Activități educative copii – Circuitul apei în natură sau despre stări și… substantive

Zilele acestea avem parte de tot felul de stări. Nu numai noi ci și apa 🙂

Despre cum circulă apa în natură și despre stările de agregare ale acesteia am vorbit de mai multe ori. Este un subiect ce nu mai departe de acum 10 ani, nu era abordat în rândul copiilor de grădiniță dar acum, odată cu apariția enciclopediilor Larousse (cel puțin în ceea ce mă privește) și a atâtor materiale care descriu acest fenomen, totul pare mai ușor și mai facil. Spuneam că, nu m-am gândit că poți deschide atâtea subiecte de discuție cu cel mic, subiecte complexe și de anvergură, până nu am intrat în posesia enciclopediilor Larousse. Acolo am văzut că se poate, iar domeniile abordate sunt atât de multe că numai să nu vrei, nu poți da răspuns copilului la curiozitățile lui. Enciclopediile Larousse, atât cele în format mic cât și cele mari, cu scai, le-am achiziționat încă de la apariția lor. Sunt minunate și de ajutor atât celor mari cât și celor mici. Poate vă veți întreba de ce celor mari; păi pentru a putea explica celor mici mai ușor! 🙂

Pe lângă această întreagă ofertă mai există și colecțiile apărute la Adevărul, în seria Enciclopedia cunoașterii pentru copii, iar aici veți găsi tot ceea ce vă trebuie pentru un suport adecvat al acestor abordări situate pe un palier de vârstă puțin mai ridicat.

Să nu uităm de  Prima mea Enciclopedie cu Winnie Ursuleţul şi prietenii săi, extrem de apreciată de cei mici, pentru imaginile și conținutul lor.

Am învățat, jucându-ne de multe, multe ori, folosind aceste minunate cărți. De când copilul citește este și mai palpitantă această acțiune. Ori dacă mai adaugi și niște machete didactice pe care acesta să le manevreze, reușita este totală. Copilul deja stăpânește stările de agregare la modul că știe câte sunt, de ce se numesc așa și încă vreo câteva detalii. Înainte de-a trece la lecturi și la jocul cu machetele, am făcut câteva experimente. Nu că nu le-am mai fi experimentat, dar de fiecare dată parcă sunt văzute altfel.

Lectură despre stările de agregare ale apei – fragment video

Primul dintre ele a fost cel denumit „Pescuiește fără undiță” iar aici am avut nevoie de câteva cuburi de gheață, o bucată de sfoară, un praf de sare.

Copilul a pus praful de sare pe cub iar deasupra, bucata de sfoară. A numărat până la 30, iar când a ridicat sfoara, cubul a rămas agățat de ea. 🙂

Experiment „Pescuiește fără undiță” – video

Circuitul apei ian 2015

Alt experiment a fost acela al „ploii în pahar”, extrem de bine primit de toți copiii. Într-un pahar cu apă, copilul a pus spumă de ras peste care a turnat picături colorate (în cazul nostru, albastru de metil). Efectul este atât de frumos, iar Luca a fost foarte încântat.

Circuitul apei ian 20151

După ce toate acestea au fost făcute, recapitularea a fost înlesnită de machetele confecționate pentru Circuitul apei în natură. Nu este prima reprezentare a acestui circuit, pentru că primul a fost realizat atunci când Luca era la grădiniță, și acela având un mare succes în rândul colegilor lui.DSC_2442

Așadar, recapitularea a fost făcută cu ajutorul machetelor didactice. Acestea pot genera tot felul de discuții și pot și rezolvate multe necunoscute.

Învățăm cu ajutorul machetelor – fragment video

Mat did ian 20151

Iată cum ne-am jucat noi prin ploaie, ninsoare și nu numai. Cu toate că am spus de nenumărate ori, simt nevoia să mai repet încă o dată: trebuie doar să vreți și să vă găsiți puțin timp. Este atât de important!

Activități educative copii – „Max și Moritz”, o poveste cu doi puști pezevenchi care vor să joace tuturora un renghi

Continui astăzi prezentarea cărților de care micul meu cititor se tot agață, la vederea lor. Sunt lecturi ușoare, nostime și distractive, dar pline de tâlc și de teme de gândire.

„Max și Moritz” este scrisă de Wilhelm Busch și este prima poveste ilustrată ce îi va aduce celebritatea. De remarcat este faptul că aceasta a fost scrisă în anul 1865. Wilhelm Busch este un clasic al umorului german și un pionier al comicului, alături de „Max und Moritz”. El a mai lăsat în urmă și alte povestiri cunoscute: „Cuvioasa Helene”, „Plici și pleosc”, „Hans cel șchiop„, „Piaza rea” și „Trilogia Knopp”.

DSC_2408

Dar să revin la povestirea de astăzi. Năzdrăvăniile acestor doi puști pezevenchi sunt descrise în 7 capitole. Se pornește de la Prima șotie, iar până la ultima asistăm la șase povestiri care nu au cum să nu te pună pe gânduri.

