Machete didactice – Un castel de gheață pentru călduroși

În ciuda faptului că sunt o friguroasă, confecționarea acestor castele reprezintă o bucurie. Știu, am mai spus, dar de fiecare dată ele arată altfel, așadar bucuria fiind nouă. 🙂

Castelul despre care vă voi vorbi astăzi a fost necesar în desfășurarea unei lecții de Cerc Pedagogic. Am înțeles că în el se vor ascunde niște personaje, și de fapt știu care sunt acestea dar le voi prezenta în altă zi, asta pentru a nu știrbi nici măcar un pic din frumusețea lui.

DSCN5781

În imaginea de mai sus îl vedeți desfășurat. Trebuind a fi trimis departe iar eu neputând interveni în asamblarea lui, am găsit o modalitate de a fi folosit de doamna educatoare fără a mai interveni ea. Pentru asta am optat să montez cele trei plăci de polistiren pe o coală de carton de 5, grosimea lui permițându-mi să nu-l tai decât pe jumătate, asta pentru a-l plia. A rezultat un castel lung de 1 metru jumătate și înalt de un metru, spațiul fiind suficient pentru a adăposti niște personaje.

DSCN5774DSCN5779

Desfășurat, el va putea sta lejer în picioare fără a mai trebui să fie spijinit de ceva.

DSCN5793

Modalitățile anterioare de confecționare a acestor machete au presupus asamblarea lor mai complicată ca tehnică, dar atunci am putut eu fi prezentă la fața locului, ceea ce de această dată nu a fost posibil. Puteți vedea aici și aici.

sdc101261sdc103271

 

Afară e primăvară dar în poveștile noastre poate fi oricum. Important este să aibă un final fericit. 🙂

Machete didactice – Inepuizabile surse de inspirație. Anotimpuri

Într-un sat îndepărtat trăia un bătrân pe nume An care avea patru fiice: Primăvara, Vara,Toamna şi Iarna. Bătrânul trăia liniştit împreună cu fiicele sale, netulburaţi de nimeni. Îşi ducea viaţa în modestie, lucrând pământul, culegând roadele şi înfruptându-se din ele în anotimpul rece. Fiicele sale ajutau la treburile casei şi mergeau şi la câmp, ba chiar şi la pădure. De! după puterile lor, ca doar erau nişte copile sprinţare, neştiutoare de păcat şi purtare urâtă. Tatăl lor le sfătuia seara la lumina opaiţului, să fie cuminţi, să ajute oamenii, să se îmbrace cuviincios, să fie bune, milostive şi credincioase.

DSCN5810

Fetele, ascultătoare cum erau, au mâncat colăceii şi imediat s-au prefăcut în nişte zâne, numite anotimpuri. Fata cu numele de Primăvara avea o rochie verde, cu floricele prinse pe ea. În picioare pantofiori din ciuboţica-cucului iar pe cap purta o coroniţa cu un soare mai mic. În jurul ei erau numai păsărele gureşe, iepuraşi şi mieluşei. Cea de-a doua fiică, Vara, era îmbrăcată într-o rochie roşie de trandafiri, petunii şi cavaleri. În picioare avea săndăluţe împletite din frunze de tei argintiu. În păr avea raze de soare. Purta un coş plin cu flori si fructe coapte.

DSCN5815

A treia fiică, Toamna, avea şi ea o rochie din frunze galbene, maro-ruginii iar la poale o margine din crizanteme albe. În păr avea steluţe de rouă şi de brumă. În mâna dreaptă purta un coş mai mare cu legume şi fructe. Toate erau îmbietoare!

DSCN5817

Nu am uitat nici pe a patra fiică, pe Iarna. Aceasta avea o rochie strălucitoare de argint, cu o centură bătută cu diamante. Pe frunte purta o coroniţă din pietre preţioase argintii, iar în picioare avea cizmuliţe din gheaţă.

DSCN5812

Povestea o puteți citi în întregime pe povești pentru copii. Mulțumesc frumos pentru inspirație.

Machetele au fost făcute la cerere, după modelele trimise de doamna Daniela. Doresc să-i mulțumesc pentru încredere și colaborare.

Materiale didactice - ianuarie 2016

Machete didactice – Bucurii

Bucuria mare este atunci când machetele se așază cuminți, la locul lor. Copiii sunt cei care transmit această stare. Le mulțumesc pentru că-mi oferă asemenea trăiri, așa cum le mulțumesc și dascălilor pentru că-mi înlesnesc întâlniri atât de speciale.

20160128_11532320160128_105801

Reamintesc faptul că aștept, cu mare interes, provocări noi.

Activități educative copii – Cum a fost la ultima oră, Luca? Teroare!

Poate ați spune că așa o afirmație ar trebui să te îngrijoreze, dar în cazul de față nu este chiar atât de periculoasă. De ce? Pentru că e vorba de abilitățile practice, mai bine spus ora de educație tehnologică pe care Luca o urăște din toți rărunchii. Unde mai pui că se și teme de ea. Ar prefera să facă muuulte ore de matematică și română în schimbul acesteia, dealtfel extrem de așteptată de majoritatea copiilor.

Știu, aceste rânduri pot smulge zâmbete, dar după ce am conștientizat acest lucru, am căutat să elimin disconfortul, care pe alocuri a dat și nopți nedormite. În ciuda stădaniilor, nu am avut sorți de izbândă, până acum. Nu știu dacă șansele de a schimba ceva sunt mari dar continui să încerc, provocându-l la tot soiul de activități care necesită și etape de îndemânare.

Cred că vina este la mine, pentru că nu l-am implicat de mic în așa ceva, dar cred că e și o chestie de construcție genetică, asta pentru că mă confrunt cu un deja-vu, și primului meu copil displăcându-i total tot ce ține de așa ceva. Încă ne-am amuzat nu de mult, atunci când Răz a venit acasă, în vacanță, și l-am provocat la o partidă de pirogravat, atunci când a fost momentul în care a descoperit că în toată acestă tevatură legată de îndemânare se mai găsesc și activități care să-i placă și să-l destindă. Despre ce vorbesc puteți trage un ochi aici.

Revenind la teroarea de care spuneam, astăzi ea s-a chemat „Vasul înflorit”. Când a pregătit materialele, aseară, nu știți ce era la gura lui. O întreagă boscorodeală când a trebuit tăiată sticla dar și când am făcut simularea activității de mâine. Vă pun modelul și explicații, așa cum sunt ele în manualul de Educație tehnologică” de clasa a IV-a. Cine știe, poate voi aveți plăcere să-l lucrați.

img346

img344img345

Cu ajutor din partea doamnei, căreia îi mulțumesc pentru tact și răbdare, a mai trecut cu bine peste încă o oră. Iată ce a ieșit. 🙂

20160126_125744

Colegii lui au desenat pe petalele ce au fost lipite dar Luca refuză să facă acest lucru. La toate lucrările ce trebuiesc împodobite, el nu o face: nici o bulină, nici o liniuță, de inimioare nu mai vorbesc. Spune că așa-i mai frumos, mai simplu, și de ce să-i transform eu lucrarea dacă el nu vrea?

20160127_07583520160127_075852

Totuși mă frământă o întrebare: cum de un copil care cântă binișor la pian, asta pentru că a ajuns să descifreze singur partituri pentru nivelul lui, nu reușește să facă niște decupaje? Ce anume determină acest lucru?

A nu se înțelege că sunt extrem de îngrijorată pentru că-n viața asta poți trăi și dacă nu știi a confecționa diferite lucrușoare, însă teamă mi-i de reacția colegilor lui, asta pentru că nu vreți să știți cum te cataloghează. Și mai corect ar fi să spun că teamă mi-i să nu fie afectat el, Luca, de amabilitățile lor. Dar se pare, cel puțin până acum, că nu-l interesează ce spun. Oare chiar așa o fi?

P.S. Ce-aș mai meșteri eu, numai să mă provoci. 🙂

 

Machete didactice – Nu știți cum arată un teanc de sentimente? Vă arăt eu!

