Abilități practice pentru mămici și copii – Hai România! Jobene pentru meciurile echipei naționale la Euro 2016

Da, poate suna mai ciudat dar am realizat și așa ceva. Cei care mă urmăresc o să spună că iar vine „cu aceeași plăcere, bla, bla, bla!”
Ei bine, nu cu aceeași plăcere ci cu una și mai mare pentru că au fost trimise unei persoane speciale. Extrem de specială. 🙂
Am fost solicitată să confecționez niște jobene, dar nu orice fel de jobene. Ele urmează a fi purtate la meciurile din grupe ale echipei naționale de fotbal, la Campionatul European de Fotbal din Franța.
România a fost repartizată în grupa F a Preliminariilor Campionatului European de Fotbal 2016, alături de Grecia, Irlanda de Nord, Ungaria, Finlanda și Insulele Feroe. La data de 7 septembrie 2015, România ocupă locul al doilea în grupă, la un punct de Irlanda de Nord, fiind neînvinsă și având 4 victorii, inclusiv în deplasare cu Grecia, 1-0. Pe data de 11 octombrie 2015, România s-a calificat pentru a patra oară la un turneu final al unui Campionat European, după o victorie în deplasare cu 3-0 cu Insulele Feroe, după ce remizase acasă, scor 1-1, cu 3 zile înainte cu Finlanda. România a terminat pe locul 2 în clasament, la doar 1 punct în spatele Irlandei de Nord, neînvinsă, dar în fața Ungariei, calificată la baraj, și a Greciei, care a terminat pe ultimul loc al grupei.(sursa: wikipedia)
Sunt o împătimită a fotbalului și nu numai, a sporturilor în general, asta pentru că așa am fost crescută. De mic copil am avut echipă preferată, asta pentru că și frații mei aveau. Numele ei a fost și este Steaua București dar dacă vine vorba de echipa națională, nu mai contează de unde vin componenții ei, aici referindu-mă la echipele de club. Echipa națională e echipa națională și trebuie să ții cu ea și să o încurajezi.
Mă uit la Olimpiade, la Campionate mondiale sau europene pentru că știu că acolo se adună spuma sportivilor și ai ce vedea. Se observă pe parcursul competiției efortul și implicarea participanților, dorința lor de a primi cununa cu lauri.

Evident că mi-ar fi plăcut să stau în arenă pentru că pulsul este complet diferit dar mă bucur că pot urmări și de acasă.
Provocarea de astă dată a fost aceea de a confecționa patru jobene care împreună să alcătuiască o coregrafie. Ea, coregrafia, va fi valabilă doar dacă ai noștri vor reuși să înscrie vreun gol. Dar noi sperăm! Vreau să mărturisesc că mi-au dat ceva bătaie de cap.

Materialele pe care le-am folosit au fost:
crepsatin de trei culori – roșu, galben și albastru
autocolant roșu și albastru
fir tricolor foarte subțire
foi de carton pe care le-am laminat
fetru alb
bandă dublu adezivă

Mai întâi am făcut un mulaj pentru a vedea cum anume stă treaba. Acesta a fost făcut din carton de 5 mm, borul, hârtie groasă pentru cilindru și capac.                20160516_195752 20160516_20013020160516_201404

20160516_204228

Am măsurat capul pentru a vedea ce dimensiune trebuie să aibă jobenul, după care am confecționat atât borul cât și cilindrul. Am decupat mijlocul cercului pentru a putea monta cilindrul. După ce toate astea au fost terminate am îmbrăcat mai întâi borul cu crepsatin. Pentru asta am folosit silicon. Destul de complicat pentru că tare m-am mai fript. 🙁
Pentru că hârtia nu era trainică am laminat un carton și l-am montat. Această variantă este mai bună pentru că la o eventuală ploaie, pălăria nu se deteriorează așa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas din hârtie sau carton.
20160517_161849

Ulterior am optat pentru a confecționa jobenul, per ansamblu, din acest carton laminat. A ieșit mai subțirel și mai ușor față de mulaj și având în vedere măsurile de siguranță de pe stadioanele franceze, e mai bine așa. Pentru a monta materialul nu am mai folosit silicon, pentru că topea hârtia laminată ci bandă dublu adezivă care prinde foarte bine pe plastic.
După ce am montat crepsatinul pe bor, pe dedesubt (adică pe partea din interior) am pus autocolant albastru, asta pentru a avea un aspect frumos. A venit rândul unei bretele galbene, la mijlocul jobenului.                                             20160517_170824
Și acum a venit partea interesantă și inedită a acestei pălării. Restul cilindrului a fost confecționat din crepsatin roșu, dar mai mare decât cilindrul în sine. De ce? Pentru că atunci când echipa României va da gol, jobenul se va înălța.

20160520_155955

La jobenul din stânga se vede cum arată partea roșie atunci când este întinsă (va fi montat prin interior un balon, acesta conferindu-i înălțimea necesară) iar la jobenul din dreapta se vede cum arată ea „în repaus”. Atunci când este ridicat, jobenul are înălțimea de 50 centimetri.
Pe fața lui am aplicat  RO – MÂ – NI – A, adică pe fiecare joben câte o silabă, iar pe spate am aplicat cuvântul GOOL. Literele le-am tăiat din fetru alb.                         20160524_19104220160524_191144                           20160524_19404820160525_211523

Când jobenul este strâns, pentru a sta frumos și a nu se „deșira”, am montat pe laterale două benzi tricolore foarte subțiri. Atunci când se dorește a se înălța jobenul, se desfac cele două benzi. Am uitat să spun că pentru capace am folosit hârtie autocolantă, care a fost montată tot pe carton laminat, cu excepția unuia pe care l-am îmbrăcat în crepsatin.

20160525_211440

Jobenul pe care l-am făcut de model a fost înfrumusețat cu o fundă mare galbenă dar față de surate lui acesta nu este rabatabil.
20160521_101017 Îmi doresc grozav ca fotbaliștii români să înscrie cât mai multe goluri așa putând vedea, de la depărtare, jobenele confecționate în acest scop.
Campionatul European de Fotbal 2016, cunoscut și ca EURO 2016, va fi cea de-a 15 ediție a Campionatului European de fotbal masculin organizată de UEFA. Este programat să se joace în Franța, între 10 iunie și 10 iulie 2016. Spania este deținătoarea trofeului.
România face parte din Grupa A și va juca alături de Franța, Albania și Elveția.
Așadar, Hai România!

Euro_2016_Logo.svg

Dacă nu am fost foarte clară în descrierea modului de lucru și doriți să aflați, nu ezitați să mă întrebați. Vă dau toate detaliile, cu mare drag!

Activități educative copii – Despre duminici minunate umbrite de limbaje suburbane

O duminică minunată stă pe cale să se încheie. A fost ceva tihnit și firesc, normal și cald. Am avut privilegiul de a fi mângâiați de soare, care cu puterea lui ne-a încărcat bateriile pentru săptămâna ce urmează.
În ciuda evaluărilor ce vor avea loc la începutul ei nu ne-am făcut prea mari probleme, asta pentru că s-a învățat zi de zi dar și pentru că miza nu este mare. Evaluările proaspăt intrate în mentalul colectiv nu vin să aducă nimic nou, ci numai niște emoții celor care mai sunt preocupați de ceea ce se întâmplă în mediul școlar. Calificativele și notele obținute aici nu se trec în catalog, nu sunt afișate nicăieri ci sunt date doar „pentru a ști învățătoarea si părinții nivelul copiilor”.
După ce citești cele câteva cuvinte puse în ghilimele te întrebi, firesc, dacă învățătoarea a fost cumva plecată undeva și nu mai știe nivelul clasei. Personal nu pricep de ce este irosită atâta hârtie dar mai ales energie pentru ceva care nu duce la nimic, către nimic. Însă școala românească are atât de multe ciudățenii că nici nu știu dacă mai ai puterea să-ți pui atâtea întrebări știut fiind că răspunsurile diferă de la an la an asta ca să nu spun, de la un semestru la altul.
Ne-am luat și noi, la iarbă verde acolo unde am fost, mai multe teste pe care le-am găsit pe internet. Le atașez poate veți dori să le lucrați atunci când veți avea chef. La clasa a IV-a, la limba română, nu există nici un text legat de gramatică ci totul se ocupă de comunicare. Texte diferite, adaptări după povești celebre sau texte științifice la care copilul trebuie să răspundă întrebărilor existente înșirate pe 8 – 9 pagini.

Eu le-am printat și în cursul zilelor trecute am tot lucrat din ele. Le-am strecurat și astăzi, ca un relaș, atunci când copilul le-a făcut oral, nu scris. Și nu a fost nici greu și nici obositor.

EN_IV_2015_Limba_romana_Test_2

EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_ceha_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_ceha_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_croata_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_croata_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_germana_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_germana_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_maghiara_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_maghiara_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_rromani_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_rromani_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_sarba_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_sarba_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_slovaca_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_slovaca_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_ucraineana_Test_1 EN_IV_2015_Limba_romana_pt_minoritatea_ucraineana_Test_2 EN_IV_2015_Limba_romana_Test_1

20160529_12122120160529_12280320160529_120932 - Copy

Ce-am mai făcut? Păi am jucat Battleship, un joc minunat ce poate fi jucat la orice vârstă, aici referindu-mă nu la cei mici ci la copiii începând cu vârsta de 8 ani. Îl avem de multă vreme și sunt perioade în care-l jucăm destul de des. S-a păstrat intact, cutiile în care sunt depozitate piesele sunt de bună calitate iar tablele pe care atașăm pionii nu s-au deteriorat deloc.

Acum a prins și Luca chef de el și face tot soiul de strategii care să-l ducă la câștig. Uneori îi iese, alteori nu însă scopul este atins.54175881_1_644x461_joc-battleship-cluj-napoca

20160529_112435

Ne mai jucăm cu mingea iar culorile care sunt imprimate pe ea l-au inspirat pe băiat să facă tot soiul de jocuri. Ele au și pedepse însă sunt foarte amuzante și ne determină să facem multă mișcare.

20160528_141511

Poate vă întrebați de ce am pus acest titlu articolului. Ei bine, de ceva vreme încoace, în fiecare duminică găsesc tot soiul de comentarii legate de activitățile pe care le facem noi. Ele sunt postate la filmulețele pe care le atașez în exemplificarea activităților noastre. Spun că le găsesc când vin pentru că acolo, în aer liber, nu intru pe internet deloc, pentru că nu ăsta este scopul ieșirilor noastre în aer liber.
Nu mă deranjează comentariile dacă ele sunt făcute într-un mod civilizat dar acestea despre care vă vorbesc au întrecut orice limită. Știu că îți asumi un risc atunci când postezi ceva pe internet, dar comentarii ce nu pot fi reproduse, de cea mai joasă speță, într-un limbaj greu de înțeles, sunt lăsate la poezii sau fragmente de lectură din diferite cărți.
Am raportat aceste lucruri și aștept să văd ce anume se întâmplă, pentru că de răspuns nu am la ce răspunde. Pur și simplu, nu se poate!
Acest fapt m-a determinat să caut mai mult și să mă uit ce se întâmplă în mediul virtual numit Youtube.
Nu știu dacă ați avut prilejul să faceți acest exercițiu dar vreau să vă spun că este înfricoșător acest fenomen. Sunt zeci de copii, până-n 10 ani, care postează cu o frecvență greu de imaginat, tot soiul de … nici nu știu cum să le spun. Am văzut fetițe care fac tutoriale în care te învață cum să te dai cu ojă sau cum să te machiezi, ne arată ce haine au mai primit de la părinți sau colegi, la zilele lor, ne sunt prezentate dulapurile cu tot ce este în ele (în unele și cu marea dezordine existentă dar scuzată de cea care înregistrează); altele fac „prezentări de carte” pur și simplu fâlfâind niște pagini ale unor cărți cumpărate „de la doamna, de la școală”. Apoi sunt filmulețe făcute de mai mulți copii care aleargă prin case, apartamente, în timp ce fac și vorbesc numai prostioare.
Paleta este foarte vastă și cuprinde pe lângă filmulețele video în sine și o serie de remarci, care mai de care mai neortodoxe.
Am văzut zeci de camere, case, holuri, curți pe care copiii le înregistrează.
Și vin și vă întreb: voi aveți idee ce fac copiii voștri cu aparate acestea performante pe care le posedă? Ați intrat vreodată pe ele să controlați la ce anume le folosesc?
Nu am putut gândi că acest canal de youtube poate avea așa un impact asupra celor mici. Pentru că la 9, 10 ani nu știu dacă ai căderea să faci așa ceva în spațiul public.
Nu sunt foarte în temă cu politica acestui canal de comunicare dar nu trebuie să îndeplinești măcar o vârstă decentă la care să ai acces? Din păcate știu răspunsul la întrebare, pentru că așa se întâmplă și pe Facebook.
Aș fi atașat niște link-uri pentru a vă cruci și voi, sunt sigură, dar am considerat că aș face mai mult rău, promovându-le. Și nici nu știu dacă am voie să fac acest gest.
În orice caz, am parcurs, încă o dată, toate înregistrările postate de mine pentru a vedea ce anume a mai apărut și nu am observat. Activitățile noastre, cu precădere școlare sau legate de jocuri și jucării adecvate copiilor nu ar trebui să atragă atâta antipatie și ură. Sunt trasă la răspundere și făcută în fel și chip pentru că băiatul citește sau cântă la pian, ce mai, greu de digerat oricum ai privi. Dacă și aici acest limbaj incalificabil a pătruns înseamnă că este foarte grav.
Oare nu se poate face nimic?

yt_1200-vfl4C3T0K

Activități educative copii – „Concert de prânz”, o carte pe care mă bucur grozav că am întâlnit-o!

Duminică
la amiaz era;
voiam să văd lacul pădurii.
O zână bună
sălășluia
în tainicul colț al naturii.

Dormea și vântul
culcat sub soc,
în jur sunau voci cristaline.
Simțeam
mirosul de busuioc
și nu știm ce e cu mine.

Ședeam în iarbă
cu gând voios,
uimirea-mi era tot mai mare;
răsună muzici,
neîndoios,
și ce văd venind pe cărare?

11248151_10156643895595467_8989973132043907870_n

„Concert de prânz” este o poveste muzicală care începe așa cum ați putut citi mai sus. Nu, nu o avem în bibliotecă, așa cum s-ar crede iar această carte are o poveste. Am descoperit-o într-un grup dedicat artelor și muzicii, un grup aflat pe Facebook dar căruia nu-i voi scrie denumirea pentru că el este un grup închis. Acolo, una dintre membre a adăugat această carte, pagină cu pagină, iar în momentul în care am văzut-o mi-am spus că ar fi păcat să nu o avem și noi în bibliotecă. Așa că am printat-o și aranjat-o așa cum m-am priceput mai bine, după care am așteptat să se ceară citită. Și nu a stat mult în sala de așteptare.

20160528_141054 20160528_141810

Ziua de astăzi a constituit cel mai nimerit prilej pe care nu-l puteam rata. Socul e în floare, gâzele sunt dintre cele mai numeroase (practic le-am întâlnit pe toate acolo unde am fost), broscuțele așteptau liniștite să le vină rândul, ce mai… o nebunie!

Concert de prânz – Început  – video

Concert de prânz – video

Povestea asta este una în care copiii, și nu numai ei, se întâlnesc cu niște instrumente mai puțin cunoscute. Este vorba despre viela, trompeta marină, fidula și surla. Despre fiecare în parte, la finalul cărții, există informații. Cărticica noastră, în formatul în care am printat-o, nu a permis citirea lor, scrisul fiind prea mic, așadar am căutat în alte locuri ceea ce doream să aflăm. Bunăoară, fidula este un strămoș al instrumentelor cu coarde fiind folosit în perioada medievală. Sunetul ei este asemănător cu cel al viorii, cutia de rezonanță având formă ovoidală.  În Spania există indicii cu privire la existența acestui instrument din secolul al X-lea, iar în Europa apare în reprezentările iconografice în secolele XII-XIII . De la 1300 începe declinul , deși a continuat să fie folosită până în secolul al XVI-lea . Dintre interpreții săi cel mai renumiți putem aminti de Francesco și Alfonso di Viola și Leonardo da Vinci.                                  fidula2

Viela este tot un vechi instrument muzical cu coarde, folosit de trubaduri, la care vibrarea coardelor se realiza printr-o manivelă.

29

Trompeta marină este un instrument cu coarde de formă trapezoidală sau triunghiulară folosită în Europa medievală și în timpul Renașterii. A supraviețuit până în secolul al XVIII.

 TrombaMarina 13094281_10156643861390467_7674004970338056745_n

Surla  reprezintă un vechi instrument  muzical de suflat de tipul oboiului înzestrat cu un dispozitiv  înzestrat cu ancie, instrument care reproduce un sunet puternic, pătrunzător. Printr-un timbru oarecum strident se deosebeau surlele care se făceau cândva din gheare de vultur.

Pe lângă instrumentele descrise mai sus veți mai întâlni în poveste și altele, la fel de interesante și incitante.

13087885_10156643861495467_8209532758349176785_n

Pentru că la începutul cărții este o partitură, Luca a fost curios să vadă dacă o poate descifra. Destul de greu, dar nu s-a dat bătut fără a încerca. A descifrat, mai întâi, portativul dedicat mâinii drepte.13051632_10156643861830467_4063393839216415084_n

Partitură mâna dreaptă – video

A urmat mâna stângă, iar apoi împreună. Nu a fost ușor, dar bucuria mea a constat în faptul că nu s-a dat în lături, având în vederea dificultatea ei. Cu siguranță că după câteva repetiții, cântecelul se va auzi diferit.

20160528_11255320160528_112758

O zi în care am îmbinat în cel mai plăcut mod cu putință tot soiul de trăiri: natură, gâze, instrumente muzicale, soare, margarete, zmeură înflorită, soc și relaxare. Și o armonie aproape perfectă, mamă – copil. 🙂

20160528_141831 20160528_155226

20160528_160240

Activități educative copii – Iată că ne-am întâlnit cu Haplea!

De multă vreme am vrut să-i fac cunoștință copilului cu Haplea, acest nătâng al literaturii noastre. Personaj fictiv, el are puterea de a te binedispune dar și de a lua seamă la tot soiul de situații care mai de care mai comice.
Îmi aduc aminte de cele trei cărți pe care le-am tot citit în copilăria mea și pe care, din păcate, nu le mai găsesc. Nu pot uita hârtia ca de sugativă pe care erau tipărite versurile dar și imaginile inconfundabile semnate de Marin Iorda. Și mai mi-aduc aminte de trăinicia cărților, asta pentru că în ciuda solicitărilor noastre, ele au rezistat întregi, fără a le fugi foile așa cum se întâmplă acum la mare parte din cărțile pentru copii.
Cele trei titluri la care mă refeream sunt:

Haplea – Pățanii și năzdrăvăniihaplea1

Haplea – Alte Pățanii și Năzdrăvănii – de Moș Nae (Nicolae Batzaria)

haplea 2

Coana Frosa – de Moș Naecoana frosa

Pentru prima voi atașa un link în care veți găsi textul integral, dacă veți dori a o citi iar pentru celelalte două, textele integrale le-am găsit pe www.scribd.com.

documents.tips_haplea-patanii-si-nazdravanii-de-mos-nae-n-batzaria (1)

Eu am tipărit prima carte și așa am putut să o citim mai pe-ndelete, asta pentru că nu agreez lectura pe calculator sau tabletă. Mă obosește și se simte diferit.
Un mare avantaj al cărților este acela că se pot colora. Desenele sunt frumoase și te îmbie la destindere, colorându-le. Nu e și cazul lui Luca. 🙁 De aceea și hârtia pe care au fost tipărite inițial era așa poroasă.
Am citit, cu veselie, aproape toată cartea. S-a gesticulat destul de mult iar întrebările nu au lipsit. Și au fost destul de multe. Mai întâi ele au fost legate de scrierea cărții, într-o limbă română veche, cu multe cuvinte necunoscute lui. Mai apoi au fost glumele care nu prea se regăsesc în cotidianul copilului. De aceea insist să cunoască și ce era mai demult pentru a desluși diferențele.

Haplea Pățanii și năzdrăvănii – video

20160526_195853 20160526_200647

Dintre toate povestirile, am ales una pe care am analizat-o mai în amănunt. Asta pentru a exersa puțin răbdarea copilului. Aici mai avem de lucrat pentru că nu există răbdarea necesară de a citi pe-ndelete cerințele iar de aici până la răspunsurile eronate nu mai e decât un pas. Nu este vorba de necunoștință ci de grabă.

Fișă Haplea – Tunde-l, neică! – fișă de lucru

20160526_200928 20160526_202154 20160526_202222

Am avut grijă să urmărim și filmulețul cu personajul nostru. Este cel mai vechi film românesc de animație făcut de Marin Iorda și a apărut în 1927.

Haplea (Romanian) – film de animație

Știu, acum copiii nu mai au aplecare spre așa desene pentru că există o cu totul ofertă asta ca să nu mai spun de mentalitate, dar cred că preț de câteva minute, o întoarcere în timp nu poate face rău nimănui. Așa cum merită să mai scoatem la lumină cărți de mult uitate, dar care au adus atâta bucurie în inimile noastre de copii, acum ajunși părinți.
Spor la citit!

Activități educative copii – Cu drag și multă considerație despre Cuza Vodă

Amintirea mea cea mai pregnantă din școala primară este legată de un tablou. Acela al marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza.
Atunci, la vârsta aceea, tabloul părea imens și nu exista zi în care să-l poți ocoli cu privirea. Școala primară pe care am urmat-o eu este aceeași cu cea pe care o face fiul meu cel mic.
În căutările mele am găsit o monografie scrisă de fosta mea învățătoare, doamna Onofriescu Natalia, de care mă leagă amintiri minunate. Le atașez cu multă plăcere în amintirea vremurilor de odinioară.

Din dorinţa de a cunoaşte istoricul şcolii în care am educat cu toată dragostea generaţii de elevi timp de aproape două decenii şi la gândul că strădaniile şi frământările celor ce au muncit în această şcoală merită a fi cunoscute, am cercetat cu migală şi atenţie arhiva şcolii pentru anii 1842-1965, precum şi alte lucrări privitoare la Şcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” din oraşul Fălticeni, pentru a întocmi monografia de faţă.
Mărturisesc că munca depusă pentru întocmirea acestei lucrări nu a fost uşoară, dar satisfacţia ce am avut-o la terminarea ei, faţă de lucrurile interesante şi de învăţămintele desprinse, faţă de faptul că am putut stabili legătura dintre trecutul şi prezentul acestei instituţii însemnată prin vechimea ei, prin iluştrii săi fondatori ca şi prin activitatea cadrelor didactice, a fost cu adevărat o satisfacţie a împlinirii unui lucru folositor şi pasionant, deosebită de aceea a împlinirii unor lucruri obişnuite.
Datele, consemnările, amintirile aşternute pe hârtie despre drumul parcurs de Şcoala Gimnazială Nr.1 „Alexandru Ioan Cuza”, în cele peste 12 decenii de existenţă nu au pretenţia decât să informeze pe cititori.
Lucrarea este completată cu câteva consemnări făcute de scriitorul Nicu Gane, criticul literar Eugen Lovinescu, precum şi dramaturgul Horia Lovinescu, profesor emerit Vasile Ciurea, profesor fruntaş Aurel George Stino, studentul Grigore Ilisei şi alţii care şi-au legat anii frumoşi ai copilăriei, prin munca desfăşurată ca elevi, de această veche alma-mater.

Deşi Fălticenii datează ca aşezare din secolul al XV-lea, primul document în care îi apare numele ca sat fiind un uric dat de Ştefan cel Mare în Suceava la data de 15 martie 1490, iar ca oraş din secolul al XVIIIlea, primele şcoli aveau să ia fiinţă mai târziu peste ani şi ani, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Oamenii din popor nu ştiau carte, iar boierii cunoscători chiar a mai multor limbi străine: greaca, latina, franceza, aduceau pentru instrucţia şi educaţia fiilor lor, profesori străini sau guvernante pentru fete. În părţile Fălticenilor boierii care ţineau asemenea dascăli pentru a-şi învăţa copiii,
primeau şi pe fiii altor oameni bogaţi. La câţiva ani de la înfiinţarea târgului, în 1781 s-a scris un act de vânzare. Scrisul specialiştilor care redactau acte între târgoveţi folosea un caracter de litere urâte, de începători, fără a mai vorbi de respectarea unor norme ortografice.

Datorită dezvoltării meşteşugurilor şi comerţului, la începutul secolului al XIX-lea se simţea din ce în ce mai mult nevoia de învăţătură prin părţile locului. După o statistică din 1831, în Fălticeni erau 295 breslaşi, din care: croitori, blănari, căciulari, vopsitori, zidari, dogari, tâmplari, velniceri2,
negustori de fier, casapi3, cârciumari, ş.a.
Iarmarocul de la „Sfântul Ilie” era renumit încă din anul 1814 când a fost înfiinţat prin hrisovul dat de domnitorul Scarlat Calimah. În aceste împrejurări, circulara dată de în anul 1831 de către „Comitetul învăţăturilor publice” atrăgea atenţia asupra necesităţii şcolilor.
Potrivit cartografiei şcolilor din Moldova întocmită în anul 1839, în Fălticeni funcţionau 4 şcoli particulare, aşa numite „pansioane”, după cum urmează:
a) –şcoala lui G. Ştefan cu 20 de elevi, unde se preda nemţeşte, franţuzeşte şi aritmetica;
b) –şcoala lui N. Daşchievici cu 24 de elevi, unde se preda nemţeşte şi moldoveneşte;
c) –şcoala lui Ştefan Gafencu cu 6 elevi, în care se preda moldoveneşte;
d) –şcoala lui I. Simionovici cu 4 elevi unde se preda „tip”.

Aşadar, în cele 4 şcoli particulare, frecventau în total 54 de elevi şi cele mai populate din acea vreme erau cele în care se predau limbi străine. Amintim că şcoli particulare erau şi la sate, înfiinţate pe moşiile boierilor. În anul 1840 reprezentanţii boierilor, preoţilor şi negustorilor din
Fălticeni intervin pentru înfiinţarea unei şcoli publice. „Departamentul din lăuntru” trimite Isprăvniciei de Suceava o adresă prin care face cunoscut că s-a hotărât să se înfiinţeze o şcoală, punându-le totodată în vedere să aleagă locul necesar desfăşurării învăţământului. Urma să vină pentru a da îndrumările necesare şi a numi profesorul respectiv, Aga Gheorghe Asaki.
Nu se ştie dacă referendarul şcolilor mai sus amintit a venit sau nu în Fălticeni. Primul profesor numit Gh. Nicolescu nu s-a prezentat la post şi în anul 1841 şcoala publică din Fălticeni încă nu funcţiona. În luna ianuarie 1842, în locul profesorului Nicolescu mutat în altă localitate, a fost numit ca profesor Neofit Scriban. Venise la Fălticeni de la mănăstirea Neamţ, unde fusese exilat de vodă Mihai Sturza drept pedeapsă pentru faptul că, în calitatea ce o avea de protosinghel, citea operele literare scrise de Voltaire şi cânta din vioară. Neofit Scriban era un om cu vederi progresiste, dornic să-şi îmbogăţească mereu cunoştinţele, iubitor de frumos. Ţinea înflăcărate lecţii de istorie şi cea mai mare mulţumire sufletească era când se afla în mijlocul şcolarilor săi.
Cursurile şcolii s-au deschis, după unele documente la 2 februarie, după altele la 1 aprilie 1842, în casa lui Teodor Ceraski –casă care există şi astăzi în faţa uzinei electrice din Fălticeni, pe strada care poartă şi astăzi numele de strada „Şcoala Domnească”. Localul avea nevoie de reparaţii.
Datorită faptului că târgoveţii erau săraci iar boierii, deşi aveau posibilităţi materiale, erau pătrunşi de dorinţa de a aduna cât mai mult pentru ei, au refuzat să-şi dea contribuţia bănească pentru acest scop, pretextând că „elevii cei mai mulţi sunt veniţi de pe afară”, adică din afara oraşului
Fălticeni.

În istoria şcolii putem preciza că au existat patru perioade în ceea ce priveşte organizarea ei:
a. De la înfiinţare 1842 până în 1851, a funcţionat ca şcoală publică cu durată de 3 ani –clasul elementar, clasul normal I şi clasul normal II;
b. Din 1851 până în 1948, a funcţionat ca şcoală primară de 4 ani de băieţi şi şcoală primară de fete din 1859;
c. După 1948, a funcţionat ca şcoală elementară mixtă de 7 ani, până în 1964;
d. Din 1964 şi până în prezent funcţionează cu 8 clase ca şcoală de cultură generală obligatorie.
Important de reţinut este faptul că Şcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” din Fălticeni este cea mai veche şcoală primară publică din raion, fiind înfiinţată în 1842.
Întorcându-ne cu 124 de ani în urmă, în 1842, dată la care este înregistrat actul de naştere al şcolii, întâlnim numele de şcoală publică spre a o deosebi de şcolile particulare ce funcţionau, în partea locului până la acea dată. Pentru faptul că şcoala primară publică din oraşul Fălticeni a fost vizitată de către domnitorul Cuza Vodă în anii 1860 şi apoi în 1864, i s-a atribuit numele de Şcoala primară de băieţi Nr.1 „Alexandru Ioan Cuza”, în anul 1900 când a început să funcţioneze în localul propriu, în care îşi desfăşoară activitatea şi astăzi.

Așadar, iată câteva crâmpeie din istoria acestei școli. Revenind la tabloul menționat la începutul acestei povestiri, m-am întrebat multă vreme unde a dispărut pentru că în noul local al școlii, el nu se mai regăsea expus pe nici un perete. Și iată, că acum, după renovarea școlii a reapărut. Cu ochi de adult, dimensiunea și însemnătatea lui este alta dar mă bucur că a putut fi văzut și de fiul meu, că mult i-am mai povestit despre el.

20160524_130424

Despre Alexandru Ioan Cuza am vorbit mai pe-ndelete cu Luca atunci când l-a avut de studiat la istorie. De un real ajutor ne-au fost, și de această dată, cărțile apărute la editura Gama, Români celebri.

20160525_122238

Cunoaște-l pe Cuza 1848 prea devreme pentru unire – video

Cuza – Ziua sacrificiului – video

O replică de-a copilului, după citirea poveștii, mi-a rămas întipărită în minte.

-Mama, nu s-a schimbat nimic nici acum, după atât de multă vreme. Pentru că și cei care sunt la putere astăzi, aidoma vechilor boieri, doresc să-și sporească propriile avuții și să aibă doar privilegii.

Și iată cum, un copil de 10 ani rostește așa adevăruri dureroase.

În completarea acestei teme am mai confecționat o fișă pentru portofoliul nostru dar am și găsit una, foarte utilă, pe internet. Le găsiți pe amândouă, mai jos.

0_alexandru_ioan_cuza

0_unirea_lui_cuza

Literatură pentru mămici și nu numai – „Nojoud, divorțată la 10 ani”

Poate faptul că fiul meu cel mic este la vârsta pe care o are protagonista acestei cărți m-a făcut să simt altfel ceea ce am citit? O fi contribuit și asta, nu pot nega.
Pentru că de pe orice colț al globului ai asculta, te gândești că așa ceva nu mai are cum să se întâmple acum, la începutul secolului XXI. Dar iată că se întâmplă, și la o scară alarmantă.

20160523_140344
Micuța Nojoud este o copilă yemenită, care-și duce traiul sărăcăcios alături de o familie numeroasă. Dar este fericită.
Omma, adică mama ei, a avut șaisprezece copii și o viață împărțită între multe și dureroase nașteri, avorturi și boli. Nici nu mai știe când sunt zilele de naștere ale copiilor dar și mai dureros, nici unul dintre ei nu apar în registrele oficiale. Sunt momente în care, în urma insistențelor fetiței de zece ani

mama să se afunde în câte o socoteală complicată, străduindu-se să reconstituie ordinea de naștere a copiilor, călăuzindu-se după anotimpuri, moartea străbunilor, după căsătoriile anumitor rubedenii și strămutările noastre. E ca un exercițiu acrobatic! (pag. 22)

Tatăl, Aba, era un om care a rămas sărac după ce în urma unor neînțelegeri cu sătenii a fost alungat, atunci pierzând caprele, oile, vacile, găinile și albinele. Toate acestea reușeau să asigure numeroasei familii un trai decent, cel puțin în ceea ce privește hrana.

Plecarea lor a dus cu sine o degradare a vieții, copiii fiind nevoiți să iasă la cerșit și așa să aibă de-a face cu autoritățile. Tot din cauza lipsurilor, unul dintre băieți a fugit de acasă iar micuța Nojoud a fost dată de soție unui negustor care era cu 25 de ai mai mare ca ea. Deh! o gură mai puțin de hrănit. În ciuda împotrivirii și protestelor surorilor mai mari, Aba nu a avut urechi să audă și ochi să vadă. A „crezut” că proaspătul ginere își va ține făgăduința, aceea de a aștepta ca fetița să crească, să ajungă la pubertate, pentru ca mai apoi să-i devină soție în adevăratul sens al cuvântului.

-Știi prea bine. O să scape de toate greutățile de care ați avut parte și tu, și Jamila… N-o să fie batjocorită de vreun necunoscut și nici n-o să ajungă prilej de bârfe… Bărbatul ăsta măcar pare de treabă. E cunoscut în cartier. Și a promis că n-o să se atingă de Nojoud până să mai crească. (pag. 50)

Chiar dacă nu ești părinte, nu cred că ai cum să nu faci anumite exerciții de imaginație și să vezi teama, spaima, disperarea unui copil care intră într-un așa vârtej. Mie mi s-au perindat prin fața ochilor figurile colegelor lui Luca, majoritatea aflate la aceeași vârstă, sau a altor fetițe drăgălașe pe care le-am cunoscut de-a lungul vremii. Ți se ridică părul pe tine și se face pielea de găină numai  imaginându-ți asemenea orori.

Și Nojoud a fost dată, iar a doua zi a plecat la casa soțului, nu înainte ca Omma să-i strecoare în boceluță un niqab negru (niqab-ul este un văl care acoperă întreaga față, cu excepția ochilor, pe care îl poartă femeile musulmane în Yemen și în alte țări din Golf) spunându-i:

De azi înainte trebuie să te acoperi când ieși în stradă. Ești femeie măritată. Fața nu trebuie să-ți fie văzută decât de soțul tău. E vorba de sharaf-ul (onoarea) său. Nu se cade să-l știrbești. (pag. 58)

Când motorul a început să toarcă, iar șoferul a pus piciorul pe accelerație, nu m-am putut împiedica să nu izbucnesc, din nou, în lacrimi. Inima îmi bătea năvalnic. Cu fața lipită de geam, n-am scăpat-o pe Omma din priviri. Până a ajuns doar un punct mic de tot… (pag. 59)

img468

De parcă asta nu ar fi fost de ajuns, drumul până la noua locuință a fost destul de lung și de anevoios, iar odată ajunsă acolo fetița a fost întâmpinată cu ostilitate de soacra sa, o bătrână urâtă, cu pielea zbârcită ca a unei șopârle, căreia îi lipseau doi dinți din față toți ceilalți fiindu-i mâncați de carii și înnegriți de tutun. Cu toate că nu ar fi vrut să mănânce, în semn de protest, era prea lihnită de foame, așa că a înghițit hulpavă orezul și carnea pe care surorile soțului o pregătiseră. Aici proaspăta soție a aflat că în provincie căsătoriile cu fete de vârstă fragedă sunt un lucru obișnuit. Pentru că un vechi proverb tribal spune:

„dacă iei o fetiță de nouă ani, vei avea parte de o căsătorie fericită”

Numai că ce era mai groaznic abia acum urma să se petreacă.

Nici n-am deschis bine ochii, că am și simțit în preajmă un trup transpirat și păros lipindu-se de mine. M-am înfiorat. Era el! L-am recunoscut imediat, după mirosul puternic de tutun și de qat (plantă halucinogenă). Duhnea! Mirosea a fiară! Fără să scoată o vorbă, a început să se frece de mine.
-Vă rog, lăsați-mă în pace! am găfăit eu, tremurând toată.
-Ești nevasta mea! Începând de astăzi, eu iau hotărârile . Trebuie să dormim în același pat.
Dintr-un salt eram în picioare, gata s-o iau la fugă. Dar unde s-o apuc? Ce mai conta? Trebuia să scap din cursă. S-a ridicat și el. În întuneric, am zărit un firicel de lumină prin ușa rămasă întredeschisă. Lumina stelelor și a lunii, neîndoios. Fără să stau o clipă pe gânduri, m-am avântat spre curte. A fugit însă după mine.
-Ajutor! Ajutor! am urlat, printre hohote de plâns.

Ajutor! Ajutor!
Și-a scos tunica cea albă. M-am dat de-a rostogolul ca să mă apăr. A început însă să tragă de rochie, cerându-mi să mă dezbrac. Apoi și-a plimbat mâinile bătucite pe trupul meu și și-a lipit buzele de ale mele. Mirosea groaznic. Un amestec de mahorcă și ceapă.
-Plecați de aici! O să-i spun tatălui meu! am început eu să gem, încercând din nou să mă îndepărtez.
-Poți să-i spui ce poftești lui taică-tău. A semnat contractul de căsătorie. Și-a dat acordul să mă însor cu tine.

Deodată, m-am simțit de parcă aș fi fost înghițită de un uragan, scuturată între două trâmbe. Trăsnetul stătea să cadă pe mine, iar eu nu mai aveam forța să mă împotrivesc. Un huruit de tunet. Și altul, apoi altul. Cerul se prăvălise peste mine. Și-atunci o arsură mi-a cuprins adâncul trupului. O usturime pe care n-o mai simțisem niciodată până atunci. Degeaba am tot țipat, nimeni nu mi-a venit în ajutor. Mă durea, mă durea nespus, și eram singură cu durerea mea.
-Au! am urlat după un ultim suspin.
Cred că în acea clipă mi-am pierdut cunoștința. (pag. 72)

Săptămânile care s-au succedat au fost la fel: umilință, violuri, bătăi și multe plânsete. Practic, copila de 10 ani a plâns încontinuu, până când soțul a consimțit să o lase să-și viziteze părinții.
Nojoud nu putea rata o asemenea ocazie, și într-o zi când a fost trimisă de mama ei să cumpere o pâine, a plecat la tribunal unde a cerut divorțul.
Au fost mulți cei care au ajutat-o în  demersul inedit, pentru că trebuie specificat că această fetiță a fost prima care a avut curajul să ceara așa ceva. În disperarea ei a considerat că rușinos este să continue să stea în această căsătorie umilitoare, batjocoritoare. Tot ce-și dorea era să meargă la școală și să se joace, lucru dealtfel firesc și normal pentru o copilă de vârsta ei.
Avocata Shada Nasser a luptat și s-a implicat foarte mult în acest caz.                             img469

După ce a obținut desfacerea căsătoriei ea s-a  implicat, alături de diferite organizații non-guvernamentale și luptă pentru ca fetele sub 17 ani să nu fie lăsate să se mărite. Pentru curajul ei, revista americană Glamour i-a acordat premiul Women of the year, în anul 2008. Cartea scrisă de Delphine Minoui, Nojoud, divorțată la 10 ani, a fost tradusă în 18 limbi, inclusiv araba.

Poate că ea nu realizează, dar a dărâmat un tabu și a deschis o ușă pe care multe n-ar fi îndrăznit. Acum trăiește în casa părinților ei, fără a ține nici o legătură cu fostul soț.
Și merge la școală. 🙂

img468 - Copy

P.S. Simt nevoie să afirm că mă bucur că m-am născut în Europa, chiar dacă în România. Aici există șansa de a fi ascultată și apreciată. Ori citind aceste memorii ajungi la concluzia că-i mare lucru. Și când te gândești că pare ceva atât de firesc!

Activități educative copii – Carol I – primul rege al României

Istoria de clasa a IV-a reprezintă o alergătură prin toate epocile și prin toată lumea. E foarte greu pentru un  adult să țină pasul cu ceea ce se înșiră de-a lungul a 96 de pagini, darămite unui copil. Am mai povestit despre experiența noastră istorică și despre cum decurg activitățile legate de domnitori. Cred că poveștile sunt cele care pot ajunge la inima copilului și de acolo poate reține esențialul, fără ani prea mulți și nici alte mici detalii.
Am achiziționat de-a lungul timpului tot soiul de cărți ce tratează temele istorice, dar unele dintre ele sunt prea complicate pentru Luca. De fapt, pentru nivelul la care a ajuns el acum, la materia numită istorie.
Cărțile de la Editura Gama au venit în întâmpinarea acestor probleme dar pentru, noi puțin cam târziu. Am apucat să le folosim pe cele în care se făcea referire la artă, la Educație civică, dar pe cele de la istorie doar Cuza și Carol I au fost odată cu lecția predată la școală. Pe Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, Luca a dorit să-i citească de plăcere, în timpul petrecut pe tăpșan.                                            DSCN7753 DSCN7754 20160522_105423 20160522_105451Acolo, la iarbă verde, departe de zgomotul strident al civilizației, totul capătă alte valori, culori, nuanțe. Atât de frumos cum nu puteți crede. Natura completează în cel mai fericit mod cu putință orice fragment îl citești. Are această capacitate de a se mula pe orice subiect.

