Activităţi educative copii – Despre echinocţii şi solstiţii

Imagine

În DEX definiţia  echinocţiului sună aşa:

fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie şi 21 septembrie), când ziua este egală cu noaptea.

Dacă ne uităm şi la solstiţiu vom găsi următoarea explicaţie:

fiecare din cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălţime faţă de Ecuator, datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie şi 22 decembrie) marcând ziua cea mai lungă, respectiv cea mai scurtă din an.

Ei bine, cum să explici aceste noţiuni unui copil de 7 ani în aşa măsură încât el să şi înţeleagă dar mai ales să participe la această desfăşurare de termeni. Acum, nu că te-ar forţa cineva să faci acest lucru, în definitiv se pot aborda şi mai târziu aceste noţiuni, dar daca ceva nu te lasă? Multă vreme am gândit că trebuie să fie o mare inginerie însă, odată cu venirea primului meu copil pe lume, lucrurile au luat o altă întorsătură. La mijlocul anilor 90 apărea în România setul de Mici enciclopedii Larousse de la Editura RAO, iar odată cu parcurgerea lor am înţeles, ce lesne este de explicat şi ce frumos se pot afla notiuni ce la prima vedere sunt extrem de complicate şi greu de desluşit. Sunt o sumedenie de adulţi care nu ştiu aceste noţiuni.

Am considerat o provocare continuă modul în care pot interacţiona cu băieţii mei, însă mare parte din acest demers a fost determinat şi de reacţia lui Răzvan, primul meu născut, care a avut o curiozitate şi o dorinţă de a cunoşte pe care nu m-am oprit în a o alimenta. Am investit cât am putut iar timpul mi-a demonstrat până acum, că nu am procedat greşit.

Spuneam şi cu alte ocazii că este nevoie de o căutare prelungă şi constantă a materialelor care vin cel mai bine în întâmpinarea copilului, că nu există o reţetă valabilă pentru toţi şi că personalizarea are un efect de cârlig în desfăşurarea acestor teme sub formă de jocuri. Am întâmpinat nu o dată, priviri care mai de care mai ciudate, ce uneori erau însoţite şi de comentarii, dar eu am fost constantă şi nu am putut fi oprită din demersul meu. Asta şi datorită faptului că şi mie îmi crează o stare de bine această frământare (sună cam paradoxal!).

Timpul m-a învăţat să merg după „miros” şi să găsesc utilităţi nebănuite unor lucruri ce pentru alţii nu însemnau nimic, aşa cum am ţinut în aşteptare zile multe, uneori chiar şi luni, idei ce nu doreau să se împletească armonios.

De ce amintesc toate aceste lucruri ? Pentru a vă sublinia că nu este bine să renunţaţi cu uşurinţă din prima, chiar dacă credeţi că totul vă este potrivnic, aşa cum este bine să aveţi un ritm propriu, care să de-a roade pentru copilul personal în primul rând şi pe urmă pentru ai altora. Sunt atât de multe detalii personale care întregest acest tot, încât nu întotdeauna ceea ce se vede reflectă neapărat realitatea.

Revenind la termenii pompoşi pentru vârste mici, dacă veţi avea curiozitatea să aduceţi discuţia despre asta, veţi rămâne surprinşi de cum pot evolua lucrurile. Dar cu condiţia ca totul să pară o joacă! Nici cea mai scumpă enciclopedie pusă în faţa unui prunc nu garantează o reuşită, ba de multe ori e suficientă o bucată de hârtie, câteva creioane colorate, neapărat un ton prietenos şi… hale-hap!, magia e gata.

Iată cum am procedat noi. Am luat două cărţi minunate din biblioteca noastră şi anume, ,,Enciclopedia ilustrata a cunoasterii”Editura Aquila ’93 si ,,Pământul” Editura Aramis.

Luca a citit informaţiile de acolo pentru a înţelege despre ce anume vorbim şi unde vrem să ajungem.

ImagineImagineImagine

După ce a aflat de aceşti doi termeni şi ce anume înseamnă ei, a început să lucreze cu o machetă didactică pe care am pregătit-o în acest sens. Această machetă reprezintă cele două solstiţii şi două echinocţii aşa cum sunt ele descrise grafic. Prin urmare, Soarele este în centru iar Pământul rotindu-se în jurul lui determină apariţia lor şi implicit a celor patru anotimpuri.

Ei, mai vii de-acasă!  Aici eram deja pe un teren mai puţin ostil, şi asta datorită faptului că a auzit de nenumărate ori despre aceste noţiuni.

ImagineImagine

S-a jucat cu macheta asta în fel şi chip. Mai întâi, a pus cartolinele cu anotimpurile. Toamna şi iarna şi-au găsit locul corect pe machetă  apoi au fost puse cartonaşele aferente şi pentru primăvară dar şi vară.

O altă etapă a fost atunci când am scos Soarele si Pământul de pe machetă, urmând a le reconstitui Luca. Activitătile de acest gen sunt extrem de gustate de el şi le consideră de fiecare dată, o adevărată provocare. Planetele au fost desenate în aşa fel pentru a se observa când este mai multă lumină şi când nu. A fost nevoie de atenţie pentru a nu încurca piesele între ele, însă la sfârşit când a terminat, a fost foarte mândru de realizarea lui.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Nici de această dată nu a lipsit fişa ce a trebuit completată, iar acest lucru îl tot repetăm iar şi iar, pentru a deprinde o uşurinţă în a scrie dar mai ales, în a scrie corect.

ImagineImagineImagine

Imagine

Acum avem noţiuni despre aceste fenomene. Poate să vină echinocţiul că Luca este pregătit! 🙂

Activităţi educative copii – „Domnişoara Firicel” sau cum te poţi îndrăgosti de o familie de arici

Imagine

Domnişoara Firicel a intrat în vieţile noastre împreună cu Camelia, mămica blogului Mic atelier de creaţie. La acea oră, Camelia deschidea un capitol frumos al existenţei noastre (mi-aş dori să fie valabilă şi reciproca!) şi trebuie să mărturisesc faptul că, a fost şi este o prezenţă diafană, delicată, plină de dichis dar şi extrem de determinată. Datorită faptului că eu nu am o fetiţă, activităţile făcute de ea au constituit un răsfăţ pentru fetiţa din mine. Orice s-ar spune, consider că sunt teme pe care altfel le poţi discuta şi aborda cu un băiat şi altfel cu o fetiţă. Nu sunt adepta excluderii abordărilor de teme variate, însă nu se cade să vorbeşti iar şi iar cu un băiat, despre păpuşi şi zâne, fustiţe şi fundiţe.

Revenind la Camelia, îi mulţumesc pentru tot ceea ce mi-a arătat cu atâta dărnicie, şi nu numai mie, iar în egală măsură îi mulţumesc pentru că tot la ea am văzut întâia dată, atâta migală dusă la perfecţiune.