Da, așa-s eu. Imprevizibilă, sentimentală, melancolică. Și îmi este bine, de cele mai multe ori, asta dacă fac ceea ce simt atunci, în acele momente. Am învățat că tu ești cea care trebuie să ai grijă de tine. De sentimentele și de simțămintele tale.
Unde mai pui că ieri, pe înserat, a apărut pe Facebook, așa, dintr-o dată, o fotografie în care sunt eu alături de colegii mei de clasă din liceu. Ce frumos! Ce vremuri! Ce mult timp a trecut și totuși parcă a fost ieri.
Așa că am făcut o călătorie în trecut. Poate veți întreba ce-am găsit acolo. Păi, de toate. Și bune și rele. Și frumoase și mai puțin frumoase. Dar nu aș schimba nimic, radical. Multe sentimente, emoții și stări. Variate.

DSCN5759

Și trebuie să credeți că în timpul scurs am trecut prin TOATE, de sute sau mii de ori. Prin acestea dar și prin multe altele.

Ce-ar fi viața noastră fără aceste emoții? Cum ai putea trece, liniar, prin existența ta dar și acelor care nu-ți sunt indiferenți lipsiți de emoții.

Mă uitam la fotografia de care v-am pomenit și am făcut un exercițiu de imaginație. Ce era în el? Colegii mei alături de familiile lor. Acum de copiii lor mari, pentru că nu am cunoștință dacă a ajuns vreunul să fie bunic. De emoțiile lor față de copiii și de provocările pe care le au acum, din această postură. De viețile lor responsabile, sau nu, de oameni maturi. De cei aproape 50 de ani câți ajungem să numărăm, toți, nu peste multă vreme.

50 de ani! Sunt, s-au adunat, dar eu una nu-i regăsesc în sufletul meu. Poate doar în bogăția trăirilor, pentru că nu-mi vine să cred că atâția au trecut.

 

Spuneam de teanc de sentimente. Și iate-le, acestea sunt!

DSCN5770

Cât despre fotografie, vă las să priviți și să-mi spuneți dacă vă dați seama care sunt eu.

eu 18 ani

 

Activități educative copii – The red book

This book is about a book.
A magical red book without any words just like the one in your hands right now. So what are you waiting for?
Turn the page to experience a new kind of adventure through the power of story.

red-book-front-and-back

In illustrations of rare detail and surprise, THE RED BOOK by Barbara Lehman  crosses oceans and continents to deliver one girl into a new world of possibility, where a friend she’s never met is waiting. And as with the best of books, at the conclusion of the story, the journey is not over.

Cartea fara cuvinte1

O super carte am găsit, din nou, la Alina, minunata mea prietenă care a înlesnit pentru a nu știu câta oară o activitate numai bună de pus la suflet. Am făcut o poveste și alături de fetița ei cea mare și s-a dovedit a fi foarte gustată ceea ce m-a determinat să-l provoc și pe Luca. Mai întâi a fost în limba română dar am avut buna inspirație de a duce proiectul mai departe. Mă refer la faptul că întâlnirea cu doamna de engleză a prilejuit o oportunitate ce nu putea fi ratată aceea de a lucra în limba engleză, sau și în limba engleză. Am încercat și noi dar parcă altfel se leagă cu ea. Iar eu nu pot decât să mă bucur.

Cartea fara cuvinte2

Interesant este că Luca a optat pentru mai multe episoade, așa lucrând mai mult timp și mai în detaliu. După prima sesiune doamna m-a întrebat ce carte citesc pentru că Luca s-a inspirat din ea, pentru că l-a impresionat foarte tare și este vorba de „Sticletele”, din care i-am povestit câteceva după ce a tot auzit laudele pe care i le-am adus.

Iată începutul:

It is a cold winter night. All the city’s tall buildings are wearing a fluffy scarf made of snow. One day the streets of the city there was a shy boy who found a red book. That book hid behind its pages a sad story. In that story, there was a mother and a boy. That mother went to school to take him home because she was afraid of the snow storme it was about the start. They went to the museum. At the museum the mother told him a little something about the pictures.

Ce va fi, vom mai vedea. Important este că are parte de noi provocări. Iar doamna de engleză este și ea, super încântată.

Așadar vă invit să lucrați și voi. Cu siguranță vor ieși niște povești numai bune de adunat într-un volum. 🙂

12540209_1267461649936714_354831351_n

Machete didactice – Ce-mi mai plac provocările! Astăzi, glaciare.

Repet și tot repet și nu-mi vine să mă opresc: da, îmi plac provocările. Ideile trăznite, acelea pe  care nu te gândești niciodată că le-ai putea lucra, că ar trebui cuiva. Ador să caut variante până găsesc una care să-mi fie pe suflet. Caut și găsesc sau nu; adaug sau scot sau… depinde cum îmi vine la acea oră, în acel moment. Nu este asta o garanție că peste ceva vreme nu pot modifica din nou. Asta pentru alt proiect, pentru altă lucrare.

Și când am auzit la telefon, în săptămânile trecute, un glas minunat de ardeleancă ce te unge la suflet că vrea, nu știe cum, dar vrea un:

Căpcăunul Frig

DSCN5680

Balaurul Viscol

DSCN5683

Zmeul Îngheț

DSCN5684

Vrăjitoarea Ninsoare

DSCN5686

am stat mult și-am cugetat cum Dumnezeu le dau eu ăstora o formă. Și, le-am dat! Tot Dumnezeu m-a ajutat să găsesc ceva care să se potrivească.

Sunt atât de încântată de ele și convinsă că respiră prin toate bobițele comprimate de polistiren, pozitivitatea și bucuria mea. Pentru că nu are cum să fie altfel.

Atâta le-am vorbit și atâta mi-au povestit încât am uitat, pentru o perioadă, că nu-mi place frigul. Dar credeți că acum l-am mai simțit?

Mulțumesc frumos, dragă doamnă Camelia, pentru această întâlnire. Până la urmă, ce e mai bine: să o faci mai târziu sau niciodată?

P.S. Machetele sunt destul de mari, au peste 50 centimetri pătrați. Și sunt glaciare. 🙂

Machete didactice- O lecție de grad cu copilași de grupă mică. Strașnică provocare

Da, lecție de grad I cu o grupă de prichindei de nici 3 ani. O provocare ce poate face multe nopți nedormite, asta pentru că trebuie să găsești cea mai bună metodă de a capta atenția dar și de a lucra alături de acești copii în timp ce ești privită, urmărită, analizată de o comisie de specialitate.

Dar ca să poți să ajungi să-ți dai această inspecție finală de grad I, trebuie să treci printr-o serie de etape, una mai solicitantă ca alta. Iată ce informații am găsit pe site-ul  ase.ro

Art. 28 – (1) Pentru aprobarea inscrierii la examenul de obtinere a gradului didactic I, candidatii trebuie sa obtina calificativul „Foarte bine” la evaluarile anuale, la prima inspectie curenta si la inspectiile scolare, daca acestea au avut loc, din ultimii 2 ani de activitate premergatori inscrierii.

(2) Pentru aprobarea inscrierii la examenul de obtinere a gradului didactic I, candidatul trebuie sa se remarce prin prestatii didactice de calitate, prin competenta didactica de inalt nivel, dovedita prin rezultatele obtinute in procesul de invatamant, prin preocupari si realizari de cercetare si inovare a procesului de invatamant, prin initiativa si responsabilitate in dezvoltarea culturii calitatii in organizatia scolara, prin conduita etica si deontologica ireprosabila. Indeplinirea acestor conditii trebuie sa rezulte din memoriul de activitate intocmit de candidat si atasat la cererea de inscriere.

(3) Pentru aprobarea inscrierii la examenul de obtinere a gradului didactic I, candidatul trebuie sa aiba recomandarea Consiliului profesoral al unitatii de invatamant in care este incadrat sau in care si-a desfasurat activitatea in ultimii 2 ani premergatori inscrierii.

Art. 32 – (1) Cadrele didactice inscrise la examenul pentru acordarea gradului didactic I care, pana la obtinerea acestui grad nu obtin calificativul „foarte bine” la evaluarile anuale si la a doua inspectie scolara curenta, nu pot finaliza examenul in seria pentru care s-au inscris. Pentru cadrele didactice aflate in aceasta situatie probele si, dupa caz, finalizarea examenului pentru acordarea gradului didactic I se amana cu un an. Inspectoratul scolar reprogrameaza a doua inspectie scolara curenta pe parcursul anului de amanare.

(2) Cadrele didactice inscrise la examenul pentru acordarea gradului didactic I care, pana la obtinerea acestui grad, au fost sanctionate disciplinar, conform art. 280 alin. (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, isi pot finaliza obtinerea gradului didactic I, numai dupa ridicarea sanctiunii, cu recomandarea Consiliului profesoral al unitatii de invatamant unde sunt incadrate si cu acordul inspectoratului scolar .

