Albinele, simbolul hărniciei

Fac ce fac și numai printre albine mă învârt. Atât de mult a auzit Luca vorbindu-se despre albine că a luat iar Autobuzul magic la puricat. E o carte atât de frumoasă că de câte ori îi vezi coperta nu ai cum să nu o deschizi. Și așa mai reîmprospătezi câteva informații despre viața celebrelor hărnicuțe. Și la școală, la biologie, tot despre albină s-a vorbit așa că este omniprezentă. Am lucrat pe cartea asta minunat și dacă vreți să vedeți, puteți accesa link-ul de mai jos.

Niște Spiriduși bâzzzâitori!

Eu am continuat să meșteresc, cu bucurie, câteva materiale pentru o grupă a albinuțelor. Se pune de-o evaluare și era necesar un suport.

Spor la învățat și la jucat!

Primăvara în activitățile copiilor

Pentru că primăvara, din punct de vedere calendaristic, stă la colțul iernii, gata-gata să apară, doamnele de la catedră își concep lecțiile mai speciale folosind elemente specifice ei. Una dintre ele a fost aceea în care o clasă de copii trebuie să adune, cuprinzând toate orele dintr-o zi, activități care la final să se adune într-un singur concept: ghiocelul, vestitorul primăverii.

Am avut deosebita plăcere de a vorbi, în câteva rânduri, cu o doamnă super, care căuta alternativa cea mai bună pentru a lucra cu elevii săi.  Așa au venit mai multe idei, una mai interesantă ca alta, dar dintre care doar două au căpătat și o formă palpabilă.

Prima este aceea a unor machetuțe reprezentând ghiocei, pe spatele cărora se vor găsi niște cerințe. Elevii vor trebui a le rezolva, la final ghioceii integrându-se într-un peisaj de primăvară.

Cea de a doua este un puzzle. Fiecare grupă de copii- ele vor fi în număr de șase- vor primi o bucată de puzzle pe spatele căreia se va afla o imagine. Și ele (bucățile de puzzle), așa cum e de la sine înțeles, sunt șase, câte una pentru fiecare bucată, imaginile ilustrând cărui domeniu aparține ghiocelul. Pot face parte din

Ghiocelul povestitor
Ghiocelul matematician
Ghiocelul artist
Ghiocelul muzician
Ghiocelul cercetător
Ghiocelul vorbăreț, sensibil și manierat (dezvoltare personală)

Pe spatele fiecărei bucăți de puzzle am lipit velcro, pentru ca la final, toate piesele să se adune pe un postament, formând un puzzle mare.

Pentru a avea un efect vizual frumos dar și pentru a nu crea situații neplăcute – să cadă piesele ori să se îmbine  greșit sau mai știu ce alt incident care să perturbe activitatea de la clasă, am confecționat un postament, pe care l-am îmbrăcat în folie autocolantă de culoare verde.

Am lucrat cu foarte multă atenție și drag iar singurul regret care mă încearcă e acela că nu pot fi de față și eu, să asist la lecția lor. Trebuie că va fi foarte interesant și captivant.

Mulțumesc de provocare!

Căsuța din oală (machete personaje) – Basm popular

În mijlocul câmpului ședea o oală răsturnată; și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.
Iaca trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală.
– Bună casă e asta, își zise el. A cui o fi?.
– Casă-căsuță, cine stă aici?
Dar nimeni nu răspunde. Se uită șoarecele în toate părțile, însă nu vede pe nimeni. Numai două muște, care veniseră și ele după mâncare acolo, se ridicară în două piciorușe; dar șoarecele nici nu le-a luat în seamă.
– Ia să mă mut eu aici și să stau singur! Și s-a așezat șoarecele în oală.

Trece pe acolo o broscuță.
– Casă-căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, șoarecele! Dar tu cine ești?, răspunde șoarecele din fundul oalei.
– Eu sunt broasca!
– Dacă vrei, vino înăuntru și-om trăi împreună. Bun de tot! Iacă, vin și eu.
Și a sărit broasca în oală și a stat cu șoarecele la un loc.

Trece pe câmp un iepure. Și văzând namila aceea de oală răsturnată, s-a oprit și a întrebat:
– Căsuță căsuță, cine locuiește aici?
– Suntem noi: broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt fugarul de peste câmpuri și vai, iepurele. Nu mă lăsați și pe mine să stau cu voi înăuntru? Iaca aici nu plouă și nici soarele, nici vântul nu intră.
– Bucuros, frate! Vino înăuntru și-om trăi împreună că e loc.
Și s-a mutat și iepurele cu culcușul în oală.

