Machete didactice – Remarci de școlărel

Ieri dimineață. Ora șapte și patruzeci și cinci.

Eu, Luca și încă un băiețel ne îndreptam către școală. Pentru că era foarte frumos și cald, am hotărât să mergem pe jos. La un moment dat, însoțitorul nostru spune:

– Dacă știam că nu mergeți cu mașina, plecam mai repede.

– De ce? întreabă Luca.

– Pentru că nu mi-am terminat tema. Ieri, am șters un exercițiu din caiet, să nu vadă mama cât am de scris. Așa, am stat mai mult pe afară.

– Și când ai să-l mai faci? întreabă Luca cu ochii mari.

– În pauză, răspunde copilul.

– În pauză? Nu vei avea timp. Și pe urmă, dacă nu-l scrii, ce vei spune doamnei?

– Găsesc eu o scuză. De obicei mă descurc bine.

Intervin eu și îl întreb cât ar fi durat să-și facă acest exercițiu, iar el îmi răspunde că „zece minute”. La care Luca spune:

– Și merită, pentru astea zece minute, să tragi o așa rușine?

Schoolboy raising hand

Machete didactice – Omul care sfințește locul

Stau în cumpănă gândindu-mă cu ce anume să încep. Oare să povestesc despre această minunată primăvară, ce s-a lăsat atât de mult așteptată, dar în momentul în care a venit, a avut o așa desfășurare de forțe că m-a lăsat fără grai?

Școală Negrileasa 28april20152

Sau să vorbesc despre berzele pe care oamenii de pe aceste meleaguri le iubesc, nedorind a le distruge cuiburile? Poate au gândit că sunt destui de-ai lor, pe care viața asta tumultoasă i-a strămutat în cine știe în ce loc al pământului, făcând tot felul de treburi pe care aici, nu le-ar fi prestat. Sau, să fie o tradiție ce nici cea mai crâncenă criză să nu o poată dovedi?

Ori mai bine aș începe cu femei care, încă, mai spală rufele la râu, neluând în seamă avalanșa tehnologică ce-a intrat în toate cotloanele, sau, mă rog, în aproape toate ungherele țării?

Școală Negrileasa 28april2015

Parcă, totuși, înclin să cred că se cuvine să povestesc despre o școală ridicată în anul 1893, care, e mai semeață ca niciodată. De fapt, cred că ăsta este și ineditul situației, acela a unui loc încărcat de istorie, loc ce așteaptă pe cei dornici să-și ostoiască dorul de istorie, de neam, de obiceiuri. Poate școala a supraviețuit anilor pentru că așa a vrut Dumnezeu, sau poate au contribuit și oamenii locului la supraviețuirea ei. Uitându-mă la ea, la școlăreii și dascălii de acolo, nu aveam cum să nu-mi imaginez manualele electronice impuse de mai marii educației, care sunt complet rupți de realitate. Și ce-i mai trist, nu fac absolut nimic să iasă din această situație jenantă, de atâția ani.

Școală Negrileasa 28april20151

Am avut parte de clipe minunate, de o întoarcere în timp și spun acest lucru nu în sensul rău al cuvântului, ci dimpotrivă, cu respect și drag.

O sală în care paisprezece școlărei de clasă pregătitoare făceau echipă cu doi, da! am scris bine, doi, școlărei de clasa a III-a, pentru că: „așa au fost timpurile atunci, doamnă!”. Ori timpurile erau cu câțiva ani în urmă.

Of-ul dăscăliței era unul singur: că nu se poate face performanță. Dar carte se făcea. S-a făcut, se face și așa va fi în continuare.

Trebuie să luăm aminte de la oamenii care nu și-au pierdut simțul realității și care, s-au adaptat, de voie de nevoie, la tăvălugul celor de la minister ce doresc performanță. Cu orice preț, cel puțin în acte. În maldărul de acte ce trebuie întocmint, asta în detrimentul procesului real de învățământ.

În rest, numai de bine. Se pregătesc pentru cercul pedagogic de la mijlocul lunii mai, când vor fi tare mulți invitați. Cu siguranță că totul va ieși bine, pentru că interes și eforturi s-au depus, dar problema de fond tot nu va fi rezolvată. Copiii au ieșit la o miuță, iar paznicul li s-a alăturat, lăsând toporul cu care spărgea lemnele necesare încălzirii sălilor de clasă, să se mai hodinească oleacă.

Materiale aprilie 2015 Materiale aprilie 20152

Oare chiar nu se poate face nimic, pentru a veni în întâmpinarea acestor dascăli care chiar doresc să-și facă meseria?

Activități educative copii – Compunere cu sfârșit dat

Scrie o compunere cu următorul sfârșit dat: „De atunci iubesc și mai mult animalele”.

Așa a sunat activitatea independentă pe care Luca, alături de colegii lui, a avut-o de făcut, vineri, la ora de limba română.

Iar ceea ce a ieșit, a reprezentat pentru Luca o mare, mare bucurie, pentru că doamna învățătoare a considerat că cea mai bună și frumoasă compunere a fost a lui.
După ce aceasta a lecturat-o în fața clase, copiii au spus că, motivul pentru care Luca face așa compuneri frumoase este faptul că… părinții lui sunt profesori (poate sub impresia atelierului de lectură pe care l-am organizat în săptămâna cu „Școala altfel”). Învățătoarea le-a comunicat copiilor că părinții lui Luca nu sunt profesori, dar el se exprimă așa de frumos, pentru că citește.
Ușor, ușor, bagajul pe care-l adună Luca în urma lecturilor, sporește. Iar dacă recunoașterea vine și de la cei care contează, pentru el, nu se poate împletire mai frumoasă. Fiecare individ are nevoie de recunoaștere și de o încurajare. Important este ca aceste aprecieri să fie rostite și simțite în plină perioadă de formare.

Hoțul

de Luca Octavian

Eu am un cățeluș și două pisici. Îi îngrijesc cu mare drag pe necuvântătorii mei. Mă joc cu ei, le dau de mâncare și noaptea îi iau în casă să nu le fie frig.

Dar într-o zi, a venit un hoț periculos care a vrut să fure toată averea. A sunat alarma casei, iar eu m-am ascuns după perdele. Animalele mele au sărit pe el. Cățelul l-a mușcat de picior, pisicile l-au zgâriat pe față și pe corp. Acesta și-a luat tălpășița afară din curte. Când am aflat i-am dichisit pe măsură, le-am dat porția dublă de mâncare și seara i-am luat la mine în pat.

De atunci iubesc și mai mult animalele.

DSC_3420

Inspirație și drag de cuvinte!

Machete didactice – Emoții… emoții… emoții. Un carusel de emoții

Există zi fără emoții? Slavă Domnului, că nu! De orice natură ar fi ele, emoțiile ne însoțesc existența, colorând-o. Fiecare are paleta de culori la îndemână și în funcție de abilități, amestecă. Ce amestecă? Trăiri!

Bucurie – Sentiment de mulțu­mire, de vie satisfacție, interioară. Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. Omenia va trece tuturor pragul. Bucurie, bucurie, cît de nalt îți e steagul! TULBURE, V. R. 36. Inimă, iar tremuri între dor și bucurie.BENIUC, V. 51. Sînt suflet in sufletul neamului meu Și-i cînt bucuria și-amarul. COȘBUC, P. II 281. ◊ (În fraze eliptice și exclamative) Alunei, bucuria lui Ipate! începe a se ținea de fată, ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167. ◊ L o c. a d v. De bucurie = din cauza bucuriei sim­țite. Eu am tresărit de bucurie. SADOVEANU, N, F. 14. Și-i rîdea inima babei de bucurie cînd gîndea numai cît… are să fie ajutată de feciori. CREANGĂ, P. 4.S-a-runcă la gîtul lui… amuțită de bucurie. EMINESCU, N. 28. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată inima, foarte bucuros. Sărbătorim cu bucurie ziua de 1 Mai.Cu toată bucuria.. am să vin numaidecît, zise Ivan. CREANGĂ, P. 300. ◊ E x p r. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Cînd auzi fata că tată-său li dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie. ISPIRES­CU, L. 13. Noroc și bucurie! formulă de salut. 2.(Concretizat) Persoană sau obiect care bucură. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. Nici n-ai idee ce bucurie și ce mîngîiere sînt copiii. SADOVEANU, O. VI 376. Toată lumea… nu-și mai găsește astîmpăr… din cauza bucuriilor aduse de pace. SAHIA, N. 54. El era bucuria mea. NEGRUZZI, S. I 51. ♦ Veste care bucură. (Ironic) Dintr-o păreche de boi… am rămas c-o pungă goală… Mai șede el cît șede… și-apoi… se duce drept la frate-tău, ca să-i ducă bucuria. CREANGĂ, P. 44.

DSC_3293

Tristețe – Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune

Catren Mihai Eminescu

Când te pierzi în valul vieţii,
Trist la ţărm doar eu rămân;
Braţe fără de nădejde –
Navă fără de stăpân

DSC_3294

Mirare – Faptul de a (se) m i r a; stare de uimire pricinuită de o impresie neașteptată; surprin­dere. Un copil salută. El pricepe. Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59. Dar ce zgomot se aude?… Toți se iută cu mirare și nu știu de unde vine. EMINESCU, O. I 87. ◊ L o c. adj. De mirare = uimitor, surprinzător; vrednic de admirație, de admirat. Nu știau ce să zică, pentru că în adevăr era și lucru de mirare! CREANGĂ, P. 229. Dar, cu slabele-ți mijloace, faptele-ți sînt de mirare. ALEXANDRESCU, M. 15. Avea o ținere-de-minte foarte de mirare. GORJAN, H. I 13. ◊Expr. N-ar îi de mirare să… = ne putem aștepta să…, e posibil să… N-ar fi de mirare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase. C. PETRESCU, C. V. 131. N-ar fi de mirare să se ridice și cei de-aici. REBREANU, R. II 66. (Popular) Ar fi de-a mirarea sau a-i fi cuiva de-a mi­rare = a i se părea surprinzător, a fi surprins, mirat, nedumerit, uimit. Așa-i că vi-i de-a mirare? grăiește el rîzînd. SADOVEANU, O. VIII 189. Mi-i de-a mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are ființă pe lume. CREANGĂ, P. 194. ♦ (Învechit și popular) Admirație. Tineret [ieșit din școlile Ardealului] cu mare curaj și mare iubire de neamul romînesc! Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate. RUSSO, O. 56. – Variantă: (regional)mieráre (CREANGĂ, P. 66, RUSSO, S. 27)

Ce bine că ești
Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

DSC_3304DSC_3303

Mânie –  Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (saugrabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate

Povestea vorbii
Anton Pann

Unul trecând un râu mare, când vru carul a-şi suci,
Cu-ntâmplare deodată rupe oiştea aci.
El necăjit stă, se uită, fluierând şi înjurând,
Îşi dă palme, bate boii, dă-n car şi-n toate de rând;
Dup-aceea ca s-o lege o funie de tei ia
Şi începe să o scuipe, s-o poată ceva muia,
Dar, din contră, şi l-aceasta înjura, se necăjea
,Că cum vrea el să o moaie, scuipatul nu-i ajungea;
Iar un om ce sta deoparte şi la dânsul să uita
Începu de el să râză, zicând: – Vai de mintea ta!
Mă! omule, dar nebun eşti? Moaie funia în râu!
Ce tot stai şi scuipi din gură, când ţ-e apa pân’ la brâu?
– Da, bine zici, – el răspunse – că mai ştiu ce fac şi eu!
Parcă-mi lipseşte o doagă, acum la necazul meu.

Unii de necaz când dau
Pierd şi mintea ce o au;
Iar alţi de el nu mai scap
Şi tot au simţit in cap.

DSC_3302

Dacă mă pot juca cu sentimentele? Teoretic, da! Practic, da! Dar nu tot timpul. 🙂

Machetă carusel sentimente – video

Dacă pot explica celor mici cum stă treaba cu aceste sentimente, fie că sunt pozitive, fie că-s negative? Da, pot! Și mă ajută caruselul sentimentelor. Nu mă credeți? Încercați! Veți rămâne mirați de câte poate oferi. Spor la joc și explicat!

DSC_3305DSC_3295

Activități educative copii – De Ziua Mondială a Cărții, vă invităm în „Tabăra” lui Louis Sachar

„Cărţile constituie un capital. O carte din bibliotecă ţine la fel de mult ca o casă, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capital, şi de cele mai multe ori, în cazul oamenilor care sunt la început în viaţă, este singurul lor capital.” – Thomas Jefferson

La iniţiativa UNESCO, Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de autor se sărbătoreşte, în fiecare an, la data de 23 aprilie. Prima Zi Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor a fost marcată la 23 aprilie 1996. Aceasta  comemorează moartea, în același an (1616), a trei mari scriitori ai lumii: unul britanic, William Shakespeare, unul spaniol, Miguel de Cervantes, și Inca Garcilaso de la Vega, scriitor peruan de origine spaniolă. De asemenea, 23 aprilie este ziua de naștere a mai multor oameni care au slujit penița, cum ar fi Maurice Druon, K. Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla și Manuel Mejia Vallejo.

Pentru a afla mai multe intrați pe Literatura de azi.Foto 2_1

Așadar, astăzi este Ziua Mondială a Cărții, și cum putem s-o aniversăm mai bine, decât vorbind despre aceste minunate instrumente ale sufletului și minții. Cred că este important să vorbim despre cărți, indiferent care este subiectul lor și indiferent cui se adresează. Din fiecare carte ai ceva de învățat și fiecare contribuie să slefuirea ta, ca individ. Pe măsură de această îndeletnicire devine viciu, selecțiile vin de la sine, în funcție de afinitățile și dorințele fiecărui cititor. Cărțile nu au cum să-ți facă rău!