(3) In cazul in care, pe parcursul anului de amanare, cadrul didactic nu reuseste sa obtina calificativul „foarte bine” sau este din nou sanctionat disciplinar, pierde examenul de acordare a gradului didactic I, inclusiv in situatia in care a sustinut si a promovat inspectia speciala si lucrarea metodico-stiintifica. El se poate reinscrie pentru o alta serie de examen atunci cand intruneste conditiile de inscriere.

(4) Inspectoratele scolare, prin inspectorul pentru dezvoltarea resurselor umane, au obligatia de a informa in timp util, prin documente scrise, institutiile de invatamant – centre de perfectionare asupra aparitiei situatiilor mentionate in alin. 1) – 3) ale prezentului articol.

Este un proces elaborat ce se desfășoară pe parcursul a trei ani, timp în care ai de trecut mai multe inspecții, doar este un program de cercetare. În funcție de data în care te-ai înscris în acest program, după trei ani, la inspecția finală poți avea grupe de diferite niveluri și de departe, cel mai dificil este să susții lecția cu o grupă de 3 ani. La prima vedere poate părea facil dar este complicat, uneori chiar foarte complicat. Numai cine nu lucrează sau nu a lucrat niciodată cu copiii nu realizează ce înseamnă acest lucru. Și dacă situația din grupele noastre ar fi alta… dar așa, când ai adunați 25 – 30 de copii și mai sunt și pe paliere diferite de vârstă, e crunt. Să mai întreb cum lucrezi cu un copil care nu vorbește?

Dar hai să facem un exercițiu de imaginație și să vorbim despre grupe mici în care copiii ar trebui să aibă, atunci când intră, 3 ani. Teoretic așa este dar în practică vom întâlni adesea, grupe formate din copii sub 3 ani, care nu verbalizează și nu au deprinderi elementare unei conviețuiri în colectivitate. Cum reușești, fiind singură la grupă (pentru că posturile s-au restructurat), ajutată secvențial de câte o infirmieră, să ții în frâu așa un amalgam? Cum poți împăca doi- trei- patru copii care plâng dimineața de ți se rupe inima și în același timp să faci activități cu ceilalți? Știți că sunt situații în care copiii nu adorm decât legănați și până-i dezveți, durează? Dar mai știți că la trei ani sunt puțini dintre ei care știu să se șteargă la funduleț și tu nu ai voie să pui mâna pe ei? Dar toată lumea, începând cu părinții, dorește performanță. Doresc lucru efectiv cu copiii, fișe completate, poezii, cântece și dansuri învățate, eventual și câte o limbă străină. Ce te faci dacă ai de dat inspecția finală cu această grupă de copii? Îți dai silința.

Veți vedea, dacă urmăriți, discuțiile pe care le au mămicile nemulțumite că ai lor prunci de nici trei ani sunt primiți după multe insistențe la grădiniță.
Doamnelor mămici, de ce nu vă gândiți niciodată ce implică o asemenea activitate înainte de a vă arăta nemulțumirea? De ce nu solicitați ca grupele să fie alcătuite din mai puțini copii, așa cea din fața lor având timp de a se ocupa în parte de fiecare? Dar și mai grav, de ce lăsați pe umerii educatorului toată munca de formare a copilului? Pentru că oricât de greu ne-ar fi să recunoaștem, multe din familii (nu spun toate) nu se joacă deloc cu ai lor copii. Nu le citesc, nu desenează, nu fac nimic. Pentru că nu au timp!
Eu nu spun că nu le oferă jocuri sau jucării ci afirm că nu le alocă din timpul lor. Ori unui copil asta-i trebuie, să-i dai atenție, nu  lucruri costisitoare și jocuri cu nemiluita pentru ca mai apoi să-i ceri să se joace, să citească să performeze. Un exemplu îmi vine acum în minte, atunci când doamna le-a cerut copiilor ca pe parcursul vacanței de iarnă să-i roage pe părinți să le citească o poveste. La revenirea în activitate, după aproape trei săptămâni, știți câtor copii le-a fost citită o poveste? Doar 6 (șase) copii dintr-o grupă de aproximativ 27 au avut această bucurie. Mai e ceva de comentat? Din păcate, tristețea te face să-ți înghiți vorbele.

