Școlărel de clasa a IV-a * Studiez istoria

Clasa a IV-a a venit cu materii noi. A început studiul istoriei și al geografiei, iar după prima oră, Luca mi-a spus, cum dealtfel mă și așteptam, că-i foarte frumos și-i place și doamna explică mult mai bine ca mine.

De fiecare dată când aud asta mă bucur, pentru că știu că dascălul a ajuns la inimioara lui iar căpușorul a prelucrat mai bine cuvintele rostite de el.

De-a lungul timpului am vorbit și noi despre teme din ambele domenii. Atât la istorie cât și la geografie am căutat să aduc în fața lui subiecte care să-i stârnească interesul și curiozitatea. Am relatat în interiorul acestui blog cum am vorbit noi despre Alexandru Ioan Cuza, despre daci și romani, despre faraoni sau despre civizilații demult apuse. Manualul de istorie pe care doamna l-a ales pentru clasa dumneaei este cel editat la Aramis.

Lecția de istorie clasa a IV-a

L-a răsfoit cu interes să vadă despre ce anume o să învețe iar după prima oră a și avut de făcut o fișă de portofoliu în care să arate elemente legate de izvoarele scrise și cele nescrise.

Pentru ca să fie mai interesantă cătarea, am scos din dotare câteva cărți, cum ar fi Istorie, de la mica enciclopedie Larousseatlas pentru copii Istorie dar și 60 de întrebări și răspunsuri despre istorie și geografie.

52859065_1_1000x700_atlas-de-istorie-pentru-copii-oradea60-de-intrebari-si-raspunsuri-despre-istorie-si-geografie_1_fullsize

Mult l-a bucurat să afle că acest cuvânt, istorie, vine din greacă și înseamnă „anchetă”. A spus și la școală iar doamna a fost încântată. Apoi a citit mai multe noțiuni generale despre istorie.

Prima lecție de istorie din clasa a IV a – video

A făcut fișa cerută de doamna, pentru portofoliu. Am căutat, împreună, mai multe imagini pe care le-am printat (asta pentru a nu decupa nici o carte) iar din ele, Luca a ales câteva. Le-a decupat, lipit și sub fiecare imagine a scris ce anume reprezintă și a alcătuit fișa respectivă.

Lecția de istorie clasa a IV-a1Lecția de istorie clasa a IV-a2

Așadar, gheața a fost spartă. Voi privi cum se vor desfășura evenimentele. Și dacă i se va stârni curiozitatea, informațiile vor continua să vină către noi. Le așteptăm cu interes și drag!

Machete didactice – E rândul Voiniceilor să facă prezența

Ieri vorbeam despre o grup de Bobocei și despre prezența de la Întâlnirea de dimineață. Astăzi a venit rândul unor Voinicei.

DSCN4206DSCN4202

Este vorba despre două machete ce au dimensiunea de 80 centimetri înălțime, lățimea fiind de 50 centimetri. Pe panourile ce le țin în mână vor fi puse chipurile copiilor prezenți și absenți.

DSCN4205DSCN4207

Dacă nu se dorește a fi folosite în acest scop, faptul că nu am pictat pe ele destinația dorită, le face multifuncționale. Dar, în cazul de față sunt folosite la prezență.

20150923_110823

Nu au fost completate încă, deoarece nu au fost realizate fotografiile cu chipul copiilor. Am făcut o exemplificare cum ar trebui să arate.

Spor la jucat în efectiv maxim, fără nici un bolnăvior! 🙂

Machete didactice – Boboceii se prezintă: Mac – Mac!

Se știe că intrarea în grădiniță este o perioadă foarte importantă în dezvoltarea copilului. Pentru a se putea desfășura în bune condiții și cu rezultate bune acest proces atât de complex, trebuie respectate o serie de lucruri.

Acestea sunt: – nivelul de vârstă căruia se adresează
– categoriile activităților precum și numărul lor
– particularitățile de vârstă și capacitățile fiecărui copil
– activitățile de învățare

O activitate destul de recent introdusă în desfășurarea unei zile este „Întâlnirea de dimineață”. Aceasta are un rol extrem de important pentru că cei mici află care vor fi activitățile din acea zi, ce surprize îi așteaptă dar și cu cine își vor petrece ziua, aici referindu-mă la copiii prezenți. Preșcolarii leagă prietenii iar petrecerea zilelor alături de persoanele dragi, le face ziua mai frumoasă, așa ei așteaptând cu bucurie să vină la grădiniță.

Întâlnirea de dimineață este o activitate ce nu se întinde pe o perioadă lungă de timp, ea putându-se realiza în 15 – 20 de minute. În decursul acestor minute are loc salutul și se face prezența, copiii familiarizându-se cu numele colegilor. În timp, ei vor putea să-și dea seama cu ușurință cine anume este prezent și cine lipsește. Una din modalitățile în care se poate face prezența este folosirea unui panou, pe el fiind delimitat foarte clar, locul unde vor fi puși copiii prezenți dar și cei absenți.

Pentru o grupă de Bobocei am confecționat un așa panou menit să permită interacțiunea copiilor cu el (pot singuri să-și așeze chipul).

DSCN4215

Tot pentru o grupă ce poartă această denumire, grupa Boboceilor, am realizat un avizier pe care doamnele educatoare să poată afișa Regulile grupei.

DSCN4212DSCN4214DSCN4213

Vă doresc un început de săptămână plin de creativitate.

Machete didactice – Amenajări pentru o clasă din ciclul primar. Clasa a IV-a

Dacă anul trecut am lăsat clasa în care învață Luca mai la final, pentru că așa se întâmplă de fiecare dată, acum am reușit să mai fac unele completări/ modificări, la sugestia doamnei învățătoare.

Despre cum a arătat clasa anul trecut puteți citi aici. Acum, fiind mai multe noțiuni de gramatică, doamna a dorit să afișeze aceste reguli, asta pentru a exista și un impact vizual permanent.

Materiale septembrie 201521

Așadar am mai confecționat trei aviziere pe care se vor odihni regulile cu pricina. Precum se știe, anul trecut am confecționat și două asemenea afișiere, unul pentru pictură și altul pentru abilități practice, pe acestea putând fi expuse lucrările copiilor.

Detalii despre ele puteți citi aici.

După câte discuții tot am auzit despre modul în care se fac aceste amenajari, despre utilitatea  lor sau despre faptul că se încarcă prea mult clasele fără a fi expuse lucrările copiilor, cred că am găsit o modalitate de a împăca și îmbina aceste două cerințe.

După cum spuneam, idei sunt, dar trebuie puse în practică. Fiecare după gustul și priceperea de care dă dovadă. Inspirație multă și spor la carte!Materiale septembrie 201522

 

Machete didactice – Sol, sol, mi, la, sol, mi… Ce toamnă frumoasă!

E o toamnă așa de frumoasă încât îți vine mereu să cânți. Sol, sol, mi, la, sol…mi. 🙂

La care lesne se poate adăuga o inspirație adâncă, asta pentru ca plămânii să se umple cu aromele de tămâioasă, o ciulire de urechi pentru a nu rata nici un foșnet dar și niște ochi căscați pentru…

Materiale septembrie 201517 Materiale septembrie 201518 Materiale septembrie 201519

Acum e toamnă, da! 

A, a, a, acum e toamnă, da!
Frunza-n codru-ngălbenește,
Iarba-n câmp se veștejește,
A, a, a acum e toamnă da!

E, e, e, plăcută vreme e!
Mere, prune, nuci şi pere,
Noi avem după plăcere.
E, e, e, plăcută vreme e!

I, i, i, veniţi copii la vii!
Strugurele must se face
Şi nouă mustul ne place,
I, i, i veniţi copii la vii!

O, o, o, se duc cocorii-n stol.
Se duc cuci şi rândunele,
Şi ne pare rău de ele,
O, o, o, se duc cocorii-n stol!

U, u, u, a venit și frigu’.
Toamna rodnică-a trecut,
Haine groase ne-am făcut,
U, u, u, a venit și frigu’.

Activități educative copii – Duelul poeziilor Otiliei Cazimir. Unde? Pe tăpșan, evident!

Sunt momente în care mi-aș dori că acest loc, și aici mă refer la tăpșan, să spună despre lecturile pe care le-a auzit și altora, asta pentru a împrăștia frumosul. O vară întreagă am citit și răscitit, mângâiați de razele soarelui și răsfățați de adierea vântului. Companionii permanenți au fost caprele și Lisa, o iapă blândă, frumoasă și bună. Trebuie să mai pomenesc de greieri, vrăbii, tot soiul de gâze ba chiar și o ciocănitoare. 🙂

20150920_135411 20150920_135525 20150920_135534 20150920_140356

Am avut o paletă largă de titluri ce au cuprins multe stiluri literare. De-a lungul timpului am înțeles că poezia are un loc aparte în formarea unui copil, drept pentru care nu am contenit să cau poezii minunate, scrise de scriitori cu har, poezii din a căror versuri nu ai cum să nu reții.

De această dată, înainte de-a pleca, Luca a ales un volum de poezii scris de Otilia Cazimir, „A-nflorit o păpădie”, acolo unde găsim poezii dedicate tuturor celor patru anotimpuri. Nu este un volum necunoscut nouă, am mai citit din el și cu alte prilejuri. Dealtfel, despre poeziile Otiliei Cazimir am mai scris și aici ori aici.

Acum au avut prioritate cele în care toamna are rolul principal: Natură moartă, Amurg, Ciorcârlanul și  Lăstunul.

20150922_140435

Ciocârlanul de Otilia Cazimir

Zările-necate-n fum
Ca de spaima stau cuprinse
Lin, cu gândurile-ntinse,
Berzele pornesc la drum…

Stoluri iuţi de rândunele
Trec spre miazăzi, uşoare.
Iar un ciocârlan moţat,
Cocoţat
Pe-un măr uscat,
Se tot uită după ele:

– Cale bună, călătoare,
Să veniţi sănătoşele
Să ne-aduceţi sfântul soare!

Dar grăbiţi, pân’ nu s-arată
Baba-iarna, supărată,
Pustiind ogoarele
Şi-ngheţând izvoarele…

Voi vă duceţi, eu rămân,
Că-s un ciocârlan bătrân –
Şi rămân cu mine-aici
Fel de fel de păsări mici:

Vrăbii grase,
Mâncăcioase,
Pe sub streşine de case,
Piţigoi
Prin zăvoi,
Şi sticleţi
Prin scaieţi.

20150922_140410

Lăstunul de Otilia Cazimir

Peste dealul lui Păun
Se coboară un lăstun:

Vede fânul strâns în clăi,
Vede satul peste văi,
Şi mai vede-n nori de praf
Sârmele de telegraf
Fără nici o rândunică…

Inimioara-i mititică
Bate repegior de frică.

Cată colo, cată ici,
Cercetând cu ochii mici.
– Cip-cirip, cip-cirici!
Nu vă fie cu bănat,
N-aţi văzut trecând pe-aici
Stoluri lungi şi uşurele
De lăstuni şi rândunele,
Să m-agăţ şi eu de ele?
Că am cam întârziat
Şi mă prinde iarna-n sat,
Singurel şi supărat!

20150922_140420

Amurg de Otilia Cazimir

Salcâmii grei de ploaie se scutură pe drum.
Pe sârme scânteiază șiraguri de mărgele.
Și nori, târând pe zare fantastice perdele,
Îmbracă depărtarea în mantie de fum.

Pe garduri ostenite, pe umede stradele,
Lumina mohorâtă se-ntunecă… Și-acum,
Ca într-o stampă veche dintr-un uitat album,
Apusul, dând în lături obloanele lui grele.