Spuneam că nu există cale mai nimerită de-a sărbători cartea decât vorbind despre ea. Iar astăzi, în lista de lecturi a lui Luca, dar și a mea, s-a mai culcușit un titlu: Tabăra de Louis Sachar. Ca multe alte cărți care au intrat în posesia noastră, și aceasta, a fost cumpărată fără a avea cunoștință despre subiectul tratat, despre acțiune sau despre autor. A cerut să fie cumpărată, în urma frunzărelii de la raft, iar eu m-am conformat. Nu doresc a renunța, definitiv, la acest minunat exercițiu al „consultării” cărților la raft. Știu, curierul vine drept la ușă și nu mai trebuie să răsfoiești nu știu câte minunate pentru a te putea hotărâ. Dar gesturile care vin odată cu acest exercițiu, au farmecul și importanța lor. Cel puțin în ceea ce mă privește.

„În volumul Tabăra facem cunoştinţă cu un personaj care pare a se afla mereu la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Fie că este vorba despre strada pe care s-a aflat în momentul în care au fost furaţi pantofii unui celebru jucător de baseball care urmau să fie vânduţi, iar banii să fie donaţi pentru caritate, fie că este vorba de faptul că stră-străbunicul său bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit nu şi-a ţinut promisiunea dată doamnei Zeroni, fiind blestemat din această pricină, un lucru este clar: Stanley Yelnats nu pare a fi unul din favoriţii norocului.” (Evelina Bidea)

Tabara1-pic

După ce am lecturat-o, am fost curioasă să văd cum anume o văd cei care au citit-o. Așa am aflat că această carte a lui Louis Sachar a primit National Book Award for Young People’s Literature şi medalia Newbery pentru „contribuţii deosebite aduse literaturii americane pentru copii.” Pe lângă acest premiu, cartea s-a mai bucurat și de alte distincții.

Tabăra lectură fragment – video

Stanley Yelnats, eroul acestui roman, se află sub povara blestemului abătut asupra stră-străbunicului său bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit. Mereu în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, Stanley nimereşte în mijlocul unui grup de adolescenţi, alături de care trebuie să îşi modeleze caracterul.

Tabăra este o poveste fascinantă despre frustrare şi voinţă, o aventură la capătul căreia eroul cărţii descoperă sensul prieteniei.

Am vorbit pe marginea cărții despre impresii, despre ce anume aștepta să găsească și ce a găsit. Luca a făcut diferite analogii la relațiile de prietenie pe care le are și cum s-ar comporta el, dacă ar fi pus în asemenea situații.

Impresii pe marginea cărții – video

Luca și Tabăra

O reacție minunată a avut Luca atunci când a văzut, după ce a terminat cartea, că există și o ecranizare. Ea se numește Holes, a apărut în 2003. Așadar, următoarea mișcare va fi aceea de a urmări filmul.Luca și Tabăra1

Vă invităm să descoperiți că în situațiile tensionate ca cele de care au parte eroii cărții, valoarea prieteniei este cu mult mai mare, căci ea este câștigată cu numeroase sacrificii.

Activități educative copii – Mai vorbim despre școală, cum altfel!

A reînceput, în forță, școala. De ce spun în forță? Pentru că după o perioadă de două săptămâni de relache, copilul a avut luni o zi în care motoarele au fost turate la maxim. A existat o autodictare și un test la civică pe care Luca le-a trecut cu brio. Nu ar fi fost nici o nenorocire dacă deznodământul ar fi fost altul, dar de data aceasta nu a fost cazul.
Îmi place că este preocupat de temele date de școală, de faptul că încă nu are în mental noțiunea de chiul și de teme nefăcute. Nu s-a pus, nici măcar o întrebare în acest sens și pentru el, altă alternativă nu există. Nu acum. 🙂

Învăț poezia pentru autodictare – video

Autodictare20apr20153

A repetat singur poezia, după care, știind că îi dă autodictare a scris-o, pentru a vedea dacă a reținut corect atât versurile cât și semnele de punctuație. Calificativul obținut l-a mulțumit. 🙂
În ciuda acestui început atât de „turat”, clasa și atmosfera din ea indică altceva: activitățile din timpul „Săptămânii altfel” încă mai reverberează. Se aud clinchetele de copii ce sună diferit atunci când nu este vorba de teme, chiar dacă peisajul este același. Însa este o relaxare și o voie bună pe care doar copiii o pot explica. Rezultatele activităților lor sunt, încă, afișate peste tot prin clasă, iar multitudinea culorilor nu are cum să nu te încânte. S-a pictat pe sticlă,

