Activități educative copii – Harry Potter, un fenomen!

DSC_1018 (2)

De peste 10 ani, Harry Potter locuiește cu noi! N-o să vă vină să credeți unde l-am întâlnit. La Vama Veche, într-un început de vară, mai exact în iunie. Stătea cuminte și ne aștepta. Sunt convinsă că-l aștepta pe Răzvan. A fost o dragoste la prima vedere! Pe drumul de întoarcere către casă, i-am citit eu. De fapt, „piatra filozofală” a fost lecturată la început, doar de mine. A fost ulterior citită și răscitită, analizată pe toate părțile, savurată și drăgălită la 10 ani. Și la 15.  Și la 19.  Și acum! Mă bucur atât de mult că am fost înlesnitorul acestei prietenii, pentru că ea s-a dovedit a fi una adevărată, de calitate, durabilă. În sufletul meu, cred că Harry a avut o parte importantă în alegerea lui Răzvan de-a pleca în Anglia și de-a studia atât de în amănunt această minunată limbă, engleza. Atât de fascinați am fost de aceste personaje și de povestirile lor, încât am căutat tot ceea ce a apărut cu și despre ele. Îmi amintesc cu bucurie faptul că, freamătul venirii cărților, chiar după ce erau lansate în țara mamă, dar și pe mapamond, Răzvan l-a exersat de mic ! Nu cred că trebuie să amintesc ce prețuri aveau aceste cărți, prețuri pe care nu le-am mai plătit pentru nici o carte.

DSC_0985

Este evident că în biblioteca băieților există cele 7 volume, dar pe lângă ele, am reușit să achiziționez și versiunea lor în limba engleză, cu destul de mare efort. Sunt cele care au fost editate în Regatul Unit de către Bloomsbury, iar în State de Scholastic Press. Sunt atât de frumoase, tipărite pe o hârtie prețioasă cu fonturi alese.

DSC_0986 DSC_0987 DSC_0990 DSC_0992 DSC_0993 DSC_0994DSC_0996

Despre poveste? Sunt atât de multe de spus! Poate un rezumat bun, poate fi cel de pe Wikipedia.

Povestea începe cu o sărbătoare ce are loc în lumea vrăjitorească. De mai mulți ani această lume a fost terorizată de un vrăjitor foarte rău, [Cap-de-Mort]. Cu o noapte înainte, pe 31 octombrie 1981, el descoperă refugiul secret în care se ascundea familia Potter, omorându-i pe Lily și James Potter. Totuși, când a încercat să-l omoare pe fiul lor, Harry Potter, vraja fatală Avada Kedavra pe care a produs-o s-a întors asupra lui. Corpul lui Cap-de-Mort a fost distrus, dar spiritul său supraviețuiește, el fiind nici mort, nici viu. Singurul semn al vrăjii lui Cap-de-Mort este o cicatrice în forma de fulger pe fruntea lui Harry. Fiind singurul supraviețuitor al blestemului fatal, Harry este numit de către comunitatea vrăjitorească „băiatul care a supraviețuit”.

Pe 1 noiembrie, Hagrid, un ‘semi-uriaș’, îl duce pe Harry la singurele lui rude în viață, familia Dursley, alcătuită din unchiul Vernon, un bărbat înalt, mătăhălos, aproape fără gât, dar cu o mustață foarte bogată, mătușa Petunia, o femeie slabă cu un gât lung, care îl detesta pe Harry, și Dudley, fiul lor obez și răsfățat. Ei au încercat în van să stârpească abilitățile lui magice, să-i ascundă proveniența lui din lumea vrăjitorească și să-l pedepsească aspru după fiecare întâmplare mai ciudată.

Totuși, odată cu apropierea zilei în care împlinește 11 ani (31 iulie 1991), Harry are primul lui contact cu lumea magică, atunci când primește scrisori de la Hogwarts, Școala de Magie și Vrăjitorie, livrate de bufnițe. Totuși, unchiul lui le interceptează. De ziua lui, Hagrid, Păstrătorul Cheilor de la Hogwarts, apare și îi spune că este un vrăjitor și că este așteptat la școală. Fiecare volum prezintă un an din viața lui Harry, care se petrece în majoritatea timpului la Hogwarts. Acolo el învață să folosească magia și să producă poțiuni. Între timp, Cap-de-Mort revine pentru a doua oră și preia controlul asupra comunității vrăjitorești, iar Harry se va confrunta pentru ultima oară cu el.

Vreau să vă spun că-n decursul timpului, am achiziționat de la tricouri și căni, postere și carduri poștale, lămpi și figurine, la toate filmele și jocurile apărute. Toate aduc cu ele o poveste suplimentară, personalizată copiilor mei, dar și mie.

DSC_1014DSC_1016DSC_1013DSC_1015DSC_1017

Pot spune că am intrat în universul acestui minunat personaj cu totul!

Universul lui Harry Potter

Şcoala Hogwarts (machetă).

Lumea magiei în care trăiește Harry este complet separată, dar și foarte apropiată de lumea noastră. În timp ce universul fantastic din Narnia este o alternativă la universul nostru, iar universul din Stăpânul Inelelor reprezintă un trecut mitic, lumea magică a lui Harry Potter există în același timp cu lumea noastră, având elemente magice analoage lumii noastre. Multe institute și localități se află în orașe și sate din lumea reală, de exemplu Ministerul Magiei care se află în Londra. Acest univers este format dintr-o colecție fragmentată de străzi secrete, bodegi vechi, conacuri singuratice și castele ce rămân invizibile în ochii persoanelor non-magice (cunoscuți ca „Încuiați”, ex: familia Dursley). Abilitatea de a produce magie este dobândită mai degrabă din familie, decât prin a o învăța, totuși cei care au această abilitate trebuie să urmeze o școală, ca și Hogwarts, pentru a învăța să folosească și să stăpânească magia. Cu toate acestea există și părinți-vrăjitori ai căror copii nu au abilitatea de a produce magie, aceștia numindu-se „noni” (ex: doamna Figg, Argus Filch). De asemenea, mai există și vrăjitori a căror părinți nu au abilități magice, despre aceștia spunându-se că au „sânge-mâl” (ex: Hermione Granger). Vrăjitorii a căror părinți au abilități magice, iar ambii lor părinți provin din părinți cu abilități magice au „sânge-pur” (ex: Ronald Weasley), iar cei care au doar un părinte cu abilități magice sau au doar un părinte cu „sânge-pur”, iar celălat are „sânge-mâl” au „sânge-semipur” (ex: Harry Potter). Lumea magică și numeroasele ei elemente fantastice sunt descrise într-un mod surprinzător și magnific. Îmbinarea magicului cu normalul este unul dintre principalele motive din roman; personajele din poveste trăiesc o viață obișnuită cu problemele ei obișnuite, într-o lume cu totul magică.

Deasemenea și sportul practicat de elevii de la Hogwarts este unul special:

Vâj-hațul de-a lungul timpului

Conform originalului din limba engleză, Quidditch through the ages, vâj-thațul este un sport ficțional creat de autoarea engleză J. K. Rowling, care se joacă în seria de romane Harry Potter.

Jucătorii utilizează mături zburătoare pentru a se deplasa în aer. Scopul jocului este de a prinde cât mai repede „hoțoaica aurie”, o minge mică și rapidă. Pe lângă această „hoțoaică” mai există și două baloane ghiulea, care au scopul de a-i dezechilibra pe adversari de pe mături și nu în ultimul rând mingea de joc (balonul) care trebuie aruncată de atacanții unei echipe printr-unul dintre cele trei inele ale porții adverse. La Hogwarts există patru echipe, fiecare aparținând unei anumite „case”, Cercetași, Astropufi, Ochi-de-Șoim și Viperini.

Cine nu s-a imaginat călare pe mătură, măcar o dată? Cine nu s-a imaginat zburând?

Spuneam că de-a lungul timpului am achiziționat multe lucruri legate de această temă, iar unul dintre ele este o carte 3D, foarte frumos realizată, cu o mulțime de elemente ce respectă descrierile din poveste. Copiii s-au jucat de multe ori cu ea, și au fost momente în care, au chiar exemplificate bucăți de lectură, cu ajutorul ei. Puteți vedea unul mai jos.

Lectură și joc alături de Harry Potter – video

DSC_1002DSC_1011DSC_1005DSC_1006DSC_1008DSC_1009DSC_1019DSC_1018DSC_1010

Am citit tot felul de studii pe marginea acestor cărți, dar mai ales despre autoarea lor, a cărei viață însăși, este fascinantă. Iată ce scrie Mihnea Firan, astrolog:

Totuși, de ce doamna Rowling a scris așa cărți? De ce acest subiect, despre magie, vrăjitori și dragoni? Sincer nu știu de ce, probabil i-a plăcut subiectul, dar un lucru se știe despre J. K. Rowling, și anume că în anul 1994 a scris horoscopul unui băiat pe nume Jack David Buchanan, născut în același an. Atunci Joanne era săracă, cu un bebeluș în brațe și proapăt divorțată. Pe coperta desenată de mână apare un leu micuț, ce tocmai iese dintr-un cufăr plin cu bani de aur, bijuterii și alte marafeturi. Alături de leuț înoată doi carași chinezești, în lumina Lunii. Ciudat și puțin aiurea, te gândești, și așa s-or fi gândit și săracii părinți când au văzut desenul. Dar băiețelul este născut în zodia Peștilor, cu Ascendentul în Leu și cu Soarele, Mercur, Saturn și Venus în casa VIII (ce semnifică printre altele banii primiți de la alții). În iulie 2010 acest horoscop a fost scos la vânzare de familia Buchanan pentru amețitoarea sumă de 25.000 lire sterline. Ca să vezi de unde vine norocul omului. Parcă și desenul se vede altfel acum. Leul nu mai e o ciudățenie acvatică, e doar o statuetă de aur ce are forma de leu, iar cufărul cu bani e comoara ce așteaptă doar momentul potrivit pentru a fi descoperită.

Ce vreau să spun este că autoarea nu este străină de astrologie, și acest lucru nu este de mirare ținând cont tocmai de lumea magică pe care a creat-o. Atunci, de ce nu găsim în cărțile ei un astrolog, o lunetă îndreptată spre cer, o referire la o planetă sau măcar un asteroid?

Nu aș dori să uit despre o cărticică ce a apărut după cele 7 volume, aceea despre care se face referire în povestea lui Harry. Este vorba despre Poveștile Bardului Beedle.

 Ele includ povestile, traduse de Hermione Granger din originalul in limba runica, precum si notele Profesorului Albus Dumbledore, care ies la iveala prin generoasa permisiune a directorilor Arhivelor de la Hogwarts
(J. K. Rowling)

Continand indicii care s-au dovedit cruciale pentru ultima misiune a lui Harry Potter, aceea de a distruge Horcruxurile Lordului Cap-de-Mort, Povestile bardului Beedleeste un volum ce reuneste cele cinci povesti cu vraji lasate lui Hermione Granger de catre Albus Dumbledore in cea de-a saptea si ultima carte, Harry Potter si Talismanele Mortii

DSC_1000DSC_1001

Sunt atât de multe de spus, dar eu doresc a sublinia faptul că, în această poveste este vorba despre prietenie, camaraderie, loialitate, colegialitate.

Este vorba despre binele care învinge răul.

Este vorba despre adevărul care doboară minciuna!

Nu o ocoliți. Nici nu știți ce pierdeți!

Machete didactice – Revenim în Dumbravă, iar și iar! Lizuca și Sora Soarelui

Poate din cauză că stăm aici, „cuibăriți” în Dumbravă, ne este atât de dragă, și tot vorbim despre ea. Iar și iar, fără să ne mai săturăm.Dumbrava are un farmec aparte, iar anotimpurile vin să o îmbrace atât de inspirat, că ai senzația că este, mai mereu, sărbătoare.Lizuca și povestea ei, fascinează pe oricine are puțin răgaz s-o asculte. Este atât de frumoasă și emoționantă, că te întrebi: oare eu cum aș fi procedat dacă aș fi fost în locul copilei?

Dacă nu ați văzut Dumbrava niciodată, mai gândiți-vă la ce pierdeți! 🙂

Și la dreaptă și la stânga s-au adunat păpușoi. Se mișcă și sună ca niște săbii. Dar eu nu mă tem. Ei ne îndeamnă înainte și ne pot apăra de multe jivine rele. Vezi tu? păpuțoii au și o împărăteasă, Patrocle. O floare mare și mândră: bunica zice că o chiamă Sora- Soarelui. Să ne oprim aici, lângă ea. Ce mai faci mata, Sora-Soarelui?

Floarea cu coroană aurie se clătină lin spre copilă, la adierea vântului.

– Îmi pare bine că te găsesc înaltă și frumoasă, urmă Lizuca. Noi ne ducem la bunicuța și la bunicul.

– Foarte bine, aprobă floarea-soarelui.

Căci acasă nu mai putem sta. Tata a bătut din picior la bunici și nu mă mai lasă la dânsii. Și când era tata acasă, mămica se sfădea cu dânsul; țipa subțire, cerea să vândă livezile și pădurea. Tata nu voia și zicea că sunt ale mele, rămase de la mama. Iar mămica tropăia mărunțel și se uita holbat și a căzut pe scaun leșinată; și tata a sărit și a stropit-o cu apă. Pe urmă tata s-a dus; iar mămica mă tot bătea, dar eu nu plângeam. Mă strecuram la Patrocle în cușca lui, și stam acolo ascunsă și mă gândeam la mama, care s-a dus și nu s-a mai întors. Mama mea a murit, Sora-Soarelui!

Floarea lăsă să cadă deasupra copilei două petale ca niște fluturi de lumină și clătină întristată din cap.

-Așa-i că pe aici e drumu la bunicii mei? Atunci hai să mergem, Patrocle, că altfel întârziem.

Așa că, pentru o grădiniță ce poartă denumirea acestei minunate povești, am considerat că altceva nu  s-ar fi potrivit. Drept pentru care, iată ce a ieșit!

DSC_0949 DSC_0950 DSC_0951 DSC_0953

Macheta aceasta vine s-o completeze, pe cea pe care am pus-o la intrare în grădiniță și, lesne se observă, că am continuat povestea 🙂

DSC_0710DSC_0711

Am completat macheta aflată la intrare, cu un copac (a se citi răchită 🙂 ), pe care s-au afișat etapele programului zilnic.

DSC_0847 (2)DSC_0848 (2)DSC_0509 DSC_0510 DSC_0511

Așa arată Dumbrava mea. Datorită lui Sadoveanu, ne putem opri și visa în scorbura răchitei. Ce ziceți?  

Machete didactice – Despre o altă clasă 0, tot a Buburuzelor, pe care am găsit-o într-un sat din nordul Moldovei

De câte ori am parte de întâlniri ca cea de astăzi, sentimentul că speranțele în școala românească nu-s definitiv pierdute, mă învăluie plăcut. Îmi reîntăresc ideea că, sămânța dascălilor cu har nu a pierit și, chiar dacă la ora aceasta sunt minoritari, acest lucru poate fi molipsitor.

Într-o zi de toamnă cam răcoroasă, pentru că termometrul la ora 8.00 arăta -3 grade, am stabilit această întâlnire, care a avut într-o școală care nu-mi era străină.

DSC_0972DSC_0988 DSC_0989

Am mai colaborat cu învățătoare de aici, chiar și cu direcțiunea, atunci când, la ceas aniversar, a trebuit amenajat un colț al amintirilor. Au fost începuturile copăceilor pe post de avizier.

Întâmplarea face ca doamna care păstorește această clasă 0, să activeze într-o sală în care se vede prezența mea aici, prin materialele afișate deja pe pereți. O parte dintre ele au fost lăsate, cu împrumut de doamna care a avut clasă aici. Așa că, a trebuit să vin și să completez ambientul, respectând tema actuală, cea a buburuzelor.

Cât timp am aranjat machetele pe pereți, copiii și-au văzut de caiețelele lor, într-o liniște și atmosferă minunată de studiu. Clasa este luminoasă, iar înăuntru era cald și bine. Doamna Elena, de-un calm binefăcător, a făcut cu ei, înainte de-a se pune la scris după pauza mare, exerciții pentru degețele, iar acestea au fost însoțite de-un cântecel foarte frumos. 🙂 Trebuie să precizez că fiind doar 16 copii în clasă, totul este mai ușor de gestionat.

DSC_0990 DSC_0991

S-a dorit ca desenele de pe ecusoanele copiilor să se regăsească și în clasă, pentru a se face prezența pe ele.

DSC_0979DSC_0980DSC_0981DSC_0982DSC_0993

În clasa Buburuzelor a apărut și-un copăcel pe care se vor putea desfășura diferite activități. Deoarece coroana lui este alcătuită din 7 elemente, acestea se pot folosi în scopuri variate. Poate deveni Copacul silabelor, la ora de limba română, sau poate fi un Copăcel al socotelilor. Poate avea atât de multe utilități!

DSC_0986 DSC_0994

Într-o sală de școlărei nu putea lipsi o carte.

DSC_0992

Dar cele mai așteptate au fost cele două anotimpuri în care ne aflăm acum. Dimineața este iarnă, iar în cursul zilei este toamnă. Imaginile au fost dorite de către doamna învățătoare, și cu toate că am fost reticentă în momentul în care le-am văzut, ceea ce a ieșit m-a bucurat mult. Sunt foarte ochioase și frumoase, iar copiii au fost de-a dreptul încântați atunci când le-au privit.

DSC_0974 DSC_0975 DSC_0977 DSC_0978

Celor care v-ați pierdut speranța vă spun, că nu este așa. Trebuie să căutați omul care să se potrivească cel mai bine, cu copilul vostru dar și cu voi. Așteptările sunt mari, de ambele părți, dar rezultatele bune pot veni numai dacă există un dialog și bune intenții. Dacă se pândesc doar greșelile, rezultatele pot deveni dezastruoase!

DSC_0995 DSC_0997

Eu sunt o optimistă incurabilă și nu mă pot gândi decât la bine. Voi?

DSC_0996

Idei pentru mămici – Cât timp îți ia să te dezmeticești, după ce ai trecut prin malaxorul concursurilor?

A mai trecut un concurs! Iar acesta a lăsat în urma lui, în ceea ce ne privește, o mare zdruncinătură emoțională. De când a intrat cel mic în școală, tot încerc să deslușesc ce anume se urmărește cu aceste concursuri și care este de fapt, scopul lor. Știu că vor fi care, fără a citi ceea ce voi scrie mai jos, mă vor desființa prin a-mi prezenta beneficiile acestor manifestări.

Anul trecut, au fost concursuri ce s-au „înșirat” de-a lungul a 6 weekend-uri consecutiv, copiii având astfel treabă, non-stop. E ok așa? Cui folosește acest parcurs? De unde s-au inspirat mai marii noștri conducători în ale educației, atâta vreme, cât eu nu am găsit nicăieri, în nici o societate europeană (dacă mă înșel, vă rog să-mi dați de veste) așa manieră de desfășurare a acestui proces.

Cu siguranță sunt copii ce gestionează bine aceste lucruri și au rezultate bune. De obicei, fetițele sunt cele care, dezvoltate mai bine din punct de vedere emoțional, trec cu o mai mare ușurință.

Spuneam că, am mai fost la un concurs. Este vorba despre Concursul național Euclid, la limba română. Până acu doi ani, acesta era destinat doar matematicii, dar dacă au văzut că are așa un succes, au introdus și limba română. Subiectele de anul acesta, prima etapă, la clasa a III a au fost cele de mai jos.

img257 img258

Țin să precizez că există concurs și pentru clasa 0 și clasa a I-a, în condițiile în care, acești copii nu știu să citească, iar cerințele trebuiesc lecturate de cei care supraveghează.

De la ce a pornit acest articol. De la faptul că sunt o sumedenie de copii care nu știu, sau nu pot să gestioneze trăirile unui concurs și ceea ce semnifică el cu adevărat. Concurs înseamnă, conform dex-ului

CONCÚRS, concursuri, s. n. 1. Întrecere (sportivă) finalizată cu întocmirea unui clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.

Așadar, orice concurs este o întrecere și trebuie tratată ca atare. A spune că: „ las că mergem nu la o întrecere ci, să vedem și noi, așa, cum este” este o abordare greșită, după părerea mea. La această etapă, la școala unde a fost fiul meu, au fost înscriși peste 300 de copii, și vă rog, să faceți o socoteală, la 20 lei contravaloarea înscrierii + 20 manualul pentru a te pregări + 3 etape, ce rezultă? Am văzut scris pe site-ul concursului că, există posibilitatea a nu se mai face înscrieri din lipsă de locuri, ceea ce iarăși este eronat. Cel puțin aici, în zona asta, mai bine zis la centrul acesta, s-au înscris copii și în dimineața concursului. Bun, trebuie să spun răspicat faptul că, nu te ia cu forța și că participi numai dacă dorești. Dar sunt atâția factori care contribuie la deznodământul final! Copiii din clasă, părinții, profesorii, toți intră în această ecuație.

Anul trecut copilul a participat la mai multe feluri de concursuri, în mai multe etape, iar rezultatele pe care le-a obținut nu au fost excepționale, adică 100 de puncte, dar punctajele sau situat de la 90 în sus  🙂 , ceea ce nu este un lucru rău. Dar, înaintea concursurilor, a făcut febră, indigestie cu vomă și tot tacâmul toate acestea însoțite de o teamă, nejustificată (am gândit eu). Am înțeles că, nu poate gestiona emoțional aceste stări și am spus că, anul acesta nu vom mai merge la atât de multe, ci doar la câteva. Ceea ce am și făcut, dar stările au fost acelea. Cu o seară înainte de desfășurare, copilul nu a dormit deloc ( în creierii nopții noi patrulam de la cameră la toaleta și viceversa), a avut tot așa, stare generală proastă, dar nu a mai făcut febră. A doua zi a fost, pentru că așa a promis (a ținut doar de el, pentru a putut alege ce să facă) rezultatul obținut fiind, tot peste 90 de puncte. Dar, când am ajuns la școală, am văzut că nu este scris pe nici o listă, deci nu își găsea locul în nici o clasă, ceea ce a venit să sporească teama (acum de-a fi dat afară din concurs). Am fost la secretariat și, după ce au verificat, i s-a adus o măsuță într-o clasă. Am văzut copii timorați, de-a dreptul, „spânzurați” de părinți, cu ochii cât cepele de teamă, care au rămas în clase, să facă ce? Să participe la concurs!

Sunt copiii care nu știu să completeze caseta ce se află în colțul din dreapta sus, acolo unde trebuie să scrii datele tale, școala și, numărul de telefon! Ori, vă dați seama, că la câți copii sunt, situațiile generate sunt diverse. Ca și răbdarea supraveghetorilor.

O să spuneți că, cine mă obligă să procedez așa, și de ce nu stau deoparte. Eu aș sta, dar cel care merge lșa școală este copilul, nu eu. Discuțiile de după concurs nu trebuie să le gestionez eu, nefiind de față, ci copilul. Al meu, al tău, al altuia.

Ce este de făcut? Voi cei care sunteți angrenați în această stare, cum o gestionați? E constructivă concurența de acest gen, la vârste atât de mici? M-ar bucura să aud cum ați procedat în atare situații. Iar pentru asta, vă mulțumesc anticipat!

DSC_0551 DSC_0552

Activități educative copii – Că prelucrăm grâul în România, că-l prelucrăm în Franța, tot o pâine gustoasă iese!

Ușor, ușor, filele manualelor de clasa a III a se adună în mintea noastră și odată cu ele, o sumedenie de informații vin să completeze bagajul acumulat până acum. Nu sunt noțiuni de care copilul să fie complet străin, ci vin ca o aducere aminte la activități avute de-a lungul anilor ce-au trecut.

Despre plante și ce reprezintă ele în viața noastră am tot vorbit, în fel și chip. Dar poate că aceste subiecte sunt inepuizabile prin complexitatea lor. Ai tot timpul pârghiile necesare de a completa câte ceva, fără teama de a transforma întâlnirea în una anostă, enervantă. În ultima perioadă viața noastră, a mea și a copilului (pentru că eu mă ocup de el 🙂  ) a fost presărată cu un melanj de limbi, asta pentru că au intervenit ceva schimbări în cotidian. Limba engleză a început a se studia la școală, iar aceasta a venit la braț cu limba germană. Cea din urmă, o necunoscută complet mie, dar o dorință de-a desluși, la braț cu cel mic, tainele ei. E destul de complicat în ceea ce mă privește, pentru că se pare, creierul meu este deja compartimentat în această privință. Eu am rămas cu o slăbiciune față de limba franceză, asta pentru că am avut un profesor minunat, pe domnul Raul Feldman (care ulterior a emigrat) dar și pentru că  profesoara cu care am studiat în particular era de-o dulceață ce nici acum nu mi-a dispărut din suflet. Acestea contribuie la slăbiciunea mea pentru materialele scrise în  limbă lui Molière . Și iată că, de fiecare dată, acestea vin să de-a culoare și prospețime activităților avute alături de fiul meu cel mic.

La școală, la științe, s-a ajuns la subiectul „Materiale din natură și materiale prelucrate” iar în completarea acestor informații am desfășurat lecția de mai jos. Manualul a reprezentat pionul principal în jurul căreia am tot baletat și de la care am tot ramificat.

Am avut ca ajutor revista Pippo care chiar dacă este o revistă adresată preșcolarilor se poate citi cu un vădit interes și de școlărei. De aici copilul a citit „Povestea bobului de grâu” dar și Inuka știe, reparcurgând și noi drumul pe care-l parcurge bobul, de la câmp până la  pâinea de pe masă.

Povestea bobului de grâu – video

DSC_0938DSC_0939DSC_0940

Pe lângă acestea am mai folosit și un „evantai al legumelor și fructelor”, scris în limba franceză, cu ajutorul căruia am repetat aceste noțiuni, dar franțuzite 🙂

Luca materiale din natura poveste grau1

Am avut și un kit pentru plantare cu semințe de violete, iar acesta avea intrucțiunile tot franțuzești. Luca a urmat toți pașii de acolo, simpli dealtfel, și acum nu ne-a mai rămas decât să așteptăm să vedem ce violete vor răsări. Să sperăm că vor!

Luca materiale din natura poveste grau colaj

Tot la această activitate am apelat și la mica enciclopedie Larousse, „Cum se face”, de unde, conform prezentării editurii,

Aflăm, pas cu pas, cum se produce o bicicletă, un pantof, un creion, un timbru poştal, un automobil, un zgârie-nori. Cu o genială simplitate şi eficienţă, copilul este introdus într-o realitate complexă – rod al creativităţii umane.

Luca materiale din natura poveste grau2

Vom continua explorările pentru a afla modul în care sunt confecționate lucrurile din jurul nostru deoarece este extrem de interesant. Și parcă nu te mai plictisești!

Machete didactice – Dacă nu din pădure, atunci de unde să iasă piticii?

Cred că este esențial ca atunci când amenajezi un spațiu să ții cont de câteva repere, aici referindu-mă la oamenii care stau acolo (sau își petrec mult timp), la ceea ce este pe lângă și de ce nu, la ceea ce se dorește a evidenția. Machetele pe care eu le confecționez nu au doar scop decorativ ci se constituie parte integrată în procesul de învățare. Pentru că școlarii dar și copiii de grădiniță le pot mânui în activitățile lor. Am vorbit de mai multe ori, în articolele mele, cum văd eu aceste machete și de ce cred că sunt utile.

Dar pe lângă aceasta, figurinele confecționate au rolul de a înviora ambientul printr-un plus de culoare și formă.

La școala de la poalele pădurii puteau să lipsească tocmai piticii? Evident că nu, și cu toate că am mai confecționat elemente pentru această temă, de fiecare dată, povestea lor este alta. Aceste machete au fost confecționate pentru grupa de grădiniță care-și desfășoară activitatea aici, și ce să vezi, este tot o grupă mixtă. 🙂

DSC_0934DSC_0932DSC_0957

O parte minunată a activității mele este montarea și asamblarea acestor machete. Atunci, copii stau ciorchine în spatele meu iar discuțiile ce se poartă sunt foarte frumoase. Au atât de multe întrebări de pus și sunt atât de curioși să vadă rezultatul final! De câte ori timpul îmi permite, îi angrenez și pe ei în treaba mea, rugându-i să mă ajute. Nu trebuie decât să rostesc și… toți se oferă voluntar.

Tot în grupa de grădiniță am amenajat un colț ce ține de Calendarul naturii. Acolo am confecționat un copăcel siluetă, ce va trece prin toate anotimpurile. Lângă el, un iepuraș, curios de vremea de afară. 🙂

DSC_0961DSC_0960DSC_0974

DSC_0979

În această grupă am amenajat și un colț al sărbătoritului, prin prezența unei fetițe, ce oferă un fluturaș celui aniversat.

DSC_0936DSC_0962

Mă bucur atât de mult că destinul mi-a purtat pașii la această școală, cum nu pot zugrăvi în cuvinte. Poate părea bizar, dar când știu că am contribuit și eu, atât cât am putut, așa mă simt: fericită!

Drumul până acolo, oamenii întâlniți, totul rămâne în sufletul meu, la loc drag! 🙂Alba ca Zapada Valeni colaj

Machete didactice – Clasa Pregătitoare, Clasa Albinuțelor de la poalele pădurii

Spuneam ieri, că la școala de la poalele pădurii funcționează mai multe clase. Chiar dacă săli sunt doar trei, aici veți găsi atât elevi de grădiniță cât și din clasele primare. Despre cei din clasele I – IV v-am povestit mai pe îndelete ieri. Cum am reușit, ca- ntr-o formulă completă, eu, dascăli, părinți, să dăm o nouă dimensiune ambientului.

DSC_0937 DSC_0938

Dar nu am pomenit nimic despre Clasa Pregătitoare, care funcționează într-o sală diferită și care, după nouă cerință a ministerului, trebuie amenajată ca o grupă pregătitoare. Se numește Clasa Albinuțelor, iar decorul a fost confecționat după cum spune și numele. Tema aceasta a albinuțelor este foarte ofertantă, pentru că aceste insecte pot fi reprezentate în foarte multe moduri. Stupul, mierea, florile pot întregi într-un mod plăcut întreaga scenă.

DSC_0943

Personajul principal este o albinuță drăgălașă, veselă și plină de elan. Este mare, are peste 60 de centimetri, dar am dorit a se vedea cine este vedeta.

DSC_0976

Am confecționat și aici un avizier, pe care doamna va atașa cele necesare fiecărei lecții în parte. Dimensiunea lui este de 70 centimetri/ 120 centimetri.

DSC_0944 (2)DSC_0945 (2)

Deasemenea, am dorit să aduc în atenția lor, cele 7 zile ale săptămânii care pot fi asociate și cu cele 7 culori ale curcubeului. Voi mai confecționa încă trei borcane cu miere, pentru a avea cifrele complete până la 10.

DSC_0971DSC_0972

Din acest cadru nu putea lipsi stupul, iar aici am confecționat unul de pădure, nu cel al unui apicultor. Am considerat că dă mai bine 🙂 Se vede cu ochiul liber și cred că se și aude, ce zumzăială este acolo!

DSC_0966

Florile sunt vesele și foarte sclipitoare. La propriu!

DSC_0975 DSC_0977

Cât despre bucuria copiilor, ce să mai povestesc?! Au fost atât de drăgălași, sinceri și inocenți. Îmbujorați și nerăbdători să vadă care sală este mai frumoasă. Au numărat elementele ce au fost montate în fiecare clasă, iar o fetiță de clasa a IV-a m-a întrebat… cât costă o floare? Tare și-ar dori și ea una! 🙂

Albinute Valeni machete colaj

Machete didactice – De ce se dorește cu atâta ardoare îndobitocirea școlarilor, când acest popor are o componentă nativă ce trebuie doar șlefuită?

Iată că, pe o vreme de-a dreptul superbă, am revenit în locul în care în ciuda tuturor piedicilor puse de cei care ar trebui să urnească sistemul nostru de învățământ, viața de școlar are o conotație mai altfel. Știu că imediat se vor iți voci care mă vor contrazice, dar toate argumentele din teren (a se citi grădinițe și școli) spun cu totul altceva.Colaj Valeni

Continui să afirm că această debandadă din sistemul nostru de învățământ își va arăta colții multă vreme de-acum încolo și asta pentru că acum se plămădesc valorile și stilul de comportament al celor care vor duce țara mai departe. Dar de ce se întâmplă toate acestea? Cui folosește nesiguranța și amalgamul de programe, care mai de care mai bizare? Totul, dar chiar totul se reduce la bani? Dar cei care confecționează aceste bizarerii nu au copii înregimentați în sistemul românesc? Sau aceștia studiază numai în străinătate, din fragedă pruncie?!

Întrebările curg râuri, dar se pare că, cei abilitați să dea răspunsuri pertinente au surzit. Am senzația că decizia manualelor virtuale și folosirea intensivă a tabletelor și calculatoarelor, încă de la vârsta de 6 ani, va face ca buboiul să explodeze. Care buboi? Cel care tot coace de 24 de ani încoace. Și ce-o să mai curgă din el!

Aș ruga ca cineva din minister, sau măcar din inspectorat, să vină și să vadă, dar nu să sancționeze și să critice (ceea ce asta fac în cele mai multe cazuri 🙁 ), ce înseamnă să vrei cu tot dinadinsul să ajuți niște copii să dezlege tainele scrisului și a cititului. Cum, o profesoară face lecții, zi de zi, cu copii de Clasa Pregătitoare, clasa a I a, clasa a III a și clasa a IV a și nu și-a pierdut zâmbetul de pe buze, nu țipă, nu drăcuie. Bașca mai are și îndemânarea de a accepta abilitățile copiilor din fața ei, astfel înlesnindu-le un alt parcurs decât cel strict, al programei ( „ … dacă văd că stăpânește calculele și știe numere pare și impare, nu stau nu știu câte ore tot repetându-le pentru că așa cere programa!). Faceți, vă rog, un exercițiu de imaginație și veți vedea cum această Doamnă, pendulează între două săli, supraveghind și îndrumând această mână de copii. La Clasa Pregătitoare  sunt 10 copii, la clasa a I a, sunt 6 copii, la clasa a III a și a IV a – tot atâția (sper să fi socotit corect, după băncile din săli 🙂 ).

Nu știu dacă din rândurile mele răzbat sentimentele ce mă încearcă, pentru că, odată ajunsă acolo la poalele muntelui unde se află această școală, ești învălui de faptul că se face ceva. Și nu orice, ci o treabă cât se poate de serioasă!

Aici, la școala de care vă tot vorbesc, s-au mobilizat părinții, cele două doamne dar și eu și-am pus mână de la mână să schimbăm ambientul. În clasa cu școlărei a ieșit ceea ce vedeți mai jos.

Colaj Valeni machete scoala

Se pot observa cei doi copii, elevi, care sunt pregătiți pentru școală, un avizier pe care Doamna să pună ceea ce este necesar lecției abordate, un îndemn la lectură prin prezența celor doi micuți cititori, dar și o hartă a României, în relief, pe care am dorit a ilustra și vecinii noștri. Atâta timp cât am montat aceste machete, am vorbit cu copiii, am repetat punctele cardinale, am rostit numele țărilor vecine, dar am și ascultat câteva remarci despre drapelul țării noastre și cel al Uniunii Europene. Și ca să vă convingeți că acest popor are o componentă nativă sănătoasă, ce trebuie pusă pe drumul corect și șlefuită, după ce am terminat de montat, am primit flori de la fetițele din clasa a IV. Cele mai frumoase și mai deosebite flori, pentru că nu a fost nimic aranjat de doamnele de acolo 🙂

Colaj Valeni machete scoala 1

DSC_0946 (2)

Despre restul aranjamentelor din celelalte săli voi povesti în zilele ce urmează. Nu vreau să uit a vă mărturisi, că la plecare, o veveriță stătea pe gard și mă privea. Am încercat din răsputeri s-o imortalizez, dar lumina și… nepriceperea mea, au făcut ca ea să nu se vadă în toată splendoarea. Dar credeți-mă pe cuvânt: era acolo! Dacă ar fi putut vorbi, oare ce-ar fi zis?

Activități copii – Agitația copiilor … zbuciumul părinților … educație precară

În urma unei discuții cu un psiholog mi-a rămas în minte o propoziție : „… toți părinții cu care m-am întâlnit în ultima perioadă se plâng de acest lucru: agitația copiilor lor!”

Începutul acesta de școală a adus cu el și foarte multă agitație. Nu că celelalte începuturi ar fi fost mai liniștite, dar cel puțin nu am conștientizat acest lucru. Toate sunt croite de așa natură în a adânci această stare, nicidecum de a o estompa, pentru că de eliminat nici nu poate fi vorba.

Îmi vin în minte tot soiul de întâmplări petrecute atunci când eram eu copil sau când fiul meu cel mare trecea prin școală și parcă totul este diferit de ceea ce se întâmplă acum, când fiul meu cel mic este pe băncile școlii. Cred că debandadă mai mare ca acum nu a mai fost în toată societatea românească, asta ca să nu mă refer doar la școală. Ceea ce se întâmplă în jurul nostru duce la această stare de neliniște, neîncredere și nesiguranță totală.

Într-o familie care are copii înregimentați într-o formă sau alta de învățământ, lucrurile se petrec atât de repede, că nici nu mai ai timp să le contabilizezi, să te bucuri sau să-ți lingi rănile în tihnă. Cred că acest cuvânt, „tihnă” va dispărea cât de curând din cotidianul nostru și-l vom regăsi doar prin poezii sau eseuri.

Eu sunt la capitolul școală primară, ca activitate principală, pentru că sufletul meu are un palier aparte, ajuns la Universitate, palier pe care nu sunt pregătită să primesc vizitatori. Acolo, coridoarele sunt pline de așteptări, iar ușile înșirate de-o parte și de alta, așteaptă să fie deschise de copilul meu minunat și irepetabil. Pășesc și eu, alături de el, într-o legătură invizibilă și asist la desăvârșirea lui profesională. Sentimente? N-am cuvinte să descriu!

Însă acasă, lupta mea continua alături de cealaltă minune mică, tot a mea, care acum învață că fără carte nu se poate. Ziditul acesta, a ceva care se vede peste ani este o muncă asiduă și constantă, de la care nu poți face mari pauze, pentru că nu-i așa, peste goluri nu se clădește nimic.

Ar trebui ca societatea să te ajute la aceste demersuri constructive, nicidecum să-ți pună o sumedenie de piedici, bașca să-și mai și bată joc de bunele tale intenții. Am ajuns să cred că cei care sunt acolo sus, la ministerele abilitate să facă în așa măsură ca treaba să meargă bine, sunt complet ieșiti din realitate. Ei trăiesc într-o lume a lor, plină de bani și ifose, care nu are nici o legătură cu ceilalți, cu ce se întâmplă cu adevărat. Numai așa îmi pot explica înșiruirea aceasta de aberații legată de cărți electronice, manuale SF, programe construite pentru câțiva copii dar aplicate pe grupe de câte 30 și tot așa. În această ecuație, părinții, cei care doresc a se implica în acest proces de educare a propriilor odrasle, intră în niște bătălii din care ies dărâmați, răniți sau chiar distruși. Iar după ei, copiii! 🙁

Revenind la tabletele pe care ministrul dorește a le aduce copii la școală, dacă se poate chiar de la clasa pregătitoare, mi-a plăcut o temă dată de doamna învățătoare, temă la care cerința suna cam așa: „Scrie o compunere în care prezinți o zi petrecută cu unul din părinți, devenit copil.”

Compunere despre mama devenită fetiță – video

Nu este pentru prima dată când se iscă o așa discuție iar eu am încercat, în timpul petrecut alături de copil, fie singur sau cu prietenii lui, să reînvii acele jocuri ale copilăriei mele. Este evident că ei nu înțeleg că nu aveam nici de unele (aici mă refer la tehnologie), dar că eram așa de fericiți în joaca noastră. Și nu au fost așa de încântați precum s-ar crede. Dar, cel puțin am încercat!

Joacă și lectură în cazemată – video

Luca si cazemata colaj

Continui să cred că lucrurile se vor schimba și în această direcție și că cei implicați în aceste demers își vor putea îndrepta energiile acolo, unde este atât de mare nevoie. Până la urmă copii sunt atât de importanți, pentru că ei reprezintă viitorul. Ori acum, viitorul nostru, al părinților, nu prea sună bine. 🙁 Din păcate.