Zone de interes – machete – Grupa Albinuțelor

Grădiniţa trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice, să le ofere
posibilitatea de a se dezvolta într-o atmosferă deschisă, stimulatoare. Prima impresie se formează în
primele 20 de secunde, aşa că, un copil care intră pentru prima dată într-o sală de grupă, ar trebui să
găsească sala în aşa fel încât să vină, în fiecare zi, cu plăcere, la grădiniţă.
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare (aşa cum au
fost denumite în timp şi în funcţie de specificul grupei), sala de grupă devine un cadru adecvat
situaţiilor de învăţare. Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului ocazia să se simtă bine în
intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare. Sala de
grupă îi vorbeşte copilului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acţiune şi experienţă.
Noul curriculum structurează experienţele copilului pe domenii experienţiale. Astfel, având
în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului, nevoile acestuia, sala de grupă poate fi
delimitată în mai multe centre de activitate/interes:

Bibliotecă,

Ştiinţă,

Arte,

Construcţii,

Joc de rol,

Nisip şi apă.

(sursa: Cartea Educatoarei
Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani
PRET- Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă)

Despre oameni cu care trebuie să te întâlnești

Vă plac oamenii?
Căutați compania lor?
Ați avut bucuria de a vă întâlni cu oameni de la care ați simțit că vine către voi o energie bună, curată, pozitivă?
Aici mă refer la oameni noi, nu cunoscuți, ci aceia pe care soarta vi i-a scos în cale.
Eu am avut parte, de mai multe ori, de asemenea întâlniri și mă consider o norocoasă.
Machetele mele înlesnesc tot soiul de întâlniri iar de la unele din ele îmi trag energia de care am nevoie să merg mai departe. Sunt momente în care oboseala, vremea, vârsta (pfai! cum sună asta) mă fac să mă simt stoarsă de vlagă și atunci apare câte un așa om în fața mea. Din prima îmi vine să-l îmbrățișez, ceea ce de multe ori o și fac, pentru că atitudinea interlocutorului meu îmi spune că pot face acest gest.
Viața asta cotidiană te supune la așa încercări că de multe ori, la final de zi, ești stors ca o lămâie fără a muta neaparat munții din loc. Gândurile și planurile de a merge mai departe, de a găsi soluții la tot soiul de probleme unele mai bizare ca altele epuizează nivelul energetic până la o limită greu suportabilă. Noroc că vine noaptea și ne odihnim așa reușind a o lua de la capăt în ziua următoare.
E din ce în ce mai greu să faci față tuturor provocărilor pentru că cei din fruntea țării sunt niște exemplare incapabile de a-și gestiona propriile treburi, nemaivorbind de cele ale unei țări. Dacă aș fi puțin mai tânără, aș pleca, pentru ca fiul meu cel mic să aibă parte de un climat mai așezat, nu spectaculos, dar pentru că am ratat startul tot ce-mi rămâne este să-mi fac existența cât mai plăcută aici unde trăiesc.
Și am parte de momente frumoase, nu mă pot plânge, de care mă agăț cu toată puterea pe care o mai am.

Apropierea primăverii a făcut posibilă întâlnirea cu oameni pansament. Pot mărturisi, cu mâna pe inimă, că mult bine au adus în viața mea. Îmi doresc ca și ele să fi simțit la fel din partea-mi, pentru că ăsta este adevărul.
Le mulțumesc pentru seriozitate și imbold.

Iar dacă-i vorba de primăvară, atunci e vorba de flori, albine, renaștere.

Primăvara în activitățile copiilor

Pentru că primăvara, din punct de vedere calendaristic, stă la colțul iernii, gata-gata să apară, doamnele de la catedră își concep lecțiile mai speciale folosind elemente specifice ei. Una dintre ele a fost aceea în care o clasă de copii trebuie să adune, cuprinzând toate orele dintr-o zi, activități care la final să se adune într-un singur concept: ghiocelul, vestitorul primăverii.

Am avut deosebita plăcere de a vorbi, în câteva rânduri, cu o doamnă super, care căuta alternativa cea mai bună pentru a lucra cu elevii săi.  Așa au venit mai multe idei, una mai interesantă ca alta, dar dintre care doar două au căpătat și o formă palpabilă.

Prima este aceea a unor machetuțe reprezentând ghiocei, pe spatele cărora se vor găsi niște cerințe. Elevii vor trebui a le rezolva, la final ghioceii integrându-se într-un peisaj de primăvară.

Cea de a doua este un puzzle. Fiecare grupă de copii- ele vor fi în număr de șase- vor primi o bucată de puzzle pe spatele căreia se va afla o imagine. Și ele (bucățile de puzzle), așa cum e de la sine înțeles, sunt șase, câte una pentru fiecare bucată, imaginile ilustrând cărui domeniu aparține ghiocelul. Pot face parte din

Ghiocelul povestitor
Ghiocelul matematician
Ghiocelul artist
Ghiocelul muzician
Ghiocelul cercetător
Ghiocelul vorbăreț, sensibil și manierat (dezvoltare personală)

Pe spatele fiecărei bucăți de puzzle am lipit velcro, pentru ca la final, toate piesele să se adune pe un postament, formând un puzzle mare.

Pentru a avea un efect vizual frumos dar și pentru a nu crea situații neplăcute – să cadă piesele ori să se îmbine  greșit sau mai știu ce alt incident care să perturbe activitatea de la clasă, am confecționat un postament, pe care l-am îmbrăcat în folie autocolantă de culoare verde.

Am lucrat cu foarte multă atenție și drag iar singurul regret care mă încearcă e acela că nu pot fi de față și eu, să asist la lecția lor. Trebuie că va fi foarte interesant și captivant.

Mulțumesc de provocare!

Mi-ar fi plăcut să fac parte din Grupa Brazilor

Și dacă nu am făcut, pentru că pe vremea mea nu știu dacă grupele aveau denumiri, iată că am avut bucuria să confecționez niște brăduți pentru o așa grupă. Numai gândul la brazi îți strecoară în suflet o undă de prospețime și de sănătate. Îți vine să inspiri adânc, pentru ca aerul să-ți intre până-n cel mai ascuns cotlon al sufletului, oxigenându-l.

Iar în pădure, cel puțin în ale noastre, nu ai cum să nu dai de vreun iepuraș care să se ascundă de un urmăritor.

Acolo unde e el, în bucata aceea de pădure, primăvara a venit, deja! 🙂 Asta aștept și eu, să vină primăvara!

O fată care să reprezinte toate anotimpurile

Dacă în luna decembrie am confecționat doar un bust de fată, cea care să fie completată cu accesoriile necesare și care să reprezinte anotimpurile, de data asta am meșterit o machetă întreagă, dar fără a-i da o culoare specifică unui anotimp anume, aici referindu-mă la îmbrăcăminte.

Când trebuie să dai curs cererii

Rochia este albă iar cerința doamnei educatoare fost ca fusta să fie completată cu material ori mai știu eu ce alte variante, în funcție de sezonul în care ne aflăm.

Bustul fiind pictat cu alb, la fel ca întreaga rochie, va fi ușor de ornat după preferință. Se vor asorta toate culorile foarte ușor, depinde de priceperea și fantezia celei care va face acest lucru.

Sunt curioasă să văd cu ce rochițe va fi îmbrăcată această domnișoară de către doamna educatoare. Eu, pentru primăvară, i-am atașat o narcisă în păr, dar i-am pus și un cordon care să-i sublinieze talia.

De-ar veni primăvara mai repede că m-am săturat de atâta frig!

Despre personaje din povești care doresc și altceva

Mi-a dat Dumnezeu voie să citesc, de-a lungul existenței mele, tot soiul de cărți, unele mai frumoase altele mai puțin, dar din care am avut ce să învăț. De la fiecare.
Venirea pe lume a copiilor mei a solicitat o aplecare mai mare, la vârstă adultă, asupra literaturii pentru copii. Pentru unii, literatura pentru copii nu e literatură serioasă, fiind socotită Cenușăreasa genurilor literare în condițiile în care micul cititor poate reprezenta un critic foarte exigent, dar mai ales sincer, a ceea ce aude și vede într-o carte.
Am avut șansa de a avea cărți frumoase, dintotdeauna, și cine a trăit pe vremea aceea, înainte de anii 90,  știe că exista o editură, Ion Creangă se numea, la care vedeau lumina tiparului titluri care mai de care mai minunate. Și acum există în casa noastră cărți de atunci și pe care și băieții mei le-au citit, bucurându-se de ele.
Nu de puține ori m-am gândit cum ar fi ca personajele să sară dintr-o poveste în alta și cum anume ar proceda în situațiile respective.
E un joc de imaginație minunat și deloc de neglijat. Încercați!

Uite așa, pe tema asta, am primit o solicitare de a face o machetă care s-o ilustreze pe Alba ca Zăpada care s-a hotărât să plece la Polul Nord. Și am făcut-o, nu fără a țese în mintea-mi un întreg scenariu.

Cred că o să se descurce, dar pentru a sta eu liniștită, am confecționat și o sanie – fermecată! –  care s-o aducă înapoi înainte de a îngheța. În caz de forță majoră, evident!

V-ați gândit vreodată la asta?

O zi în care la grădiniță nu se face Calendarul zilei. E vacanță!

Da. E vacanță!
Totul este închis, adică lipsit de copii, pentru că doamnele sunt în activitate.
Privind dimineață pe fereastră, m-am gândit că e păcat că cei mici nu fac vorbire despre vremea de afară, acum când peisajul e ca-n povești.

Am asistat de câteva ori la momentele în care copiii făceau Calendarul naturii dar și prezența. E așa de frumos cum nu știu dacă mulți părinți își pot imagina. Se aduc în discuție așa de multe teme iar dialogurile țesute de copii sunt savuroase. Unde mai pui că dacă-i vorba de grupă mică, e și mai „delicios” când cuvintele sunt stâlcite.

Am confecționat un Calendar al naturii. Consider că este cel mai complicat proiect pe care l-am făcut, asta pentru că foarte greu s-au asamblat elementele. La prima vedere pare ușor și deloc complicat, însă pe mine viața m-a învățat că lucrurile ușoare și necomplicate sunt cel mai greu de redat.

Am folosit diferite tehnici și cred că ceasul este cel mai spectaculos element de pe acest panou. Poate și pentru că bufnițele au fost atașate de mine prin tehnica decupajului. Sunt extrem de încântată de rezultat.

În rest, simplitatea întruchipată.

Azi l-am dus, înainte de a reveni copiii la grădiniță. Dimineață, la prima oră, am avut parte de un peisaj de vis, cum spuneam la începutul acestui articol. Și mi-a fost bine, zău!

Cei trei purceluși (machete personaje) – basm popular

Am revenit cu povestea celor trei purceluși. De data asta am ilustrat-o mai în amănunt, pe lângă cei trei frați purcei apărând și lupul, dar mai ales, cele trei căsuțe.

Machetele sunt mari, o căsuță având înălțimea de 1 metru.

Spuneam că, în acest caz, a fost necesară confecționarea lupului, a unui ceaun, dar a apărut și o bunică. Probabil ea este intrusul din poveste.

Povestea cred că e cunoscută de multă lume, rămâne să o povestim celor mai mici, pentru a se bucura și ei. Măcar de-am învăța ceva din pățania purcelușilor!

 

Poate face un îngeraș prezența? Daaa, și încă cum!

În peregrinările mele am întâlnit o doamnă care are o grupă de prichindei. Pentru grupa ei a ales o denumire foarte frumoasă: Grupa Îngerașilor
Am mai confecționat îngerași, nu de multe ori, dar atunci când am făcut-o am avut un sentiment aparte.
Iată explicația pe care o găsim în dicționarul explicativ al limbii române.

Î́NGER, îngeri, s. m. (În creștinism, mozaism și islam) Ființă spirituală creată de Dumnezeu, înzestrată cu calități excepționale (de bunătate, de frumusețe), considerată ca slujitor și mesager al divinității, mediator între acesta și oameni. ◊ Înger păzitor = persoană care veghează asupra cuiva, care are grijă de sănătatea cuiva. ◊ Expr. Tare de înger = care nu se lasă ușor intimidat sau înduioșat; curajos, rezistent. Slab de înger = care cedează, se descurajează ușor, lipsit de voință; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdător dat unei persoane. – Lat. angelus.

Se spune că fiecare dintre noi are un înger păzitor care îl veghează. În cazul multora, el a intervenit radical ajutându-i să continue viața pe acest pământ. Nu știu dacă e adevărat sută la sută, dar știu că așa umblă vorba.

M-am gândit ce anume să asociez îngerașului și așa mi-a venit ideea cu steluțele. Pentru a crea o punte de legătură între ele, am pus îngerașului în mânuțe un borcănaș plin cu stele iar pentru prezență și absență am confecționat două stele. Una mai mare, zâmbăreață, acolo unde se vor pune copiii prezenți, una mai mică, tristă, unde vor fi afișați copiii absenți.

Pentru că spațiul nu permite afișarea mai multor elemente, am optat ca paletele emoțiilor să stea într-un buzunar pe care l-am atașat îngerașului. Poate ar fi mai bine dacă l-aș denumi șorțuleț. 🙂

Eticheta este pusă acolo doar informativ, ea urmând a fi schimbată cu una potrivită ca măsură.

Tot acolo, în acest ansamblu, am poziționat și steluțe pe care să fie afișate regulile grupei. Se văd foarte frumos și întregesc tabloul.

Așa arată reprezentarea prezenței dar și a regulilor din grupa Îngerașilor. Nu știu dacă vă puteți imagina ce lumină au adus și ce bucuroși au fost copiii.

Căsuța din oală (machete personaje) – Basm popular

În mijlocul câmpului ședea o oală răsturnată; și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.
Iaca trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală.
– Bună casă e asta, își zise el. A cui o fi?.
– Casă-căsuță, cine stă aici?
Dar nimeni nu răspunde. Se uită șoarecele în toate părțile, însă nu vede pe nimeni. Numai două muște, care veniseră și ele după mâncare acolo, se ridicară în două piciorușe; dar șoarecele nici nu le-a luat în seamă.
– Ia să mă mut eu aici și să stau singur! Și s-a așezat șoarecele în oală.

Trece pe acolo o broscuță.
– Casă-căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, șoarecele! Dar tu cine ești?, răspunde șoarecele din fundul oalei.
– Eu sunt broasca!
– Dacă vrei, vino înăuntru și-om trăi împreună. Bun de tot! Iacă, vin și eu.
Și a sărit broasca în oală și a stat cu șoarecele la un loc.

Trece pe câmp un iepure. Și văzând namila aceea de oală răsturnată, s-a oprit și a întrebat:
– Căsuță căsuță, cine locuiește aici?
– Suntem noi: broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt fugarul de peste câmpuri și vai, iepurele. Nu mă lăsați și pe mine să stau cu voi înăuntru? Iaca aici nu plouă și nici soarele, nici vântul nu intră.
– Bucuros, frate! Vino înăuntru și-om trăi împreună că e loc.
Și s-a mutat și iepurele cu culcușul în oală.

Trece într-o zi pe lângă oala-căsuță jupâneasa vulpe și întreabă și ea:
– Casă căsuță, cine stă aici?
– Noi trăim: iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța, și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt surioara voastră mai mare, vulpea. Pentru mine n-o fi loc? A, vai de capul meu, am rămas fără casă!
– Da, este: intra și-i vedea, că pentru oameni buni e loc.
– Mulțumim! Asta am așteptat și eu. Și s-a așezat vulpea în oală și au trăit împreuna multe zile.

Vine lupul nu știu de unde.
Vede oala mare: și-a închipuit c-o fi cineva înăuntru.
– Căsuță, căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, sora vulpe, cu iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt un biet lup fără adăpost. Oare n-o fi chip să stau și eu cu voi? Că bună casă mai aveți!
– Se poate, cum să nu! Ne-om mai înghesui cu toții și ți-om face loc și dumitale.
Și-a intrat lupul în căsuță, și-au trăit împreună.

Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.
Și cum a văzut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuță cu oaspeți înăuntru; și s-a așezat pe ea, ca să se odihnească puțin.
Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc!

S-a sfărâmat în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii.