Machete didactice – Suntem mari, suntem mari/ Noi acum suntem școlari

Vine! Se apropie cu pași repezi începutul școlii.

Pentru unii, acest lucru se întâmplă întâiași dată. Pentru alții, reprezintă o continuitate. În ambele cazuri există emoția unui început.

Materiale didactice august 2015

Dar, cei care trăiesc la cote maxime acest fapt sunt cei mai mici dintre școlari. Boboceilor din Clasa pregătitoare le bate inimioara de se aude de la intrarea în sala de clasă. La fel vibrează și părinții. Poate dascălul să fie cel care are menirea de a mai stăvili această avalanșă de sentimente. Însă acestea sunt diferite de la persoană la persoană. Toți ne dorim ca pruncului nostru să-i placă școală, cartea și tot ceea ce implică ea. Sau poate ne dorim a vedea la ce materie anume rezonează cel mai bine. Ideal ar fi, ca părinții și învățătorii să formeze o echipă, în adevăratul sens al cuvântului și să stabilească cum trebuie de procedat pentru că cel mic să privească noua activitate pozitiv și constructiv.

Materiale didactice august 20151

Speranțe, dorințe, vise…

Trebuie să pornim la acest drum plini de încredere și de optimism. Cu siguranță, pe parcurs lucrurile se vor așeza pe un făgaș normal. Trebuie doar să vrem. Cu adevărat, să vrem!

Materiale didactice august 20152

Noi acum suntem școlari – cântec

Ora-i de plecat la școală
Veseli am ieșit și noi
Spre străduța școlii noastre
Ne-ndreptăm cu pași vioi

Refren:
Suntem mari, suntem mari,
Noi acum suntem școlari

Uita-te ce bine-mi șade
Cu ghiozdan și-abecedar
De la mama am ghiozdanul
Cartea am primit-o-n dar

Refren:

Machete didactice – Responsabilități cu… buline

Iată o nouă abordare a Responsabilităților, de data aceasta puțin mai comprimată. De ce spun comprimată? Pentru că macheta aceasta ocupă un spațiu mai redus și este mai „adunată”. 🙂 Cele cinci elemente pe care se atașează responsabilitățile sunt detașabile, așa panoul putând avea folosințe multiple.

Materiale didactice august6

Se adresează tot unei grupe de buburuze și sunt foarte încântată de modul în care a ieșit (dacă nu eu, prima, cine altcineva 🙂 ).

 

Poate cel mai tare mă încântă găselnița cu banda de mătase, cea cu buline negre, pe care am atașat-o chenarului. Consider că îi dă un aer mai prețios așa.

Materiale didactice august5

O fi sau n-o fi grevă, școala tot o să înceapă odată și-o dată. Iar atunci, nu trebuie să fim pregătiți?

Machete didactice – Halei-hap! Un clovn face prezența. Poți lipsi?

Prezența. O noțiune foarte importantă în primii ani de socializare (și nu numai atunci). Este momentul în care, la întâlnirea de dimineață există un întreg ritual.

Ei bine, pentru acest moment m-am hotărât să confecționez un clovn, cel care va fi responsabil cu acest lucru. Ce poate fi mai minunat decât să vezi o figurină atât de colorată și veselă, căruia să-i spui „bună dimineața!”.

Pentru a afișa sectorul copiilor prezenți dar și cel al copiilor absenți, se poate opta pentru mai multe figurine mărunte: pot fi mingi, baloane sau elemente folosite în arena circului atunci când se fac jonglerii.

materiale didactice aug2

Se mai pot alege elemente care să arate anotimpul în care ne aflăm, iar aici oferta este foarte variată. Se pot confecționa tot soiul de flori, frunze sau chiar fulgi de nea, clovnul fiind elementul principal ce trece prin toate anotimpurile.

În funcție de denumirea grupei există posibilitatea de a se confecționa și alt fel de elemente.

Materiale didactice august2

Materiale didactice august3

Toată lumea este prezentă? Dacă da, să înceapă activitatea!

Machete didactice – O buburuză responsabilă

A spus cineva că o buburuză nu ne poate arăta care sunt responsabilitățile dintr-o grădiniță? Ei, dacă a spus asta, se înșală!

Pentru o grupă de mămăruțe am confecționat un set de machete care să scoată în evidență tocmai aceste centre.

Materiale didactice august

După cum bine se știe, sunt șase la număr. Am mai vorbit despre ele și le-am confecționat în fel și chip. Astăzi au trebuit să aibă această formă.

Materiale didactice august1

Pe baloane se pot atașa cartoline care să personalizeze locul, așa, ca în imaginea de mai jos. Acolo era vorba despre o grupă de bobocei.

dsc_0507

Așadar, să lăsăm frâu liber imaginației și să amenajăm sălile după preferințe. Ideile sunt inepuizabile.

P.S. Buburuza este mare. Dimensiunea ei este de 1 metru în înălțime și 1 metru în lățime.

Activități educative copii – După ce sunt rostite, ce fac cuvintele? Alină, drăgălesc, dor, iubesc, urăsc, ucid

Cuvintele. Prezente în viețile multora dintre noi. Cine nu le poate rosti le poate desena sau gesticula.

Unii au vocabulare bogate, pline de cuvinte care mai de care mai prețioase. Alții le au limitate și poate, nu neaparat din cauza lor. Odată născuți, pornim de pe paliere diferite și ne chinuim să acumulăm. Unii mai ușor, alții mai greu, pentru a nu mai pomeni de cei care nu reușesc acest lucru niciodată.

Am întâlnit oameni care „aruncau” cuvintele urâte cu o ușurință greu de înțeles, pentru ca mai apoi, în nici câteva cuvinte să nu priceapă de ce te-ai supărat sau de ce ai plecat. Am tot auzit: „Ce a fost a fost, pui preț pe niște cuvinte?!”

Da, pun. Pentru că un cuvânt poate tăia mai adânc decât o sabie.

Pentru că urma trecerii lui nu se mai vindecă. Se iartă, dar nu vindecă.

Pentru că nu poți pricepe, în ruptul capului, de ce vin către tine rostiri pe care nu le meriți și de care ți-e teamă.

Despre asta este vorba în cartea scrisă de Madonna, Merele domnului Peabody. Poate aveți tendința de a spune că nu-i ok să citească cel mic o carte scrisă de Madonna, dar aici nu este povestea omului de spectacol, a mașinăriei de făcut bani Madonna, ci de o poveste culeasă de ea. Dar învățămintele sunt minunate.

Despre ce este vorba? Despre un profesor de istorie dintr-un orăsel american, Happville, îndrăgostit de base-ball. Într-o bună zi a anului 1949, el descoperă că este ținta bârfelor tuturor celor din târgușor care cred că organizatorul campionatului de base-ball al copiilor, cel pe care până nu demult îl iubeau cu toții, este, nici mai mult nici mai puțin, decât un… hoț.

Care este adevărul și cum va rezolva această problemă bunul profesor vă invităm să descoperiți în cea de a doua din cele cinci cărți pentru copii (și adulți) scrise de Madonna. Nădăjduim doar că atât cei mari, cât și cei mici, vor învăța din această poveste că „un cuvânt poate să rănească mai mult decât o sabie“. (prezentare elefant.ro)

Merele domnului Peabody1

Pentru un școlărel de clasa a III-a este o lectură extrem de ușoară dar pe marginea căreia se pot țese tot soiul de discuții extrem de interesante.

Fragment lectură Merele domnului Peabody – video

Am mai făcut și o fișă de lectură, la fel ca toate celelalte din această vacanță. Completarea ei a fost „floare la ureche”. 🙂

Merele domnului Peabody

Lecturile unui școlărel de clasa a III, Merele Domnului Peabody

Ce putem face noi, ca părinți? Putem îmbogăți vocabularul pruncilor noștri pentru a înțelege însemnătatea cuvântului. Îi ajutăm să priceapă cât mai multe cuvinte, așa putându-le folosi pe cele corecte, la momentul potrivit.

Nu aruncați cu vorbele, așa, fără să gândiți. Unele dor atât de tare, că nu poți descrie… în cuvinte.

Machete didactice – Se mai vorbește, încă, de Clasa Pregătitoare. Poate va reveni în grădiniță, ca Grupă Pregătitoare.

Cel puțin așa cred eu că este mai bine. Grupă pregătitoare trebuie să fie în grădiniță pentru că acolo este un mediu mai propice pentru copiii de această vârstă.
Am văzut și auzit despre copiii care nu au reușit să se încadreze în programul impus de această Clasa Pregătitoare, asta pentru că trebuiau să stea în bănci, cu orele, ceea ce mulți nu sunt încă capabili (și nici nu-i indicat).
Deasemenea, am auzit discuții în care mămicile nu mai conteneau să caute soluții pentru această etapă, pentru ca pruncii lor să se poată integra conceptului.

Materiale didactice iulie201521
Cred că s-a ajuns prea departe cu ceea ce se dorește a fi această Clasă pregătitoare, pentru că se scriu nenumărate rânduri de tipar (inutil, dacă e să mă întrebați pe mine) atât cu litere mici cât și cu litere mari. Cine scrie de tipar atât de mult? N-ar fi mai bine și mai folositor să se scrie de mână? Asta dacă ne gândim că mai dezvoltații în educația mondială doresc a scoate complet această modalitate de scriere. Oare grafologii ce vor mai face? Vor muri de foame sau se vor reprofila. 🙂
Da, știu, tehnologia își cere tributul și se pare că vom sta cu tastaturile legate de mâini sau de gât, pentru a transmite ceea ce dorim a face. Dar, ce te faci când civilizația în care trăiești nu este pregătită pentru așa ceva?

Dar cum procedezi atunci când diriguitorii sunt surzi, muți și orbi la realitatea înconjurătoare?
Până atunci, fiecare adoptă modalitatea pe care o consideră a avea cea mai mare rată de reușită. Drept pentru care, am mai confecționat niște machete. Sunt destinate unei Clase pregătitoare, și poate culoarea și forma lor vor mai îndulci atmosfera atât de apăsătoare pentru unii copii.

Materiale didactice iulie201520

Este inutil să mai vorbesc despre dragul și devotamentul meu în confecționarea lor. Mulțumesc doamnei Sabina și-i doresc un an școlar minunat, pe măsura implicării și profesionalismului de care a dat dovadă.

Machete iulie 2015

În rest, să auzim numai de bine. 🙂

Articole Literatura de azi – Creatorul (altei) Antigone, Jean Anouilh

Inspiraţia este o farsă pe care poeţii au inventat-o pentru a-şi da importanţă. Jean Anouilh

CREATORUL (ALTEI) ANTIGONE

Viaţa este un lucru minunat despre care să vorbeşti sau despre care să citeşti în cărţile de istorie, dar e un lucru teribil atunci când trebuie să o trăieşti. (Jean Anouilh)

Unul din cei mai prolifici scriitori francezi, dramaturg cu o reputație internațională, Jean Anouilh (23 iunie 1910) a dorit ca temele abordate de el să mențină integritatea într-o lume în care compromisul este prezent din ce în ce mai mult.

Născut la Cérisole, un mic sat de la marginea Bordeaux-ului, Anouilh are strămoși de origine bască. Autorul susține că a moștenit mândria și conștiinciozitatea lucrului temeinic făcut de la tatăl său care era croitor de profesie. Latura sa artistică se poate datora mamei , care era violonistă, și întregea veniturile familiei cântând la un casino.

Primele încercări de a scrie piese de teatru datează de la vârsta de 12 ani. A fost acceptat la Sorbona, dar neavând posibilitatea de a-și plăti studiile, pleacă după 18 luni.

Anouilh va avea probleme financiare mereu, iar pentru a trăi relativ decent, s-a apucat să scrie, mai întâi scene comice pentru cinema.

La vârsta de 18 ani, Jean Anouilh vede o piesă de teatru a lui Jean Giraudoux, Siegfried, iar aceasta îi va marca existența și va constitui o sursă de inspirație.