Un ochi diform și roșu aruncă peste lume
Privirea-i speriată ca de pe alt tărâm,
Aruncă zilei moarte înfiorăei postume

Și poleind noroiul din gropi, pe caldarâm,
Cu cea din urmă rază s-anină parcă-anume
De cea din urmă frunză ce tremură-n salcâm.

20150922_140430

Așadar, într-o zi minunată de vară târzie, am avut alături de fiul meu cel mic un duel al poeziilor. Ne-am simțit minunat pentru că știam cum este, și vom mai repeta experiența. De fapt, repetăm stări creatoare de bine la vârste diferite. Ai spune că-s la fel, dar nu-i așa.

Poezii la ceas de toamnă – video

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept20153

Vorbele sunt de prisos, trebuie să încercați. Trebuie!

Activități educative copii – Frunza, grațioasa sezonului

Sunt zile minunate, cu mult soare și zâmbete de copii, cu miresme și culori de vis. Vara încă nu se dă plecată chiar dacă au trecut deja douăzeci de zile din calendar. Vara de care tocmai pomeneam a fost una plină de lucruri bune: am călătorit atât cât ne-am plănuit, am sta în formulă completă o perioadă, asta pentru a venit și Răzvan acasă, am vizitat marea și muntele pentru a ne încărca de frumos și sănătate pentru lunga iarnă ce va veni.

Stabilisem la început de vacanță mare, o listă de lecturi pe care să le parcurgem în timpul ei. Am reușit, aproape în întregime, să bifăm titlurile înșirate acolo, dar am avut curiozitatea să strecurăm și câteva pe care nu le aveam în plan. Voi vorbi despre ele la momentul cuvenit.

Așadar, poate știți că am avut un ritual în ceea ce privește cititul pe perioada verii, acela de a merge pe un tăpșan. Nu este o chestiune inedită pentru noi, iar cititul în aer liber are ceva aparte, dacă stai în acest decor.

Iată că vremea de afară ne-a permis să mai mergem și acum, pe final de lună septembrie, pentru a mai citi câteceva în mijlocul naturii.

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept2015

Am prelungit lectura începută acasă, atunci când Luca s-a întâlnit cu o frunză și povestea ei. O poveste minunată, aceea a trecerii acesteia prin toate cele patru anotimpuri.

Frunza de Emil Gârleanu – video

Iată textul la care fac referire:

Frunza de Emil Gârleanu

S-a desfăcut din mugur, într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o rază de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, şi apropierea nopţii o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte şi să aştepte, aţipind, până a doua zi, venirea soarelui.

Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii sus, pe cer! Raza se coborî din nou, şi toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului.

În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumină, de dedesupt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.

Un ciripit străin o miră. Şi cea dintâi rândunică, venită de departe, tăie albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se aşeză pe streaşina casei, cântând mereu…

Dar într-o dimineaţă, raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi repede, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunelele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăştia puternic, umed: o ameţea.

După zilele acestea, lipsite de scânteie, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni, moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi înăbuşit, din guşă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.

Şi în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, şi seara cântecul se împrăştia vesel.

Cât n-ar fi dat acum frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când şi când, rozeta, care îşi scutura sămânţa coaptă, împrăştia mireasma în zorii unora din dimineţi. Prea multă lumină, prea multă căldură.

Nopţile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut să fie veşnic noapte…

Pasărea venea mereu, câteodată şi noaptea rămânea acolo, aţipind, cu căpşorul sub aripă.

Şi trecu mult până ce, o dată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopţile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele şi parcă înroşeau şi pământul. Frunza îşi simţi puterile slăbite; cu greu putea să ţie piept vântului, care o clătina în toate părţile; câteva tovarăşe, smulse, fluturară prin aer, apoi fură duse departe.

Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, şi asta o mâhnea cumplit.

Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe acelaşi copac, parcă se îngălbeniseră şi mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foşnetul cobitor al tovarăşelor ce o părăseau, strecurându-se uşor, ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se jos, într-un lăvicer pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.

De dimineaţă până seara, şi noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte.

Într-o dimineaţă se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac, în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în şir; atunci băgă de seamă că şi cuiburile rândunelelor rămaseră goale.

Un fior o străbătu şi se gândi la pasărea pe care nu o mai văzuse de câteva zile. În clipele acelea, când parcă se cutremura la gândul că poate şi dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca şi celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor.

Şi pasărea parcă auzi chemarea tovarăşei de altădată; veni, dar se opri puţin, pe o altă ramură, ca şi când n-ar fi cunoscut locul obişnuit în care cântase; apoi îşi luă zborul şi, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripei frunza care, de-abia mai ţinându-se, căzu la rândul ei.

Şi lăvicerul de jos se mai îngroşă, din ce fusese, cu aceasta, cea din urmă, moartă.

Am vorbit mult pe marginea acestui text. Despre cuvinte noi și expresii frumoase. Despre prietenia dintre scatiu și frunză. Despre sentimentele care te încearcă atunci când o citești. Apoi Luca a făcut o fișă în care a trecut frunza prin cele patru anotimpuri. S-a jucat, cu chef, dar cel mai important a învățat.

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept20151

Să ne bucurăm de dansul acestor grațioase balerine. În tihnă. 🙂

Frunza și lecturi pe tăpșan 20sept20152

Machete didactice – În calendar este toamnă, dar natura ne transmite altceva

Nu știu să mai fi prins, de multă vreme, o toamnă așa de călduroasă. Termometrele arătau ieri, în jurul prânzului, temperaturi de peste 30 de grade. Astă avem parte, din nou, de același răsfăț. Ai spune că ești în plină vacanță dar zumzetul de pe străzi îți reamintește că a început școala.

DSCN4159

Mirosul nu este cel al unei zile de toamnă, cu toate că nucile sunt numai bune de mâncat, castanele și-au lepădat hăinuțele țepoase iar frunzele, la cea mai mică adiere, dansează grațios.

Zânuța mea are nevoie de umbrelă dar nu pentru a se feri de ploaie, ci de razele soarelui.

DSCN4140

Panerele sunt pline de roadele toamnei, roade ce-și vor găsi locul în cămări. La iarnă, cei care au fost harnici, vor avea de ce să se bucure. 🙂

DSCN4142DSCN4143

Cât despre copaci, aceștia trec print-o paletă de culori ce cu greu poți s-o descrii în cuvinte. Să ne bucurăm, privindu-i!

DSCN4068

Machete didactice – O altfel de abordare. Oare este cineva care să n-o îmbrățișeze?

Va cer părerea și ajutorul pentru a face cunoscută situația de la Liceul Pedagogic din Timișoara, unde o profesoară cu suflet mare a încercat să facă altceva pentru copiii ce urmau să pășeasca pentru prima data în universul școlii. Bineînțeles că atât direcțiunea școlii cât și inspectoratul școlar, nu acceptă accesul televiziunilor să filmeze în sala de clasă ca nu cumva să se afle despre „minunea ” pe care a făcut-o….Dau acceptul de a folosi orice poză….
Sunt curios de părerea voastră…copiii noștri trebuie să învete în clase mizerabile și anoste? Sau trebuie să încercăm să le dezvoltăm gustul pentru frumos, să le stimulam imaginația și visarea? Sau universul copiilor noștri trebuie să se limiteze la decorurile și mentalitățile din Las Fierbinți?

Așa sună o postare făcută de Eugen Varga, peste care am dat întâmplător. Am stat și am privit, minute în șir, la ceea ce se află în interiorul acestei clase. După aceea am luat legătura cu cei de la letsart.ro, întrebându-i dacă pot folosi imaginile lor și dacă pot face trimitere către adresa la care lumea să poată vedea cu ce se ocupă această echipă. Pentru că numai o echipă poate face așa ceva.

Spuneam că m-am uitat pe îndelete. Nu eram străină de imaginile respective, pentru că am avut ocazia de a merge cu copiii, la joacă, în astfel de locuri. Nu au cum să nu îți placă, pentru că intri într-o lume de basm. O lume în care se întâmplă, preponderent, numai bune și din care nu ai mai vrea să ieși. Atașez câteva imagini de pe site lor de prezentare pe care-l găsiți la această adresă  http://www.letsart.ro/kids-room.html

983184  3700437 6723797

Mărturisesc că nu m-am gândit până acum că acest concept se poate duce într-o sală de clasă. Și să spun și de ce. În primul rând, după mine, școala nu este un tărâm de basm. Da, se pot petrece acolo lucruri minunate dar cărora nu li se potrivesc „hainele” de mai sus. Le văd extrem de adecvate unor săli din grădinițe.

Să spunem că se pretează copiilor din clasele pregătitoare, dar ei nu rămân așa decât un an. Pe urmă ce se întâmplă? Este ok ca un elev de clasa a IV să facă ore de istorie, geografie și educație civică aici? Da, n-ar constitui un impediment veți spune, dar copiii mai mari nu mai doresc să fie alăturați de personaje pe care ei le consideră ca fiind potrivite pentru vârste mai mici.

Se poate schimba ambientul dar costurile, costurile cine le suportă? Este de la sine înțeles că un așa proiect are și un preț pe măsură ceea ce face ca efortul financiar să nu poată fi neglijat.

În al doilea rând, știută fiind situația financiară a majorității dascălilor, câți sunt interesați și mai ales dispuși să suporte o așa investiție? Vorbesc în cunoștință de cauză, datorită machetelor pe care le confecționez. Doresc să vă mărturisesc că această componentă, financiară, este extrem de sensibilă și din cauza căreia multe clase arată așa cum arată. Sunt o sumedenie de dascăli care pun bani din propriile buzunare pentru a-și achiziționa materialele didactice cu care să înfrumusețeze și pe care să le folosească la orele de curs. Credeți că nu și-ar dori să activeze în așa ambient? Eu cred că da, dar din păcate nu este posibil. 🙁

Revenind la sala de clasă aflată la Timișoara, aceasta a iscat destul de multe discuții, aflând din reportajele din presa locală care au fost reacțiile celor din minister dar și a direcțiunii școlii.

Am atras atenția asupra faptului că normalitatea este cea care trebuie să predomine, nu este normal să îi îndepărtăm pe copii de realitate. Nu este un lucru care să nu poată fi apreciat, este un lucru frumos, dar școala ar trebui să le ofere copiilor stabilitate, un mediu egal, nediscriminatoriu, în care copilului să i se  ofere cunoștințele de care el are nevoie și nu neapărat o lume Disney, unde să trăiască vise. Am fost în mijlocul lor, am avut o poziție despre ceea ce am identificat la fața locului, un lucru este clar, ne bucură priceperea lor și arta pe care au dovedit-o în a pregăti sălile de clasă, au fost extraordinari, dar e normal să păstrăm limitele și normalitatea, a declarat pentru www.oradetimis.ro, Aura Danielescu, inspectorul școlar general al ISJ Timiș.

Puteți citi mai multe aici.

letsart letsart2 letsart4 letsart5 letsart7

Ce vreau eu să evidențiez este faptul că disponibilitatea unor dascăli de a interveni și a schimba aspectul sălilor în care-și desfășoară activitatea există, dar din păcate, destul de greu (pentru a spune imposibil) de a o și materializa.

Dar, după ce am privit mult și m-am bucurat de reușita celor de la Liceul Pedagogic Timișoara, am revenit la machetele confecționate de mine. Știu, vorbim despre altceva, dar eu sunt încântată de munca mea, de bucuria cu care le confecționez, de colaborările pe care le am și de sentimentul de bine că pot schimba, câte puțin, din atmosfera claselor în care ajung. Și vreau să vă spun că și așa, la nivelul la care lucrez eu, se duc multe tratative pe marginea prețului.

DSCN4016

DSCN4031

Important este ca fiecare să găsească o cale de a-și amenaja propriul univers dar să țină cont că acolo vor fi invitați și copiii.

DSCN4022

DSCN4036

Părerea voastră care este?

P.S. Referirea din finalul postării, cea legată de serialul Las Fierbinți, cred că este puțin exagerată. Acolo este vorba de cu totul altceva iar decorurile se pretează acțiunii. Despre mentalitate, e mult de vorbit. Și nu cred că-i doar părerea mea. 🙂

Machete didactice – În prag de nou an școlar

Iată că peste câteva ore sunetul clopoțelului se va auzi din nou. Pentru mine, ca mămică, este al paisprezecelea an când va suna.

Așteptăm, și eu și Luca, cu mare nerăbdare acest sunet. Pentru fiecare în parte nerăbdarea are alt chip. El, pentru că abia așteaptă s-o vadă pe doamna dar și pe colegi, eu, că nu știu ce anume va aduce nou acest episod școlar. Ultimul din ciclul primar.

Am pregătit un buchețel de flori, ca în fiecare an, pe care Luca îl va oferi doamnei. El a fost acela care le-a ales și tot el le va dărui. Nu doresc a renunța la ceva ce mi se pare firesc, normal, civilizat. Face parte din ființa mea, din modul în care am fost educată referitor la acest concept. În momentul în care ofer o floare, o ofer pentru că mi-e dragă persoana respectivă, pentru că o stimez și pentru că știu că nu are cum să nu simtă și ea aceeași bucurie la primirea ei (a florii). Buchetele noastre sunt buchete normale, firești. Știu că este un curent acum, că nu merită că… și că unele dintre doamne ar dori, mai degrabă, să primească hârtie de scris, sau folii de laminat sau mai știu eu ce consumabile, dar eu voi dărui aceste lucruri atunci când vor trebui dăruite, nu la început de an. Am făcut un exercițiu imaginar, în care cârduri de copii țineau, pe 14 septembrie, aceste consumabile, dar și ghiozdanul în spate. Mie una nu mi-a plăcut ceea ce am văzut și ca atare, băiețelul meu va avea în mânuțe un buchet de flori. Ar fi nefiresc și nu m-aș simți bine dacă aș proceda altfel, în ciuda curentul format. De restul mă voi ocupa, dacă va fi nevoie, în zilele ce urmează.

Doresc să vă urez un început de an școlar cu bine, răbdare și înțelepciune. Să găsiți soluțiile cele mai bune pentru voi și pentru elevi, să căutați să formați o echipă cu părinții. Să cereți și să primiți ajutor, pentru că toată lumea știe, chiar dacă nu recunoaște, în ce situație este învățământul de stat românesc.

Doresc să vă mulțumesc tuturor celor care ați apelat la mine și la serviciile mele, achiziționând machetele confecționate. Au fost provocări mari și frumoase, de care am căutat să mă achit cu brio. Am lucrat fiecare machețică cu multă dragoste și nu am lăsat nimic la voia întâmplării. Dacă au fost și lucruri care v-au deranjat, dar nu le-ați rostit, nu este târziu s-o faceți nici acum. În definitiv, se pot strecura și greșeli neforțate, greșeli din care putem cu toții învăța.

Vă doresc multă sănătate și puterea de a lua cele mai înțelepte decizii: pentru voi, pentru elevi, pentru generația de mâine.

Vă trimit, cu multă dragoste și mult respect, câte un buchețel de flori. Dacă veți avea răbdare să le priviți, vă vor spune multe povești până se vor ofili. Despre școlar, vacanță, așteptări și dorințe.

Spor!Materiale didactice august 2015