Max și Moritz 1

Dar iată ce scrie în Cuvântul înainte:

Câte lucruri urâte, vai,
Îți este dat adesea să auzi și să citești
Despre copii răi ca aceștia
Max și Moritz pe nume
Care, în loc spre Bine să se îndrepte
Prin sfaturi înțelepte,
Adesea își băteau joc de ele și, pe ascuns,
Luau totul în râs.
Da, da, pentru o faptă rea
Fiecare pregătit era!
Oamenii să-i necăjească,
Animalele să chiniuască;
Le venea mult mai ușor
Și era mult mai plăcut
Să săvârșească vreun furt
De mere, pere sau prune,
Decât la biserică sau școală
Pe vreun scaun neclintiți
Să șadă înțepeniți.
Dar vai, vai și aoleu!
Cum sfârșesc acestea rău!
Lui Max și Moritz ce li s-a întâmplat
A fost lucru necurat.
Tocmai de-aceea m-am hotărât
De-am scris și-am desenat aici tot ce-au pățit.

Iar după această prezentare, nu ai cum să nu fii curios de șotiile și pățaniile acestor doi copii. Numai că acțiunile lor au finalități dezastroase. Astfel, în primul capitol ne este prezentat cum Văduva Bolte rămâne fără nici o pasăre în curte, Max și Moritz având grijă de aceasta.

Max și Moritz , lectură prima șotie – video

Max și Moritz2

Nu doresc a povesti șotiile pentru că aș răpi din farmecul poveștii, cel mai bine fiind să lecturați singuri. Luca a citit cartea de mai multe ori, iar un atú  în acest sens este faptul că povestea este scrisă în versuri. Asta ca să nu mai pomenesc de ilustrațiile minunate de care este însoțit textul. Cartea are un format mic 170×170 și 84 de pagini.

Spuneam că noi am parcurs textul de mai multe ori și am exploatat puțin comicul situației, jucându-ne. Așa am căutat sinonime și antonime, pentru care s-a apelat și la Dicționarul de sinonime, dar și la Dicționarul de antonime, și am analizat niște substantive. Pentru aceasta am confecționat niște fișe pe care le atașez mai jos.

Fișă de lucru clasa a III Max și Moritz

Max și Moritz4

Finalul este pe măsura actelor lor, poate prea dramatic, dar asta a fost alegerea autorului. Iată și încheierea cărții:

Când s-au auzit toate acestea în sat,
Nimeni nu s-a supărat.
– Văduva Bolte, blândă și duioasă
A spus: Vedeți! Mă gândeam eu c-așa o să iasă!”
– „Da,! Da! Da!„ a strigat maistrul Țăpeață,
„Răutatea nu este un scop în viață!”
-După care dom`profesor Lampă-Mică a adăugat:
„Și aceasta un exemplu bun a dat!”
-Bineînțeles!” și-a exprimat părerea brutarul de zaharicale,
„De ce este omul pofticios afară din cale!”
-Chiar și unchiul Fritz cel bun rostește:
„Asta se trage de la glumele lor proaste, firește!”
-Doar harnicul țăran a gândit, în fine:
„Și ce mă interesează pe mine!”
Pe scurt, prin întreaga suflare
A trecut un murmur de ușurare:
„Doamne ajută! Acum s-a terminat
Cu fărădelegile din sat!”

Activități pentru copii – „De astăzi suntem COOL”. Sau, mai bine nu!

De multă vreme tot spun că vă voi aduce în atenție o carte pe care copilul o lecturează, de câte ori îi vede coperțile.

Se numește „De astăzi suntem COOL” și este scrisă și ilustrată de Susann Opel-Gotz. O cărțulie frumos editată de la Editura Nemira, cu coperte groase și lucioase, cu ilustrații nostime și foarte sugestive, cu foi cerate, perfecte pentru mângâiat.

DSC_2389

Are 32 de pagini cu dimensiunea de 210×280 mm, cu un font prietenos și numai bun pentru un cititor începător, un textul nostim și de actualitate.

De astăzi suntem cool ian 2015 colaj

Dar despre ce este vorba. Leo și Mug au hotarât că de astazi se vor schimba. Vor deveni cool! Mug este fratele mai mic al lui Leo iar lui nu-i prea plac schimbările. Dar știți cum e cu frații mai mici, vor să fie întocmai ca cei mari. 🙂

Astfel, cel mic tot cere relații despre cum o să fie și ce trebuie să facă pentru a deveni cool. Ce înseamnă să fii cool? Păi mai întâi trebuie să porți ochelari de soare tot timpul, indiferent dacă afară plouă. Tipii cool îi poartă chiar și când merg la toaletă! Ei, cu prima condiție fratele cel mic a fost de acord și chiar încântat. Numai că nu trebuie doar atât pentru asta.

Apoi Mug a aflat că trebuie să se uite la filme cu monștri și vampiri pentru…

…pentru că atunci li se ridică părul în cap de frică, iar asta îi face să arate cool!