Luca și desenul ian 2015

s-a bricolat, s-a făcut risipă de energie și … materiale. 🙂 Însă rămân amintiri ce nu pot fi șterse din mintea și sufletul celor care au participat. Autodictare20apr2015Autodictare20apr20152Autodictare20apr20151

O activitate minunată a fost aceea numită „Linia povestește” aici, imaginația copiilor fiind demnă de mare admirație. Citind ceea ce au scris acești școlărei de clasa a III-a, mă gândeam ce minunat ar fi fost, să aibă cineva inițiativa, de-a aduna toate aceste povești într-un volum. Iar alături de cel din clasa a II-a, zău că ar fi ieșit ceva strașnic. Hmm… dar timpul nu-i pierdut. 🙂

DSC_3263 DSC_3264 DSC_3265 DSC_3266 DSC_3267 DSC_3268 DSC_3323 DSC_3324 DSC_3325 DSC_3326

Evident, nu pot uita atelierul de lectură în care protagonistă a fost Ela, și despre care am relatat pe larg, zilele trecute. Ela scoala1

În rest, mai lucrăm din Să învățăm limba română, jucându-ne!, o cărticică pe care o am de când era Răzvan în clasa a III-a. A apărut la Editura Aramis în 2003 dar, momentan, nu am mai găsit-o nicăieri pe stoc.

img130

Cuprinde trei capitole mari: formarea capacității de lectură formarea capacității de comunicare elemente de construcție a comunicării. Fișele de lucru, concepute pe baza obiectivelor de referință și a conținuturilor propuse în programa școlară actuală, urmăresc evidențierea modului în care elevii receptează și rezolvă sarcinile de lucru în situații diverse. Exercițiile sunt eșalonate pe grade de dificultate și vizează activități specifice predării limbii române: identificare, completare, scriere, creație.(Autorii)

img131 img132

Spor la carte!

Activități educative copii – Joc „Tick – Tack prea târziu!”, o încântare

Se tot vorbește despre copii și despre timpul pe care aceștia îl petrec alături de familie. Vuiește internetul de articole ce ne spun cât de nociv este televizorul, calculatorul, tabletele etc. Citesc și tot citesc și încerc să înțeleg de ce se dorește, din toți rărunchii, de a opta pentru soluțiile extreme, acelea care de cele mai multe ori dau un rezultat nu prea bun. Asta dacă ne gândim pe termen lung.

Cred că trebuie să privim puțin în urmă și să vedem că aceste dispute există dintotdeauna și că, generațiile mai în vârstă nu sunt capabile să se adapteze la lumea care evoluează, sau o fac mai greu. Nu am fost și nici nu voi fi, adepta deciziilor radicale, pentru că știu că nu asta rezolvă problema. Un copil poți să-l manevrezi, mânuiești, păcălești sau mai știu eu ce termen agreați (ori poate nu aveți puterea să rostiți aceste cuvinte decât în intimitate) o perioadă limitată de timp, pentru că, atunci când va crește, se va răzvrăti (sau poate că nu!). Ori, există în literatura de specialitate, ca și în viața de zi cu zi, foaaarte multe exemple de răzvrătiri. Unele, pe perioade scurte și cu repercusiuni soft. Altele întinse pe ani, cu efecte dezastroase. Se tot vorbește, la adăpostul anonimatului, sau mai grav, numai la nivel declarativ, de copiii hiper-energici, de atitudini nelalocul lor și de această generație de prunci catalogată ca ratată, dar noi, cei care suntem părinți, nu mai reușim să ne gestionăm timpul de așa natură, încât să le acordăm copiilor atenția de care au nevoie. De aceea consider că este nevoie de echilibru, din fiecare activitate câte puțin, de diversitate și de adaptare a tuturor acestor reguli pe temperamentul și felul copilului de a fi.

Voi veni și voi spune, ca și alții, că generația mea era așa și pe dincolo. Da era, dar asta se petrecea în condițiile în care noi desenam calculatoarele și roboții, pe când ai noștri copii le au la capătul patului, funcționale. Oare noi, cei care suntem atât de indignați acum, cum am fi procedat atunci? Le-am fi dat dracului și-am fi alergat în continuare? Nu, nu cred că așa ar fi stat lucrurile.

Fiți cinstiți cu voi, și recunoașteți, cei care sunteți angajați într-o slujbă, că la finalul unei zile istovitoare numai de bricolat, alături de puști, nu aveți chef. Și atunci, despre ce vorbim?