În 1932 a scris L’Hermine. În 1933 – Mandarine. Piesele nu sunt bine primite de public, dar Anouilh perseverează până are primul succes major. Acesta datează din 1937, iar piesa se numește Călătorul fără bagaje.

În anii ’40, scriitorul se întoarce de la piesele contemporane pentru a scrie povești cu subiecte mitice, istorice. În toate piesele sale, dramaturgul aprofundează condiția umană. Eroii lui sunt rebeli, se revoltă în numele unui ideal.

Printre cele mai admirate piese amintesc: Antigona(1944), Invitație la castel (1947), Valsul toreadorilor (1952), Ciocârlia (1952), Becket sau onoarea zeilor (1959).

Antigona este piesa ce a avut cel mai mare succes. A fost jucată pentru prima dată, pe 6 februarie 1944, la Théâtre de l’Atelier, în timpul ocupației naziste.

Dacă în Antigona lui Cocteau vom observa o explorare a răului din oameni, în Antigona lui Anouilh se poate vorbi de o reconfigurare. Diferența majoră între Antigona dramaturgului francez și cea a lui Sofocle este de natură stilistică/artistică.  Chiar dacă în 1944 piesa a avut o receptare ostilă, fiind considerată o scuză a colaboraționismului, în 1949 a avut cronici extrem de favorabile, atunci în distribuție fiind Sir Laurence Olivier și soția acestuia, Vivien Leigh.

Anouilh a scris scenariile mai multor filme de succes dar a și tradus, din limba engleză, lucrările altor dramaturgi.

 La începutul anilor ’80 suferă de o boală de tiroidă, pentru ca mai apoi, după câțiva ani, să aibă un atac de cord. Se mută în Elveția pentru a se recupera, dar nu renunță la scris.

Pleca definitiv la data de 3 octombrie 1987.

Viaţa are modalităţile ei de a pune lucrurile în ordine. Foarte ordonată este viaţa. (Jean Anouilh)

 

Machete didactice – Doi ani au trecut frumos. Doi ani de blogosferă

Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel să devii un partener cu Dumnezeu. Michele Shea

S-au scurs doi ani. Doi ani de când am intrat în această activitate pe care nu am crezut că o voi trăi atât de intens. Blogosfera, pentru mine, este ca o tornadă. Mă poartă, cât ai spune clik, prin colțuri neumblate de nimeni, pe tărâmuri pline de oameni minunați, în intensități dulci și îmbietoare dar și în văgăuni reci, înfricoșătoare. Nu am crezut că activitatea aceasta, de blogărit, poate stârni pasiuni atât de nimicitoare. Nu am crezut că mă vor afecta atât de mult, remarci făcute de indentități ascunse așa cum nu am crezut că voi fi atât de entuziasmată și de bucuroase de cuvintele apreciative.

Nu mă deranjează cuvintele, de care or fi ele, atâta timp cât  sunt spuse civilizat. De multe ori am dat dreptate celor care m-au atenționat dar au fost și momente în care răutățile nu-și aveau rostul și nici locul. E de la sine înțeles că nu poți mulțumi pe toată lumea.

De-a lungul timpului am adăugat trei rubrici noi: Activități educative copii. Idei pentru mămici și Articole Literatura de Azi. Cu fiecare dintre ele am încercat să vă arăt ce și cum văd eu lucrul alături de copii, ce idei de activități mai pot îmbrățișa mămicile lângă puii lor, sau a altora, iar la rubrica articolelor Literatura de Azi puteți găsi date și însemnări despre celebritățile culturale ale lumii noastre. Nu am inventat eu nimic ci doar am transmis informațiile adunate de-a lungul timpului, pe care dacă le cunoști nu ai ce pierde.

Dar, ce am învățat?

Că te poți întrece pe tine însăți și este de ajuns să-ți dorești acest lucru pentru ca el să se materializeze. A nu te opri din învățat este o binecuvântare.

Că merită să împărtășești ideile tale pentru a putea fi puse în practică și de alții aflați în pană creativă.

Că e bine să crezi în visul tău, în intențiile tale bune.