Mug rămâne mut de uimire:

– Aaaa, da?! Și eu care credeam că tipii cool își dau cu gel pe păr!

Și lecția despre cum trebuie să fii cool continua. Trebuie să fii altfel decât oamenii normali, să vorbești necuviincios, să nu mai mergi cu ghiozdanul la școală ci cu un rucsac, asta pentru a crede lumea că mergi în excursie, să asculți o muzică teribil de zgomotoasă de dimineața până seara și să porți fes, zi și noapte.

Lectura De astăzi suntem cool – fragment video

Cam greu pentru doi copii cuminți și ascultători, nu?

De astăzi suntem cool ian 2015colaj1

Și informații înspăimântătoare continua să vină. Mug află că nu trebuie să ai ca animal de companie un cățel sau o pisică ci păianjeni și șobolani veninoși, că prietenii tăi ar fi bine să se numească Fantomă, Cuțitarul sau Cobra, și că atunci când vin rudele în vizită ar fi indicat să râgâi, să te pârțâi și să stai cu picioarele pe masă.

După ce toate acestea sunt cunoscute, Mug crede că este prea mare bătaie de cap, iar simpla recapitulare a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi cool îi dă fiori pe șira spinării și furnicături în cap.

Finalul este minunat:

– Hai Leo, spune Mug în cele din urmă. Vrei să fim cool de mâine și să mergem mai întâi să ne jucăm?

Leo nici nu stă pe gânduri.

– Bineînțeles! Am putea să facem un tunel sau să căutăm comori, sau să construim o casă în copac!

– O casă în copac e cool! se înviorează Mug

Așa că, dacă vă doriți să fiți cool, trebuie să vă gândiți bine înainte. Se pare că e prea mare bătaia de cap și nici nu merită! 🙂

Machete didactice – Iată că s-a întâmplat! Au fost interzise concursurile plătite, în școli

Spuneam cu câteva zile în urmă, că nu va mai dura mult și va crăpa buba. Buba concursurilor plătite care alunecau de-acum pe toboganul freneziei. Nu se mai vorbea decât despre concursuri, despre cine și la ce participă, despre rezultatele mai bune sau mai puțin bune. Și despre medalii! Celebrele medalii din plastic generatoare de coșmaruri în rândul multor părinți. 🙂

În primul an de clasă primară, școlarul meu nu a fost decât la un singur concurs, dar atunci, nu eram pusă în temă cu ceea ce înseamnă acest concept. Am parcurs clasa a I-a cu bine, cu calificative foarte bune dar la care nu s-a făcut referire deloc, atunci când s-a tras linie. La final de an, după Serbarea Abecedarului, nu s-a făcut citire la cum au trecut copiii clasa ci, timp de aproape o oră, s-au rostit numele copiilor care au participat la multitudinea de concursuri. Că erau Euclid, Căngurașul explorator, Evaluare în Educație sau tot felul de concursuri de pictură, eco iar lista domeniilor poate continua, a trebuit să așteptăm ca toate aceste liste să fie parcurse. De aici am reținut, părinți și copii, că nu este important ceea ce se întâmplă în timpul orelor de clasă ci ceea ce se întâmplă înafara ei, adică la aceste concursuri.

Anul trecut, etapa a II-a a Evaluării în Educație la Limba română nu s-a mai ținut, pentru că subiectele propuse nu erau încă predate la clasă. Bun, ce putem reține de aici: că cei care organizează aceste concursuri pun mai mare accent pe partea materială decât pe noțiuni și programa școlară. Nu știu dacă ați avut curiozitatea să aruncați o privire peste subiectele pe care copiii au trebuit să le rezolve, dar credeți-mă, au fost unele din ele care nu se puteau rezolva, și asta datorită ambiguității enunțurilor dar și a modului de redactare a subiectelor. Am avut situații în care cerințele subiectelor trebuiau să fie printate color, dar din lipsă de imprimantă, ele au fost printate alb – negru. De aici, o sumedenie de inadvertențe în înțelegerea cerințelor ce făceau referire la desenele color. :).

Apoi, mai este vorba despre modul în care se desfășurau aceste concursuri. Cohorte de copii (mulți dintre ei veniți din mediul rural), unii din ei de-a dreptul înspăimântați, veneau în fiecare sâmbătă și duminică la concurs. Au fost etape, la școala unde a fost și școlarul meu, la care numărul de copii depășea 350 de elevi. O parte din ei atunci plăteau taxa de concurs (în ciuda imposibilității declarate că există o perioadă de înscriere) iar din această pricină, au fost probleme cu listele ce erau afișate pe uși, privind repartizarea copiilor în clase. Noi am trecut de două ori prin această situație, iar atunci, a trebuit să pendulăm între secretariat și toate sălile de clasă, întinse pe două etaje, în speranța de-a ne găsi locul. În atare situații, cum gestionează un copil această avalanșă de sentimente? Al meu a început să plângă. Cu altă ocazie, pentru că numărul participanților era peste așteptări s-a mai deschis o clasă în care au fost adunați toți cei care nu se regăseau pe nicăieri. Așa, copilul a stat laolaltă cu copii din toate clase, începând de la a II-a și până la a VIII-a.

