Dacă e vineri, e pictură. Astăzi, nu!

Toaaată lumea știe că atunci când vine vorba de pictură la școală și acasă și pe unde o mai veni vorba despre ea, copilul are aceeași atitudine:

– Nu, mulțumesc! Prefer orice altceva.

Nu știu de ce este așa, cu toate că am încercat tot soiul de abordări, pe tot felul de suporturi, în cadre care mai de care mai tentante. Dar dragul nu a apărut ci, din contra, fuge cât îl țin picioarele.

Nu exasperez, că nu e cazul, dar atunci când vine ziua de vineri, TREBUIE făcută pictura pentru școală. Acolo, în timpul orei, se începe ceva, și se lasă baltă, acasă urmând a face tema cap-coadă, pentru a ține pasul cu colegii.
Știu că dacă nu e talent, nu este, însă nici nu se poate ca un an întreg să meargă cu temele nefăcute.
Săptămâna trecută a fost una la alegere, și a ales să picteze iarna în cel mai simplu mod cu putință, dealtfel acest „în cel mai simplu mod cu putință” se regăsește la toate temele, indiferent cum s-or numi ele.

Și a reușit să picteze un om de zăpadă și vreo doi brazi cam smotociți.

A fost bine, doamna a apreciat efortul făcut și nu l-a taxat că nu are tema nefăcută.

În următoarea vineri a trebuit să prezinte o pictură cu România, dar să nu aibă scris 100 pe ea. Tot la ceva simplu s-a gândit, ceva ce poate el să realizeze și ce a ieșit a fost foarte frumos. S-a inspirat de pe internet, dar tot ce e pe foaie, e făcut de el. Am cumpărat totul nou, bloc de desen, culori tempera, poate va avea un efect și se pare că a avut, ori asta e doar în închipuirea mea.

Pentru vinerea asta nu a avut nimic de făcut și e o ușurare.
Hai, La mulți ani!
De Centenar.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: