Machete didactice – „Bine ați venit!” la grădiniță

Tuturor ne place să fim întâmpinați așa cum se cuvine, în momentul în care ajungem într-un loc în care, se presupune, vom zăbovi o perioadă mai mare de timp. Mă refer aici la grădiniță, școală, universitate.
Dacă la universități aceste elemente care te întâmpină sunt reprezentate prin elemente minimaliste, citate ori panouri cu foștii elevi de frunte ai instituției, în grădinițe și școli regăsim mai multe imagini.
La grădiniță ele sunt prezente într-o proporției covârșitoare de imagini.
Am văzut nenumărate reprezentări, unele extrem de fericite altele mai puțin dar nu asta are importanță. Ceea ce contează este să ne dăm silința ca bunul gust, frumosul, firescul, să se regăsească în preajma copiilor noștri.
Am fost solicitată să ilustrez un colț în care să existe o căsuță din povești, căsuță în care să se simtă bine nu numai copilași ci și diferiți prieteni necuvântători. Ce a ieșit puteți privi mai jos. Alături de căsuța asta stau, așa cum e și firesc, doi copilași; o fetiță și un băiețel.

20160918_185019 20160918_185032 20160918_185041 20160918_185105 20160918_193112 20160918_184733

Vă imaginați ce povești se vor țese în interiorul căsuței? Dar ce jocuri?                                          machete-septembrie-20168

Activități educative copii – Legătura dintre Sumele lui Gauss și Burgmuller

Aparent, între sumele lui Gauss și partiturile lui Burgmuller nu este nici o legătură. Ei bine, în ceea ce ne privește, lucrurile nu stau așa. Pentru Luca, melodiile celebrului compozitor reprezintă o modalitate de a se relaxa și a-și încărca bateriile.
Clasa a V-a a început abrupt, cu multe temeri și frici, unele justificate altele nu. Sunt fețe noi, atitudini noi, așteptări și cerințe așișderea. De la colegii de clasă până la cei de la catedră, totul este o provocare.
Dar răbdarea, tactul și optimismul mă face să fiu sigură că lucrurile se vor așeza pe un făgaș normal. Orice început este greu și plin de neprevăzut. Noi facem echipă bună și în doi, totul este mai ușor. Nu mă interesează ce spune unul și altul atâta vreme cât ne urmărim scopul și nu deranjăm pe nimeni. Încerc să-i transmit și lui puterea asta pentru a nu mai fi atât de temător.
Dar, ceea ce se întâmplă la școală vine să-mi îngreuneze munca și să mă facă să mă adaptez din mers. Bunăoară, nu mai departe de ziua de ieri, în pauza mare, un fost coleg de clasă a sărit la bătaie la Leo. Fiind prietenul lui, Luca a sărit în ajutor pentru a-l feri de lovituri și s-a pricopsit cu un pumn zdravăn în tâmplă. Aceasta s-a umflat, apărând un hematom la locul vătămat iar pe lângă s-a mai pricopsit și cu o durere de cap întinsă pe câteva ore.
A intervenit diriginta și am aflat că astăzi, cele două doamne diriginte vor sta de vorbă cu protagoniștii.
Dimineață am făcut-o și eu, fără a țipa la bătăuș. Consider că decibelii adunați nu rezolvă problema așa cum nici violența fizică nu dă roade. Poate de data asta va înțelege.
În altă ordine de idei, după ce s-a făcut o recapitulare a materiei din clasa a IV-a și s-a dat un test de evaluare, s-a trecut la predare. Prima în capul listei lecția despre Sumele lui Gauss.
În ora în care s-a predat, la un moment dat, atitudinea copiilor a făcut ca doamna de matematică să dea un test fulger. El, testul, a arătat că marea majoritate nu au înțeles, ceea ce a determinat profesoară să mai predea o dată și să insiste. Dar până să se întâmple acest lucru au venit temele acasă și aici a trebuit remediată neînțelegerea. Țin să precizez că în ceea ce privește clasa lui Luca, anul trecut nu s-au predat noțiunile cu toate că se mai fac. Dar ponderea lor importantă este în clasa a-V-a, atunci când se folosesc destul de mult și la care se vor adăuga și Sumele lui Gauss pentru puteri.
Pentru cine a uitat,

Formula lui Gauss pentru suma de numere consecutive (valabila doar pentru sume care încep cu 1):
1 + 2 + 3 + 4 + … + n = n x ( n + 1 ) : 2

Formula lui Gauss pentru sume de numere impare (suma începe cu numărul 1)
1 + 3 + 5 + 7 + … + ( 2n – 1 ) = n x n

În tema pentru acasă au avut și exerciții în care era necesar scoaterea factorului comun

2 + 4 + 6 + 8 + … + 100 – se da factor comun 2 și se aplica prima formula

sau

3 + 6 + 9 + 12 + … + 2010 – se da factor comun 3 și se aplica prima formula

ceea ce a necesitat o aprofundare mai amănunțită a noțiunilor. Poate e interesant să specific că în clasa a IV-a, copiii nu au ajuns să aducă la același numitor comun, deci nu exista nici noțiunea de factor comun.
După bocetele de rigoare și după parcurgerea teoriei s-a ajuns la concluzia că Gauss ăsta nu e chiar un balaur și formulele lui nu sunt așa niște chestii înfiorătoare. Acum, după ce a fost înțeles mecanismul, lucrurile se văd complet diferit. Dar cine se ocupă de copii știe despre ce vorbesc. 🙂                                               img_20160930_111313

Am sta de vorbă cu diferiți părinți și bunici pe care i-am întâlnit întâmplător pe drum și am ajuns la concluzia că bocetele sunt prezente în multe case, că nu s-a înțeles și că teama persistă. Chiar dimineață un copilaș copia tema de la altul și când l-am întrebat dacă nu a priceput, răspunsul lui a fost afirmativ. L-am îndrumat să spună profesoarei pentru că dacă va continua să copie temele nu va avea nici o rezolvare.

După ce termină tema la matematică, Luca se pune la pian. Am avut și aici parte de bocete despre care v-am povestit, dar acum, nici partiturile lui Burgmuller, cele din 25 Easy and Progressive Studies, op.100 nu mai sunt așa de înfiorătoare. Nu le stăpânește, încă, dar plăcerea cu care le descifrează e foarte importantă. Și vine de la el, fără a fi împins de la spate. E ca o recreere. 🙂 A ajuns la studiul cu numărul 23 – Le retour și la studiul cu numărul 25, ultimul dealtfel – La Chevaleresque. Pentru doritori, atașez partiturile mai jos și o mică mostră din repetițiile copilului.

img_20160930_103525img_20160930_103459

img552img_20160930_103411

Seara a continuat cu o vizită surpriză, atunci când Leo a bătut la ușă. A urmat o partidă de joacă, în doi, pe laptop, iar timp de un ceas și jumătate mare veselie a mai fost. Dialogurile lor sunt spumoase. 🙂img_20160929_173810

Cam așa am fost astăzi. E bine și așteptăm să vedem ce va mai urma. Spor în toate!

Machete didactice – Pic, pic, pic

Umbrela e un accesoriu pe care-l asociezi mai mult cu toamna, chiar dacă se folosește intens și-n anotimpul călduros. Dacă ceri copiilor și nu numai lor să asocieze umbrela cu ceva, majoritatea răspund; toamna. 🙂

Am confecționat și eu o umbrelă curcubeu încadrată de picături de ploaie. Pe fiecare picătură urmează să se regăsească chipul unui școlărel din clasa doamnei învățătoare care mi-a solicitat macheta.

20160923_161823

Pentru a completa secvența am adăugat un nor și deasupra.20160923_161851

Și, evident, nu putea lipsi copacul de toamnă.20160923_162050

Aștept cu nerăbdare să văd întregul tablou completat cu imaginile micuților. Și, provocări noi, evident!

Tu, eu și-o umbrelă

Tu , eu si-o umbrela,
Tu, eu ne plimbam,
Cerul ca o acuarela,
Nu ne vede sub umbrela
Cand ne-mbratisam .

Pic , pic, pic, pic, pic
Ce mai ploua
La nesfarsit.
Pic, pic, pic,
Nu ne pasa noua,
Fiindca ploaia ne-a unit.

Tu , eu si-o umbrela,
Tu, eu ne plimbam,
Pe sub panza de matasa,
Tu esti parca mai frumoasa ,
Cand ne sarutam.

Tu , eu si-o umbrela,
Tu, eu ne plimbam,
Cerul ca o acuarela,
Nu ne vede sub umbrela
Cand ne-mbratisam .

Machete didactice – Când Florin stârnește pasiuni, vine…

A început școala și odată cu ea nu s-a dat startul doar procesului de învățare, pentru că la niveluri mai mari pot apărea pasiuni mistuitoare ci și unor manifestări care nu au ce căuta în rândul unor elevi.
O întâmplare din urbea noastră m-a amuzat, în primă fază, pentru ca mai apoi să mă întristeze. Atât de mult încât am dorit s-o aflați și voi.
În pauza mare, la un colegiu, este chemată poliția pentru a rezolva un conflict între elevi; două fete s-au luat la lovit și flocăit pentru un băiat. Totul condimentat cu țipete, și înjurături.
Florin, pentru că așa se numește Don Juan-ul nostru, este și a fost iubitul lor. Pe rând. 🙂 Pentru că nu mai dovedeau a-și împărți „atenții”, în cearta fetelor a mai intervenit una. Trebuie menționat faptul că adolescentele cu pricina sunt în clasa a IX-a, deci au în jur de 15 ani.
Direcțiunea, în urma incidentului, a chemat și părinții asta pentru că elevele erau minore.
După ce s-a discutat la școală, combatantele au fost invitate la sediul poliției pentru a da declarații. Și pentru că nu era loc suficient în mașină, domnul polițist a plecat pe jos. La ieșirea din curtea școlii, aude:

– Pst!… Hei!… Băăăi!

Polițistul se întoarce încercând să înțeleagă ce se întâmplă. Vede un elev și-l întreabă:

– Cu mine vorbești?
– Da! Băi, ce le faceți la fete acolo?
– Dar cine ești tu?
– Cum cine sunt? Eu îs Florin, băi!
– Care Florin?
– Cum care Florin? Florin, iubitul fetelor!
-Ei, dacă ești Florin și te interesează atât de tare ce se va întâmpla, ia urcă și tu în mașină!

Se mută discuția la sediul poliției. Acolo, între timp, ajung și părinții minorelor iar reproșurile și tonul ridicat își face simțită prezența foarte repede.
Una dintre mame:

– Ți-am spus să te liniștești și să-l lași în pace pe derbedeul ăsta. Uite! numai necazuri ai din pricina lui. Nu vrei să înțelegi că este un nenorocit.
– Daaa? Dar când astă vară a dormit la noi acasă nu era un nenorocit?

Mama a rămas mută. Polițiștii la fel. Ce a urmat e de la sine înțeles.
Direcțiunea le-a scăzut nota la purtare celor trei bătăușe iar Florin a rămas, probabil, țanțoș ca un cocoș. Ce mai contează amănuntele atâta vreme cât se bat atâtea femei pentru tine. 🙂 🙁                                                       girls_fight_by_kaineiribas-d4rk4bt

Sursa foto: kaineiribas.deviantart.com

P.S. Poate părea exagerat dar fotografia ilustrează foarte bine ceea ce se întâmplă în școlile noastre. Limbajul, comportamentul, atitudinea, îmbrăcămintea, totul, dar totul se regăsește în mediul școlar. Și nu numai în colegii ci și în școlile gimnaziale. Din nefericire.

Poate ar trebui să mai lăsăm deoparte atitudinea asta și să fim, în primul rând, părinți responsabili, să înțelegem că fără reguli nu putem face nimic indiferent de sistemul de învățământ agreat. Cât despre seriozitate, atitudine, limbaj, totul se învață acasă. Mai întâi acasă.

Machete didactice – Când lucrezi de mai multe ori un lucru începi să-l percepi diferit

Prima dată când am fost solicitată să confecționez machetele ce reprezentau fetele cu aripi, adică niște zâne, am fost extrem de reticentă. Nu mi-au plăcut și am încercat în discuțiile avute cu doamna care le-a dorit, să o fac să-și schimbe opțiunea. Atât de mult i-au plăcut încât a hotărât ca dacă pot, să le adaptez pentru toate anotimpurile.
Iar dacă am văzut că nu am sorți de izbândă am încercat să-mi dau toată silința pentru a ieși cât mai adecvate pentru o clasă de copii.
Fiecare piesă trebuia să te ducă cu gândul la un anotimp, așadar să aibă elemente specifice. La început elementele cu pricina le-am pictat dar mai apoi am găsit accesorii care să iasă în evidență și să le facă să pară aproape reale.
Le-am lucrat de mai multe ori, niciodată identice. Am modificat pe unde am putut și pe unde am considerat că se poate, fără a schimba esența.
Acum, la final de septembrie, au fost din nou dorite.
Cum au ieșit? Le puteți analiza mai jos.
Mi-s mai dragi sau poate m-am obișnuit cu ele, nu știu ce să spun. Le-am lucrat cu drag, de asta sunt sigură.

machete-septembrie-20164 machete-septembrie-20165 machete-septembrie-20166 machete-septembrie-20167

Machete didactice – „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea: „Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul”.

sdc11467

Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice:

– Dragii mamei copilași ! Eu mă duc în pădure ca să mai duc ceva de-ale guri. Dar voi, încuieți ușa după mine, ascultați unul de altul, și să nu cumva să deschideți până ce nu-ți auzi glasul meu. Când voi veni eu, am să vă dau de știre, ca să mă cunoașteți, și am să vă spun așa:

Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâță
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.

20160821_091402

Auzit-ați ce-am spus eu?
– Da, mămucă, ziseră iezii.
– Pot să am nădejde în voi?
– Să n-ai nici o grijă, mămucă, apucară cu gura înainte cei mai mari. Noi suntem odată băieți, și ce-am vorbit odată vorbit rămâne.
– Dacă-i așa, apoi veniți să vă sărute mama! Dumnezeu să vă apere de cele rele, și mai rămâneți cu bine!
– Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi, și Dumnezeu să-ți ajute ca să te întoarne cu bine și să ne-aduci demâncare.

Apoi capra iese și se duce în treaba ei. Iar iezii închid ușa după dânsa și trag zăvorul. Dar vorba veche: „Păreții au urechi și fereștile ochi”. Un dușman de lup – ș-apoi știți care? – chiar cumătrul caprei, care de mult pândea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea capra cu dânșii.

„Bun! zise el în gândul său. Ia, acum mi-e timpul… De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie ! Știu că i-aș cărnoși și i-aș jumuli!” Cum zice, și vine la ușă; și cum vine, și începe:

Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.

20160918_184849

– Hai! deschideți cu fuga, dragii mamei, cu fuga!
– Ia! Băieți, zise cel mai mare, săriți și deschideți ușa, că vine mama cu demâncare.
– Săracuțul de mine! zise cel mic. Să nu cumva să faceți pozna să deschideți, că-i vai de noi! Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și de răgușit, că-i mai subțire și mai frumos!
Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar și puse să-i ascute limba și dinții, pentru a-și subția glasul, ș-apoi, întorcându-se, începu iar :

Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți!…

– Ei, vedeți, zise iarăși cel mare; dacă mă potrivesc eu vouă? Nu-i mămuca, nu-i mămuca!

D-apoi cine-i dacă nu-i ea? Că doar și eu am urechi! Mă duc să-i deschid.
– Bădică! bădică! zise iarăși cel mic. Ascultați-mă și pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva ș-a zice:

Deschideți ușa,
Că vine mătușa!

ș-atunci voi trebuie numaidecât să deschideți? D-apoi nu știți că mătușa-i moartă de când lupii albi și s-a făcut oale și ulcioare, sărmana?

– Apoi, da ! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atunci e rău în lume, de când a ajuns coada să fie cap… Dacă te-i potrivi tu acestora, îi ține mult și bine pe mămuca afară. Eu, unul, mă duc să deschid.

20160918_184838

Atunci mezinul se vâră iute în horn și, sprijinit cu picioarele de prichiciu și cu nasul de funingine, tace ca peștele și tremură ca varga de frică. Dar frica-i din raiu, sărmana! Asemene cel mijlociu, tuștiu! iute sub un cherșin; se-nghemuiește acolo cum poate, tace ca pământul și-i tremură carnea pe dânsul de frică: Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă!

… Însă cel mare se dă după ușă și – să tragă, să nu tragă? – în sfârșit, trage zăvorul… Când iaca!… ce să vadă? ș-apoi mai are când vede?… căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Și, nici una, nici două, haț! pe ied de gât, îi răteză capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu atâta poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea nu are ce pune. Apoi se linge frumușel pe bot și începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr, zicând:

– Nu știu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat în pământ… Unde să fie? Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri!
– Mă!… că mare minune-i asta!… dar nici acasă n-am de coasă… ia să mai odihnesc oleaca aste bătrânețe!
Apoi se îndoaie de șele cam cu greu, și se pune pe cherșin. și când s-a pus pe cherșin, nu știu cum s-au făcut, că ori cherșinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat…
Atunci iedul de sub cherșin, să nu tacă? – Îl păștea păcatul și-l mânca spinarea, sărăcuțul!
– Să-ți fie de bine, nănașule!
– A!… ghidi! ghidi! ghiduși ce ești! Aici mi-ai fost? Ia vină-ncoace la nănășelul, să te pupe el! Apoi ridică cherșinul binișor, înșfăcă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe-acela de-i merg petecele!… Vorba ceea : „Că toată paserea pe limba ei piere”.20160918_184823

Pe urmă se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una : așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum. Cum a ieșit dușmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap și a plânge cu amar după frățiorii săi.

– Drăguții mei frățiori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mâncat! și biata mamă nu știe de astă mare urgie ce-a venit pe capul ei!
Și bocește el și bocește până îl apucă leșin! Dar ce era să le facă ? Vina nu era a lui, ce au căutat pe nas le-a dat.
Când jălea el așa, iacă și capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării și gâfuind. Și cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinții rânjind, în ferești.
– Dragii mămucuței, dragi! Cum așteaptă ei cu bucurie și-mi râd înainte când mă văd!

Băieții mamei, băieți,
Frumușei și cucuieți!                            20160918_184944

Bucuria caprei nu era proastă. Dar când s-apropie bine, ce să vadă? Un fior rece ca gheața îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, și ochii i se păinjinesc. Și ce era nu era a bine!… Ea însă tot merge pân’ la ușă, cum poate, crezând că părerea o înșală… și cum ajunge, și începe

Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.

Atunci iedul mezin – care acum era și cel dintâi și cel de pe urmă – sare iute și-i deschide ușa. Apoi s-aruncă în brațele mâne-sa și cu lacrimi de sânge începe a-i spune:

– Mămucă, mămucă, uite ce am pățit noi! Mare foc și potop au căzut pe capul nostru!
Capra atunci, holbând ochii lung prin casă, o cuprinde spaima și rămâne încremenită!… Dar mai pe urmă, îmbărbătându-se, și-a mai venit puțin în fire ș-a întrebat:
– Da’ ce-a fost aici, copile?
– Ce să fie, mămucă? Ia, cum te-ai dus dumneata de-acasă, n-a trecut tocmai mult și iacă cineva s-aude bătând la ușă și spunând :
Trei iezi cucuieți,
Mamei ușa descuieți…
– Și?…
– Și frate-meu cel mare, nătâng și neastâmpărat cum îl știi, fuga la ușă să deschidă.
– Ș-atunci?…
– Atunci, eu m-am vârât iute în horn, și frate-meu cel mijlociu în cherșin, iar cel mare, după cum îți spun, se dă cu nepăsare după ușă și trage zăvorul!…
– Ș-atunci?…
– Atunci, grozăvie mare! Nănașul nostru și prietenul dumitale, cumătrul lup, se și arată în prag!
– Cine? Cumătrul meu? El? Care s-a jurat pe părul său că nu mi-a spărie copilașii niciodată?
– Apoi da, mamă! Cum vezi, i-a umplut de spărieți!
– Ei las’, că l-oiu învăța eu! Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii, apoi trebuie să-și bată joc de casa mea? Și pe voi să vă puie la pastramă ? Nici o faptă fără plată… Ticălosul și mangositul! Încă se rânjea la mine câteodată și-mi făcea cu măseaua… Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el : n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt. Ei, taci, cumătre, că te-oiu dobzăla eu ! Cu mine ți-ai pus boii în plug ? Apoi, ține minte că ai să-i scoți fără coarne!
– Of, mămucă, of! Mai bine taci și lasă-l în plata lui Dumnezeu ! Că știi că este o vorbă : „Nici pe dracul să-l vezi, da’ nici cruce să-ți faci!”
– Ba nu, dragul mamei! „Că până la Dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul.” ș-apoi ține tu minte, copile, ce-ți spun eu : că de i-a mai da lui nasul să mai miroase p-aici, apoi las’!… Numai tu, să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste.

Și de-atunci căuta și ea vreme cu prilej ca să facă pe obraz cumătru-său. Se pune ea și stă în cumpene, cum să dreagă și ce să-i facă?
„Aha! ia, acum i-am găsit leacul, zise ea în gândul său. Taci! că i-oiu face eu cumătrului una de ș-a mușca labele!”
Aproape de casa ei era o groapă adâncă; acolo-i nădejdea caprei.
– La cadă cu dubală, cumătre lup, că nu-i de chip!… Ia, de-acu să-ncepe fapta : Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru!”
Și așa zicând, pune poalele-n brâu, își suflecă mânicele, ațâță focul și s-apucă de făcut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu smântână și cu ouă și fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jăratic și cu lemne putregăioase ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leașă de nuiele numai întinată și niște frunzări peste dânsa : peste frunzări toarnă țărână și peste țărână așterne o rogojină. Apoi face un scăuieș de ceară anume pentru lup. Pe urmă lasă bucatele la foc să fearbă și se duce prin pădure să caute pe cumătru-său și să-l poftească la praznic. Merge ea cât merge prin codru, până ce dă pe-o prăpastie grozavă și întunecoasă și pe-o tihăraie dă peste lup.
– Bună vreme, cumătro! Da’ ce vânt te-a abătut pe-aici?
– Bună să-ți fie inima, cumătre, cum ți-i căutătura… apoi da, nu știi dumneata că nevoia te duce pe unde nu ți-i voia? Ia, nu știu cine-a fost pe la mine pe-acasă în lipsa mea, că știu că mi-a făcut-o bună!
– Ca ce fel, cumătriță dragă?
– Ia, a găsit iezii singurei, i-a ucis și i-a crâmpoțit, de le-am plâns de milă! Numai văduvă să nu mai fie cineva!
– Da’ nu mai spune, cumătră!
– Apoi de-acum, ori să spun, ori să nu mai spun, că totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus cătră Domnul, și datoria ne face să le căutam de suflet. De aceea am făcut și eu un praznic, după puterea mea, și am găsit de cuviință să te poftesc și pe d-ta, cumătre; ca să mă mai mângâi…
– Bucuros, dragă cumătră, dar mai bucuros eram când m-ai fi chemat la nuntă.
– Te cred, cumătre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel-de-sus.
Apoi capra pornește înainte plângând, și lupul după dânsa, prefăcându-se că plânge.
– Doamne, cumătre, Doamne! zise capra suspinând. De ce ți-e mai drag în lume, de-aceea n-ai parte…
– Apoi da, cumătră, când ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi. Nu-ți mai face și dumneata atâta inimă rea, că odată avem să mergem cu toții acolo.
– Așa este, cumătre, nu-i vorba. Dar sărmanii găgălici, de cruzi s-au mai dus!
– Apoi da, cumătră; se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri.
– Apoi, dacă i-ar fi luat Dumnezeu, ce ți-ar fi? D-apoi așa?
– Doamne, cumătră, Doamne! Oiu face și eu ca prostul… Oare nu cumva nenea Martin a dat pe la dumneata pe acasă? Că mi-aduc aminte ca acu că l-am întâlnit odată prin zmeuriș; și mi-a spus că dacă-i vrea dumneata să-i dai un băiet, să-l învețe cojocăria.
Și din vorbă-n vorbă, din una-n alta, ajung pân-acasă la cumătră!
– Ia poftim, cumătre, zise ea luând scăuieșul și punându-l deasupra groapei cu pricina, șezi cole și să ospătezi oleacă din ceea ce ne-a dat Dumnezeu!

Răstoarnă apoi sarmalele în strachină și i le pune dinainte.
Atunci lupul nostru începe a mânca hâlpav; și gogâlț, gogâlț, gogâlț, îi mergeau sarmalele întregi pe gât.
– Dumnezeu să ierte pe cei răposați, cumătră, că bune sarmale ai mai făcut!
– Și cum ospăta el, buf ! cade fără sine în groapa cu jăratic, căci scăuieșul de ceară s-a topit, și leașa de pe groapă nu era bine sprijinită : nici mai bine, nici mai rău, ca pentru cumătru.
– Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mâncat! Cu capra ți-ai pus în cârd? Capra ți-a venit de hac!
– Văleu, cumătră, tălpele mele! Mă rog, scoate-mă că-mi arde inima-n mine!
– Ba nu, cumătre; c-așa mi-a ars și mie inima după iezișorii mei ! Lui Dumnezeu îi plac pui de cei mai tineri; mie însă-mi plac și de iști mai bătrâni, numai să fie bine fripți; știi, cole, să treacă focul printr-înșii.
– Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa!
– Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu ești bun! De-abie i-a mai trece băietului istuia de spărieț, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. Ți-aduci aminte, dihanie răutăcioasă și spurcată, când mi te-ai jurat pe părul tău? și bine mi-ai mâncat iezișorii!

– Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă, și nu-ți mai face atâta osândă cu mine!

– Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dînioare cu cuvinte din scriptură!

După aceasta, capra și cu iedul au luat o căpiță de fân ș-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. Apoi, la urma urmelor, năpădiră asupra lui și-i mai trântiră în cap cu bolovani și cu ce-au apucat, până-l omorâră de tot. Și așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi, da’ și de cumătru-său lupul păgubașă a rămas, și păgubașă să fie.

Și auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-au mai părut bine! Și s-au adunat cu toatele la priveghiu și unde nu s-au așternut pe mâncate și pe băute, veselindu-se împreună…

Și eram și eu acolo de față, și-ndată după aceea am încălecat iute pe-o șea, ș-am venit de v-am spus povestea așa, ș-am mai încălecat pe-o roată și v-am spus jitia toată; și unde n-am mai încălecat pe-o capșună și v-am spus, oameni buni, o mare și gogonată minciună!

Machete didactice – Tot cu albina?… Tot cu albina?

Daaa, tot cu albina! Dacă sunt așa de multe feluri în care o poți reprezenta. Iar eu mă bucur de fiecare dată când am ocazia să mai meșteresc ceva nou.
Așadar, dezvoltăm sectorul cu albinele iar piesele de astăzi îmi sunt dragi. Și ele, cum să nu!
Nu știți că ultimele creații sunt cele mai deosebite? Cel puțin așa-i la mine. Asta pentru că pe măsură ce trece timpul și tot lucrezi, te perfecționezi. Ești mai îndemânoasă, iscoditoare, curajoasă.
Curajoasă să încerci ceva despre care odinioară nu credeai că se poate face, ceva despre care cei din jurul tău, sau mă rog, din breasla ta, susțineau că nu poate prinde contur ca produs finit.
Curajoasă când încerci să faci melanjuri de materiale care au texturi diferite.
Dar până nu încerci, o dată… de două ori… de câte ori e nevoie, nu ai cum da un verdict.

Am făcut un avizier al emoțiilor, la indicațiile doamnei care l-a solicitat, mulțumesc frumos Gianina, dar la care am „amestecat” materialele cum am crezut eu că e mai frumos. Atât din punct de vedere vizual cât și practic.

img_20160914_211809

Pe o placă standard de polistiren am desenat, pictat, atașat după cum urmează:

trei chipuri de albine (fețe) una veselă, una tristă și una indiferentă.
Le-am diferențiat cromatic pentru a scoate mai bine în evidență acest lucru.

img_20160914_211820img_20160914_211827img_20160914_211833

Buzunarele unde vor fi puse cartolinele cu acțiunile care te fac să te simți după cum arată fața albinei sunt făcute din fetru și pe acesta este atașată o bandă de mătase cu motive naționale românești.

img_20160914_211820-copy

Nu știu cât de tare vă puteți da seama după fotografiile făcute de mine pentru că, după spusele colaboratoarelor mele, în realitate arată mai bine. Eu sunt bucuroasă că este așa, pentru că surpriza-i mai mare. 🙂

Un alt element pe care-l realizez în premieră este acest șirag de litere confecționate din polistiren și apoi cusute, pentru a putea fi puse pe ușa grupei.
Poate veți crede că e ușor să coși polistirenul dar nu-i chiar așa. Încercați și veți observa de unde vine greutatea. 🙂 Pentru a arăta frumos pe ușă, am pus și niște distanțiere.20160914_211216

Nu știu dacă se observă, dar în „capul” fiecărei litere am atașat un cârlig, din acelea cu filet, pentru a putea trece șnururile. A fost modalitatea care s-a mulat cel mai bine, asta după ce am mai încercat câteva variante ce nu m-au satisfăcut.

O altă machetă care a întregit tema a fost aceea a prezenței alcătuită dintr-un stup și 20 de albine. Albinele au fost printate și laminate după care, de fiecare, s-a atașat câte un bețișor (scobitoare foarte subțire de bambus).

20160913_191555

Acestea sunt ultimele piese intrate în portofoliul albinuțelor. El devine tot mai complex și mai frumos. Și asta mă bucură!

Machete didactice – Și am trecut cu brio peste prima ședință din ciclul gimnazial

Ora cinci. De câteva minute bune stau în bancă și aștept să înceapă ședința.
Și exact la ora stabilită, chiar dacă nu este toată lumea prezentă, doamna dirigintă începe. De remarcat acest lucru.:)

E mai complicat pentru că e prima întâlnire iar noi nu ne cunoaștem. Din vechea clasă mai sunt 9 copii pe lângă al meu, și înafara altor doi pe care-i știu din grădiniță, restul îmi sunt total necunoscuți. E momentul în care-ți dai seama că nu mai cunoști lumea dar mai ales conștientizezi că ești printre cele mai coapte mame din clasă. Îmbucurător e că mai sunt vreo două-trei la fel ca tine.
Diriginta e o femeie miniónă, drăguță.

– Mama, e foarte frumoasă diriginta mea dar și severă! Dar mie mi-e dragă. 🙂

Da, e hotărâtă, mai bine spus are un soi de determinare pe care o percep ca fiind de bun augur. Evident că e mai tânără ca mulți dintre noi.
După câteva minute de la începere au continuat să sosească părinții dar un moment „comic” a fost acela când unul dintre ei a venit cu tot cu copil. Doamna a rămas preț de câteva minute fără cuvinte, a întrebat de ce a venit și tânărul iar răspunsul a fost unul bizar:

– De aici trebuie să plecăm undeva și de aceea l-am luat. 🙁

Diriginta nici nu a înțeles ce anume a spus tatăl cu pricina, a mai întrebat o dată, după care a continuat dar cu altă stare. A trebuit ca după alte câteva minute să-l roage pe elev să meargă să vadă expoziția de pictură de pe holurile școlii, pentru a putea ea vorbi cu noi așa cum se cuvine.
Aici este unul din exemplele în care ar trebui să înțelegem că mulți părinți nu au capacitatea de a pricepe însemnătatea și importanța anumitor manifestări. Ce a înțeles copilul, nu știu, dar mi-ar plăcea ca măcar tatăl să fi priceput ceva. Copilul a fost nevoit să stea o oră și jumătate pe holuri, sau pe la ușă, pentru că un adult nu a fost capabil să gestioneze o situație dealtfel destul de clară. Și ne mai mirăm de cei mici!

A urmat o trecere în revistă a profesorilor pe care copiii îi vor avea la fiecare materie. Am aflat numele și câteva informații despre ei. S-a accentuat ideea că această clasă este printre cele două de engleză intensiv din județ, cealaltă fiind la un liceu din Suceava. Așadar, o reușită a școlii.

Orarul a fost următorul punct al discuției iar aici a existat o dispută în ceea ce privește ora de sport și echipamentul aferent. Copiii noștri fac ora de educație fizică într-un corp de clădire diferit. Nu este situat la depărtare dar mănâncă câteva minute deplasarea la și dinspre. Doamna vrea ca elevii să vină în uniformă iar echipamentul să fie în plasă. Și aici au intervenit discuțiile. În 10 minute cât durează pauza, nu se pot schimba de trening, strânge și îmbrăca în uniformă aici fiind vorba de cămașă, pantalon, sacou. Vă imaginați 31 de copii făcând acest lucru? Nesupravegheați? Da, știu, la prima vedere nu e așa complicat dar vine perioada de iarnă, hainele sunt groase, bocanci și tot ce mai presupune anotimpul rece iar asta este greu de gestionat cu atât mai mult cu cât în clasa asta în care petrec copiii noștri orele nu există nici un cuier nu mai vorbesc de dulap sau mai știu eu ce cufere.                                          20160913_075158Doamna a rămas cumva mirată de remarcile unora dintre noi și a spus că nu are timp de discuții în contradictoriu, rămânând să ne hotărâm noi ce și cum. Dar schimbul ăsta de replici a tensionat puțin atmosfera.

– Chiar nu am timp de așa ceva! Hai să ne purtăm ca niște adulți. Rezolvați și mă anunțați ce și cum.

20160913_075153Telefonul mobil și prezența lui la școală a fost următorul moment al discuției.  Am aflat că se manevrează de unii elevi în timpul orelor și că mai și sună (sunt părinți care sună în oră, asta dacă vă vine să credeți) și a subliniat că regulamentul școlii interzice acest fapt. La care m-am trezit să întreb de ce nu se interzice cu adevărat iar în momentul în care se constată că a fost încălcat regulamentul, aparatul să fie confiscat. Iar doamna a înțeles că eu sunt supărată de așa treabă eu trebuind s-o anunț că al meu copil nici măcar nu are telefon, așadar nu are de ce să mă deranjeze.

A venit apoi momentul să aflăm că diriginta, profesoară de română, este foarte exigentă și că nota zece vine destul de greu. Și aici ce să ai de comentat? Doar de bine.

