După o zi plină cu de toate a sosit momentul audițiilor pe nevăzute de la Vocea României. Îmi place formatul, dar mai ales Tudor și Smiley.
Viața cum e ea
742 de articole
Astăzi am avut timp să citesc. Spus așa, pare un lucru mic. Dar sunt zile în care timpul este, poate, cel mai frumos dar pe care ni-l putem face. Nu neapărat pentru că avem mai multe ore, ci pentru că, pentru câteva ceasuri, nu ne mai aleargă nimic din urmă. A fost o zi frumoasă, […]
După-amiaza aceasta, soarele a poleit tot ce i-a ieșit în cale. Așezată pe tăpșan, am senzația că privesc cum toamna își face încet loc în lume, fără grabă și fără zgomot, schimbând câte puțin din toate. Lumina e încă puternică, aproape de vară, dar lucrurile din jur au început deja […]
A fost o zi puțin ciudată. Dar, privind-o acum, a fost și o zi frumoasă. O zi în care am citit mult, am pus lucrurile în ordine, am muncit, am mers, am vorbit cu fiii mei, am privit de la distanță începutul de școală al altora și, mai ales, am […]
Iată că începe anul școlar. Începe grădinița, începe școala, se deschid porți, se pregătesc ghiozdane, se așază haine pentru prima zi și, dincolo de toate acestea, încep să se deschidă lumi. Unele deja cunoscute, altele complet noi. Pentru mine, începutul acesta vine cu o nostalgie frumoasă. Gândul îmi fuge la […]
Alerg. Vreau să-mi fac minutele, mai târziu. E trecut de ora 8 și, pe măsură ce se întunecă, pista asta, atât de prietenoasă în felul ei, pare din ce în ce mai plină. Oameni care aleargă, merg, se depășesc, se întorc. Fiecare în ritmul lui, fiecare prins în ceva ce […]
Am plecat la stadion pe înserat că așa am reușit. Apusul era deja înfăptuit, eu nemaiavând decât a-l admira.
Parcă prea repede. În jurul prânzului, înainte de a mă porni la drum, asta am văzut. E firesc, august mai are doar câteva zile, septembrie stă la pândă, dar a furat startul se pare.
Sunt în Iași, alături de Luca, și am hotărât să petrec aici weekendul. Ca de fiecare dată când suntem împreună, timpul pare să aibă alte valențe. Poate pentru că, atunci când un copil a plecat de acasă, nimic din ceea ce faci împreună cu el nu mai este chiar „obișnuit”. […]
Scriu aceste rânduri de pe stadion, cu mai puțin de un sfert de oră înainte de ora nouă. Mai am de făcut norma de astăzi: cinci kilometri, alergați sau, dacă trupul nu mai vrea să alerge, mergând repede. Și, în timp ce fac pașii aceștia, gândurile o iau înaintea mea […]
Într-un mijloc de august, soarele m-a îmbiat să revin la tăpșanul verilor și lecturilor mele. Nu mai dispun de timpul din anii precedenți, așa că-mi dau silința să adun cât mai mult din ceea ce-mi oferă acest tărâm. Iar dimineața a fost așa: Nu-mi doresc nimic mai mult.
Este a doua oară când vin singură la Brașov din 2023. Bogdan nu mai este printre noi, iar Luca lucrează și nu a putut să mă însoțească. Și poate că tocmai de aceea fiecare revenire are o altă consistență. Ingredientele se schimbă, oamenii se schimbă, noi ne schimbăm, însă amintirile […]