Iată că Domnişoara Firicel odată ajunsă în casa noastra, ne-am împrietenit cu ea şi am ascultat cuminţi poveştile ei.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Cum am găsit noi această carte? Păi, în primul rând este o carte ce nu s-a dorit a se prezenta oricum. Are foile lucioase, în format mare, extrem de plăcute la atingere şi cu ilustraţii lucrate în detaliu. Aici este meritul celei care îmbracă scrisul, Oana Bucur. Pe urmă poveştile propriu zise, care sunt poziţionate în mijlocul cărţii, un lucru mai puţin întâlnit în cărţile de poveşti. Faptul că aceste foi pe care sunt scrise poveştile sunt mai mici ca dimensiune decât foile cu ilustraţii, dar şi faptul că au altă textură, mai serioasă aş putea spune, contribuie din plin la personalizarea cărţii. Scrisul este numai bun pentru a putea fi citit de către un copil, ca drept dovadă că Luca a citit singur toate cele 7 poveşti. Acestea sunt: Un pui de arici (preferata lui Luca!), Două anotimpuri, De ce merg copiii la grădiniţă?, O poveste despre îngeri, Povestea prinţesei Împuţicel, Povestea pasării măiastre şi Secretul Ciocolatei.

Toate sunt frumoase şi au învăţăminte numai bune de împărtăşit cu cei mici. Nu în ultimul rând este şi titlul ales, iar din punctul nostru de vedere, acesta seamana cu un clinchet foarte plăcut auzului, pentru că Firicel rimează cu… clopoţel!

Cartea mai are şi un CD cadou, pe care Luca nu a dorit să-l asculte, însă acest lucru nu s-a întâmplat doar la această carte ci la toate ce au avut aşa ceva. Luca este la o vârstă când nu doreşte a auzi lecturi cu alt glas, decât al meu. O fi poate o obişnuintă, nu ştiu!

Prin urmare, înarmaţi cu aşa material, am pus de-o lecţie în care protagoniştii au fost personajele poveştii „Un pui de arici cu ochii mici” .

Am avut un prilej minunat de a vorbi despre arici iar în acest scop, ştiinţific vorbind, am apelat la fișele de la IMP unde am găsit un arici de toată frumuseţea, dar şi la Enciclopedia pentru copii – Animalele. Pe lângă acestea am mai aflat informaţii şi din Cum se hrănesc animalele, Editura Aramis pe care v-o recomand cu drag. Această cărticică face parte dintr-o colecţie mai mare, foarte frumoasă şi din care copiii pot afla informaţii importante.

ImagineImagine

Luca a citit o mare parte din aceste informaţii, a avut multe întrebări de pus, a analizat ceea ce i s-a părut lui demn de luat în seama, mai pe scurt, am desluşit despre arici într-un mod pe care nu l-am mai exersat până acum.

ImagineImagineImagineImagineImagine

Tot în sprijinul aprofundării acestor informaţii am confecţionat un presenter în care se regăsesc informaţii ştiinţifice despre arici, cum ar fi: mod de viaţă, reproducerea, habitatul în care trăieşte etc. Pe coperta presenterului am făcut un acrostih, pe care Luca l-a scris mai apoi pe o fişă, asta pentru a exersa scrisul. A fost pentru prima dată când a întâlnit acest termen, pe care ulterior l-am folosit la toate presenterele făcute.

ImagineImagineImagineImagine

„Un pui de arici cu ochii mici” a revărsat în căsuță  multe diminutive şi multă drăgălaşenie, iar în documentarea noastră Luca a aflat că acest micuţ mamifer este unul dintre cele mai iubite animale. Personajele acestei  cărţi s-au regăsit mult timp în temele zilnice ale lui Luca, acesta folosindu-le la formarea propoziţiilor. De domnul Narcis este amuzat, asta datorita numelui dar şi miorlăitului său caracteristic.

ImagineImagineImagine

La partea de scris am folosit fişe cu părţile componente ale ariciului luate tot de pe blogul Cameliei, Mic atelier de creatie dar cărora le-am adus modificări pentru scopul urmarit de mine. Luca le-a completat  dar a făcut şi una în care a scris personajele din lectura citită.

ImagineImagineImagine

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Finalul a fost unul în care copilul a realizat un craft cu o familie de arici. Este foarte uşor de făcut şi de mare efect. Materialele folosite sunt la îndemâna oricui, ele putând fi adaptate în funcţie de dotarea fiecăruia, trebuie doar puţină răbdare.

ImagineImagineImagine ImagineImagineImagineImagineImagine
Cam aşa a decurs întâlnirea noastră cu Domnişoara Firicel. Dacă nu aţi avut cunoştinţă despre existenţa ei, nu-i târziu s-o căutaţi. Nu o să regretaţi nici un moment. Garantat!

Machete didactice – O Scufiţă Roşioară….

DSC_4085

O scufiţă roşioară
Dacă port adeseori
Şi un coş la subţioară
Cu merinde şi cu flori.
Este limpede, socot
Că nu-s Barbă cot!

Scufiţa roşie eu sunt
Pe glume pusă şi pe cânt
Străbat de veacuri, drumul lung
La bunicuţa, să ajung!

Acestea sunt versurile unui cântec pe care îl cântam celui mai mare băiat al meu, atunci când era mic. Le-am căutat peste tot în lumea virtuală, însă până acum nu am reuşit să dau de ele. Noi, la vremea respectivă, făceam auditii pe casete(şi când te gândeşti că nu suntem chiar aşa de…  bătrâni!) dar nu mai ştiu cine erau autorii acestei puneri radiofonice în scenă.

A venit şi rândul Scufiţei Roşii să iasă la rampă. Am oscilat foarte mult în a alege imaginile cu ajutorul cărora să realizez aceste scene, ce ulterior, pe peretele unei grădiniţe, să reconstituie povestea. În biblioteca noastră se regăsesc mai multe ediţii ale minunatei poveşti. Una dintre ele este cea scoasă la Editura Litera şi are şi un audio book. O mai avem şi pe cea de la Editura Flamingo, care acum este cu 15 % reducere, dar şi pe cea de la Editura Teora, Poveşti cu puzzle, ce astăzi o găsiţi cu 35 % reducere. 

Tot la noi în bibliotecă mai avem şi Citeşte şi învaţă, Editura Univers Enciclopedic, o cărticică apărută în 2008, cu 16 pagini, dar în ea există şi întrebări după fiecare imagine prezentată. Editura Rao nu putea să lipsească cu a ei Scufită, însă la această colecţie nu este specificat autorul, sunt făcute doar nişte rezumate. Am achiziţionat această colecţie pentru că ilustraţiile sunt foarte frumoase, iar cărţile sunt legate temeinic şi trainice. Le-am cărat mult după noi, în perioada micii copilării traversate de Răzvan. 

În ceea cel priveşte pe Luca, Scufiţa îndrăgită cel mai, si cel mai, a fost aceea din Cartea cu magneţi – Scufiţa Roşie pe care o studia în fiecare zi, încât dacă nu eram atentă o mai şi ronţăia!