Se știe că pentru ca odrasla să aibă cu ce se juca, trebuie investiți bani: în jocuri, în materiale și, eventual, în cineva care să aibă timp să facă asta, adică să le folosească. Mai trebuie să amintesc despre disputele iscate între soți, legate de modul în care trebuie crescut cel mic?  Nu, nu este nevoie, pentru că ele se regăsesc peste tot. Nici eu nu am fost scutită de asemenea manifestări. Intensitatea lor diferă, din fericire. 🙂 Am asistat de atât de multe ori, în cursul plimbărilor pe care le am alături de fiul meu, de asemenea exemple în care tot aud obsesiv, reproșurile venite din partea taților, care le spun mamelor: „așa ești tu dragă, mai superioară, le știi tu pe toate, eu nu mai am loc!” . Mama, care se chinuie să pună în practică tot soiul de metode, pe care le-a văzut la unul și la altul, după îndelungi căutări în mediul virtual (ei calculatorul nu-i face rău 🙂 ) asta pentru că, nu-i așa, ea este cea care stă acasă cu moștenitorul, și în loc să aibă parte de remarci pozitive din partea partenerului, se pricopsește cu ceva cuvinte pe care nu le îndrăgește. Iar copilul, cel care asistă la tot acest dialog, face ce poate.

Revenind la jocuri, astăzi am avut parte, și cu concursul vremii de afară ce ne arată alt anotimp 🙁 , de un joc minunat. Luca l-a primit de Paște și vreau să vă spun că este strașnic.

Jocul se numește Tick – Tack prea târziu!.

 DSCN2320

DSCN2319DSCN2321

Obiectivul jocului este acela de a colecționa cât mai multe cărți. Cum intri în posesia lor? Răspunzând, în intervalul celor 10 secunde, corect, la întrebarea de pe cartolină.

Începe jucătorul cel mai în vârstă prin întoarcerea primei cartoline din teanc. După ce citește întrebarea, jucătorul trebuie să apese imediat cronometrul din mijlocul Jocului electronic de Bază pentru a porni cronometrul. Jocul continua în sensul acelor de ceasornic.

Când îți vine rândul, ai la dispoziție 10 secunde pentru a da răspunsul la întrebare, care începe cu orice literă disponibilă pe volan. Butoanele cu literele disponibile sunt acelea care nu au fost apăsat încă în timpul jocului.

DSCN2323 DSCN2324

De exemplu: literele R, F, B și L sunt încă disponibile iar subiectul de pe cartea de joc este „un element care are nevoie de baterii”. Puteți da răspunsul „radio”, apăsați butonul cu „litera r” și resetați.

Dacă știți răspunsul corect, spuneți-l, și apăsați imediat butonul cu litera corespunzătoare. Apoi apăsați rapid cronometrul pentru a-l seta din nou la 10 secunde. Rândul tău s-a terminat, iar cronometrul a pornit pentru următorul jucător(10 secunde). Jucătorii pot da un singur răspuns corect când este rândul lor.

Am jucat și noi câteva jocuri de probă, după care am pornit la jocul propriu-zis. Și a fost minunat! Puteți vedea mai jos câteva frânturi iar eu abia aștept să vină colegii lui Luca să joace, atunci devenind totul, mult mai palpitant.

Joc Tick – Tack 1 – video

Joc Tick – Tack 2 – video

Joc Tick – Tack 3 – video

Un joc minunat, ce merită a fi achiziționat.

??????????????????????????????? ???????????????????????????????

Activități educative copii – „Morcoveață” de Jules Renard

Iată că Luca s-a întâlnit cu Morcoveață. Un personaj cu care merită să interacționezi, și din a cărui viață ai ce învăța. L-am întâlnit și eu, în copilăria mea, și nu am uitat de el. Am vrut ca și băieții mei să-l cunoască pentru a vedea că viața nu este întotdeauna dreaptă și că unii din semenii noștri au parte de întâmplări pe care, cu greu le poți gestiona.

În casa copilăriei mele a existat ediția scoasă de Editura Ion Creangă, în 1970, dar acum, Luca a lecturat cartea apărută la Editura Corint, în 2014. Am și ediția veche, pe care, din păcate, nu o găsesc în bibliotecă, și pentru că tot am povestit de el, iar copilul era dornic să-l cunoască, am mai achiziționat un exemplar (nu ar fi primul titlu ce se află în mai multe ediții 🙂 ).

Morcoveață fragment lectură – video

img126

Așadar, Morcoveață este un copil sensibil, care are parte de o copilărie nefericită. Trăiește într-o familie în care, pe lângă părinți, mai are și doi frați: pe Ernestine și pe Felix. El este cel mai mic copil al familiei și, contrar obiceiului, cel mai persecutat. Și poate nu ar părea nimic nelalocului său dacă ar fi fost persecutat de frați, însă copilul are parte de acest lucru, tocmai din partea mamei. Aceasta, nu pierde nici o ocazie de a-l umili și jigni, atât de față cu cei ai casei dar și cu persoanele străine. Sunt episoadele în care, datorită fricii, Morcoveață se scapă pe el noaptea, iar mama, în loc să-i risipească teama și jena acestui lucru, îi amestecă din murdărie în mâncare, spre deliciul fraților lui. Sunt capitole extrem de dureroase, în care minciuna, disprețul, nepăsarea se năpustesc asupra acestui băiețel cu mare furie. Iar el, Morcoveață, încearcă să le dovedească așa cum crede de cuviință sau, cum îi spune instinctul.

Morcoveață este zugrăvit în diverse culori: uneori mincinos sau hoț alteori, generos și delicat.

Sunt capitole pe care cu greu reușești să le înțelegi, și care, îți înlesnesc dialoguri numai bune de păstrat în amintire. Sunt momente în care ți-ai dori, din suflet, să poți intra în carte și să așezi lucrurile pe făgașul lor firesc.

Lucrul care l-a impresionat pe Luca cel mai tare, este relația dintre Morcoveață cu mama sa, doamna Lepic. Paginile tangente naturalismului alternează cu texte de incontestabilă poezie, amestec de umor și melancolie, de sarcasm și duioșie.

În concluzie, nu trebuie să ratați întâlnirea cu acest băiat roșcovan. Și, dacă veți citi cu atenție, veți descoperiți foarte multe similitudini cu soarta unor copii din zilele noastre. Morcoveață (Poil de Carotte) a fost scris în anul 1894.

Luca și Morcoveață

După lectură, Luca a completat o fișă, confecționată de mine, pe care v-o punem la dispoziție.

Lecturile lui Luca – Morcoveață fișă limba română

Iată și o ecranizare audio a acestei povești.

Lectură plăcută!

 

Activități educative copii – Anotimpul moriștilor colorate

Iată că a venit, în sfârșit, vremea călduroasă când au reușit și-n acest colț uitat de lume, dar nu și de Dumnezeu, să scoată capul firul de iarbă, un toporaș dar și vreo două-trei gângănii. Dacă nu ești atent ori prea exuberant, te trezești că gata!, a trecut și primăvara-vara fiind iar nevoit să-ți încalți cizmele de cauciuc, din cauza ploilor sau, mai grav, șoșonii de iarnă. Nici nu vreau să mă gândesc! Nu, după ce am adunat atât de mult frig în suflet.

Sunt momente când mă gândesc la cum aș fi trăit într-o țară în care clima să mă lase să fiu tot timpul bronzată, soarele să-mi mângâie pletele în cea mai mare parte a zilei ori cea mai mare parte a anului. După ce visul mă încălzește, deschid ochii și văd una, alta, pe care poate, nu le mai pot vedea acolo unde-i cald și bine. Și așa, din vis în realitate, trec prin anii mei, reușind adeseori, să mă bucur de ceea ce-mi oferă ei, aici, în Românica.

Mă pun repede pe treabă, înlesnind tot soiul de activități mărunte care să-mi coloreze viața. De 20 de ani, alături de mine stau copiii mei, încercând împreună tot felul de mărunțișuri care să ne umple viețile de frumos dar și care să ne învețe, câteceva, despre lumea asta în care trăim. Și am ajuns la concluzia, nu de azi ci de mai demult, că lucrurile mărunte sunt pe sufletele noastre și putem întinde mâna către ele, prinzându-le.

Așa și azi, ne-am agățat de o lecție pe care cel mic o avea de recapitulat la științe, iar ceea ce a ieșit ne-a încântat. De ce? Pentru că am vorbit mult, am desenat, am decupat, am chicotit și-am presupus. 🙂

Aliați ne-au fost: Vreau să știu 1000 întrebări și răspunsuri, manualul de Științe ale naturii de clasa a III-a.

Surse de energie1Surse de energie2

Am vorbit despre forța vântului, despre căldura soarelui, puterea apelor, bogății ale subsolului. Am văzut de ce oamenii cultivă plante și cresc animale. Am aflat despre apa distilată , ce este apa dură și cum se produce energia prin putrezire.

De unde își iau oamenii energia ? – video 

Ce este o soluție – video

De unde vine energia – video

După ce acestea au fost rostite, am confecționat o serie de moriști, multicolore, pentru a putea alerga cu ele pe tăpșanele înverzite. Modelul îl găsiți aici.

Surse de energie3Surse de energie4

Sănătate și spor la alergat! Bucurați-vă de flori, de iarbă, gâze și tot ceea ce ne oferă acest minunat anotimp. Și când te gândești că nu ne cere nimic în schimb!Paște 20151Paște 20152Paște 2015

Activități educative copii – Arborii familiilor noastre

Anii trec și arborii familiilor noastre devin tot mai frunzoși, posesori ai unor coroane impresionante, peste care timpul nu numai că a sporit desișul ci a și adăugat, noi și noi deprinderi și îndeletniciri.

Arborii familiilor sunt ca și cei din natură. Unii seculari, reușind să facă față timpului cu demnitate și fală. Alții sunt mai sincopatici, în sensul că ramurile lor nu sunt dese și nici „cărnoase”. Timpul a fost mai nemilos cu ei iar greutățile le-au cam rănit crengile.

Fiecare dintre noi avem un trecut, fiecare familie are rădăcinile ei. Nu există familie fără trecut. De fiecare dată când vine vorba de acest subiect, nu am cum să nu mă gândesc la vechile familii ale acestui pământ, de care eu am cunoștință, din cărți, evident, și la care nu poți să nu reflectezi. Copacii lor sunt de-a dreptul istorici, iar poveștile foșnite de frunze, captivante. Sunt capabili să te țină cu mintea trează mult, mult timp, pentru că istorisirile lor sunt fascinante.

familii regale WarRosesFamilyTree

Vorbirea noastră de astăzi s-a datorat unei teme legată de școală, de la Educație civică. Acolo, pe lângă o povestioară se găsesc, ca la fiecare temă abordată, un dicționar, dar și rubrici cum ar fi: Să știi… Răspunde!, Exersează!, Lucru în echipă și un Portofoliu. Nu diferă mult de noțiunile învățate de noi anul trecut.

Arbore genealogic april 2015

Despre familie și arborele ei – video

Pe lângă aceste noțiuni am apelat și la o carte dragă nouă, De ce sunt unic? de Robert Winston, o tipăritură minunată în care am găsit, de multe ori, explicații pe înțelesul unui copil de școală primară. Robert Winston ne invită, pe cei mici dar și pe cei mari, într-o călătorie fascinantă, în explorarea minții și a trupului, ca să descoperim de ce fiecare dintre noi este unic și irepetabil.

Arbore genealogic april 20152

Astăzi ne-am axat pe subiectul nostru, cel al familiei și membrilor ei, iar ceea ce am citit aici ne-a fost de un real folos. Vorbesc la plural pentru că și eu, alături de Luca, sunt fascinată de aceste noțiuni, iar multe dintre ele reprezintă și pentru mine o noutate.

De unde vin genele mele – videoArbore genealogic april 20151

Am aflat ce este o genă și faptul că acest cuvânt are mai multe sensuri dar, în esență, gena este o comandă care spune corpului cum să funcționeze. Comanda este stocată în molecula ADN, sub forma unui cod.

Verifică-ți genele – video

Gena poate însemna…

o portiune de ADN, un cod pentru realizarea unei proteine

o comandă care spune unei celule ce să facă

un sistem de control care declanșează sau blochează alte gene

ceva ce moștenești de la părinți – o unitate ereditară

După ce toate acestea au fost lecturate și discutate, copilul a făcut un arbore genealogic, doar primele ramuri, deoarece că așa cerea tema pentru școală. Am căutat fotografii, mai noi, cu membrii familiei și a completat o fișă pe care am gasit-o pe haveFunTeaching.com

Dar am descoperit și pe blogul EduPsi un articol minunat, în care veți găsi alt fel de fișe (am completat și noi una, 🙂 ) și nu doar pentru această temă ci și pentru multe altele. Intrați și vă veți convinge!

VipTalisman1

Arbore genealogic april 20153

„Așadar, toate genele pe care le ai provin de la părinții tăi, așa încât orice trăsătură determinată de o genă dominantă va apărea probabil și la unul dintre ei. Lucrurile devin mai complicate când vine vorba despre genele care îți influiențează creierul. Cu siguranță, genele au o influiență asupra nivelului tău de inteligență, sociabilitate, creativitate și asupra spiritului de aventură. Dar ele nu-ți determină personalitatea, ci doar influiențează felul în care ea se dezvoltă.La fel se întâmplă și cu alți factori, cum sunt familia, prietenii, hotărârile luate în viață și norocul.” (De ce sunt unic? Robert Winston)