete didactice – Atunci când indivizii nu mai corespund grupurilor sau poate viceversa

Câteva rânduri scrise de mine zilele trecute au stârnit așa o furtună, pe care cred că nimeni nu a anticipat-o, nici măcar eu care nu am urmărit așa ceva. Și totul de la niște păreri diferite.

Este vorba despre o postarea de-a mea, numită Ce se întâmplă când ne băgăm nasul și chiar nu este necesar, iar apariția ei a stârnit niște reacții la care nu mă așteptam. Semnalele de nemulțumire le-am primit pe blog, evident sub forma unor comentarii. Nu știu ce anume s-a discutat mai apoi, pentru că nu am mai avut acces la grup, dar, în primă fază, am avut parte de niște comentarii pe blog. Este evident că am răspuns, așa cum o fac de fiecare dată, din respect pentru cei care-mi alocă din timpul lor liber, cu toate că ei aveau ceva îndoieli că nu voi reacționa așa. Nu am eliminat nici un comentariu care mi-a fost trimis vreodată, dacă a fost rostit civilizat, chiar dacă nu mi-a convenit. Am văzut că nu mai am acces la grup, și asta nu știu dacă s-a întâmplat înainte de-a rosti eu că l-am părăsit, sau după. Iată răspunsul la prima solicitare venită din partea doamnei Andreea care certifică aceste spuse.

Da, îl voi posta și îți voi și răspunde. Consider că părerea mea la subiectul dat, care a existat și l-ai fi observat dacă ai fi fost puțin mai atentă, nu a fost una vehementă. Am folosit un ton civilizat și am exprimat o opinie. Dealtfel cea care administrează contul i-a și dat un like și mă gândesc că nu a făcut acest lucru doar așa, de florile mărului. Nu înțeleg de ce anume te-a deranjat atât de tare o părere, atâta timp cât ea a fost exprimată pașnic. Așa cum, nu cred că citând pe cineva care expune într-un cadru public, reprezintă o greșeală. Dacă cea care administrează contul va considera că nu mai sunt binevenită în grupul vostru, e ok, nu-i cu supărare. Îl voi părăsi din clipa aceasta! Acum este ok? Ești mulțumită? Noapte bună!

DSC_2200

Neavând habar de furtuna iscată, am primit la un moment dat, un telefon de la o cunoștință care mă întreba dacă sunt bine. M-am gândit că se referă la comentariile de pe blog, neștiind că în grupul cu pricina, eram protagonista unor discuții destul de aprinse. Îmi pare rău că au fost purtate în lipsa mea, pentru că eu știu că nu-i frumos să vorbești pe cineva de rău, atunci când el nu este de față, așa acesta neavând cum să se apere. Dar dacă asta a hotărât administratorul grupului, e dreptul lui, iar nu am putut decât a lua act de această hotărâre.

Așadar, am intrat în acest grup la invitația unei prietene care a crezut că am ceva în comun cu ceea ce se discută acolo. Am luat la cunoștință de regulamentul impus de administrator, dar nu țin minte dacă în acest regulament era stipulat că nu ai voie să discuți și cu altcineva despre subiectele de acolo sau dacă, era interzis să faci referire la grup. Nu știu dacă era așa pentru că acum nu mai am acces la el. Acum cred că asta a deranjat foarte tare, faptul că am citat din discuțiile purtate acolo. Am înțeles, că între timp, grupul din „închis” a devenit „secret”.

Dar dacă așa se pune problema și în secolul XXI, eu nu pot să-mi exprim o părere, civilizat și frumos, mă bucur că s-a întâmplat așa. Nu doresc a fi de acord cu X sau y, dacă părerile mele sunt altele, numai de dragul de-a fi membră într-un cerc sau altul. Cât despre subiectul cu pricina, el se referea la manuscrise ce erau date spre analiză cititorilor, înainte ca acestea să fie publicate. Nu este normal, din punctul meu de vedere, să intervenim în poveste pentru că nu convine nu știu ce culoare la bluziță sau nu știu ce adjectiv, că-i prea rugos. Fiecare poveste, pe lângă cea care se dorește a fi transmisă cititorului, mai are o poveste, a modului în care a fost scrisă. Acolo sunt trăiri și sentimente, fapte care-l privesc doar pe autor nu și pe cititor. De ce să intervenim noi în așa ceva?

Rămân la convingerea că intratul cu cizmele de cauciuc în manuscrisul unui autor, fără ca acesta să fi fost măcar publicat, este nociv, acest fapt denaturând și deturnând compoziția acestuia. Oferta de carte este atât de multă și variată, încât ai de unde alege ce anume dorești să audă pruncii tăi.

Iar membrilor grupului Cărți pentru copii le doresc viață lungă, inspirație și consens. 🙂

DSC_2207

Machete didactice – În stup e mare zumzăială

În ciuda gerului de afară se simte venirea primăverii. Poate e o chestie de autosugestie, dar fiecare din razele de soare ce au fost din belșug zilele acestea, ne-au trimis direct în brațele acestui anotimp. Se simte cum natura abia așteaptă să revină la viață și odată cu ea, speranțele și planurile noastre înfloresc. Primăvara asta este cel mai crud anotimp. Numai simplul gând la ea îți ațâță simțurile și-ți înverzesc sufletul.

Nu știu dacă ați apucat să intrați într-o pădure atunci când pârâie mugurii. E așa o senzație de chinul facerii, că ți se face pielea pe tine… muguri!
Primăvara este un melanj divin de miresme.
Primăvara aduce partituri iscusite ale unor menestreli minusculi.
Primăvara reprezentă renașterea în sine și începutul unui nou ciclu de viață.
Să ne bucurăm de toate aceste trăiri și să privim cu încredere la tot ceea ce ne așteaptă. În definitiv, și numai faptul că intrăm într-o nouă primăvară e o mare realizare! 🙂

Materiale feb20152 Materiale feb20153