Activități educative copii – Luca s-a împrietenit cu ,,Un cățel cu vise… mov! ”

DSC_9597

Cărțile Alinei Miron au ajuns în casa noastră înaintea lui Luca. Asta în condițiile în care băiatul meu cel mic a venit pe lume în ianuarie 2006, iar cartea a apărut în 2005.

Le-am cumpărat pe toate cele 4, găsindu-le pitite într-un colț de raft. De fiecare dată când am parte de aceste descoperiri, sentimentul de satisfacție este acela ca și când aș fi descoperit nu știu ce comoară. Mie îmi place să descopăr cărți la raft! Nu-mi doresc neapărat să cunosc informații despre conținutul lor și consider că în ciuda multor recomandări, ele pot să nu se muleze pe gusturile mele sau ale copiilor. Am trăit, nu o dată, aceste sentimente, unul chiar recent! Atunci am comandat și așteptat cu sufletul la gură o carte ultra-super recomandată, ce era destinată Zilei copilului iar Luca, după ce a citit-o mi-a spus:

– Ai citit cartea , mamă?

– Da. Am citit-o.

– Și ce vezi așa extraordinar la ea!

Este evident că nu se poate generaliza, dar cred că ați prins esența.

Revenind la poveștile Alinei Miron, spuneam atunci când am vorbit despre Casa furnicuțelor,  vom continua și cu celelalte. Iată că astăzi a venit rândul celei de-a doua cărți pe nume Un cățel cu vise… mov!

I-am lecturat-o lui Luca de multe ori, nu însă de atâtea  cât Casa furnicuțelor, care a fost preferata lui. Dar iată că acum, când le poate citi singur, le vede altfel.

Atașez mai jos un fișier în care am scanat cartea, asta pentru că am înțeles că nu se mai găsește. Dragă Otilia, sper să-ți facă plăcere!

Un catel cu vise mov! Alina Miron

Astăzi am avut plăcuta surpriză, ca la întoarcerea acasă, să aflu că Luca i-a citit lui Biculu( tatălui meu) toată povestea. L-am felicitat și i-am spus că vine o vreme în care și nepoții citesc bunicilor povești.

Luca citește Un cățel cu vise … mov! fragment video

DSC_9595 DSC_9598 DSC_9599 DSC_9600

După ce Luca a lecturat povestea, a completat niște fișe de lectură pe care le-am pregătit în acest sens. A răspuns repede la cele 14 întrebări și a lucrat cu drag și cu plăcere. Am vorbit destul de mult despre o grămadă de lucruri care au avut legătură cu povestea. Despre animale de companie și despre câini, despre șampoane și gustul lor oribil (sau nu!) despre culori. Dar după ce veți lectura povestea o să știți mai bine ce povești se nasc pe lângă ea.

Scrisul lui diferă acum, de la o zi la alta, dar nutresc speranța că atunci când se va așeza și va mai crește, va arăta mai frumos. Important este să fie corect și citeț. La fel ca până acum, așa cum v-am obișnuit, atașez și aceste fișe și vă doresc să le folosiți cu spor. Pentru a da o notă personalizată, am pus câte o bordură, cu oase de această dată. Le găsiți pe twinkl.co.uk 

Fișe de lectură clasa a III a Un cățel cu vise… mov!

Fișele completate de Luca sunt mai jos.

Fisa lectura Un cățel cu vise... mov!Fisa lectura Un cățel cu vise... mov! 3Fisa lectura Un cățel cu vise... mov! 2

Vă dorim lectură plăcută!

Machete didactice – Și, am tăiat moțul !

DSC_9565

Acum un an pe vremea asta, apărea blogul Machete didactice și materiale care vin în ajutorul educatorilor, a mămicilor și a tuturor celor implicați în educația copiilor la școala sau acasă.