Trece într-o zi pe lângă oala-căsuță jupâneasa vulpe și întreabă și ea:
– Casă căsuță, cine stă aici?
– Noi trăim: iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța, și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt surioara voastră mai mare, vulpea. Pentru mine n-o fi loc? A, vai de capul meu, am rămas fără casă!
– Da, este: intra și-i vedea, că pentru oameni buni e loc.
– Mulțumim! Asta am așteptat și eu. Și s-a așezat vulpea în oală și au trăit împreuna multe zile.

Vine lupul nu știu de unde.
Vede oala mare: și-a închipuit c-o fi cineva înăuntru.
– Căsuță, căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, sora vulpe, cu iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt un biet lup fără adăpost. Oare n-o fi chip să stau și eu cu voi? Că bună casă mai aveți!
– Se poate, cum să nu! Ne-om mai înghesui cu toții și ți-om face loc și dumitale.
Și-a intrat lupul în căsuță, și-au trăit împreună.

Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.
Și cum a văzut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuță cu oaspeți înăuntru; și s-a așezat pe ea, ca să se odihnească puțin.
Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc!

S-a sfărâmat în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii.

Reformele colonelului Alexandru Ioan Cuza

Este al doilea 24 ianuarie pe care copiii nu-l mai sărbătoresc la școală pentru că ziua a fost decretată de Guvernul României ca fiind liberă. Eu mă refer la zilele de 24 care cad în mijlocul săptămânii, nu în week-end, atunci când toată lumea e liberă. Din punctul meu de vedere e un minus în ceea ce-i privește pe elevi, pentru că așa cum mai pomeneam, acasă e mai complicat ca adulții, părinții ori bunicii sau cine mai stau cu ei să se aplece asupra acestui subiect. Doamnele din grădinițe ori școli, o parte dintre ele, au mai lucrat în avans, dar nu e același lucru.

În fine, eu una am menținut modul nostru de a lucra și, de dimineață, l-am provocat pe Luca la o discuție despre acest eveniment atât de important. Pentru că în anii trecuți am tot vorbit despre noțiuni generale, ajutați fiind de diferitele materiale ce au apărut pe piață – vezi seria Români celebri de la Editura Gama, de data asta, pentru că Luca a mai crescut, am făcut un pas înainte accesând niște informații mai amănunțite despre cele petrecute atunci. Și m-am gândit că Reformele lui Cuza ar reprezenta un capitol foarte important de analizat. Sunt multe, una mai importantă ca alta, și au fost cele care au dat naştere perioadei de început a dezvoltării capitaliste româneşti.

Am căutat pe internet și am adunat informațiile necesare pe care le-am grupat într-un text. Îl puteți citi accesând fișierul de mai jos.

Reformele colonelului Alexandru Ioan Cuza

Veți observa că părțile mai importante le-am scris cu un font mai mare pentru a ieși în evidență. Am folosit acest material pentru a completa lapbook-ul pe care l-am pregătit.

Două coperte de la blocuri de desen de format A4 au fost necesare pentru a-l confecționa. Au rezultat 3 pagini , cea din interior fiind pliată. Pe ele am lipit foi colorate A4 de trei culori: roșu, galben și albastru.

Exteriorul l-am acoperit cu o folie autocolantă pentru a-l face mai trainic dar și mai frumos.

În interior, am lipit niște imagini pe care le-am printat și tot soiul de figurine din hârtie pe care copilul să scrie informațiile.

Reformele lui Cuza – forme pentru lapbook

După ce se citeau informațiile din material, se completa secțiunea respectivă a lapbook-ului. A durat ceva timp, dar a fost frumos, o activitate condimentată cu tot soiul de întrebări, plină de curiozități ce acum au putut fi cunoscute.

Cum e țara astăzi? Dezbinată, săracă, umilită, înjosită. Lui Cuza sigur nu i-ar fi plăcut așa ceva și cu siguranță nu și-ar fi imaginat că nu putem merge mai departe pe drumul început de el.

Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp.