Dar revenind la lecția finală de grad I, doamnele educatoare nu au încotro și trebuie să găsească variante pentru a o desfășura și a obține calificative mari.
În această direcție este mare consum de energie și aici vorbesc în cunoștință de cauză pentru că am avut bucuria de a colabora la asemenea proiecte. Am purtat discuții îndelungi pentru a găsi varianta cea mai bună. Acolo macheta – doamna – copiii trebuie să alcătuiască un tot și activitatea să curgă firesc și frumos.

Îmi plac aceste conversații foarte mult pentru că-ți solicită creativitatea și te fac să cauți, iar și iar, până în momentul în care lecția începe, continua și se termină firesc. Teoretic. La partea de practică intervine harul și abilitatea educatoarei de a capta și implica pe cei mici.

Provocarea confecționării unui asemenea material a venit de la o doamnă plină de energie și bună dispoziție. Am putut simți din tonul ei toate aceste stări. Am ascultat și am căutat să vin în ajutor prin oferirea de variante posibile. Tema a cuprins elemente geometrice iar materialul confecționat a fost următorul.

În primul rând un trenuleț a cărui vagoane erau pictate în cele trei culori pe care trebuie să le știe un copil de grupă mică: roșu, galben, albastru. Pe fiecare vagon am atașat și figurile geometrice pe care trebuie să le știe un copil de 3 ani: cerc, pătrat, triunghi. Evident că s-au asociat figurile cu culorile, în speță cercul roșu cu vagonul roșu, pătratul galben cu vagonul galben și triunghiul albastru cu vagonul… ați ghicit, albastru 🙂

Materiale didactice decembrie 20151

Deasemenea am mai confecționat câte 10 figurine de fiecare (cercuri, pătrate, triunghiuri), pe care copiii să le așeze corect pe trenuleț.
Și pentru că era vorba de figuri geometrice, eroii poveștii sunt doi băieței: Cerculeț și Pătrățel. Ei vor călăuzi copiii în această aventură.

DSCN5120DSCN5122
Se observă cu ochiul liber care este unul și care este celălalt, după forma feței.
La acest proiect s-a urmărit integrarea elementelor de geometrie iar pentru asta s-a optat pentru activități din DOS și DȘ, centrele deschise fiind construcții, artă și științe.

Am mai confecționat și un pitic, asta pentru că grupa este a piticilor. Dimensiunea lui: 1 metru.

DSCN5116DSCN5117

Dar din acest proiect am o slăbiciune pentru fereastră. Depinde cum te uiți la ea pentru că poate fi zi sau noapte. Cum a fost ea folosită, vă rog să faceți un exercițiu de imaginație. 🙂

DSCN5129DSCN5131

Atmosfera din grupă s-a mai înviorat prin prezența lui Minnie și Mickey, personaje mult îndrăgite de copii.

Materiale didactice decembrie 20152

Așadar, inspecțiile finale de grad I sunt în plină desfășurare. Vă doresc inspirație și creativitate multă în găsirea celor mai bune variante de lucru. Și dacă nu vă iese și nu vă iese, mai cereți ajutor. 🙂

Activități educative copii – Despre substantive. În amănunt

Ușor, ușor substantivele își dezvăluie toate secretele. Dacă s-a început acum ceva timp, parcă nu chiar de mult, cu „eu spun una, tu spui multe”, iată că am ajuns la faza în care informațiile s-au adunat și ne-au arătat un substantiv în toată splendoarea lui. Am aflat de numerele la care poate fi – singular sau plural, de felul și genul lui, asta ca să nu mai spun despre cum se desparte în silabe, care sunt consoanele și vocalele care îl alcătuiesc, cuvintele cu care poate fi înrudit sau rimele care se pot face. Vedeți, câte se pot spune despre un substantiv?

A crescut mare substantivul nostru și pe noi ne bucură. Acum ne putem juca altfel cu el și sunt convinsă că bucuria este reciprocă.

Am apelat la tot soiul de cărticele iar zilele acestea a venit rândul celei scrisă de Ioana Pencea, apărută la editura Litera, intitulată „Părțile de vorbire Aplicații” Aici veți găsi mai multe exerciții despre părțile de vorbire, cu grade diferite de dificultate despre substantiv, adjectiv, verb, pronume sau numeral.