Referitor la starea emoțională ce este generată de aceste concursuri, și aici am avut parte de tot soiul de întâmplări. În clasa a doua, după ce în urma participării la un astfel de concurs, copilul a obținut 96 de puncte, a fost o colegă de-a lui care i-a spus:

– Ce rezultat ai obținut. Eu credeam că tu ești un tâmpit!

Ce mai poți comenta atunci când aceste vorbe vin din partea unui copil de 8 ani? Cum poți explica și gestiona aceste întâmplări care nu se uită așa de repede? Nici nu bănuiți ce discuții sunt între ei. Au fost deasemenea situații când, unii copii, din cauza punctajelor slabe obținute în ciuda a ceea ce se întâmpla la orele de curs, au cerut învățătoarei să nu le spună colegilor, chiar dacă listele stăteau afișate câte o săptămână pe ușa școlii și toată lumea știa. Dar, pentru el era important să nu fie rostit de învățător!

Se mai spune că nu erau obligatorii și așa și este, dar când dintr-o clasă, participau mai mult de jumătate din copii, cum se simțeau cei care nu mergeau? Asta din motive financiare, evident. Pentru că nu am văzut ca doamna să spună vreunui copil să nu meargă pentru că nu este pregătit. Trendul era că e bine să participi că astfel vezi ce știi.

De aceea spuneam că sunt atât de multe de discutat pe marginea acestei teme. Nu sunt împotriva concursurilor, dar consider că dacă sunt întinse pe week-end-uri întregi nu sunt benefice. Copii să vadă ce, în urma acestor participări? Întrebarea este valabilă și pentru părinți dar și pentru învățători sau profesori.

Și pe urmă, cum organizezi tu concurs când copiii nici nu au manuale? Sau, cum organizezi tu un concurs cu un copil care nu știe să citească? Aici nu este vorba, strict, de bani?

Banii aceștia care există în aceste situații, dar care lipsesc cu desăvârșire atunci când este cu adevărat nevoie de ei. Sunt curioasă, vor mai cotiza părinții, atât de disciplinați, la alte manifestări făcute de școală? Vor mai cotiza părinții la amenajarea claselor și la organizarea de ateliere pentru odraslele lor? Nu, mulți dintre ei doar vor comenta și chibița de pe margine. Pentru că dacă ai curajul să mărturisești poți da în altele iar aici cel care trebuie să gestioneze situația este copilul. Sunt copiii noștri pregătiți pentru așa ceva? Se pare că nu! Dar și mai trist este faptul că nici părinții nu sunt pregătiți! 🙁

DSC_2168

Nu știu care este părerea voastră, dar poate e bine să învățăm ceva din toate acestea.

Activități educative copii – „Charlie și fabrica de ciocolată” de Roald Dahl, un regal binevenit la orice vârstă

Nici nu știu cu ce să încep! Spun asta pentru că această nouă lectură a fost făcută cu drag, cu momente de râs, cu nerăbdare și cu dorința de-a merge mai târziu la culcare pentru că:

– Mama, trebuie să văd neapărat cum a reacționat Charlie.Te rog! Nu mă pot culca acum!

Așadar, „Charlie și fabrica de ciocolată” șade cuminte la noi în bibliotecă de mai bine de 10 ani, venind la braț cu Matilda, și a fost citită și răscitită de primul meu copil. Aceeași reacție a avut-o și el. Am dorit că lectura să fie făcută înainte de se viziona ecranizarea, asta pentru a avea posibilitatea de a-și imagina personajele, ajutați și de ilustrațiile din carte, făurite atât de inspirat de Quentin Blake, cel care a făcut desenele la toate cărțile pentru copii, a lui Roald Dahl.

Dar cine este Roald Dahl? Este un scriitor născut în Țara Galilor care după ce și-a desăvârșit studiile în Anglia, a plecat în Africa unde a lucrat la Companiile Shell. A început să scrie în urma unui accident suferit în al Doilea Război Mondial, în care a luptat ca pilot. Este considerat astăzi unul dintre cei mai populari scriitori pentru copii. Dintre volumele sale amintesc pe: Matilda (despre care am vorbit aici),

dar și de „Charlie și ascensorul de sticlă”, „James și piersica uriașă”, „Vrăjitoarele”, „Uriașul Cel Prietenos”.

Iată că lectura acestei minunate povești i-a prilejuit băiețelului meu o întâlnire cu Augustus, Veruca, Violet, Mike și Charlie. Aceștia au câstigat dreptul de a vizita misterioasa fabrică de ciocolată a domnului Wonka. Vizita se va dovedi a fi foarte palpitantă și asta pentru că cei cinci copii au personalități și provin din medii diferite dar și oentru că proprietarul ei este un personaj misterios și bizar.