Hotărârea de-a apela la această formă de interacțiune virtuală a fost luată după îndelungi frământări și după mai multe ,,ghionturi” din partea celor care știau ce fac și care este hobby-ul meu.
Am fost convinsă de la bun început, că blogul este o treabă foarte serioasă și că vă reprezenta o sursă de consum de energie în plus.
Și nu m-am înșelat absolut deloc!
Blogul este ca un drog. După ce ai intrat în această lume, intervin niște frământări și provocări cărora trebuie să le faci față, dacă nu pentru cei din jur, măcar pentru tine. Asta pentru a demonstra ție însăți că poți face un lucru bine, și cu simț de răspundere.
Nu am luat nici o clipă în glumă nici un articol pe care l-am publicat așa cum nu am făcut nimic de mântuială sau de dragul de-a îl face. Am trecut prin mai multe experiențe neplăcute și aici mă refer la faptul că după 6 luni, am descoperit, cu stupoare, că nu mai am nici o fotografie vizibilă. Eu nu sunt o fină cunoscătoare a termenilor tehnici în ceea ce privește acest fapt și am depus o muncă destul de susținută pentru a remedia acest lucru supărător. Dar am reușit să remediez daunele respective.
Doresc a spune că pentru mine acest nou produs constituie un factor minunat pentru a mă mobiliza în anumite direcții și afirm că, intervine o provocare ce este benefică în primul rând pentru copilul meu dar și prin extensie și pentru alți copii. Dorești să faci mai mult, dar nu numai atât, doresști ca ideile tale să se materializeze. Am gestionat tot felul de trăiri ce sunt generate de rândurile pe care le scrii, de ideile pe care le ai, de felul în care percepi tu lucrurile și faptele cotidiene. La unele a fost ușor, la altele al naibii de greu!
Fiecare dorește să audă doar de bine însă trebuie să fii conștient că nu toți suntem la fel, că provenim din medii diferite cu educații diferite. Trebuie să fim capabili să ascultăm și părerile celorlalți, asta neînsemnând că suntem neaparat de acord cu ele.

Însă acesta este un  risc pe care ți-l asumi în momentul în care deschizi ușa casei tale dar și a sufletului tău. Poate cu casa e mai ușor dar cu sufletul este foarte, foarte gingașă treaba.

Mi-am făcut iluzii, am trăit deziluzii!

Dar nu regret pasul făcut și doresc a vă mulțumi tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, mi-ați alocat câteva clipe pentru a vibra împreună. Eu sunt o persoană comunicativă și bucuroasă de experiențe noi, pentru că din fiecare ai ceva de învățat.

Să fiți convinși, că orice material pleacă de la mine este plin de bune intenții și de gânduri pozitive. În aceste machete eu îmi pun câte un strop de suflet și nu exagerez cu nimic atunci când spun acest lucru! Nu sunt perfectă dar nici nu doresc acest lucru, dar îmi dau silința să-mi depășesc limitele.

Vă mulțumesc încă o dată și vă invit, cu drag, în lumea mea. Este o lume plină de formă și culoare!

La mulți ani! La mulți ani, Machete didactice!

 DSC_9566 DSC_9567 DSC_9568

Activități educative copii – Ne-am întâlnit cu Fetița din Ploaie. Atâta delicatețe și drăgălășenie greu mai găsești !

DSC_9555

Am revenit la scriitori români și am ales pentru lectură cartea Fetița din Ploaie de Călin Gruia. Trebuie să recunosc faptul că nu-mi mai aduceam aminte prea multe despre aceste povești, dar le-am redescoperit odată cu Luca.

Volumul de față are în componență 21 de povești care mai de care mai frumoase. Aici reamintesc doar câteva, cum ar fi: Poveste din casa albită cu var, Viteazul din poveste, Câinele năzdrăvan, Poveste de iarnă, Cireșul, Zâna cea proastă și altele.

Am ales Fetița din ploaie pentru a discuta mai în amanunt din mai multe motive. În primul rând anotimpul acesta, care numai călduros nu este. Sunt zile când plouă și de câteva ori în decursul a 24 de ore. Apoi prezența înaripatelor ca personaje centrale ale narațiunii și nu în ultimul rând, ultimele machete confecționate de mine. Printre ele se află o fetiță despre care Luca  spune că seamănă foarte bine cu Fetița din Ploaie. Cred că forma feței și ipostaza în care stă, l-a făcut să spună acest lucru, având în vedere că nu este îmbrăcată conform descrierii. Dar Luca a spus că nu are importanță acest amănunt.Și uite așa, având un postament atât de solid, nu ne-a mai rămas decât să ne apucăm de treabă.

DSC_9534 DSC_9535

DSC_9538DSC_9539DSC_9541

A fost odată o fetiță de zână. Purta fundă albă-n păr, pantofi de lac în picioare și era îmrăcată cu o rochie făcută din cei mai ușori fulgi de lebădă și împodobită pe la gât cu pene albastre de rățoi. Dar nu aceste lucruri o deosebeau de celelalte fetițe, ci șortul ei fermecat. Avea la el un buzunar cam cât un covrig, și care era plin cu tot felul de semințe pentru păsări. Și cum își încărca pumnul, buzunarul se umplea la loc.

Pentru a ne încadra măcar puțin în acestă descriere, am atașat micuței noastre fetițe, o trăistuță în care am pus ,, semințe” de tot felul, pentru diferitele păsări de care avea grijă această fetiță.

DSC_9572

Apoi, pe măsură ce lectura înainta, am aflat că această fetiță avea grijă de tot felul de păsări. Fie că erau sticleți sau grauri, cintezoi sau scatii, turturele sau bot-groși, dar și altele păsări, copila le hrănea pe fiecare cu aceeași plăcere.

Și alerga fetița de zână prin câmpii și chema păsările la masă:

-Tilii! Tiliii!…

Fetița de zână putea zbura,

iar acest lucru era posibil pentru că păsările voinice o apucau binișor de cingătoare și o ridicau de la pământ. Ca fetița să aibă pe ce-si sprijini picioarele, sub ea zburau două rațe foarte învățate.

Atasez povestea mai jos pentru a o lectura singuri, plăcerea fiind alta, așa cum mai pun și o înregistrare video cu câteva minute din lectura făcută de Luca.

Luca lecturează Fetița din Ploaie de Călin Gruia – video

DSC_9529 DSC_9530 DSC_9531 DSC_9532 DSC_9533

După ce povestea a luat sfărșit am apelat la Enciclopedia mea Disney Păsările, dar și la Animale Enciclopedia pentru copii, de unde am putut vedea dar și afla tot felul de informații despre această lume atât de ispititoare prin culori dar și prin triluri.

DSC_9548 DSC_9550DSC_9554DSC_9556

Nu este pentru prima dată când aceste cărți ne sunt de ajutor. Puteți vedea cum ne-au ajutat și atunci când am vorbit despre rândunele, dar și despre berze.

După ce toate acestea au fost citite și privite, am scos imaginea păsărilor despre care se face vorbire în text, iar Luca le-a pus pe lângă Fetița de zână. Găsiți mai jos un fișier cu aceste imagini.

Păsări Fetița din ploaie de Călin Gruia

DSC_9543 DSC_9544 DSC_9545 DSC_9546

Etapa următoare a activității noastre a constat în completarea unor fișe sub formă de nor, de această dată.. Aici am combinat mai multe tipuri de cerințe și când spun asta, mă refer la faptul că pe marginea imaginilor păsărilor nominalizate în poveste, l-am lăsat pe Luca să spună ce se poate completa pe fiecare fișă în parte. Așa, pe fișa în care era scatiul a scris sinonime pentru niște cuvinte care încep cu litera ,, s”. Pe fișa pe care era imaginea cu cinteza, a scris denumirea mai multor păsări care încep cu această literă, adică ,,c ”. Pe fișa în care se afla rața, a scis mai multe cuvinte care încep cu litera ,,r”, iar pe câteva dintre ele le-a despărțit în silabe și tot așa. Sunt 10 astfel de fișe pe care vi le pun la dispoziție și în care aveți libertatea de-a vă juca așa cum credeți de cuviință. Sau puteți lăsa copilul să aleagă singur. Mai există o fișă în care Luca a scris câteva ceva despre lectura proaspăt aflată.

