Calendarul naturii – tot mai drag de meșterit

Cu atâția nori pe cer, tunete și fulgere, perdele de ploi și o umezeală care-ți sâcâie existența, am mai confecționat un Calendar al Naturii. Am făcut un soare generos, dar și un curcubeu, poate-poate reușesc să le înduplec să vină și să stea.

Iată că suntem aproape de finalul lunii iulie și nu știu să fi fost zi fără măcar câteva picături. Mai este august și sună clopoțelul, iar cei care se miră sunt foarte mulți, cică a trecut prea repede. Și au dreptate, vacanțele trec foarte repede pentru unii. 🙂

Ciu! Ciu! Trenul intră în garăăă!

Un tren stă să intre în gară. Ah, pardon! În sala de clasă ori de grupă.
Pe el se poate afișa ceea ce doriți.
Fie că este vorba de regulile grupei, ori de prezență, locomotiva și vagoanele sale pot ține loc și de avizier, ori spațiul în care se află orarul.
Trebuie doar să alegeți ce vă trebuie.

Pe el se pot atașa diferite figurine, în mijlocul cărora să se scoată în evidență ceea ce se dorește. În cazul de față s-a optat pentru flori.

Spor și inspirație la ales varianta cea mai potrivită!

Când vântul și ploaia au rătăcit o umbrelă

Uite că vara asta, la cât a fost de așteptată pentru a beneficia de căldura soarelui ei, o ține doar într-o farsă: plouă cum nu știu dacă a mai ploua în vreo vară.

Se spune, de multă vreme, că România va avea o climă tropicală. Dar ce sunt tropicele, că tot pomenim de ele așa de des?

Termenul de tropice este unul relativ des răspândit în vorbirea curentă, cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu ştiu ce înseamnă şi unde sunt localizate acestea. Definirea lor este, în schimb, mult mai uşoară decât pare.

Tropicele sunt două linii imaginare, trasate însă de geografi, linii care mărginesc la nord şi la sud, Ecuatorul. Între cele două linii ale tropicelor se află zona tropicală. Tropicul de nord, situat în Emisfera Nordică este denumit Tropicul Racului, iar tropicul de sud, situat în Emisfera Sudică, este denumit Tropicul Capricornului.

Fiecare tropic are stabilită o lăţime de 2.600 kilometri. Pe orice hartă geografică, ambele tropice sunt situate la o latitudine de 23 grade nord sau sud de Ecuator.

În ultimii ani a crescut numărul furtunilor și al inundațiilor, iar pierderile produse de fenomenele meteorologice sunt uriașe. Toate studiile arată că, în următorii ani, schimbările de climă, caracterizate prin fenomene extreme de secetă, inundații, sau furtuni, se vor amplifica. Deși la școală se învață că România are climă temperată, acest lucru nu mai este adevarat.

Furtunile, inundațiile, seceta, cât și dispariția anotimpurilor intermediare – primăvara și toamna – sunt o dovadă clară a tendinței de schimbare de climă prin care trece lumea. Perioada de tranziție a climei înseamnă oscilări extreme: frig, căldură, ploi. (sursa: hotnews)

Și uite așa, o umbrelă s-a rătăcit. A luat-o vântul și nu mai știe drumul către casă. E Umbrela Anotimpurilor și are multe de povestit. Poate sunteți dornici de o poveste, una bună, cum altfel!

O omidă updatată

Am revenit la omida asta sfătoasă și la fața ei care te îndeamnă la studiu. O face cu atâta plăcere că măcar din curiozitate, și tot o să deschizi o carte să vezi ce-i prin ea.

A poposit într-o sală în care, din septembrie, vor răsuna glasurile copiilor din Clasa Pregătitoare.

Pentru asta, doamna învățătoare – căreia îi mulțumesc frumos pentru colaborare – a dorit ca omida să fie înconjurată de cifre, cele 10 cifre, de 5 consoane și 5 vocale. Pe măsură ce situația o va cere, rondelele postament vor fi ocupate de alte litere, ori ortograme.

Ce ziceți, deschidem o carte? Ori dacă nu, facem niște socoteli?

Povestea cu început dat – „Iepurașul grădinar”

Sunt nenumărate momentele în care copiii, fie că sunt mici, până la trei ani, ori deja mai mărișori, adică merg la grădiniță, cer să le spunem povești, dar nu din cărți. Și așa se nasc un fel de povești inventate, care fie cuprind întâmplări trăite de copil în ziua respectivă, fie personaje îndrăgite care cer să intre în alt soi de aventuri.
Pe lângă asta, se pot „confecționa” aceste povești cu ajutorul copilului/copiilor, atunci având ceea ce se numește o poveste cu început dat. În acest caz mama începe povestea, iar cel mic o continuă așa cum dorește, firul narațiunii putând alege căi nebănuite.

Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii, ci pentru unul-doua episoade. În povestirea cu început dat, copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect, un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. Copilul are resurse creatoare.. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor, ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare, dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor, ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor.
(sursa: Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.Sava Marinela)

Iată că astăzi m-am gândit să încep o poveste pe care s-o continuați fiecare după cum doriți. Spor și creativitate!

„Iepurașul grădinar”

Geo rămăsese cel mai mare iepuraș din familia lui. Era, cum s-ar spune, capul familiei, asta după ce mama și tatăl lui dispăruseră în condiții pe care nu dorea să și le amintească prea bine.
Avea multe amintiri frumoase legate de copilăria lui, atunci când în vizuina de la marginea pădurii, alături de frații lui, ducea o viață lipsită de griji, dar plină de iubire și căldură. Familiile iepurești sunt numeroase, toată lumea știe, iar acesta era un motiv de bucuire pentru cei mici, deoarece nu aveau timp să se plictisească niciodată.
Nu lipseau poznele, pentru că fără ele copilăria nu e frumoasă, însă de fiecare dată când se întrecea măsura, mama ori tatăl avea grijă să intervină. Ori asta ar trebui să se întâmple în toate familiile în care sunt copii, mulți copii, pentru a se evita conflictele majore și a se asigura un trai frumos și liniștit.

De când avea această mare responsabilitate, a familiei sale, Geo era mult mai grijuliu cu grădina pe care o primise moștenire de la tatăl lui. Nu de puține ori stătuse alături de el pentru a vedea cum anume trebuie să vegheze la buna creștere a plantelor, care asemenea oamenilor, dacă sunt neglijate, nu cresc așa cum ar trebui, ba chiar mor.
Știa exact când anume trebui udate, ce le face rău, și când e cel mai bine de a le sădi ori recolta.
În grădina lui existau mai multe straturi …

P.S. Am scris cam mult, dar m-a furat. Scuze!

Anotimpurile și jocurile lor pentru preșcolari și școlari mici

Iarnă, primăvară, vară, toamnă! Învățarea despre anotimpuri este distractivă folosind aceste activități preșcolare. Activitățile legate de cele patru anotimpuri pot fi folosite pentru a-i învăța pe copiii mici despre schimbările de vreme care apar pe tot parcursul anului. Se pot folosi aceste metode de învățare și în ciclul primar.

Copiii preșcolari, dacă ne referim la ei, află doar modul în care este organizat anul. În timpul calendaristic încep să învețe zilele săptămânii și lunilor. Utilizând aceste activități, preșcolarii vor învăța despre cele patru anotimpuri. Ei vor afla numele anotimpurilor, vremea tipică și alte caracteristici distinctive ale fiecărui sezon.

Pentru o mai atractivă abordare puteți folosi cântecele, fie cele existente deja ori altele inventate de dumneavoastră.
Iată un exemplu ce poate fi foarte ușor adaptat și în limba română. Păstrați linia melodică și rostiți numele lunilor în limba română.

O altă variantă ar fi:

Iarnă, primăvară, vară, toamnă
Iarnă, primăvară, vară, toamnă

Există anotimpuri, patru la număr
Se schimbă vremea: soare, ploaie și zăpadă
Frunzele cad iar florile cresc

Iarnă, primăvară, vară, toamnă

Există anotimpuri, patru la număr
Priviți afară și veți vedea
Despre ce anotimp puteți învăța!

Folosiți o machetă didactică pentru a arăta diferitele lucruri asociate anotimpurilor. Precum se observă copacul este împărțit în patru părți distincte pe care le puteți eticheta cu numele anotimpului. Folosiți imagini (jetoane sau altele decupate din reviste) pentru a ajuta copiii să înceapă să învețe despre vreme, îmbrăcăminte, activități și alte lucruri care sunt specifice fiecărui anotimp.

Puteți face patru cărți, una pentru fiecare anotimp. Dați fiecărui copil o carte mică cu „Cele patru anotimpuri” pe coperta din față și numele unui anotimp pe fiecare dintre celelalte patru pagini. Pe fiecare pagină, copiii desenează și culorează o imagine a ceva ce le place să facă în acel anotimp. Am lucrat și noi, acasă, atunci când Luca era mai mic, acest gen de carte. Iată cum a ieșit!

Cum am reuşit noi să confecţionăm patru copaci, într-unul! Copacul şi cartea anotimpurilor

Joacă un joc rapid intitulat „Eu spionez” cu o întorsătură sezonieră. Aceasta este o activitate ușoară pe care o puteți face ori de câte ori aveți câteva minute în plus. Dați copiilor un indiciu precum „Observ frunze roșii și portocalii în copaci, veverițele care adună nuci și dovleci într-o grădină. Ce anotimp este?” Lăsați-i să ghicească anotimpul. După ce înțeleg jocul, copiii își fac propriile indicii.

Pentru o activitate cu cele patru anotimpuri, colectați poze ale oamenilor care fac lucruri diferite cum ar fi patinajul pe gheață, jocul pe plajă, plimbarea în ploaie etc. Apoi plasați imaginile pe macheta existentă. Copiii să lucreze în perechi și să privească fotografiile pentru ca mai apoi să le asocieze anotimpului respectiv.
Și jocurile nu se opresc aici.

Metode de educare a limbajului – Povestirea

În cadrul activităţilor de educare a limbajului, descrierea îşi găseşte o larga
aplicabilitate mai ales la grupele mici, în cadrul activităţilor de lectură după imagini,
repovestire, convorbiri tematice, jocuri didactice etc.


Naraţiunea
Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile
prezentate în povestiri, poveşti, basme, balade.


Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea
unei întâmplări simple, în mod exemplar, de către un participant la fapte, deci la persoana I.
Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica, amplă, cu mai multe
episoade, în versuri sau în proză, în care intervin evenimente supranaturale si personaje
fantastice, având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia, sau
moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine.

La grupă mică. Povestirea trebuie să fie simplă, neîncărcată, cu multe comentarii
si fără multe episoade. Treptat se trece la povestiri mai ample. Pentru a asigura
înţelegerea şi reacţia afectivă adecvata, educatoarea trebuie să folosească stilul literar
oral, să apeleze la comparaţii plastice, să folosească imagini de o reală calitate estetică, cu
posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. Copilul trebuie să folosească toate
expresiile și cuvintele folosite în povestire, altfel există riscul de a memora cuvinte al
căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate.
Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru că le dă posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului, de a fi ascultaţi şi de a se afirma.

La grupa mare, copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti.
Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. El accepta uşor ficţiunea, planul ireal al povestirii, dar o dată expusă o variantă, e necesară păstrarea ei. Altfel, copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului.

Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii, ci pentru unul-doua episoade. În povestirea cu început dat, copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect, un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie.
Copilul are resurse creatoare. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor, ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare, dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor, ci cu rezultatele copilului în
activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor.

Activitatea cu cartea

Deşi în general nu ştiu să citească, preşcolarii folosesc, incipient şi această metoda. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini, ei memorează poveşti, privesc desenele, le comentează. Însăşi ținerea corectă a cărţii, răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit, cunoaşterea şirului (firul logic) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari.
Distincţia text scris – imagine, recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare – cum ar fi titlurile povestirilor, denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje, indicatoare etc. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea.

(sursa: Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica
activităţilor de educare a limbajului
Prof.Sava Marinela)