Alexandru Ioan Cuza

„Tristan și Isolda” Elixirul dragostei

Uite că am ajuns la momentul în care această superbă poveste de dragoste să fie cunoscută și de Luca. A venit ca o cerință a profesorului de istorie care, pentru portofoliu, a specificat câteva titluri. Printre ele, Tristan și Isolda.
Am căutat cartea în bibliotecă pentru că știu sigur că o am și nu doar într-un singur exemplar, dar am pățit un lucru pe care l-am mai trăit: nu am găsit-o. Pentru că timpul era scurt, am căutat pe internet și am găsit o variantă PDF pe care am printat-o. E un exemplar apărut la Editura Prietenii Cărții, în anul 2000, în colecția Labirint, colecție coordonată de Cristina Ștefănescu, Cristina Jinga și Gabriela Dobrișan. În total 190 de pagini, adică 90 de foi A4.
Sunt la a nu mai știu câta carte pe care o recitesc și o găsesc diferită față de ultima lecturare. E un mare avantaj pe care-l am pentru că nu degeaba se spune că e bine ca unele titluri să le citești la vârste diferite.
După ce lectura a fost terminată, Luca a făcut un rezumat, pentru că domnul de istorie dorește ca în proiectele pe care le dă, copilul să scrie de mână.

Am ascultat, în mai multe reprize opera scrisă de Wagner, una destul de greu de urmărit. De aceea am optat pentru fragmentarea ei așa fiind mai ușor de ascultat. Trebuie specificat că durata este de peste patru ore.

Despre ce am mai vorbit noi după sau chiar în timpul lecturii?

În primul rând despre tematica romanelor cavalerești. Aici, Luca a aflat că Tristan mai este supranumit și Cavalerul Tristei Figuri, pentru că e cu neputință să obțină dragostea fără de care nu supraviețuiește. Am mai aflat că Tristan nu este un personaj fictiv, el existând cu adevărat. Se spune că a fost un celebru căpitan care a trăit spre mijlocul secolului VI fiind împreună cu Greidol și Gwon unul dintre cei trei principi moștenitori ai Britaniei.

Se știe că Tristan cânta la harpă cu o măiestrie aleasă și părea nefiresc ca acest lucru să fie făcut de un cavaler care trebuia să mânuiască sabia dar și să stăpânească arta vânătorii.

Un  alt subiect interesant de discutat a fost cel al vrăjitoriei. În Evul Mediu se credea că vrăjitorii dețineau puteri extraordinare, cu ajutorul cărora puteau să cunoască trecutul, viitorul, să influențeze destinul, făcându-l să acționeze în favoarea lor. Știam deja că tot atunci, în Evul Mediu, pedeapsa pe care o primeau cei acuzați de vrăjitorie era cruntă: erau arși pe rug. Era de ajuns o simplă bănuială pentru a se da ordin ca persoana în cauză să fie ucisă.

Elixirele și otrăvurile au fost alt aspect peste care ne-am aplecat cu interes. Alchimia din Evul Mediu este cea care a născut chimia de mai târziu. S-au preparat multe lucruri folositoare, dar pe lângă ele, alchimia a mai produs și puternice otrăvuri. Nu puține sunt asasinatele care erau  făcute cu otrăvuri și nu de puține ori vendetele fie ele politice ori din gelozie erau „rezolvate” chimic.

Tot această legendă ne-a trimis și prin orașele din Evul Mediu. Erau așezate la răscruce de drumuri comerciale, înconjurate de ziduri groase, construite din blocuri mari tăiate în stâncă, ridicate în scop de apărare contra jefuitorilor. Locuințele din interiorul zidurilor erau construite din lemn. Numai cele ale nobililor erau din piatră, împodobită, delimitată de celelalte.

Luca a aflat și de lepră, o boală întâlnită încă din timpurile cele mai îndepărtate. A aflat că există și în România, la Tichilești, un spital al leproșilor, leprozerie. Dacă în Evul Mediu leprosul era exclus din societate, lumea temându-se de el, crezând că boala era dată de Dumnezeu ca pedeapsă pentru o faptă reprobabilă, începând din secolul al XIV-lea, ei au beneficiat de asistență medicală.

Trubadurii au constituit o întâlnire specială, pentru că ne-am dat seama din ce timpuri străvechi există. Ei puteau fi întâlniți în piețele publice, pe lângă orașe și cetăți mai importante, la curțile regale acolo unde cântau și reciteau propriile creații.