Charlie și fabrica de ciocolată ian 2015

Este minunată descrierea prin care autorul ne face cunoștință cu Charlie și familia lui numeroasă. Aceasta este alcătuiră din Charlie, mama și tatăl lui, dar și bunicii atât din partea mamei cât și din partea tatălui.

Întreaga familie – cei șase adulți și micuțul Charlie Bucket – trăiește într-o căsuță din lemn, aflată la marginea marelui oraș. Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spațioasă pentru atâția oameni, care trăiau extrem de înghesuiți. Nu erau decât două camere, cu totul, și un singur pat. Acesta fusese dat spre folosința bunicilor, care erau atât de bătrâni și de obosiți. Atât erau de obosiți, că nu se dădeau niciodată jos din el.

Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncare pentru toți. Singurele alimente pe care și le puteau permite erau pâine cu margarină la micul dejun, cartofi fierți și varză la prânz și ciorbă de varză la masa de seară.

Și totuși, în ciuda acestei sărăcii, cei 7 membri ai familiei trăiau în armonie și înțelegere. Bătrâneii îl așteptau pe Charlie de la școală, pentru a avea posibilitatea de a povesti nepotului, tot soiul de întâmplări petrecute în tinerețea lor.

Charlie și fabrica de ciocolată ian 20151

Charlie va avea parte pe parcursul vizitei în fabrică de tot felul de aventuri pe care va reuși să le gestioneze într-un anumit mod. Asta trebuie să vedeți singuri, lecturând cartea. 🙂

Lectură Charlie și fabrica de ciocolată – fragment video

În ediția pe care o avem noi, apărută la editura Rao, în anul 2005, la sfârșitul cărții este un interviu cu Roald Dahl, luat de un prieten de familie, Todd McCormack, cu doi ani înainte ca acesta (scriitorul) să părăsească această lume. Dintr-un interviu mai amplu, iată câteva spicuiri:

-De unde îți vin ideile pentru povești?

– Întotdeauna începe cu o sămânță minusculă, cu un germene mic, și nici măcar asta nu vine ușor. Poți să-ți pierzi un an sau mai bine, până capeți o idee bună. Când îmi vine o idee bună, fiți atenție, o scriu repede, ca să n-o uit, fiincă altfel, dispare ca un vis trecător.

– Care e programul tău de lucru?

– Programul meu de lucru este același de 45 de ani. Cel mai important, desigur, e să nu lucrezi până la epuizare, pentru că eu, de exemplu, după două ore, nu mai ating maximul de concentrare, și atunci trebuie să mă opresc.

– Cum creezi personaje interesante?

– Când scrii o carte, cu oameni, nu cu animale, ca personaje, nu e bine să îți alegi personaje obișnuite, pentru că asta nu îi interesează deloc pe cititori. Fiecare scriitor din lumea asta trebuie să apeleze la personaje care au ceva interesant, cu atât mai mult când este vorba de o carte pentru copii. Găsesc că singura modalitate de a face personaje cu adevărat interesante pentru copii, e să le exagerezi calitățile sau defectele și, dacă persoana e rea sau crudă, sau nesuferită, să o fac foarte rea, foarte crudă, foarte nesuferită.Dacă sunt personaje urâte, le faci extrem de urâte. Asta, cred eu, e manuzant și are un impact asuprea publicului.

Iată ce activități am făcut noi pe marginea acestei povești de-a lungul mai multor zile. Mai întâi am confecționat niște cartoline (atașez fișierul mai jos) pe care erau scrise cuvinte din text. Câteva dintre ele le-am lăsat nescrise, urmând Luca a completa cu ce cuvinte dorește, dar tot legate de text. Copilul le-a decupat, pentru ca să le poată pune în ordine alfabetică. Apoi, a tras câte trei cartoline, iar cu cuvintele scrise pe ele, a alcătuit propoziții. Au fost situații când a folosit toate cuvinte într-un singur enunț.

Charlie joc de cuvinte – video

Charlie și fabrica de ciocolată ian 20152

Charlie și fabrica de ciocolată – fișe de lucru cartoline

Am confecționat niște foi mai speciale pentru a scrie aceste enunțuri.

img001img002

În altă zi Luca a trebuit să facă un rezumat al poveștii, iar acesta a fost scris pe o foaie personalizată.

Charlie și fabrica de ciocolată ian 20156

Screen shot 2011-05-04 at 12.48.46

Foaia a fost completată și desenată.

DSC_2265O altă activitate a fost aceea a descrierii personajelor, adică a lui Charlie, Veruca, Augustus, Mike, Violet și Willie Wonka.