Lucru la română ian 20161

Genul substantivelor – video

Am printat și evaluările naționale de anul trecut, cele care au fost date la limba română și pe care Luca a putut să le rezolve fără nici o greutate. Fișa este cu „Povestea Peștișorului curcubeu” și o găsiți pe diferite site-uri.

Pe lângă acestea, am pus și noi în practică abordările doamnei Ema Winter, care au fost împărtășite pe blogul personal, Ema la școală. Am mai modificat, dar scheletul l-am păstrat. Mulțumim frumos!

Așa că, în lipsa altor parteneri de întrecere am organizat o adevărată Olimpiadă a substantivelor, pentru că așa a dorit Lucă să o cheme, fiind doar a noastră. Am lucrat, contra cronometru, toate cele 16 fișe la care am mai adăugat și o fișă personală a substantivului, găsită tot pe blogul „Ema la școală”. Nici nu vă imaginați cât de frumos a putut să fie, iar Luca, la un moment dat, m-a întrebat dacă nu pot face așa ceva și colegii lui, la școală. Mâine am s-o întreb pe doamna dacă este de acord să confecționez aceste planșe și pentru copiii de la clasă și poate vom organiza și acolo, o altă Olimpiadă. 🙂

Găsește rima! – video

Lucru la română ian 20162

Ultima etapă a jocului nostru a avut ca cerință citirea unor texte ce reprezintă exerciții de dicție. Am găsit pe internet, pe pagina unui cabinet de logopedie (din păcate nu mai am adresa că aș fi atașat-o cu mare drag), aceste texte pe care le-am printat și transformat în niște cartoline. Atașez cartolinele pe care le-am confecționat eu.

DSCN5721DSCN5720

Dar să vedeți ce a ieșit atunci când le-am citit!

Exerciții de dicție mamă*fiu – video

Minunat! Încercați și voi și veți vedea ce înseamnă să înveți, jucându-te.

Activități educative copii – Științele naturii, geografia și istoria de clasa a IV-A – ori, cum poți concentra o lume în câteva pagini

Ziua de luni este una în care orarul copilului spune că trebuie să fie pregătit la: știință, opțional, geografie, educație civică și muzică. Pentru cineva care frecventează școala de mai mulți ani poate părea floare la ureche. Obiecte ușoare, unde mai pui că-i și muzica dar și un opțional, care e… opțional. În această zi sunt concentrate materii pe care le are doar o singură dată în săptămână, așadar între o vorbire și repetarea ei se aștern șapte zile, numai bune să uiți tot ce ai făcut data trecută. Dacă ați înțeles că mă plâng de numărul de ore, e greșit, nu la asta doresc să mă refer. Înțeleg că asta este programa, așa cum mai înțeleg că nu are învățătoarea nici o vină de alcătuirea ei. Sau are? Ori, poate avem toți, devreme ce situația stă așa cum stă.
Dar chiar, cum stă?

Păi, se pare că din ce în ce mai precar. Iar argumentele vin din ambele parți ale baricadei, adică și de la dascăli dar și de la părinți. Veriga ce ar trebui să unească și să medieze toate aceste lucruri care se petrec sub umbrela numită învățământ, lipsește. E oarbă, surdă, mută.

A apărut astăzi, în revista online Literatura de azi, o scrisoare deschisă adresată ministrului Educației, domnul Adrian Curaj (parcă un nume predestinat să urnească lucrurile). Este trimisă de o doamnă profesoară ce activează în învățământul preuniversitar. Poate ar fi bine să o citiți. Nu este prima și nici ultima.

Între răspunsurile ce se lasă atât de mult așteptate, noi, cei care nu avem timp pentru a le citi sau auzi, trebuie să mergem mai departe deoarece timpul trece și nu iartă pe nimeni. Încercăm să ne pliem și să ne descurcăm deslușind materii pe niște manuale care în loc să fie prieteni și de ajutor copiilor, reprezintă adevărate capcane.