În căutările mele în vederea documentării am dat peste mai multe imagini, iar una dintre ele m-a inspirat în a o transforma în pictură pe sticlă. E un exercițiu pe care nu-l mai făcuse de ceva vreme iar Luca s-a bucurat când l-a văzut.

Am trecut imaginea pe sticlă, conturând cu marker-ul, după care copilul a pictat-o.

Din când în când se mai privea sticla pe partea cealaltă pentru a se vedea unde anume nu este acoperită cu vopsea. A fost gata în momentul în care toată suprafața a fost acoperită.

La final, lucrarea lui arăta într-un mare fel. Abia aștep să găsesc o ramă potrivită pentru a o putea expune.

Cam asta ne-a inspirat pe noi această tristă poveste de dragoste să facem. Dacă nu ați aflat încă de ea, nu e târziu să o citiți. Niciodată nu e târziu să te întâlnești cu povești speciale, așa cum e bine să le recitești, redescoperindu-le dulceți neștiute.

Sclipiri de iarnă / Îmbrăcăm pădurea în alb

Da, acesta este numele proiectului pe care l-a prezentat domnișoara Carmen la inspecția finală de grad I. Și care s-a dovedit a fi bine realizat pentru că la final a primit calificativul maxim.

Am mers la braț, alături de Carmen, în toate etapele de grad II, I dar și mai știu eu ce inspecții a avut în cadrul grădiniței unde lucrează. Și de fiecare dată totul a mers strună pentru că este un om pozitiv, cooperant, deschis la dialog și poate cel mai important, stăpân pe el.

Îmi plac mult întâlnirile premergătoare începerii confecționării materialelor pentru că știu că sunt frumoase, constructive și pline de inedit. Din dialogurile noastre ies produse minunate pe care copiii le-au îndrăgit și apreciat, mereu. Eu sunt un fel de scenograf, cel care vine să îmbrace ideea scrisă a educatorului. Vin cu aceste materiale care bine mânuite, constuituie un postament deloc de neglijat.

Fiind inspecția finală totul a trebuit să arate la superlativ. A nu se înțelege că grupa ar fi arătat urât dar acum a primit haine de sărbătoare, iar detaliile au fost și mai în amănunt studiate și aranjate. Nimic nu a fost pus la voia întâmplării. Materialele deja existente au fost primenite, iar pe lângă ele au apărut elemente noi care să completeze lecția.

Pentru ornare am confecționat un rondel cu anotimpul Iarna. De efect și extrem de potrivit locului în care trebuia așezat.

La Centrul Tematic, la planșa deja confecționată, am atașat țurțurii hibernali. Erau din plin și pe la ferestre.

Nici Calendarul Evenimentelor nu lipsește.

Numele complet al lecției este:

Tema proiectului : ,,Sclipiri de iarna,,

tema la Domeniul estetic creativ : „Îmbrăcăm pădurea cu alb ,, unde am confecționat următoarele materiale:

Întâlnirea de dimineață  aici regăsindu-se toate elementele necesare acestui colț.

Pe el au mai fost adăugate câteva elemente, ilustrând emoțiile, dar acest lucru s-a făcut împreună cu cei mici. Ah!, am uitat să specific vârsta copiilor: 3 ani. 🙂 O găselniță a acestor materiale este că elementele mărunte sunt confecționate separat pentru ca mai apoi să fie atașate. Machetele capătă un efect deosebit.

Omul de zăpadă este pentru a se putea face prezența pe el.

S-au deschis trei centre și anume:

Bibliotecă/ Artă/ Știință

Apoi am confecționat două panouri, în oglindă, dar unul mare și unul mic, pe care copiii au trebuit să atașeze bulgării de zăpadă.

A mai fost necesară confecționarea unor brăduți, de două dimensiuni, mari și mici, pe care copiii au trebuit să-i picteze. O parte era colorată, cealaltă, nu. La final, brăduții au fost puși pe niște postamente.

Cu o noapte înainte a nins mult și natura a căpătat altă haină. Mizeria a dispărut ca prin minune. Mă bucură mult atunci când totul se termină cu bine, dar și mai tare mă încântă mirarea și nerăbdarea copiilor de a lucra. Și nu e ușor să faci asta alături de 24 de prichindei de trei ani.

Felicitări, Carmen! E o reală plăcere să colaborez cu tine și ți-am mărturisit asta de câte ori am simțit nevoia.