Nu știu cât am reușit dar știu că mie mi-a plăcut mult să împărtășesc cu voi gândurile mele. Celor care s-au aplecat chiar și pentru câteva clipe asupra rândurilor scrise de mine, vă mulțumesc! Eu voi continua, iar ușa casei mele vă este, la orice oră, deschisă.

Cine știe cum vă poate salva o idee găsită aici.anniversary-2x

La mulți ani! și inspirație maximă, tuturor celor care sunt angrenați într-o activitate asemănătoare, indiferent de subiectul tratat. La cât mai mulți cititori. 🙂

Articol Literatura de azi – Fără model – Nathaniel Hawthorne

Fericirea nu este o destinaţie, un loc în care trebuie să ajungem, sau o stare care ne aşteaptă; ea constă în optimism.
Nathaniel Hawthorne

FĂRĂ MODEL

Când Nathanael avea 4 ani, tatăl său a murit de febră galbenă, fapt ce a determinat-o pe mama sa să fie extrem de protectoare, ajungând să-l izoleze de copii. Manifestările de atunci i-au determinat caracterul, acesta devenind extrem de timid și livresc.

După ce a absolvit Bowdoin College, s-a apucat de scris. A apărut romanul Fanshawe, ce a avut un mare succes, după care a urmat o perioadă în care a scris mai multe povestiri scurte, printre care Tânărul gospodar Brown și Vălul negru al preotului. În ciuda faptului că aceste povestiri nu au atras atenția,  nuvelele Povestiri spuse de două ori i-au adus faima pe plan local.

În 1842 el s-a căsătorit cu Sophia Peabody și s-au alăturat unor comunități Utopiene Transcedentaliste. Poate și pentru că aveau aceleași firi, căsnicia lor a rezistat mult timp, Hawthorne afirmând despre soția sa: este, în sensul cel mai strict, singura mea companie; și nu am nevoie de alta – nu este loc liber în mintea mea, nici în inima mea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt de ajuns inimii ei nemărginite!

Dar și Sophia admira opera soțului ei, mărturie fiind însemnările din jurnalul ei. Aceasta nota: Sunt întotdeauna orbită și uluită de bogăția, adâncimea… nestematele de frumusețe din producțiile lui încât abia aștept să le recitesc, să pot medita și cugeta, să pătrund bogăția miraculoasă a gândurilor sale.

Cuplul a avut trei copii – două fete și un băiat.

În 1852, familia s-a reîntors în Hawthorne, iar acolo și-au cumpărat o casă. Ralph Waldo Emerson și Henry David Thoreau le-au fost vecini. În același an a scris biografia de campanie a lui Franklin Pierce și, după ce acesta a fost ales președinte, l-a recompensat de Hawthorne cu un post de consul la Liverpool, Anglia. Când această slujbă s-a încheiat, soții Hawthorne au călătorit în Franța și Italia.

În 1860 a fost publicată The Marble Faun, prima lui carte din ultimii șapte ani. Din păcate, sănătatea lui șubredă nu i-a permis să termine și alte romane de dragoste.

Pe 19 mai 1864, scriitorul se stinge din viață, după o lungă perioadă de boală în care a suferit crize severe de demență.

De-a lungul vieții Hawthorne a scris numeroase nuvele (cărora el le spunea fabule), patru romane de dragoste, între 1850 și 1860: Litera stacojie (1850), Casa cu șapte frontoane (1851), Poveste de dragoste la Blithdale (1852) și The Marble Faun (1860).

Fiind niște povestiri care susțin că răul, păcatul și remușcările sunt calități naturale și înnăscute oamenilor, operele lui Hawthorne aparțin romantismului sau, mai precis, romantismului sobru.  Scrierile sale de mai târziu vor reliefa și perspectiva sa negativă asupra mișcării Transcendentaliste.

Lucrările sale rămân notabile pentru tratarea puritanismului, a vinei personale precum și a complexității alegerilor morale.

Dintre scriitorii americani destinați să fie cunoscuți, el este cel mai original, acela care datorează cel mai puțin modelelor literare precedente de tot felul. (Evert Augustus Duyckinck)