Bunăoară, la biologie, istorie și geografia de clasa a IV-a ele reprezintă adevărate concentrate ale acestor discipline. În momentul în care le deschizi, ai senzația că nu știi încotro să privești și să asculți mai întâi. Lăsând la o parte modul precar în care sunt tipărite (noi avem o carte la geografie care are imaginile suprapuse, zici că s-a tipărit de două ori, culorile lor fiind dintr-un spectru străin nouă) pe o pagină sau cel mult două găsești infirmații ce aparțin câtorva secole, de nu mai știi care și cum a făcut.

La științe, poți afla din 20 de propoziții despre toate bogățiile subterane, cum se prelucrează, la ce folosesc și ce derivați au. Pentru cineva care a mai auzit la viața lui una – alta, le pui cap la cap și se mai leagă câteceva, dar pentru un copil care nu a mai avut de-a face cu asemenea noțiuni, e o adevărată provocare. În ceea ce ne privește, Luca ar prefera mai multe ore de matematică decât una singură de istorie. A afirmat, de mai multe ori, că nu înțelege. Am parte de multe rânduri de lacrimi în momentul în care ne apucăm de învățat și e nevoie de foarte multă răbdare și multe încurajări precum că se poate.

Pentru vineri, la istorie, tema de deslușit a fost cea a popoarelor. S-a început cu retragerea lui Aurelian în 271,   a continuat cu popoarele migratoare, pentru a se ajunge la formarea popoarelor. Ei, aici a fost și mai interesant pentru că am aflat de gali și de celți. Galii s-au unit cu francii și așa a apărut poporul francez. A urmat Împăratul Carol cel Mare, imperiul Carolingian, destrămarea lui în Franța, Germania și Italia. Firesc, s-a vorbit și despre germani care au inventat tiparul, dar și despre coloniștii șași și secui care au fost aduși în Transilvania. Nu puteau să lipsească slavii (mulți, a specificat doamna), formați din trei grupe:

la vest: polonii, cehii, slovacii
la est: rușii iar aici s-a pomenit de Țarul Petru și de Țarina Ecaterina, cea care a modernizat Rusia
la sud: bulgarii, sârbii

Ce a urmat?, păi turcii cu ai lor sultani dar și cu Osman cel care întemeiază statul turc. Și ultimii, dar nu cei din urmă, maghiari,i iar aici notițele au spus că: în secolul al IX-lea întemeiază un stat în Panonia, apoi cuceresc Transilvania.

Citind aceste notițe, de unde să începi?
Noi începem cu lacrimile, pentru că ele se asortează tuturor vremurilor. Pe urmă mai vedem noi, pentru că încetul cu încetul încerc să-i explic, atât cât mă pricep, că nu vor ieși toți din filele caietului și ne vor lua la rost, fie ei împărați, țari ori sultani. Dar e greu, zău că-i greu. Nu știu dacă numai la noi e așa, dar nu înțeleg de ce se optează pentru o astfel de  programă. Oare în alte locuri, pe alte meridiane, tot așa se începe studiul istoriei? Dau toți năvală peste tine de nu mai poți dormi noaptea? Ce putere de separare și decantare a informațiilor trebuie să ai, ca să înțelegi și asimilezi asta?
Poate e cineva în măsură să-mi dea vreun răspuns, dar în așteptarea lui noi mergem mai departe, având bune intenții.

Iar pentru lecția de mâine de la științe a avut de pregătit despre resursele și bogățiile pământului. E drept că-i un subiect care-l fascinează, pentru că s-a vorbit despre minereuri și pietre prețioase, cristale și alte cele. Ne-a ajutat mica enciclopedie Larousse – Pământul dar și Descoperim Pământul de la Editura Aramis.

Resurse naturale 16 ian 2016

Resurse naturale 16 ian 20161

Mai întâi s-au citit notițele din caiet, cele predate de doamna, după care a urmat ceea ce era scris în carte.

Resurse ale subsolului – notițele din caiet – video

Descoperim Pământul și resursele lui – video

Un moment mai potrivit ca acesta nu era de ratat așa că, Luca și-a scos iar (oare a câta oară?) colecția de pietre și cristale. A urmat o nouă rundă de căutări prin revistele de prezentare, dar la ce plăcere are…

Resurse naturale 16 ian 20162

Despre cristale și pietre am povestit mai pe larg aici.

Cam așa a fost la noi. Un lucru e cert: nu ne dăm bătuți!