Luca, Mario și colegii la ceas aniversar

Iată că astăzi am bifat și aniversat cei 12 ani ai lui Luca. Sănătoși și atât de minunați! Plini de provocări, multă iubire – tone de iubire, freamăt și valuri de înțelegere și răbdare.
Am pregătit din timp invitațiile pentru aniversarea lui, asta pentru că ea cade într-o perioadă în care copiii sunt în vacanță, dar și la început de an, atunci când multă lume e plecată pentru a aniversa trecerea dintre ani.
Tema petrecerii a fost Mario, prietenul lui Luca de ani de zile, cel care este asociat mai mult cu Crăciunul pentru că toate consolele și jocurile i-au fost aduse în această perioadă. E un personaj pe care-l îndrăgim toți ai casei și pe care Luca l-a înțeles atât de bine încât a ajuns să-l mânuiască cu o precizie demnă de invidiat.
Invitația a avut forma de mai jos:

și a fost pusă într-un plic pe măsură.

Tot pentru petrecerea aceasta am confecționat o machetă cu Mario, iar cerința a fost de a pune mustața la locul ei. Nici nu știți ce minunăție de joc a ieșit alături de copii și ce provocare să duci la bun sfârșit cerința. Mustățile le-am confecționat din carton negru și au fost 4 la număr.

Pentru divertismentul copiilor, am confecționat litere din polistiren, litere care alcătuiesc numele lor, iar ei le-au pictat și decorat cum au dorit. A durat destul de mult, dar rezultatele au fost pe măsură. Dorința a fost a lor de a duce la bun sfârșit această etapă. Și de-ar mai fi fost!

Un alt joc a fost Pictureka, despre care vă povesteam la început de an. E prea frumos să nu fie împărtășit și cu prietenii de la școală. A fost timp doar pentru două partide.

Toate aceste activități s-au intercalat printre felurile de mâncare, iar aici am dorit să pregătesc ceva special doar aveam de sărbătorit așa un băiat minunat.

Aperitivele au fost extrem de apreciate de copii, iar ele au fost îndelung comentate și analizate. M-am bucurat că au plăcut și că la final, farfuriile erau goale. Cine a mai dorit, a cerut și primit. 🙂

Au fost multe prăjituri, înghețată, două torturi și multă bucurie.

S-a terminat o zi lungă și spun asta pentru că ea a început de ieri seară, de când Sebi a venit la Luca. Au petrecut împreună și în pijamale, iar acesta e un bis, anul trecut fiind la fel.

Am reușit să punem toate lucrurile la locul lor, ne-am uitat la cadouri și ne-am bucurat, iar pentru asta le mulțumim invitaților. L-am pus pe Mario la locul care i se cuvine și acum ne pregătim să citim câteva rânduri înainte de culcare. Luca e numai un zâmbet pentru ziua minunată pe care a petrecut-o. L-a solicitat destul de mult, dar totul a fost extrem de plăcut.

De mâine revenim la programul normal. Sunt destule teme pe vacanță, iar eu, mulțumită Domnului, am de meșterit câteceva.

La mulți ani, Luca, copilul meu de vis!

Primul articol pentru revista școlii

Pe la mijlocul lunii decembrie am primit un mail de la doamna profesoară de engleză în care mă ruga să-i spun lui Luca să scrie, dacă vrea, un articol despre o carte pe care a îndrăgit-o el, pentru a fi publicat în revista școlii.
Era specificat că trebuie să fie scris în limba engleză, scurt (să se încadreze într-o pagină) și să fie redactat.
După ce s-a gândit mai mult și a trecut în revistă cărțile citite, cele de care și-a adus aminte, s-a oprit asupra uneia scrise de Gary Paulsen.
E adevărat că din aventurile lui Brian doar Toporișca a fost tradusă în limba română și pentru că a plăcut așa de tare, le-am achiziționat pe celelalte, 3 la număr, în limba engleză. Și inspirată am fost pentru că le-am citit și eu cu mare plăcere. Mai multe detalii despre carte dar și cum am lucrat noi pe ea găsiți aici.

Așadar, iată cum arată articolul copilului unde povestește despre Brian’s Winter. Sperăm să placă și să-i facă curioși pe colegii lui, determinându-i să o citească.

 

Winter stories

Brian’s Winter is a book written by Gary Paulsen, this being the continuation of the novel The Hatchet. Brian’s Winter is about a boy named Brian who had a plane crash while he was going to his dad. He had to survive on his own on a mysterious island.

Brian confronted a lot of moral and physical problems in that place. At first, he didn’t know how to make anything but with time, he learned from his own experiences. He made a bow and arrows to hunt, and clothes to keep him warm, a nice shelter to live in, until winter came and new problems evolved.

He set to work on what he could do and spent all of that day sewing the rest of the rabbit skins into two tubes, which he attached as sleeves to the vest.

Then he sewed each of the tubes down to the sole, attaching it all around the edge, and when he was done he had two clunky boots that he could stick his tennis shoes down into; with the hair on the inside they felt warm the minute he stuck his feet into them.

Brian made winter clothes which help him keep warm. He got lucky by managing to hunt down a large moose, which provided food for the rest of the winter.

It was amazing. The snow was powdery and the shoes didn’t keep him right on top as he’d thought they might. But he only went down three or four inches and stopped, instead of his foot going all the way down into two feet of snow, and as an added benefit the snowshoes kept the snow away from his feet and legs.
He didn’t get snow down his boots, his legs stayed warmer and dryer and that kept the rest of his body warmer and dryer but more, much more than that, he could move again.

At last, he found a group of people living near his shelter.

They managed to bring him home where he was very happy to be reunited with his family.

Advent 2017 * Ziua cu numărul 24

Ultima zi a sosit. Pe înserat, la fel ca în fiecare an, sosește Moș Crăciun.

Dar până să ne bată la ușă, să ascultăm cum sună întrebarea cartolinei de astăzi.

 

Nu-mi iese din cap răspunsul dat de un coleg de-al copilului, care la întrebarea:

– Ce dorință ți-ai pune dacă ai ști că aceasta se poate îndeplini?
– Dacă aș ști că se îndeplinește, mi-aș dori ca nici un copil să nu primească daruri de la Moș Crăciun!

Cum sună asta? Cum vi se pare că este suflețelul din interiorul acelui băiețel?

Poate dacă ar ajunge să citească Crăciunul în cele mai frumoase povestiri, percepția s-ar schimba.

Un dar de care să te bucuri în tihnă, în așteptarea sărbătorii cu dulciuri și fulgi de zăpadă. S-au adunat aici comori de altădată pentru copii, părinți și bunici. Din ținuturi de vis sau din orașe adevărate, din păduri îndepărtate sau din case primitoare vin întâmplări și personaje ce povestesc Crăciunul cu un farmec cuceritor. Așa că oprește timpul în loc, dragă cititorule, și citește cartea unei sărbători pentru a cărei magie depun mărturie, printre alții, Charles Dickens, Mark Twain, Oscar Wilde sau Arthur Conan Doyle!

 

Spiridușii Crăciunului de Charles Dickens

Uriașul cel egoist de Oscar Wilde

Crăciunul în Pognac de Harriet Beecher Stowe

Scrisoare de la Moș Crăciun de Mark Twain

Granatul albastru de Sir Arthur Conan Doyle

Darul magilor de O. Henry

Viscol și soare de Crăciun de Elizabeth Gaskell

Dar de Crăciun de la indianul Pete de Herbert W. Collingwood

Primul pom de Crăciun de Henry van Dyke

Șapte drumeți sărmani de Charles Dickens

Sărbători de vis, cu sănătate și tihnă! Crăciun fericit!

 

Advent 2017 * Ziua cu numărul 23

Cartolina zilei cu numărul 23 sună așa:

Cărțile alese pentru penultima zi a calendarului nostru au fost despre artă.
Picturi celebre. Enciclopedie cu autocolante și Artişti de geniu. Enciclopedie cu autocolante reprezintă o modalitate plăcută și accesibilă celor mici pentru a intra în lumea artei. Autocolantele vin să completeze curiozitatea micilor privitori pentru că se știe cât de îndrăgite sunt. Tot ce trebuie să facă părinții ori cei care se îngrijesc de creșterea celor mici, este să le aducă în atenția lor. Și credeți-mă, sunt interesante și pentru cei mari pentru că puțini sunt cei care se pricep la acest domeniu.

Însă nu e niciodată prea tărziu să-ți ostoiești sufletul cu frumos. În toată nebunia asta, chiar este necesar.