Dacă o să mă întrebaţi:  Ce caută atâtea Scufiţe la voi în biblioteca?, nu cred că voi avea un răspuns. Sau poate că fiind achiziţionate în timp, de fiecare dată când aparea ceva nou, aveam senzaţia că musai, dar musai trebuie să o avem şi noi, în varianta proaspătă.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Eh, şi cu atâtea surse de inspiraţie dar mai ales cu libertatea de a vedea Scufiţe desenate de indieni, francezi, japonezi sau mai ştiu eu ce naţie, ce alegere să fac? Cred ca asta este partea cea mai grea, alegerea chipurilor pe care să le transform mai apoi în machete. Ele nu rămân aşa, la final fiecare machetă purtând ceva din mine. Asta după inspiraţie şi după moment !

Machetele pe care a trebuit să le confecţionez pentru această poveste au fost foarte mari, şi aici mă refer la dimensiunile lor.

Căsuta bunicii de exemplu, are o dimensiune impresionantă, 1,20 metri lăţime şi  2 metri fără 5 centimetri în înălţime.

DSC_4076DSC_4075DSC_4074

Scufiţa am reprezentat-o în două ipostaze: una în care pleacă de acasă către bunicuţa,cu coşuleţul cu merinde iar cea de-a doua în care culege floricele. Ambele machete au dimensiunea de 1 metru înălţime şi 50 centimetri lăţime.

DSC_4054 DSC_4055

DSC_4073DSC_4071

Cu lupul a fost altă problemă, pentru că nu am dorit să-l zugrăvesc atât de fioros. Chiar dacă este personajul negativ al acestei minunate poveşti, am vrut ca faţa lui să aibă ceva ştengăresc, dacă pot spune aşa. În una dintre machete, lupul iese de după un copac. Dimensiunea acesteia este deasemenea mare, copacul fiind înalt de 2 metri şi lat de 1,20 metri. Pe coroana copacului se odihneşte o pasăre, ce este foarte atentă la ceea ce urmăreşte lupul.

DSC_4057 DSC_4058 DSC_4059

A doua ipostază în care regăsim lupul este atunci când acesta. aşezat confortabil în patul bunicii proaspăt mâncate, o aşteaptă şi pe Scufiţă pentru a o înfuleca.

Nici această piesă nu face notă discordantă cu restul, ea având o dimensiune de 1,20 lăţime şi 70 înălţime. Am dorit ca hainele bunicii, să fie dichisite, aşa cum se cade să poarte o bunicuţă. Lângă pat se află o noptieră în care se odihnesc ghemele de lână ce aşteaptă să fie tricotate.

DSC_4060 DSC_4061

DSC_4062 DSC_4064

Iar eroul situaţiei este nimeni altul decât viteazul vânător, ce salvează atât viaţa bunicii cât şi pe cea a Scufiţei.  Lângă el este şi un iepuraş, asta pentru a sublinia faptul că acţiune se desfăşoară în pădure.

DSC_4065DSC_4067

DSC_4068

Aşa arată povestea Scufiţa Roşie confecţionată de mine, la propriu. Despre copiii cărora le-am dăruit aceste machete, las imaginile să vorbească. Trebuie să mai amintesc că, atâta timp cât am montat machetele pe perete, copiii au povestit despre personaje, au înşiruit evenimentele iar la final, au fost răsplătiţi cu bomboane dar şi cu cântecelul căruia i-am pus versurile la început.

DSC_4086DSC_4087 

Aştept să-mi spuneţi cum vedeţi aceste machete şi ce activităţi aţi face cu ele. Mulţumesc anticipat!

Activităţi educative copii – Dor de mare, admiraţie pentru un altfel de tătic.Căluţul de mare

Imagine

Zilele trecute am primit veşti de la buna mea prietenă Alina. Am aflat că sunt bine, că fetele și toți ai casei sunt sănătoşi iar viaţa îşi urmează cursul firesc, frumos, tihnit. Nu este pentru prima dată când primesc veşti de la ei însă acum, am avut plăcuta surpriză  de a găsi şi nişte fotografii splendide. În urma unei vizite la malul mării,  înainte de-a se dezlănţui furtuna şi vremea rea, au găsit o mare prietenoasă şi calmă, lipsită de atâta forfotă şi aglomeraţie.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Şi uite aşa, privind aceste minunate fotografii mi s-a făcut un dor de mare, de soare, de nisip, de valurile ce se sparg de mal şi de strigătele pescăruşilor.

În egală măsură, mi-e dor şi de tine dragă prietenă, de fetiţele tale drăgălaşe şi de timpul petrecut împreună! Aştept să ne revedem pentru a trăi clipe minunate, împreună cu familiile noastre. Poate se va întâmpla curând acest lucru!

Aceste fotografii m-au trimis înapoi în timp şi mi-am adus aminte de lecţiile făcute cu Luca în zilele premergătoare plecării la mare. Am avut atunci parte de activităţi atât de frumoase încât am privit marea cu alţi ochi.  Toate acele activităţi merită prezentate pe acest blog însă acum doresc să vă arăt cum a decurs întâlnirea noastră cu un altfel de tătic, căluţul de mare.

Materialele noastre din care am adunat informaşiile au fost : fişele de la Imp în care am găsit o explicaţie ştiinţifică a acestui minunat animal marin, Atlasul zoologic scos de Editura Didactica şi Pedagogică, cărticica cu lanternă Mările şi oceanele cumpărată de la Lidl, dar şi o machetă didactică pe care am confecţionat-o în acest scop. Lângă această machetă au fost şi nişte cartoline ce au trebuit puse de Luca la locul lor, la momentul potrivit.

ImagineImagineImagine

De pe fişa Imp a aflat lucruri foarte interesante în premieră. Au fost şi notiuni știute de el iar acestea au fost împărtăşite cu bucurie.

ImagineImagineImagineImagine

Din cărticica cu lanternă pe lângă lectură a trebuit să caute căluţul în habitatul său şi să vadă o parte din vecinii săi din reciful de corali.                                                   ImagineImagine

După ce au fost lecturate o parte din materialul pus la dispoziţie şi după ce s-au pus multe întrebări, Luca a lucrat cu macheta didactică pentru a afla care este ciclul de viaţă al căluţului de mare.

Aici a venit partea cea mai frumoasă când a aflat, că acest delicat locuitor al mării face un lucru ce nu se prea mai găseşte în regnul animal şi anume, poartă ouăle şi are grijă de ele până ce apar puiuţii. În două cuvinte, tătic gravid!

ImagineImagineImagineImagineImagine

ImagineImagineImagine

Despre aceasta situaţie atât de specială am gasit şi o poveste într-o carte scrisă în limba franceză, poveste pe care am tradus-o pentru a o putea citi Luca. Les grande spectacle du monde animal – Les petits des animaux cuprinde mai multe povestiri foarte frumoase în care protagoniştii sunt nişte animăluţe deosebite.

ImagineImagineImagineImagineImaginecalut 48

La finalul acestei lecturi scurte dar inedită, Luca a lucrat câteva fişe, cam aşa cum procedăm noi de obicei. Au fost câteva capcane alfabetice dar şi întrebări cărora a trebuit să le găsească răspunsul potrivit. Evident că ele erau legate de tema de astăzi. Fişele au fost făcute de mine şi dacă doriţi să le folosiţi, le găsiţi ataşate la finalul acestui articol. Tot acolo veţi găsi şi povestea despre căluţul… gravid!

ImagineImagineImagineImagineImagine

Tot la această temă, activitățile de scris le-am combinat și cu altceva. Ori Luca îndrăgeşte abţibildurile şi ca atare le-am folosit din nou. Se pot face multe chestii interesante cu ele şi reprezintă un moment de divertisment şi respiro. Pentru aceasta am folosit o cărticică în care copilul a trebuit să rezolve lipind aceste abţibilduri, nişte cerinţe.

ImagineImagineImagine

Pentru că odată deschisă această cutie cu informaţii, despre căluţii de mare, tentaţia a fost irezistibilă pentru toată lumea, am completat-o cu o pictura pe sticlă (ce ulterior a fost dăruită … Alinei) dar şi cu câteva pernuţe pe care le-am confecţionat cu foarte mult drag. Atât de mult mi-a plăcut încât mai apoi am dăruit câte una şi lui David şi Antoniei, dar şi lui Silviu şi surioarei lui Cati, toţi nişte copii deosebiţi şi speciali, pe care îi iubim tare mult.

Asta a fost la această lecţie despre căluţul de mare. Cu siguranţă mai sunt multe de aflat dar şi multe de făcut pe marginea acestei teme. Voi continua să caut variante de abordare frumoase şi îndrăgite de puiul meu.

ImagineImagineImagineImagineImagine

În încheiere voi adăuga fişele de lucru.

ImagineImagineImagineImagineImagine

Activităţi educative copii – ,,La culcare, Veronica!” sau cum s-a împrietenit Luca, cu Veronica

Imagine

Sunt extrem de bucuroasă că am avut excelenta inspiraţie de a cumpăra această carte, fără a fi avut parte de prezentarea nimanui, ci doar aşa, după fler. S-a dovedit a fi o achiziţie atât pe gustul meu, dar mai ales pe a lui Luca.  S-a pus la citit şi lectura a curs frumos, de bună voie, tihnit.

Ca mai toate cărțile ce au fost citite până acum de Luca, fără a primi vreun ajutor, lectura s-a făcut în diferite momente ale zilei, din proprie iniţiativă.

ImagineImagineImagineImagineImagine

Dar să revin la carte.

Tove Appelgren este o scriitoare finlandeză care a scris scenarii pentru diverse piese de teatru și radiofonice, precum și versuri pentru muzică de copii. La nivel internațional și-a făcut debutul prin cele 5 cărți având-o protagonistă pe Vesta-Linnea (denumită Veronica, în traducerile din literature română), care descriu viața unei familii obișnuite, cu bune și rele, și plină de momente umoristice.

Minunat ilustrate, cărțile au fost traduse în peste 10 limbi și au fost vândute în zeci de mii de exemplare până în prezent.

Veronica este un copil energic, haios şi foarte curios. Unii ar spune că nu este deloc cuminte, dar ce poate să facă dacă acestea sunt imboldurile copilăriei? Însă, atunci când face vreo boacănă, este suficient ca Veronica să zâmbească pentru a o face pe mama sa fericită. Într-o casă în care locuiesc doi adulţi şi patru copii, când copiii se hotărăsc să pună stăpânire pe casă, aproape nimic nu-i poate opri.

Însă, chiar dacă Veronica este uneori năzbâtioasă şi din cale-afară de încăpăţânată, chiar dacă are cele mai trăznite idei şi este mai mereu pusă pe joacă şi pe şotii, Veronica descoperă că trebuie să fie ascultătoare şi responsabilă. Învaţă că părinţii au nevoie de ajutorul ei, că poate să aibă grijă de fraţii mai mici şi chiar, uneori, să renunţe la micile ei plăceri, dacă sănătatea sau armonia familiei sale sunt puse în pericol.

Fiecare povestire tratează într-un mod plin de umor un subiect al relației copil-părinți, oferind totodată soluții utile, simple și la îndemâna tuturor: teama de întuneric și coșmarurile, dorința de a avea cu orice preț un animal de companie, rivalitățile apărute între frați și neajunsurile de a fi copilul mijlociu.

Cartea curpinde patru povestiri.

La culcare, Veronica!
Veronica are probleme cu somnul și nimic nu pare să funcționeze. Are mereu coșmaruri și se duce la culcare în patul mamei care, de asemenea, nu mai poate dormi. Ceva trebuie făcut cât mai repede!

ImagineImagineImagine

Veronica și cățelușul

Visul Veronicăi se îndeplinește: un cățeluș devine noul membru al familiei. Toată familia se îndrăgostește de cățelușul dulce, cu nas catifelat. Deci, ce ar putea merge prost?

ImagineImagine

Veronica și gândul cel negru

Veronica are impresia că mama ei îi ia mereu partea surorii sale mai mici și dintr-o dată este foarte sigură că nimeni din familie nu o iubește cu adevărat. Oare îi va dispersa ceva gândurile cele mai întunecate?

ImagineImagineImagine

Veronica și mama monstru
Veronica și mama ei au o zi proastă și se ceartă din orice. Cu siguranță nimeni nu poate fi într-o continuă bună dispoziție. Deși ar fi frumos…

ImagineImagineImagine

,,La  culcare, Veronica! „  este o incitantă serie de peripeţii ale fetiţei, grupate în patru poveşti spectaculos ilustrate care îi vor prinde pe copii într-o lume în care vor râde, vor lua parte la vise neobişnuite şi se vor bucura de toate aventurile unei fetiţe care trăieşte din plin anii copilăriei. Totodată, vor învăţa împreună cu ea cum să crească, să îşi pună întrebări şi să găsească răspunsuri potrivite, dar, mai ales, cum să fie copii într-o lume de „oameni mari”.

Doresc să mai adaug faptul că am citit un interviu luat acestei minunate scriitoare finlandeze şi cred că v-ar face plăcere să-l citiţi şi voi.

Spune-ne ce a inspirat cea mai recentă carte a ta.

Inspirația mea este familia mea, am șapte copii, deci îmi oferă destul de mult material de scris. Copiii trezesc copilul din mine, iar eu scriu despre mine, de fapt, ca fiecare autor, într-un fel. Ultima mea carte este despre Vesta-Linnea (Veronica în traducerea românească, n.t.) care se ceartă mereu cu familia ei. Ea descoperă în cele din urmă că de fapt nu este supărată, cum crede toată lumea, inclusiv ea însăși, ci este, de fapt, foarte tristă. Mama ei observă acest lucru și își invită fiica să meargă la înot doar ele două. Astfel de momente sunt foarte importante dacă ai o familie mare sau în cazul în care părinții muncesc mult.

Ce părere au copiii tăi despre poveștile tale?

Consideră că e amuzant. Când copiii mei mai mari erau mici, se simţeau derutați știindu-se personaj într-o carte. Cred că au învățat diferența dintre realitate și ficțiune destul de bine. Sau, se vor plânge terapeutilor când vor fi adulți că “mama m-a exploatat de când eram copil!”

Ce sfat le-ai da părinților ai căror copii pur și simplu nu vor să citească?

Eu am o înțelegere cu copiii mei, care nu citesc atât de mult pe cât mi-ar plăcea mie să citească. Ei își aleg cartea pe care să o citească, apoi o citesc eu, iar la final mergem împreună la o înghețată și discutăm despre cartea, doar noi doi. Am citit câteva cărți ciudate de-a lungul anilor, dar în acest moment citesc volumul lui Michael Ende, “Momo”, și sunt destul de încântată de ea.

Ce urmează?

Recent am terminat de scris o piesă despre Vesta-Linnea (Veronica în traducerea românească, n.t.), eroina poveștilor, și regizez acum o producție de teatru despre ea în Finlanda. În toamna anului viitor voi pune piesa în scenă în Helsinki, în sudul Finlandei, în două limbi, suedeză și finlandeză. Şi atunci voi regiza și o altă piesă pe care tocmai am terminat-o. Am câteva idei despre ce aș mai putea scrie, dar încă nu am avut ocazia să le pun pe hârtie.

Activitatea pe care am făcut-o alături de Luca pe marginea acestei minunate cărţi, pe care cu căldură v-o recomand, a constat în completarea unei fişe de lectură dar şi a uneia ,,confecţionată” de mine, fişă care arată aşa, ca mai jos. Am ataşat atât fişa necompletată cât şi cea lucrată de Luca, dar şi câteva momente din timpul rezolvării lor.

ImagineImagineImagine

Imagine Imagine

Dar partea cea mai intens negociată a fost aceea a realizării unei picturi, în care personajul principal să fie năzbâtioasa eroină a cărţii. Luca nu este un amator de a picta şi foarte greu, după negocieri dibace, doreşte să facă aşa ceva. Nici eu nu ţin morţiş a face cu orice preţ aceste lucrări, însă din când în când, cedează. Mai repede pictează pe sticlă decât pe hârtie. Nici cu coloratul nu am stat mai bine, dar pixurile cu gel au deschis apetitul pe această latură.

Însă de această dată se pare că Veronica a avut mai multă putere de convingere şi Luca a pictat.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Şi uite aşa, am mai câştigat o prietenă. Vă invităm să faceţi şi voi cunoştinţă cu ea, pentru că merită!

Machete didactice – Cum poate arăta colţul aniversatului dar şi altele, într-o grupă de Pitici

Imagine

Ziua de naştere reprezintă un prilej de bucurie  pentru fiecare din noi. Este o zi unică în an, în care ne întâlnim cu cei dragi şi sărbătorim clipele irepetabile. Este trist că pentru unii dintre noi aceste aniversări reprezintă şi altceva, însă la vârste foarte fragede, acest lucru nu ar trebui să îmbrace şi alte perspective ori analize pesimiste şi dureroase.
Cei mici, trebuie să trăiască din plin acest fior şi să lase pentru mai târziu grijile, regretele şi mai ştiu eu ce angoase existenţiale. Am întâlnit copii care până la vârste destul de mari, 7-8 ani, nu avuseseră parte de nici o aniversare festivă, cu copii lângă ei dar şi într-un cadru pe măsură. Faptul că se face un tort nu reprezintă în ochii celor mici, neapărat ceva festiv. Trebuie să existe acele glasuri şi acea forfotă specifică anilor din copilărie.
La grupa lui Luca de la grădinită era o regulă, nescrisă, că dacă se doreşte (a se citi, dacă părintele doreşte) această zi se poate petrece în compania colegilor de grupă. Se aduce tort, prăjituri şi tot la aprecierea părintelui, se ornează sala de grupă, aşa ca pentru o aniversare de prichindei. Copilul sărbătorit stă în centru acestui eveniment şi la propriu dar şi la figurat, având alături de el un coleg, cel mai bun prieten al lui, iar ceilalti copii îi cântă ,,Mulţi ani trăiască!”.

Imagine

Luca fiind născut în perioada în care copiii erau în vacantă, făceam această petrecere după ziua lui şi asta pentru a se vedea şi  bucura de compania colegilor de grupă, colegi cu care dealtfel petrecea destul de mult timp. Tortul de mai sus este cel pregatit pentru aniversarea de 6 ani, de la grădiniţă, un tort ce s-a dorit făcut aşa, ca pentru o petrecere de copii. Eu nu am cumpărat niciodată torturi din comert pentru aceste zile ci am preferat să elimin orice inconvenient ce ar fi putut apărea, prin necunoaşterea ingredientelor folosite.
Să nu credeţi că Luca a fost foarte încântat de aceste manifestări, de la început. Nu a solicitat niciodată cât a fost în grădi, că ar dori să petreacă alături de copii însă după ce treceau emoţiile şi lumânarea de pe tort era stinsă, lucrurile se desfăşurau altfel. Am dorit să nu fie privat de aceste trăiri şi am căutat ca ele să aibă loc la timpul lor, asta pentru că nu mai pot fi aniversate retro, aşa cum este posibil în cazul altor evenimente. Dacă veţi face un exerciţiu de imaginaţie, vizualizaţi-vă petrecând aşa ceva la alte vârste decât cea preşcolară. Nostim, nu?
Este pentru prima dată de când confecţionez aceste machete didactice când mi se cere să concep un aşa colţişor. Doamna Rita de la Grădiniţa Lizuca a vrut să amenajez un spațiu, dorind să înlocuiască ceea ce avea acolo pe post de avizier şi să concept altceva. Așa a ieşit acestă machetă ce simbolozează o fetiţă ce vine la aniversarea colegului ei având un cadou în mână.

Practic rolul acestei machete este acela de a găzdui aniversaţii lunii respective, aşa copiii învăţând ziua, luna, anul în care sunt născuţi. Deci fotografiile copiilor născuţi în luna ianuarie  vor sta acolo pe parcursul întregii luni, urmând ca toţi, la timpul lor, să fie prezenţi acolo. În timp, adică pe parcursul grădiniţei, aceştia vor învăţa aceste noţiuni şi vor şti să spună oricui îi întreabă.

DSC_3890

Imagine

Pe lângă machetă am scris „E ziua ta!”, pentru a marca exact scopul ei, iar fotografiile copiilor vor fi puse pe cadoul fetiţei sau pe alt cadou ce va fi aşezat lângă ea. Macheta aceasta are o dimensiune de 90 centimetri înălţime şi 40 lăţime şi asta pentru că locul în care trebuia pus este îngust, are doar 50 centimetri. Tot în această frumoasă grupă, ce poată denumirea de „Grupa piticilor” am amenajat şi un loc în care să poată fi afişat Calendarul naturii.

Pentru că grupa poată acest nume, m-am gândit că doar un pitic poate arăta cel mai bine acest lucru. Macheta are dimensiunea de 80 centimetri lăţime şi 1 metru înălţime, scrisul fiind din litere autocolante. Am optat pentru a nu scrie direct pe macheta, în ideea în care, dându-se literele jos, ea ar putea fi folosită în alte scopuri nu numai în a prezenta starea vremii. Am lăsat şase ferestre pe postamentul de prezentare, pentru ca pe ele să poată fi afişate ziua, luna, anul, anotimpul iar pe şevaletul din spate, se poate pune Mesajul zilei. Acest mesaj al zilei se mai poate pune şi pe crenguţa de măr de deasupra, această alegere fiind făcută doar de doamna educatoare.

ImagineImagineImagine

Tot pentru această grupă de pitici am mai confecţionat şi o machetă necesară pentru a fi folosită pentru Centrul tematic.
Este o machetă ce nu iese din tema generală a grupei şi înfăţisează doi pitici ce fac foarte multă treabă. Elementele piticului de sus le-am legat de mai multe activităţi ce se pot desfăşura în grupă iar temele sunt variate. În semnele de circulaţie sunt elemente din natură şi nu numai, însă şi posibilitatea de-a încadra o temă anume (în semnul lăsat gol).
Macheta este mare, are 1 metru pătrat şi am optat pentru acestă dimensiune deoarece la centru tematic se afişează tot soiul de materiale ce au nevoie de spaţiu de prezentare.

Imagine

ImagineImagine

Aşa arată o parte dintr-o grupă a unor piticuţi. Mai sunt de făcut şi celelalte machete pentru restul centrelor. Însă, toate vor veni la timpul lor. Am aflat că atât cei mici cât şi părinţii lor au fost încântaţi de ele. Mă bucur foarte mult pentru ca şi eu le-am lucrat cu mare drag şi cu multă dăruire.
Dacă v-au plăcut aceste machete daţi-mi de ştire, aşa cum îmi doresc să-mi împărtăşiţi cum anume au copiii dumneavoastră amenajate aceste colţuri din grupele sau din camerele lor.
Peste ani, aceste lucruri şi atitudini pe care le generează ele, vor constitui un postament trainic pe care va sta o „construcţie” solidă!

Activităţi educative copii – De ce au nevoie animalele?

Imagine

La întrebarea de mai sus, primul răspuns care-mi vine în minte este – să fie lăsate în pace de către om! Omul care pe unde a trecut, numai rele a făcut!

Animalele rămân din ce în ce mai mult fără teritorii, pentru că nu mai are omul pe unde sta. Şi spre deosebire de acesta, animalele respectă cu sfinţenie natura şi tot ceea ce oferă ea. Dar este de ajuns să vezi ce rămâne în urma multor conaţionali de-ai noştri, după o zi petrecută în natură. E nevoie de o armată de oameni pentru a curăţa după ei, asta dacă stricăciunile nu sunt iremediabile!

Ziua de luni cere pregătire la materia numită „Cunoaşterea mediului” , iar acesta este un prilej foarte bun de a mai completa dar mai ales de a afla (după caz) cunoştinţe atât de interesante şi folositoare.

Tema ce se cere studiată de această dată se numeşte „De ce au nevoie animalele?” şi vine ca o încheiere a capitolului numit „Animale”. Va urma o evaluare şi se va trece mai departe la fenomene ale naturii. Aştept cu interes abordarea fenomenelor despre natură, temă care este atât de minunată şi pe marginea căreia se pot face o multitudine de materiale, activităţi şi craft-uri.

Dar acum, mai stăm în compania animalelor şi a tot ceea ce este legat de ele. Aşa că Luca a început prin a citi lecţia din manual, asta pentru a vedea ce gățte acolo şi cu ce anume mai putem completa. Acolo, la Reţine! spune aşa

Pentru a trăi şi a se dezvolta, fiecare animal are nevoie de aer, apă, hrană, lumină şi căldură în mod diferit.

Sunt informaţii de bază ce se cer imbogăţite. Am apelat din nou, la câteva dintre cărţile noastre magice. Iar aici mă refer la Memo, enciclopedia Larousse pentru cei mici, la cărţile cu lanternă de la Lidl, pe care nu le găsesc pe nici un site, Prima mea enciclopedie Disney – Mamifere dar şi Mica enciclopedie Larousse pentru copii – Animale.

ImagineImagine

Pe lângă acestea, am confecţionat alături de Luca de această dată, trei cuburi, ce aveau pe feţele lor câte un animal sălbatic din diferite regiuni ale lumii. După ce le-am printat, Luca le-a colorat (a nu se înţelege că le-a colorat el pe toate) le-a decupat iar eu le-am lipit  şi ţinut în aşteptare pentru activitatea ce avea să vină.

ImagineImagine

ImagineImagine

În timpul în care eu lipeam aceste hârtii pentru a căpăta formă de cub, Luca a citit din cărţile enumerate mai sus, tot soiul de informaţii. Din Memo l-a amuzat din nou informaţia în care se afirmă că şi noi suntem mamifere, iar reacţia lui a fost de chicoteală. Din cărţile cu lanternă a făcut quiz-urile şi a fost foarte încântat de întrebările puse, încât atunci când a venit tatăl lui, a fost provocat şi el la o partidă de întrebări. A reuşit să-l încuie cu o întrebare care suna aşa ,,Unde trăieşte fenecul?”  şi tata a răspuns ,, Dar cine este fenecul? „ A citit stând pe sus, pe jos în toate felurile şi s-a amuzat şi bucurat. Iar eu, în tot acest timp dădeam gata cuburile.

ImagineImagineDSC_3994DSC_3993

Apoi a urmat o partidă de aruncat cu zarurile- cuburi, iar această etapă a adus cu ea muuulte întrebări, multe explicaţii dar şi multe aduceri aminte. Practic ce am făcut: am dat cu zarul- cub pe rând toţi, Luca, eu şi tata, iar despre animalul ce îţi cădea pe faţa zarului, trebuia să spui tot ceea ce ştii (acesta a fost regulamentul stabilit de Luca). Cuvintele nu pot reda ce săritură şi câtă energie s-a degajat în cămăruţa în care lucrăm, însă vă pot sugera să încercaţi şi veţi vedea cu propriii ochi ce desfăşurare de forţe are loc.

ImagineImagineImagineDSC_3999

Etapa finală a fost aceea de completare a unor fişe necesare la şcoală. Am ales modelul de mai jos, pentru a mulţumi toate părţile implicate dar şi pentru că este un sfârşit de  săptămână ce a fost destul de epuizant.

ImagineImagineImagine

ImagineImagine

În încheiere aş dori să vă întreb: De ce au nevoie animalele, și vă mai rog, să ne transmiteţi şi nouă răspunsul vostru.

Imagine

Activităţi educative copii – Un şcolărel povesteşte unor prichindei despre 24 ianuarie

Imagine

Astăzi, după ce a ieşit de la şcoală, Luca a dorit să meargă până la grădinta „lui”. Faptul că a ieşit mai repede i-a permis acest lucru. M-a mirat şi totodată m-a bucurat această dorinţă pentru că relaţia lui Luca cu grădiniţa a fost una extrem de încordată şi pe alocuri, chiar neprietenoasă. Nu doresc a intra în amănuntele acestor fapte petrecute şi trecute, însă doresc a-l ajuta să înţeleagă unele lucruri ce din nefericire au fost percepute eronat.

Este a doua oară de când a început clasa a II a, când doreşte să meargă acolo iar vizita de astăzi a debutat cu remarca „Ce păcat! Dacă aş fi ştiut…  ”.

Am luat o floricică Irinei, cea care a încercat din răsputeri să facă lucrurile să meargă şi căreia îi spunem deschis cât de mult o iubim, şi nişte bomboane pentru prichindeii din grupa mijlocie şi am plecat înspre grădiniţă. Însă înainte de asta, am oprit pentru câteva clipe, pentru a imortaliza un instantaneu legat de şcoală şi de aniversarea ei.

Imagine

Am ajuns repede într-un loc în care căldura şi copilaria ne-au primit zâmbind. Pe holuri răzbăteau din grupe, glasuri minunate de copii şi o atmosferă frumoasă, tihnită şi extrem de prietenoasă.

Când am intrat în grupa Voiniceii în care şi Luca a făcut activităţi minunate, de jocuri nici nu mai pomenesc, am găsit o mulţime de prichindei ce purtau o conversaţie foarte interesantă cu doamna Irina. S-au bucurat foarte mult de venirea noastră iar Luca le-a spus că dacă şi ei doresc, ar vrea să le spună o poveste, în care protagonistul este nimeni altul decât Alexandru Ioan Cuza.

Dar înainte de asta, copiii din grupă s-au prezentat şi au spus ce anume le place, sau nu, la grădinită. Apoi a venit rândul lui Luca să se prezinte, iar formula de început a fost:

Numele meu este Luca şi sunt elev la şcoala gimnazială Nr. 1, Alexandru Ioan Cuza. Să ştiţi că, atunci când veţi fi elevi n-o să mai aveţi aşa mult timp să vă jucaţi. Şi ar fi bine să vă bucuraţi că veniţi la grădiniţă, pentru că eu nu am procedat aşa, şi acum îmi pare rău! „

O poveste aparte a constituit-o şi descrierea ecusonului pe care îl poată Luca şi fără de care

,,… nu aveţi acces în şcoală, pentru că nu aveţi cum să dovediţi asta!”

Apoi Luca le-a povestit copiilor ,,Ocaua lui Cuza” şi vreau să vă spun că toţi l-au ascultat cu interes. Ba au fost şi întrebări cărora el a încercat, după puterile lui dar şi cu puţin ajutor, și a reușit să le facă faţă.

ImagineImagineImagine

ImagineImagineImagine

Apoi am jucat şi noi Hora Unirii, însă Luca nu a dorit. El a inspectat grupa şi a tot dat târcoale pătuţului care odinioră era a lui.

ImagineImagine

După această horă, copiii au dorit să ne arate ce cântecele mai ştiu ei şi cum dansează. Am stat şi i-am privit cu admiraţie, insă trebuie să recunosc că am avut şi un moment de nostalgie, gândindu-mă la anii în care şi copiii mei frecventau această formă de învăţământ. Înainte de-a pleca, Luca le-a oferit celor mici câteva bombonele şi i-a întrebat dacă doresc să se mai întâlnească, la care răspunsul a venit din mai multe părţi. Şi pentru că a fost o întâlnire frumoasă de ambele părţi, Luca a hotărât, ca în limita timpului disponibil să mai repetăm această experienţă.

ImagineImagineImagine ImagineImagineImagine

Iată cum, desprinzăndu-ne de la măsuţă am reuşit să împărtăşim şi altora lucruri ştiute de noi şi să petrecem câteva minute bune într-o companie minunată. Luca are nevoie de astfel de întâlniri, iar faptul că doreşte să participe la ele nu face decât să mă bucure. Am apreciat faptul că a dorit să le vorbească celor mici, iar cele câteva gesturi pe care le-a făcut faţă de ei (pe câţiva băieţei i-a mângâiat pe creştet)mi-au umplut inima de bucurie.

Se vede treaba că există nenumărate căi prin care îţi poţi crea stări de confort, fără  a fi necesară o investiţie mare.

Tot ceea ce vă spun este că ar fi bine, ca din când în când să găsim răgazul necesar pentru aşa ceva!

P.S. ,, Mama, ce crezi? Aş fi bun ca profesor?”

Activităţi educative copii – De 24 Ianuarie, şcolii mele, La multi ani!

Imagine

Mâine şcoala mea cea dragă îmbracă haine de sărbătoare. E ziua ei!
Şi pentru că şcoala poartă numele marelui domnitor, o sărbătorim şi noi cu această ocazie, cea a Micii Uniri.

Imagine

Sunt bucuroasă că sorţii au dorit ca Luca să urmeze cursurile primare în aceeaşi unitate de învăţământ ca şi mine iar de fiecare dată când îi păşesc pragul, îmi aduc aminte cu plăcere de viaţa mea de şcolăriţă. Această unitate de învăţământ, prin vârsta venerabilă pe care o are, 172 de ani, a călăuzit paşii multor oameni de seamă ai acestei tări.

ImagineImagine

Cele două plăci informative din holul şcolii au menirea de a ostoi setea de cunoaştere a celui care-i trece pragul. Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de existenţă, în anul 1992, s-au montat şi două monede comemorative ce te întâmpină cu semeţie încă de la intrare. Fiindcă a venit vorba de ani, iar aici anii erau de ordinul miilor, Luca a dorit să facă nişte socoteli mai complicate, cu ajutorul cărora să afle date despre perioada de funcţionare a şcolii.

ImagineImagine

ImagineImagine

Nu am vrut ca această aniversare să treacă neobservată nici acasă, pentru că la şcoala mâine vor fi mai multe activităţi în acest sens, drept pentru care am marcat şi noi, aşa cum ne pricepem şi după inspiraţia de care am avut parte, sărbătoarea şcolarului mic.
Am optat pentru lectura „Ocaua lui Cuza” iar pe marginea ei s-au ţesut mai multe etape, care până la urmă sau dovedit gustate, necesare şi … inspirate!
Aşadar am purces la treabă începând cu citirea acestui text, pe care neavându-l în bibliotecă l-am printat de pe internet. Aşa Luca a putut să vadă despre ce este vorba în această povestire şi ceea ce a citit nu i-a displăcut deloc.

Imagine

Odată citită povestea a urmat vocabularul de unde copilul a aflat ce înseamnă noile cuvinte întâlnite în text. Aşa s-a făcut vorbire despre „suman”, „oca” şi „putină”. S-a răspuns mai apoi la nişte întrebări prin care am urmărit să văd dacă a înţeles care sunt personajele, ce anume se petrece şi care este învăţătura ce se desprinde. Nu au fost multe întrebări, doar trei. Au urmat apoi alcătuirea câtorva propoziţii cu cuvinte date, iar acestea au fost Alexandru Ioan Cuza, 24 Ianuarie, oca şi încă câteva, dar Luca a vrut să le rezolve doar pe primele trei.

ImagineImagineImagine

Tema noastră a continuat cu câteva cuvinte ce au trebuit despărţite în silabe. Aici am abordat tot cuvinte întâlnite în textul proaspăt lecturat cum ar fi oca, jupân, tejghea, tunică, untdelemn (care Luca mi-a spus că ştie ce înseamnă, adică untul scos din lemn 🙂 ) şi domnitor.

A trecut apoi la o provocare, aceea de a transforma nişte expresii, după modelul dat. Modelul arăta în felul următor: floarea vişinie – florile vişinii – vişiniile flori iar faptul că a ştiut că rezolve cerinţa i-a adus o mare bucurie. Voi ataşa la finalul articolului fişele pe care Luca le-a lucrat, poate că va fi cineva care v-a dori să le completeze. Continuarea activităţii noastre a constat în scrierea la plural a câtorva substantive. Mai aveam pregătit şi un aritmogrif din „Rebusuri şi integrame şcolare – clasele I-IV”, de Marcela Peneş, Editura Ana, Bucureşti, 2000, însă Luca nu a dorit să-l facă. Nu am insistat cu toate că era foarte frumos şi la obiect, însă mai având material pregătit am considerat că este mai constructiv să trec mai departe. Am ştiut că ceea ce avea să urmeze va fi foarte gustat aşa că la vederea cartolinelor şi a coşuleţului Luca a avut reacţia scontată. Și am continuat cu voie bună. Pentru această etapă a jocului nostru am pregătit mai multe cartoline iar scopul a fost ca Luca să găsească sinonimele unor cuvinte. Aceste cuvinte au fost: sătean, studii, unificare, cinstit, frumos, conducător şi isteţ. Totul a decurs foarte frumos, cu voie bună şi dorinţă de lucru.

Ca o paranteză, în activităţile pe care eu le fac acasă, nu insist foarte mult asupra unui lucru, chiar de consider că materialul este frumos şi bun. Daca Luca nu doreşte în acel moment, îl las pe mai târziu sau, după caz chiar pentru altă zi pentru că nu pot lucra cu el,cu forţa. Nu se mai concentrează şi nu mai dă randament. Aşa că prefer să mă mulez pe ritmul lui şi pe plăcerile rostite. Dar ştiu ce-i place şi caut să îmbrac activităţile de aşa natură, încât să vrea să le lucreze singur, după bunul plac, copilul considerând că el este cel care alege şi nu eu.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Am încheiat cu o machetă didactică, cum altfel!

Am confecţionat o machetă ce reprezintă harta României din anul 1859, anul Unirii, iar aici Luca a putut vedea cine cu cine s-a unit, cum arăta atunci harta ţării noastre, care erau vecinii noştri, dar şi o parte din oraşele ce există şi astăzi. A fost încântat şi curios de toate cele aflate. Dacă la celelalte machete copilul doar ataşa cartolinele, acum Luca a participat efectiv la confecţionarea ei. Ceea ce a ieşit sper să vă placă. Ţin să precizez că este foarte utilă şi uşor de priceput.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

ImagineImagineImagine

Fişele folosite de Luca sunt sunt următoarele:

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Vă invit mâine, pe toţi, indiferent de unde sunteţi, să jucăm Hora Unirii. Poate este mai necesar ca niciodată să fim uniţi şi să ne bucurăm unii de alţii!

Hora Unirii  de Vasile Alecsandri
1857 

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Activităţi educative copii – Îmi voi aminti de iarnă mereu, dar într-un mod inedit

Imagine

Iarna nu este anotimpul meu preferat. Am tot spus asta şi-mi vine să repet, iar şi iar. Nu îmi place frigul şi apăraia, nu-mi plac bolile ce vin odată cu frigurile. Însă sunt muuulte lucruri pe care le ador la acest anotimp, care nu-mi este prieten, ci amic. Sunt multe evenimente ce se leaga strict de această perioadă a anului şi dacă ar fi să pun la socoteală chiar şi numai Crăciunul ar fi arhisuficient. Ador să împodobesc bradul cu băieţii mei, aşa cum îmi fac curaj şi construiesc alaturi de ei un om de zăpadă sau să chiui la săniuş. Poate lipsa exerciţiului din copilărie, când nu prea ne lăsa la săniuş de teama accidentelor să fie una dintre pricini. Dar poate nici nu are aşa mare importantă de ce nu-mi place. Însă, de două zile ninge! Şi mă bucur foarte mult. Cred că este prima ninsoare pe care am aşteptat-o atât de mult şi cu atâta nerabdare. Eram sătulă de atâta mizerie, de străzile veşnic negre, de năuceala naturii care nu mai înţelegea ce anume se petrece şi de ce trebuie să „de-a firul” fără să fie cazul şi nici momentul. Am văzut atâţia copaci care au crezut că anul acesta au ratat startul, încât mi-a părut sincer rău că nu ştiu să le vorbesc pe limba lor şi să le spun că totu-i o mare cacealma.

ImagineImagine

Dar a nins! Mi-am adus aminte de versurile lui Păunescu şi-ale lui Sorescu şi-ale lui Stănescu….. Şi de ele îmi era dor, tare dor! Mi-am adus aminte de muzica lui Alifantis, aşa ca un răsfăţ. Înainte să ningă au fost două zile pline de chiciură. Am asistat la cea mai frumoasă lecţie de măiestrie artistică, în care natura ne-a oferit gratis, mie şi lui Luca, o demonstrație de cum se fac broderiile. Am privit şi ascultat cu urechile ciulite, dar sunt convinsă că va fi nevoie de multă practică până să putem intra într-o competiţie. Vă invit să priviţi dantela cea mai specială şi cea mai preţioasă. Unde mai pui, că-i aşa de preţioasă, că dacă nu ştii cum s-o atingi, dispare!

Imagine ImagineImagineImagine

Imagine

ImagineImagine

De ce spun că-mi voi aminti de iarnă mereu, într-un mod inedit? Pentru că tot într-o iarnă, Luca a scris prima lui compunere. Folosesc cuvântul compunere cu îngăduinţa încurajării unui proaspăt învăţăcel, aflat la început de drum. Această compunere are o semnificaţie aparte deoarece atunci când a fost scrisă, Luca încă nu ajunsese să desluşească la şcoală toate literele alfabetului. Şi al doilea motiv ar fi acela, că totul a venit din proprie iniţiativă. Astăzi, acum, totul este curat. Şi în casă dar şi afară. Ne bucurăm de această curăţenie şi vă invităm să vă bucuraţi alături de noi, de lucruri şi privelişti normale, de întâmplări tihnite şi lipsite de senzaţional.

DSC_3877DSC_3878 DSC_3881

DSC_3875DSC_3880 DSC_3883