Fișe personaje Charlie și fabrica de ciocolată

Descriere Charlie – video

Descriere pers Charlie substantive – video

Charlie și fabrica de ciocolată ian 20155

Charlie și fabrica de ciocolată ian 20153Am avut o cerință în care Luca a trebuit să spună o rețetă nouă de ciocolată și să descrie ambalajul. Totul a fost scris pe o fișă, cum altfel decât personalizată. 🙂

Charlie și fabrica de ciocolată de Roal Dahl sortiment nou de ciocolată

DSC_2266

Sortiment nou de ciocolată – video

Tot la această temă am găsit pe internet pe activity village. uk o fișă în care copilul trebuia să găsească niște cuvinte ascunse. Evident, că erau cuvinte din cartea Charlie și fabrica de ciocolată. E interesantă această activitate! 🙂

DSC_2262

Charlie și fabrica de ciocolată ian 20154

După ce toate acestea au fost făcute, Luca a vizionat și ultima ecranizare, în care Johnny Deep în întruchipează pe Willie Wonka, și o face minunat. Deasemenea s-a jucat și pe consola wii un minunat joc, de fapt niște provocări ale abilității și istețimii.

Charlie & The Chocolate Factory – Wonka’s Welcome Song

Charlie and the Chocolate Factory trailer

Charlie and the Chocolate Factory (1/5) Movie CLIP – I Don’t Care (2

Charlie and the Chocolate Factory (5/5) Movie CLIP – Charlie’s C

Nu știu ce-ar mai fi de spus. Poate doar că este mare păcat să nu vă bucurați alături de aceste minunate personaje și întâmplările lor. Lectură plăcută!

Machete didactice – Momente

Fiecare dintre noi am trăit, la un moment dat, situații în care nu ne-am simțit prea confortabil. Și asta nu din punct de vedere medical ci din acela al relaționării cu semenii nostri.

Lucrul acesta este valabil la orice vârstă, numai că la maturitate poți să le și gestionezi. Dar poți? Ai curajul să spui, în față, ceea ce te deranjează? Dacă da, prețul plătit nu este prea mare? Am întâlnit de-a lungul vremii oameni, așa ziși prieteni, care la primele dezacorduri și-au schimbat comportamentul. Ori așa sunt prietenii? Unui prieten nu ar trebui să poți să-i spui și de bine dar și de rău? Cu siguranță contează foarte mult, în economia discuției, tonul pe care sunt rostite aceste păreri.

Este evident că există oameni care nu doresc să accepte aceste situații nici în ruptul capului, așa cum este evident că dacă aceste rostiri se referă la situații ce țin de slujbă, deznodământul poate fi din cel mai prost cu putință. Am simțit pe pielea mea ambele situații. După ce te pocnește așa moment, ai nevoie de ceva timp pentru a te regrupa și pentru a-ți reîncărca bateriile. Dar regretele dispar? Oare nu le târâi după tine, ele revenind în prim plan odată cu prima dezamăgire pe aceeași temă?

Odinioară, prietenul ținea loc de psiholog. Te duceai la el (la prieten), la orice oră din zi și din noapte, și-ți ostoiai sufletul greu încărcat de povara problemelor. Acesta te asculta și împreună reușeați să mai detensionați situația. Nu știu dacă întotdeauna exista o rezolvare, dar simpla rostire a lucrurilor aducea o stare de mai bine. Acum, cei care au prieteni adevărați, prieteni încercați de vreme, ar trebui să se socotească niște norocoși. Sunt așa de rari acești prieteni! Dacă îi aveți, să-i prețuiți!

Este reconfortant să poți avea posibilitatea să mergi la psiholog, să vorbești acolo vrute și nevrute, acesta să te asculte și să te mai întrebe din când în când câte ceva, dându-ți senzația de civilizație și de confort. Dar câți dintre noi pot să frecventeze un psiholog?

Revenind la rostiri, dacă nu aveți curajul să le faceți de față cu cel vizat, cum procedați?DSC_2328 DSC_2329

O soluție ar fi să faceți acest lucru în scris. Dar îl faceți?

Activități educative copii – Cum arată școala viitorului prin ochii unui școlar de 9 ani

Mama, cum îți imaginai viitorul atunci când erai copil?

Iată o întrebare înlesnită de o temă a copilului. Pentru că în ciuda curentului general, școala românească nu este iremediabil pierdută și sunt cazuri care demontează toate aceste rele ce se tot spun despre ea.
Am tot pledat și nu voi înceta să o fac, despre școala românească, despre importanța ei, despre rezultatele pe care le-a probat. Am pledat despre importanța dascălilor și despre harul pe care trebuie (sau ar trebui) să-l aibă cei care îmbrățișează această meserie.
Informațiile despre ceea ce se întâmplă în sistemul de învățământ românesc sunt, din păcate, nu prea elogioase. Am tot auzit despre teme infinite, despre învățători dezaxați dar și despre profesori la fel, despre concursuri și tot soiuri de înțelegeri între cei din minister și diferite edituri numai pentru câstiguri rapide și nejustificate.
Am auzit despre părinți care-și strigă amarul dar și despre părinți care doresc performanță cu orice chip. Am auzit tot mai des despre emigrare și despre cât de bun este sistemul de afară. Nu sunt în măsură să judec un sistem sau altul dar o părere îmi pot da, din tabăra celor care au copii care frecventează școala.

Oare cum este sistemul de afară? Copiii nu sunt stresați și fac ceea ce le place ori activități pentru care au anumite înclinații. Copiii sunt în siguranță. Dar oare sunt? Câte cazuri nelalocul lor am văzut descrise în media? În câte școli din occident s-au auzit împușcături? Din aceste relatări rezultă că nici acolo nu sunt câini cu covrigi în coadă. Au și ei probleme lor.
Am auzit tot mai des despre homeschooling și despre cât de bine și frumos este acest concept. Dar hai să tragem puțin cu ochiul la ceea ce înseamnă asta, la școala de acasă. Am văzut, la cele mai multe abordări ale acestui mod de învățământ lucruri contradictorii. Dar să explic: se tot spune că la școala românească de stat se încarcă copilul cu tot soiul de noțiuni și că materiile sunt foarte stufoase. Însă o sumedenie de mămici fac acasă cu pruncii lor preșcolari, noțiuni care se regăsesc în educația copiilor mult mai târziu. Am văzut abordate calcule matematice sofisticate, noțiuni de istorie, geografie, anatomie foarte complicate și extrem de amănunțite.  Nu de mult, o mămică ne arăta ce face fiul ei din clasa a IV la o școală din Canada și multă lume a fost surprinsă de noțiunile pe care le-a văzut predate acolo, extrem de simple. Ori aceste noțiuni, în sistemul homeschooling pe care-l văd eu, sunt predate copiilor înainte de a ajunge la școală. Aceste lucruri, pentru mine, reprezintă un paradox. Este o mare diferență între ceea ce se afirmă și ceea ce se face. Repet, nu am nimic împotriva celor care optează pentru acest sistem de învățământ și nu pot decât să apreciez faptul că sunt în stare să facă acest lucru. Consider că trebuie să te gândești de muuulte ori atunci când iei această decizie, pentru că nu este atât de simplu. Trebuie  determinare, consecvență, disponibilitate, seriozitate și nu în ultimul rând o situație financiară care să permită acest lucru (aici mă refer la tot materialul didactic necesar și la toate cărțile). Că nu îl aplic în cazul copilului meu, asta este o opțiune personală. Eu mă bucur de școala românească și de faptul că am reușit să găsesc varianta bună pentru copiii mei. 🙂

Am găsit învățători buni, profesori buni, oameni cu care să pot relaționa firesc , normal, constructiv. Nu curge lapte și miere dar nici nu ar fi frumos să nu existe nici un pic de suspans!

Revenind la tema de astăzi, aceea a școlii viitorului, am trăit alături de fiul mei clipe MI – NU – NA – TE!

Mai întâi i-am răspuns la întrebarea lui povestindu-i că pe vremea mea, desenele despre anul 2000 arătau cu mașini care zburau, stații spațiale și tot soiul de rachete dar și de mâncarea ce era sub formă de pilule. Am ascultat cântecul și l-am cântat împreună.

Noi în anul 2000 – video

Apoi l-am rugat să-mi spună cum vede el școala viitorului. Explicația lui este cea mai frumoasă pledoarie despre o școală. Dacă veți avea răbdare să urmăriți înregistrarea video de mai jos, veți vedea că am dreptate.

Cum vede un școlar de 9 ani, școala viitorului –  video

După ce am ascultat aceste rostiri, Luca a făcut tema cerută. Și cred că finalul ei este cea mai minunată și frumoasă pledoarie pentru școala românească și despre însemnătatea ei.

Despre școala viitorului colaj

img012

Nu credeți că mai există speranță?

Activități educative copii – Ce au în comun „Șiretul fermecat” și substantivele? La prima vedere, nimic! Dar am făcut noi să aibă

Iată că a sosit și clipa în care substantivele au intrat în viața școlarilor de la clasa a treia. De la clasa noastră a treia că la alții poate or fi intrat mai repede, sau încă nu. 🙂

DSC_2258
Ca de fiecare dată, în accepțiunea școlarului meu, felul în care explică doamna este mai bun iar eu nu pot decât să mă bucur.
Chiar dacă ar părea a fi motiv de supărare pentru mine, acest sentiment nu mă încearcă nici un pic. În definitiv ea este cea pregătită să facă acest lucru și mă bucur că din acest motiv, copilul se duce cu drag la școală.
Am mai cochetat de-a lungul timpului cu noțiunea de substantiv și am făcut sau scos de pe internet diferite fișe cu aceste informații. Dar în momentul în care ele sunt rostite la școală, lucrurile se schimbă.
Pentru aprofundarea și înțelegerea acestor noțiuni atât de importante, am achiziționat mai multe cărți. Le-am mai prezentat atunci când am vorbit despre ortograme.
Acum, la vorbirea de astăzi am ales o carte pe care Luca a găsit-o în bibliotecă și de care i s-a făcut dor. Subit!
Se numește Șiretul fermecat este scrisă de Maria Mantovani. A apărut la Editura Egmond în anul 1998.