Un alt episoad interesant a fost acela al auxiliarelor. Așa am aflat că s-au strâns bani pentru matematică, religie, istorie eu urmând a veni din urmă asta pentru că Luca nu a pomenit acasă de așa ceva. Pentru limba română, doamna a specificat că manualul este vechi și greoi și ne-a întrebat cum anume dorește să procedeze; merge pe el, pe manual sau achiziționăm un auxiliar după care să se lucreze. Aici s-a specificat de achiziționarea unor materiale ieftine. Eu una, când vine vorba de cărți de pe care studiezi, nu sunt adepta oricărui fel de tipăritură. Știu, e important prețul dar consider că mai contează și după ce înveți. O carte tipărită pe hârtie de ziar, legată prost, cu imagini neclare și cu scris îngrămădit nu are cum să dea roade. Contează și întâlnirea cu cartea iar unul din factorii care te pot împinge la studiat este și acesta.
Am apreciat determinarea doamnei de engleză care ne-a spus chiar de la începutul școlii de manualul și caietul pe care l-a ales, iar noi, fără nici o ezitare am plătit. Nu a fost puțin, 80 de lei au costat amândouă, dar vreau să vă spun că sunt minunate. Foaia cerată de la carte, ilustrațiile minunate – viu colorate, textul clar, totul justifică prețul. Caietul are o foaie specială pentru a putea scrie, spațiile punctate pe măsură pentru a te putea încadra, ilustrațiile minunate – ce mai, te apucă pofta de studiu instant. 🙂

Access 1 Student’s Book

001982fe_medium

Nu aveam cum să nu precizez de ofertele fără număr prezente acum pe piață, de discount-urile pe care le poți avea. Ori asta poate aduce în fața copiilor cărți de calitate. Înafară de menționarea acestor cărți nu s-a cerut nici un ban, pentru nimic.
A fost atacată și tema deșeurilor asta pentru că aici, în zona asta, de pe urma colectării lor se pot aduna bănuți, iar cu ajutorul lor utila clasele. Sunt convinsă că acțiuni de genul au loc și în alte părți. Rămâne să ne străduim în a aduce tot soiul de peturi, doze de aluminiu, sticlă și hârtie.

Cam așa a fost la prima ședință. În condițiile în care în ultimele zile disputele aprige pe tema alegerii metodei de școlarizare a copiilor sunt atât de îngrijorătoare, mă bucur că atitudinea dirigintei este una pozitivă. Am eu sentimentul că nu e totul pierdut și se poate face treabă și în școlile de stat. Dialogul este esențial iar echipa formată din profesor – școlar – părinte poate fi foarte solidă, performantă dar mai ales firească și normală.20160912_094702

Machete didactice – Halei-hap! Toamna a ieșit din joben

În prima zi de școală, care anul acesta a început pe 12 septembrie, spuneam că toamna încă nu a venit, vara făcându-și simțită prezența din plin. Și a fost așa până la începutul săptămânii ăsteia, atunci când temperaturile au scăzut drastic iar ploile și rafalele de vânt au reușit să dezgolească mulți copaci.

20160920_08063520160920_080645

Drumurile către și dinspre școală sunt mai alerte pentru că acum, așa cum se întâmplă de fiecare dată, mașina ne-a lăsat. De fapt nu mașina ci cardul cu care o pornesc s-a stricat. A trebuit făcută comandă și asta presupune așteptare. Dacă dimineață ne duce tata la școală, la prânz trebuie să venim pe jos. Dar nu-i așa de urât și avem ocazia să simțim toate schimbările climaterice pe propria piele.
20160919_131424
În drumul nostru trecem pe lângă niște case care au viță de vie iar mirosul răspândit de strugurii copți este divin. Dar ne place în egală măsură mirosul de frunză arsă, de praf spălat dar și de pământ roditor, asta pentru că nu a plouat așa de mult încât să mustească de apă.
Mi-am adus aminte de perioadele când mergeam la practică agricolă și, zău așa, chiar am amintiri frumoase. Noi stând în patria merelor, acolo mergeam cel mai des și din când în când, la cartofi. Dar merele erau din livezi de cercetare iar soiurile performante. Nu înțelegeam noi atunci ce înseamnă grija pentru fruct și când nu eram supravegheați, mai scuturam pomii. Ne-au spus de nenumărate ori că merele se vor păta – strica, așa amenințând conținutul întregii lăzi dar nu s-a înțeles. Acum văd cu alți ochi dar copiii mei, nici unul din ei, nu a mai trecut prin așa ceva. Situația asta are și o parte rea dar și una bună. Depinde unde ești poziționat. 🙂
Pentru toamnă am confecționat unei doamne dragi mie și veche colaboratoare, Gianina Tamaș, o fetiță anotimp iar lângă ea un coș plin cu de toate.                             img_20160914_212014

 img_20160914_212023

Precum se observă, Toamna este atât de elegantă cu nu ai cum să n-o îndrăgești și poartă la gât un colier de culoarea fructelor coapte.

img_20160914_211852

Cât despre conținutul coșului, aveți de unde alege. Nu se poate să nu vă lase gura apă! Poftă mare!