Astăzi am avut timp să citesc. Spus așa, pare un lucru mic. Dar sunt zile în care timpul este, poate, cel mai frumos dar pe care ni-l putem face. Nu neapărat pentru că avem mai multe ore, ci pentru că, pentru câteva ceasuri, nu ne mai aleargă nimic din urmă. A fost o zi frumoasă, […]
literatură pentru adulți
125 de articole
După-amiaza aceasta, soarele a poleit tot ce i-a ieșit în cale. Așezată pe tăpșan, am senzația că privesc cum toamna își face încet loc în lume, fără grabă și fără zgomot, schimbând câte puțin din toate. Lumina e încă puternică, aproape de vară, dar lucrurile din jur au început deja […]
Mâine ne luăm rămas-bun de la vara asta. O vară care, pentru mine, a însemnat mult. A fost o vară plină, cu zile în care am alergat între ateliere, idei, copii, cărți și tot felul de lucruri care, la sfârșitul unei zile, te lasă obosit, dar cu sentimentul că ai […]
Există zile în care nu oboseala este cea mai grea povară, ci așteptarea. Mai ales atunci când știi că urmează un moment important, dar nu poți grăbi nimic. Sunt lucruri care nu depind de voința noastră, de organizare sau de cât de mult ne-am dori să se întâmple mai repede. […]
Sunt cărți pe care le citești repede și le uiți la fel de repede. Și sunt cărți care își cer timpul lor, care te însoțesc în vacanțe, pe drumuri, în după-amiezi liniștite sau în perioade în care sufletul tău nu este tocmai împăcat. Casa Olandeză de Anne Patchett a fost, pentru mine, una dintre aceste […]
Alaltăieri am văzut o notificare pe pagina scriitoarei Veronica D. Niculescu. Anunța participarea sa la Zilele Eminescu de la Botoșani și câteva întâlniri cu cititorii. Răsfoind programul, mi-a atras atenția un club de lectură dedicat romanului Toți copiii librăresei, programat astăzi, între orele 16:30 și 17:30, la Casa Zamfirescu. Nu […]
O zi grea după care mă simt, pur și simplu, epuizată. Însă las aici o imagine pe care nu vreau s-o uit.
„Lumea se schimbă și nu va mai fi alta ca a mea.” Asta cântă Delia în „Analog”, iar eu ascult melodia pe repeat. Mai ales versiunea simfonică, aceea care pare să coboare direct în locurile ascunse ale sufletului. Se aude altfel în mine decât probabil se aude în alții. Se […]
Nu știu despre ce să vorbesc astăzi. Poate despre diminețile care încep, aproape fără excepție, cu rutina aceea de exerciții fizice care, iată, are deja un mic istoric în spate. Nu simt încă nimic spectaculos. Poate că brațele au mai prins puțină putere. Poate că am lăsat în urmă un […]
Sunt cărți care nu doar se citesc, ci se așază încet în tine, ca o muzică veche pe care o recunoști fără să știi de unde. Luna aceasta, dintre rafturile și turnurile care mă înconjoară, au sărit spre mine Vânătorii de zmeie, Cetatea celor o mie de sori, Istoria secretă, […]
Istoria secretă este una dintre acele cărți care te absorb lent, aproape hipnotic. Deși, odată ajunsă la final, nu pot să nu spun că mi s-a părut prea lungă pe alocuri. Sunt secvențe care ar fi putut fi comprimate fără ca tensiunea sau frumusețea poveștii să sufere — înmormântarea lui […]
Există cărți care te țin câteva zile în poveste și apoi se așază cuminți în bibliotecă. Și există cărți care rămân în tine ca o rană caldă, care îți schimbă ritmul inimii și felul în care privești lumea. Așa am simțit după ce am închis romanul Splendida cetate a celor […]