Grădină 22 mai 2016 – video

Am prins o dimineață de sâmbătă strașnică, în care noi doi dar și multe alte vietăți, am aflat multe lucruri despre Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru că cu el a dorit copilul să înceapă. Nu eram străini de acest mare domnitor și asta pentru că am vizitat multe din Mănăstirile ctitorite de el. Fiind aici, în apropierea locuinței noastre nu am pierdut nici o ocazie de a le desluși tainele. Pe lângă mănăstirile vizitate am citit și o parte din legendele care au rămas în urma lui.

Uneltirile lui Petru Aron – video

Despre cea mai recentă vizită a noastră la Putna puteți afla mai multe de aici.

Dar să revenim la lecturile cărticelelor Români celebri de la Editura Gama. După Ștefan cel Mare și Sfânt a urmat Carol I, asta pentru că la lecția de istorie, acest subiect îl are de pregătit. Dacă despre domnitorul Moldovei bagajul de cunoștințe era mai vast, nu același lucru se poate spune și despre Carol I. Am vizitat Castelul Peleș anul trecut și am avut parte de un ghid care turuia de parcă era întors cu cheia. 🙂 Informațiile pe care le-a oferit vizitatorilor au fost foarte multe într-un timp relativ scurt, dar poate ceea ce a distras atenția grupului a fost prezența unei familii cu doi copii, unul dintre ei plângând aproape tot timpul. Situația creată a fost foarte stânjenitoare în condițiile în care ghidul a solicitat tutorilor să rezolve problema, aceștia din urmă simțindu-se ofensați de atenționare. Bașca au mai și vociferat. 🙂

Ne vom întoarce în timp, spre mijlocul secolului al XIX-lea, în vremuri deloc ușoare pentru Europa. Lumea se moderniza cu o viteză uluitoare, imperiul lui Napoleon se prăbușise, iar peste tot izbucneau revoluții – industriale, culturale, naționale. Statele mici, altădată parte din imperii, doreau să se cârmuiască singure.
Descoperirea motorului cu aburi făcuse ca industria să ia avânt: omul lăsa muncile grele în seama mașinilor, care prodeceau mai repede și mai mult. Mărfurile ajungeau dintr-o parte în alta a Europei cu mai mare ușurință, pentru că existau căi ferate.
Literatura se schimbase, și ea: apăruse un curent nou, romantismul, care încerca să păstreze vie, în acele vremuri în care lumea era fascinată de mașinării, dragostea față de natură. Peste tot se simțea, așadar, o dorință de schimbare, cdare cuprindea, încet – încet, întregul continent.

Carol I – Alegerea românilor – video

Carol I – se înrudea cu regele Prusiei și cu Împăratul Franței
– a condus țara în calitate de domnitor în perioada 1866 – 1881 și ca rege în perioada 1881 – 1914
– în timpul său a fost adoptată prima Constituție Românească (1866), având ca model cea mai liberală Constituție a vremii și anume pe cea belgiană.
– domnia sa a fost o perioadă de stabilitate și progres
– s-a preocupat personal de pregătirea ofițerilor și de înzestrarea armatei cu armament nou
– în 1873 a început construirea Castelului Peleș de la Sinaia, care a devenit reședința familiei regale.

Carol I a dat dovadă de respect și devotament pentru țara care l-a adoptat și pe care a adoptat-o. Și-a intitulat testamentul „Totul pentru țară, nimic pentru mine”, iar pe moștenitorul său, Ferdinand, l-a învățat că „aici nu e o mână de barbari, care să trebuiască a fi ridicați de o dinastie energică și inteligentă la rangul națiunilor civilizate, ci un vechi și nobil popor care-și are locul, deși pe nedrept necunoscut, în istoria lumii”.

Machete didactice – O zi briliantă

O zi de joi, cu multe ore și cu tot felul de teste – simulare pentru evaluările de final de clasa a IV-a. Am văzut toate modelele care au apărut, le-am printat și o parte din ele le-am lucrat cu copilul, oral (aici mă refer la română).
Revenind la ziua de joi, ea este, ca toate celelalte din săptămână, o zi în care copilul stă la școală cinci ore. În mod normal, orarul spune că doar în două zile din cinci are cinci ore, dar doamna a considerat că este necesar ca acest lucru să se petreacă în fiecare zi, asta pentru că mai are de făcut câte ceva la materiile principale. Nu a solicitat niciodată nici o plată suplimentară pentru asta, dar se ține de program cu un stoicism demn de invidiat. Această schimbare nu a intervenit imediat după începerea anului școlar dar nouă (poate și altora, dar nu știu) ne-a dat programul peste cap. Pentru că în funcție de orarul definitiv, am pus și noi orele la care își desfășoară copilul orele de pian și engleză, singurele pe care le avem în particular.
E greu ca după ce stai cinci ore la școală să vii acasă și să nu mai ai decât o oră de pauză, în care să te schimbi și să mănânci. Sunt dăți în care a trebuit să modificăm noi acest lucru cu ajutorul profesorului implicat, care l-a rândul lui a continuat modificările dar am reușit să avem un final fericit pentru toată lumea.. Dar există momente în care copilul este prea obosit și îmi cere să anunț că nu poate, iar eu respect aceste ziceri ale lui, căci știu că așa e. Deh, situații și situații!
Sunt câțiva copii în clasa fiului meu care au mari carențe în ceea ce privește comportamentul, ei deranjând mereu orele, acest lucru ducând într-un final la revolta celorlalți colegi care au cerut excluderea lor. Practic, nu se pot ține orele pentru că ei comentează și vociferează mereu, producând rumoare, râsete și într-un final, fragmentarea orelor. Cele de la catedră nu mai au cursivitate și așa se pierde o grămadă din oră.
La atelierele pe care le-am ținut acolo, am văzut și eu cum este și așa am înțeles teama lui Luca de al le ține. Era convins că nu voi reuși să-i stăpânesc dar poate faptul că atelierul nu se desfășoară ca o oră normală de curs a determinat și schimbarea comportamentului acestor copii. Am avut incidente dar nu atât de mari încât să trebuiască să renunț.
Dar cum spuneam, ieri la finalul orelor Luca a ieșit extrem de încântat:

-Mama, am avut o zi briliantă! Știi testul pe care l-am dat ieri la matematică, cel la care ți-am spus că nu cred că am făcut ultima problemă corect? Ei bine, m-am înșelat, iar rezolvarea a fost bună, calificativul primit fiind FB.
Pe lângă el am primit și rezultatele la alte două teste iar ele au fost tot cu calificativ maxim.
Dar vreau să-ți mai spun ceva. La tema de ieri, rezolvarea mea a fost diferită de a colegilor, iar doamna m-a felicitat și a denumit-o „Metoda Luca”.
Iar la ora de sport am avut o aruncare minunată și chiar dacă Ciprian a apărat-o, eu sunt foarte mulțumit.
-Ai făcut puiul la rotisor? Da! Voi mânca cu puțin sos iute.
-Și clătite? Iami, ce bune vor fi cu dulceață de căpșuni!
Ei vezi, ți-am spus eu că e o zi briliantă!

Toate astea au fost spuse dintr-o suflare. Ne-am urcat repede în mașină că cerul ne atenționa de ploaia ce o pregătea.

20160518_125018

Și a plouat, torențial, ca-n fiecare zi de ceva vreme încoace. Ploi multe ce oferă curcubee și de două ori pe zi. Dar tot există o parte bună și în treaba asta pentru că am reușit să vedem un curcubeu strașnic.

Strașnic curcubeu – video

20160517_164407

Iar după ce ne-am delectat privirea la așa spectacol a urmat o ploaie cu gheață, după care un alt curcubeu.

Căutăm să ne bucurăm de fiecare clipă din viețile noastre și să le așezăm în suflete pentru a ne înveli cu ele când ne-o fi mai greu.

Activități educative copii – „Semințe de cabane”…de frumos… de dichis

Pentru cei care nu știu, Editura Vellant este acea editură la care cartea nu apare oricum. De ce spun asta? Pentru că fiecare nouă prezență ni se înfățișează într-un mare fel. Copertele cartonate, foile cerate, fonturile alese, ilustrațiile dichisite, traduceri din cele mai iscusite și nu în ultimul rând, autori care au ceva de transmis.
Cartea ce vine de la această editură este una prețioasă, specială.
Evident că Semințe de cabane, de Philippe Lechermeier, nu poate face notă discordantă.

1306862151Seminte de cabane 20160504_221812

Alphonse de Copacabana ne invită să devenim curajoși exploratori într-un mod mai puțin obișnuit. Ca ajutor vom avea imaginile încântătoare, textele vesele, ritmate, pline de umor.
Acuma, dacă ar fi să recunoaștem, fiecare dintre noi și-ar dori o cabană. În funcție de preferințe ele ar arăta în cele mai bizare forme și ar fi poziționate unde nici cu gândul nu gândești. Tocmai asta ne dezvăluie autorul care reușește de-a lungul celor 91 de pagini, un minunat exercițiu geografic.

Am început să-mi pregătesc de foarte mult timp călătoria, adică din ziua când am auzit vorbindu-se despre faimoasele seminţe de cabane, seminţe pe care e de ajuns să le sădeşti şi să le uzi spre a vedea crescând cabana. Seminţe de astea se găsesc în preajma oricărei cabane, iar de cabane e plină lumea. Gata să descopăr diversele cabane de pe sol, din aer şi din apă, colecţionând cele mai formidabile seminţe. Călătoria poate să înceapă…

Prezentare succintă Semințe de cabane – video

Odată porniți în fascinanta călătorie descoperim că există semințe de cabane, iar din fiecare răsare ceva unic.
La Cabanele păsărești am poposit prima dată.

20160519_111821
Un păsăroi a înghițit
pe dată cele cinci grăunțe
pe care le voi fi găsit
Am preferat să nu-l fac să renunțe.
(5 – 5 = 0)

Cabane păsărești – video

A urmat Cutia cu muzică20160519_111829, Cabana de duș, Cabana Namnevoiedemaimult (pe care o găsiți undeva prin Marea Nordului, unde toate sunt pe „pofta… cordului”) și Cabana cu cartofi prăjiți.

Câțiva crumpi
prăjiți nu-s scumpi;
lungi sau rotunzi,
fierbinți sau blonzi,
fac să-ți lase gura apă.
După ce-i sărezi, se papă.
(32 – 32 = mereu 0 semințe!)

Dăm pagina și facem cunoștință cu domnul Cărturescu, cel cu mult farmec.20160519_111838

Bine-nțeles, semințele, -nvelite
în coli veline, unice,
în formă de litere
cuneiforme, runice,
după cutremurul abrupt,
rămas-au, drace!
dedesubt.
(5 – 5 = 0)

După ce aflăm despre Cabana din fundul grădinii dar și cele rusești, autorul ne aduce la cunoștință că există și Cabane dispărute sau pe cale de dispariție. Aflăm despre Cabana din Neanderthal, Cababilona suspendată dar și Cabanastel că deja nu le mai putem vedea, pe când Cabana Eiffel și Incasacabana le mai putem admira.

seminte_de_cabana5 seminte_de_cabana6

Celor care îndrăgesc marea își pot trage sufletul într-o Cabană de plajă. Trebuie doar să țineți cont de câteva precauții de utilizare. 🙂20160519_111902

Cabane de plajă – video

20160519_111916

Cutie de noapte

Nici de nopți albe nu se duce lipsă,
ceea ce e un fenomen bizar
Mică, încape-n buzunar – cutia nopții.
Poți, ziua, s-o deschizi oricând să asculți,
astfel, mica muzică a nopții.

Pe măsură ce în fața ochilor ți se prezintă atât de multe cabane și cutii, la un moment dat te întrebi cum ai putea și tu să-ți făurești una, sau, care sunt meseriile indispensabile-n domeniul cabanier. Tot Alphonso ne luminează. 🙂20160519_111927

Și după ce toate astea nu mai reprezintă un secret, putem continua călătoria pe meleaguri mongole de astă dată, vizitând o iurtă. Imaginația fiindu-ți pusă la încercare, vei descoperi că există Cabane de vis și Cabane de vise iar ele nu trebuie confundate. Oare câți dintre noi, copii sau adulți, nu poposim în aceste cabane aproape în fiecare noapte?

20160519_111941

Ca orice meșter, la o construcție ai nevoie și de ceva unelte, în cazul de față de unelte necesare construcției unei cabane. Încălțări boante, cuie strâmbe, telescaunul și șurubul infinit vă vor fi de mare ajutor. Zău!

20160519_112002

Cred că singura cabană care mi-a dat fiori a fost cea de gheață. Brrr! Dar ce să vezi! Nici semințele de acolo nu rezistă pentru că:

Mi-am umplut buzunarele cu ele. Înfrigurat, m-am tras la căldurică. Apoi, când să le pun în ordine, ia-le de unde nu-s, iar buzunarele mi se udaseră de tot. Ce glumeț să-mi fi făcut acest necaz?
E o glumă fără nici un haz.
(11 + 352 – 352 = 11)

Și felul cabanelor nu se oprește aici. Mai sunt multe!
Cabana celor o mie de uși – video
Cabana de la capătul pământului – video
Cabana de umbră și lumină – video

La pagina 56 găsim un planiglob pe care sunt specificate toate cabanele întâlnite în călătorie.
20160519_112017

Și după ce ne-am vânturat prin lume, sărind de pe un meridian pe altul, Alphonso are idea strașnică de a ne arăta nouă, cititorilor mari și mici, însămânțarea, ecloziunea și creșterea de cabane.

20160519_112112

Vă invităm să parcurgeți o carte plină de umor dar și să ne spuneți, dacă doriți, ce semințe de cabane care nu au fost prezentate ar trebui adăugate și de ce. Noi am pregătit mai multe ghivece în care vom planta semințele cabanelor noastre. 🙂diy-vertical-pot-flower-decoration-indoor-herb-idea

sursa foto: diy-enthusiasts.com