DSC_2280

Nu am găsit nici o referire la ea pe internet și nici un link spre care să vă trimit. Eu una am achiziționat-o atunci când a apărut și mi-a plăcut conceptul acesta de șnuruire, complet străin de mine la acea perioadă. Acum sunt mii de planșe și tot atâtea alternative ale acestei activități.

Șiretul fermecatcolaj1

Dar despre ce este vorba în această carte? Despre doi șoricei Micki și Dicki care trec prin tot soiul de peripeții.

Șoriceii Micki și Dicki se întorc dintr-o mare călătorie cu balonul. Nu mai e mult până acasă, când, deodată, – Bum! Poc! – balonul se sparge și aerul iese cu zgomot afară! ”O pasăre a ciupit balonul!” țipă Dicki cel maroniu.

Nu după mult, coșul balonului – Buff! atinge pământul!

Dar cum să treacă peste pârâu?

DSC_2281

Iar aici intervine șiretul fermecat ce completează elementele lipsă din poveste. În cazul de față copilul este îndrumat să:

…Leagă șiretul fermecat între cei doi pomi și atunci vei ști! Înfășoară de mai multe ori șiretul în jurul crengii mai groase a copacului din stânga, ca să nu mai cadă Dicki – Bâldâbâc! – în apă!

Odată găsită soluția cei doi șoricei pleacă mai departe în aventura lor.

Veseli că au găsit soluția ca să treacă pârâul, Micki și Dicki pornesc fruierând mai departe. Pus pe șotii, Micki strigă: „Dicki, văd ceva ce tu nu vezi și este roșu! Ghici, ce-i!?” „Păi nu poate să fie decât papionul meu roșu, fiindcă din cauza lui nu-mi văd pantalonii care sunt tot roșii!” „N-ai ghicit! Văd niște cireșe!” chicoti Micki. „Și vreau să culeg câteva fiindcă îmi ghiorțăie stomăcelul de foame!” ”Și mie, ” se plânse Dicki, „dar mie mu-mi place să mă cațăr în copaci!”

DSC_2282

Și aventura celor doi șoricei continua ei având de găsit diferite soluții pentru a depăși obstacolele ieșite în cale.

Lectură Șiretul fermecat – video

Așadar, șiretul le cere copiilor să ia parte activă la vesela călătorie a acestor personaje. Petrecând șiretul din carte în diverse moduri, prin găurile marcate pe fiecare pagină, copilul poate construi un leagăn pentru Dicki, îl ajută pe Micki să coboare din cireș, înfrumusețează cu o fundiță casa șoriceilor din gheata veche, și multe altele. Cartea este scoasă în condiții grafice foarte frumoase, foile sunt decupate după conturul imaginilor iar cartonul este de o foarte bună calitate: gros și lucios.

Șiretul fermecat colaj

Ei bine, noi am folosit textul din această carte pentru aprofundarea substantivelor (atât cât s-a studiat până acum la școală). După ce joaca s-a terminat, Luca a completet niște fișe făcute de mine în acest sens.

Joc șiretul fermecat – video

Fișă de lucru clasa a III substantiv 

Așadar, doi șoricei drăgălași ne-au făcut activitatea frumoasă. Pentru că cel mic să lucreze cu drag trebuie găsite metode care să nu arate ca o prelungirea a școlii, acasă.

Voi cu lucrați cu copiii voștri? Ce metode abordați pentru a învăța?

Șiretul fermecat colaj2

Machete didactice – Tighele arămii

Vorbesc astăzi despre povești. Din nou despre povești.

Povești spuse cu ajutorul imaginilor sau povești spuse cu ajutorul cuvintelor. Indiferent de modalitatea aleasă, acestea pot transmite emoții în egală măsură.

Tema abordată: toamna

Cuvintele ajutătoare sunt:

TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp.

COPÁC, copaci, s. m. Plantă cu trunchiul lemnos și înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanță oarecare de sol, formând o coroană; arbore, pom.

BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante).

CUIB, cuiburi, s. n. 1. Construcție făcută de păsări, de unele mamifere etc. pentru a depune ouăle, a cloci și a scoate pui. 2. Fig. Locuință, sălaș; reședință.

CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie. 2. Adj. (Despre popoare) Nomad. 3. Adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator.

ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea aramei. 2. S. n. Culoare arămie

NATÚRĂ, naturi, s.f 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. ◊ Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică;

FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊ Fructe zaharate (sauzaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană.

RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse.

Pentru copii, poveștile spuse de imagini sunt mai potrivite pentru că acolo se pot observa culorile. Desenul și culorile pot vorbi de la sine.

Să privim, zic! Și să povestim.  🙂

DSC_2208 DSC_2209

Inspirație să avem!