Fise lectura Fetita din ploaie de Calin Gruia

DSC_9561 DSC_9562 DSC_9567 DSC_9568 DSC_9569 DSC_9570

Iată cum am lucrat noi. De fapt a lucrat Luca, eu doar am înlesnit acest fapt. A fost frumos și vom continua și în zilele următoare pentru a completa toate fișele.

Dacă veți considera activitatea noastră utilă și pentru voi, dați-ne și nouă de știre.

Activități educative copii – Dicționar de Omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte

DSC_9528

Noțiuni ca sinonime, antonime, omonime se regăsesc tot mai mult în discuțiile noastre și asta pentru că lectura, îl ajută pe Luca să vadă cât de bogată dar și alambicată este limba română. Sunt noțiuni ce trebuiesc asimilate treptat, ca în orice domeniu, iar dacă acest lucru se face constant și cu măsură, rata de succes este garantată.

Trebuie să recunosc că mai adaug și eu câte ceva la bagajul de cunoștințe sau îmi reamintesc despre noțiuni studiate în anii din urmă.

Astăzi am vorbit mai mult despre Omonime iar cea care i-a deschis apetitul, a fost o carte minunată ce se află în biblioteca noastră din anii 80. Atunci, la Editura Ion Creangă, apăreau tot felul de minunății și am un regret știind că aceasta a dispărut.

Cartea despre care doresc să vă vorbesc astăzi se numește Dicționar de Omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte și este scrisă de Tudor George.

DSC_9539 DSC_9503 DSC_9538

Coperta și ilustrațiile sunt semnate de Done Stan, iar cartea are 90 de pagini.

Dar iată ce scrie autorul Tudor George în Cuvântul înainte:

Lucrarea de față, sugerată de Editura Ion Creangă, m-a atras de la bun început ca fiind o acțiune importantă și total inedită în sprijinul literaturii pentru copii, ca un dublu aport și anume nu numai distrctiv- educativ, dar și în mod direct, utilitar, în sensul dezvăluirii unor taine intime, de alcătuire și sinteză ale insușirii procesului tehnic de construcție a literaturii, folosind cărămida cuvântului. Căci omonimele, ca formații lexicale identice în formă și pronunție, dar comportându-se diferit prin conținutul lor diferențiat, crează perplexități stilistice și apropieri uluitoare, turburând în mod neprevăzut logica textului propus.

Efectul scontat este atenționarea elevului asupra semnului literal, care poate opera bi sau trivalent, ori alteori chiar mai amplu, ca exponent literar.

Asemenea fenomene de tranzacție pot provoca metafore abrupte, automatisme nesupravegheate ale vorbirii firești, acele confuzionisme metaforice depozitate la altă figură de stil cunoscută nouă drept catahreză, care stă adesea la originea absurdului cu efecte hazlii în mintea celor mici, dar și la baza absurdului ca procedeu literar, investigat, încă de pe când era pe băncile școlii, de către Urmuz.

Studiul omonimelor, ca și al familiilor de cuvinte, urmărește, prin întocmirea versificată a acestui Dicționar, să revele micilor cercetători jocul expresiei și tropismele sprecifice limbii române, în cadrul unor ore speciale sau în ambianța cenaclului literar, venind în sprijinul ludic al elevilor, dar și gustul către meșteșugul poetic. Asemenea nevinovate jocuri de cuvinte vor îndrepta atenția spre poantă și către variate genuri literare de început, inițiindu-i în compunerea cimiliturilor, epigramei și calamburului, iar eventualele erori stimulate cândva de omonime, vor deveni, cu timpul, vorbe de spirit și efecte stilistice. Ceea ce le doresc tuturor micilor literați, din toată inima!

DSC_9532DSC_9533DSC_9534DSC_9535DSC_9536DSC_9537

Așadar, autorul a prezentat într-un mod ce nu mai are nevoie de nici o adăugare și a specificat utilitatea lui.

Am trecut și noi la treabă iar lecturarea acestor mici poezioare a adus multe zâmbete pe chipul nostru. Am atașat mai sus câteva pagini din acest dicționar, care și prin mărimea sa, are 30 / 20 centimetri,  este diferit.

DSC_9521 DSC_9522 DSC_9523 DSC_9526 DSC_9527 DSC_9528

Coloană

Coloana de la Tîrgu Jiu

De Brâncuși fu meșterită

O coloană infinită:

Visul lumii întrerupându-l,

Leagă cerul cu pământul,

E-un catarg or arbor mare,

Trunchiul înălțând spre soare-

Stâlp de poară, stâlp de casă-

O columnă luminoasă!

 

Mobilizarea cuvintelor

Cum se face o poezie?

În coloană, vers cu vers,

Rânduri, rânduri tocul scrie,

Oastea vorbei pe hârtie,

Și o-ncolonează-n mers!

 

Lectură

Tatăl meu citește clar

O coloană de ziar!

 

Verticalitate

Omul, ca să ste-n picioare

Și-n picioare când se scoală,

Are forță, sprijin are

În coloana vertebrală!

DSC_9540

Spor la lectură vă dorim!

 

 

Idei pentru mămici – Pasiuni descoperite tardiv. Ori, niciodată nu-i prea târziu pentru…

DSC_9508

Oare există vreun om care să nu aibă sau să nu fi avut o pasiune pentru ceva?

Oare există cineva care în decursul vieții să nu fi simțit freamătul mâinilor, a minții pentru a duce la bun sfârșit ceva?

Pasiunile sunt de mai multe feluri: cele pasagere, care țin de o anumită conjunctură sau de o anumită etapă din viața noastră sau pasiuni de-o viață, pe care le porți cu tine de-a lungul timpului, le perfecționezi și le updatezi permanent.

Pasiunile pot fi mistuitoare, mâncătoare de timp și de bani, iar unele pot fi extrem de costisitoare.

Pasiunile pot fi constructive sau distructive și țin de bagajul acumulat de fiecare în decursul anilor.

Eu una, am câteva pasiuni care mă însoțesc de-a viață, pasiuni care îmi crează o stare de bine și de care nu mă plictisesc. Vorbesc aici despre cărți, despre pian. În aceste două direcții sunt consecventă, fără a avea din ele o sursă de venit și fără a excela în adevăratul sens al cuvântului( nu sunt un om de litere cunoscut așa cum nu sunt o maestră a pianului 🙁

Nu m-am plictisit niciodată de ele și nici nu se va întâmpla atâta timp cât rămân sănătoasă la cap.

Spuneam că de-a lungul anilor am trecut prin perioade în care anumite îndeletniciri au generat pasiuni mari și cu toate astea nu au dăinuit în timp. Dar s-a întâmplat acest lucru din cauze care țin mai mult de termeni tehnici, decât de voință.

Vă prezentam nu cu mult timp înainte, pasiunea mea legată de goblenuri, de Îndeletnicirile migăloase. Am lucrat mulți ani la aceste goblenuri, cu o pasiune greu de descris în cuvinte. Nu am putut-o transforma niciodată într-o sursă de venit pentru că am considerat că nu este apreciată la adevărata valoare, munca depusă pe acest petec de pânză. Am oferit, cu infinită dragoste câteva din ele, celor pe care eu i-am simțit alături de inima și sufletul meu.

DSC_8555DSC_8556DSC_8518DSC_8558

Atunci când am cusut goblenuri, temele alese au fost destul de puține. Am optat pentru busturi, pentru peisaje din natură și pentru teme religioase. Cam asta a fost aria pe care am abordat-o, pentru că celelalte nu mi-au plăcut.

DSC_8515DSC_8516DSC_8519

Despre tricotat pot spune că mă însoțește cam din vremea liceului, atunci când oferta vestimentară era extrem de redusă la noi în țară. Am tricotat kilometri de fire, de toate tipurile: lână sau pna, mătase sau bumbac. Cele mai frumoase hăinuțe tricotate de mine au fost cele  destinate copiilor mei. Mai tricotez și acum, dar mult, mult mai puțin.

img781

Dar iată cum am ajuns la cea mai nouă pasiune a mea, cea pe care am transformat-o într-o sursă de venit( deocamdată modestă, dar cine știe cum va evolua). Este vorba de confecționarea machetelor didactice, îndeletnicire pe care o am de numai câțiva ani. Mai exact de când a intrat Luca în grădiniță.

Nu m-am gândit niciodată la așa desfășurare de forțe, așa cum nu am pus în calcul că aș putea fi de folos cuiva în acest domeniu.

Totul a pornit dintr-o joaca, din dorința de-a petrece alături de puiul meu cel mic momente din care să extragem idei și îndeletniciri bune pentru mai tărziu. Am extins apoi aria de adresabilitate și am început cu colegii lui Luca, alături de care am petrecut momente minunate, de care își amintesc și astăzi cu plăcere.

Descoperă sunetul muzicii este una dintre ele. Reprezintă o temă ce se adresează unei plaje de vârstă destul de mare și care poate și dezvoltată foarte frumos de-a lungul mai multor întâlniri.

Ciclul de viață al fluturelui, o altă activitate extrem de minunată, pe care v-o recomand cu căldură.

Și lista poate continua, însă doresc a o mai pomeni pe ultima dintre ele, când alături de o grupă de 4 ani, am discutat și ne-am jucat cu Căluțul de mare.

Acestea reprezintă crâmpeie din întâlnirile înlesnite de aceste machete didactice. Nu m-am gândit nici măcar o singură clipă că lucrurile vor evolua așa! Am crezut că voi rămâne în căsuța noastră și că ne vom folosi doar noi de ele.

Însă microbul, pasiunea, bucuria de-a le confecționa a devenit atât de mare, încât am căutat să descopăr noi metode de-a le confecționa, de-a le îmbunătăți, de-a acoperi o arie cât mai mare șă cât mai diversificată.

Nu am găsit nicăieri pe cineva care să mă învețe cum să fac! Totul a fost o descoperire personală de modalități și tehnici care mai de care mai ciudate. Poate pentru că totul a venit numai lucrând și numai experimentând face ca satisfacția să fie atât de mare.

DSC_1523DSC_1525

În acest hobby al meu i-am atras și pe ceilalți membri ai familiei, care în limita timpului disponibil, mi-au dat o mână de ajutor iar ceea ce a rezultat au constituit clipe minunate petrecute împreună, clipe pe care nu le vom uita niciodată.

DSC_2568DSC_1536

Iată de ce vin și spun că am un regret că nu mi-am descoperit mai repede aceste abilități. Viața ar fi arătat altfel acum.

Tot eu vin și completez că, poate-i mai bine mai târziu decât niciodată.

DSC_9509DSC_9513

Așa că, dacă în ființa voastră există ingredintele necesare unor noi pasiuni, ele voi ieși la un moment dat la suprafață. Pentru că se spune că acest lucru nu are cum să rămână închis.

Ați trecut prin așa trăiri? Cum vi se par? Cum le gestionați?

Activități educative copii – Povești despre devoratori de cărți, fantome din pod și alte personaje de basm Cornelia Funke

DSC_7765

Cartea Corneliei Funke Povești despre devoratori de cărți, fantome din pod și alte personaje de basm a intrat în casa noastră la pachet cu alte titluri. A stat cuminte în raft, iar rândul i-a venit odată cu vacanța.

img114

Coperta cărții nu mi-a spus prea multe și asta pentru desenul de pe ea, nu prea bate cu desenele plăcute ochilor noștri. Dar și ilustrațiile acestei cărți au o istorioară, pentru că ele sunt semnate atât de autoare, Cornelia Funke cât și de alți ilustratori. Veți vedea că ilustrațiile din interiorul cărții sunt foarte frumoase și ajută cititorul să afle despre ce este vorba, doar privindu-le. Din acest punct de vedere, se poate face și o lectură de imagini, sau ceva exerciții legat de acest subiect. Atașez câteva desene pentru a vă putea face o părere.

img095img097 img098 img099 img100 img104

Cornelia Funke s-a născut în 1958 în Dorsten. După bacalaureat, a studiat pedagogie și a lucrat cu mulți copii năstrușnici într-un loc de joacă din partea nouă a orașului Hamburg. În paralel, a urmat un studiu universitar de grafică pentru cărți de copii. Din 1987, Cornelia Funke scrie și ilustreaza cărți pentru copii.

Așadar, se vede că nu este străină de copii și de interacțiunea cu ei. Iar acest lucru răzbate din minunatele  povești adunate în volumul de față.

Cartea este scoasă în condiții foarte bune și frumoase la editura Rao. Când spun bună, mă refer la faptul că are o copertă lucioasă, groasă, iar filele sunt foarte bine legate, neexistând pericolul de-a se desprinde în timpul lecturii. Poveștile sunt găzduite de o hărtie mai groasă, de culoare gălbuie, plăcută ochiului și mâinilor. Celor 30 de povești le-au trebuit  181 de pagini pentru a se putea așterne. Sunt relativ scurte ca întindere iar ilustrațiile alternează într-un mod odihnitor pentru micul cititor, cu textul. Pentru exemplificare, am atașat primele două povești ale volumului.

DSC_9508 DSC_9509 DSC_9510 DSC_9511 DSC_9513 DSC_9514 DSC_9515

Pentru Luca a fost o plăcere lecturarea acestei cărți. Au fost povești pe care le-a citit de câte două- trei ori, atât de tare s-a amuzat și atât de mult i-au plăcut.

Luca lecturează Porcușorii dunelor de Cornelia Funke – video

Luca citeste Basme de Cornelia Funke (3) Luca citeste Basme de Cornelia Funke (4) Luca citeste Basme de Cornelia Funke (5) Luca citeste Basme de Cornelia Funke (10) Luca citeste Basme de Cornelia Funke (12)

Este previzibil de acum, că nu am putut să nu fac niște fișe de lecturi, iar de această dată ele au fost mai amănunțite, adică am trecut prin mai multe povești (aproape toate). Luca a completat fiecare fișă în parte, apoi le-am laminat și am alcătuit un portofoliu foarte frumos. Fișierul cu aceste materiale îl atașez mai jos, poate îl veți considera util. Deasemenea se poate personaliza cu numele micului cititor ce a completat fișele, ultima filă putând fi modificată.

Fise lectura Cornelia Funke–  Povești

DSC_9491 DSC_9492 DSC_9493 DSC_9494DSC_9497 DSC_9499 DSC_9504 DSC_9505

Să știți că a fost un exercițiu minunat pentru că așa am constat cu plăcere că Luca nu a uitat detalii ale poveștilor și a fost nevoie de puține ori pentru a apela la carte. Pe aceste fișe veți observa că sunt și exerciții cu sinonime, cu numerale etc, pe care am încercat să le strecor legându-mă de subiectul poveștii cu pricina. O parte din fișe arată ca mai jos, după ce au fost completate și laminate.

DSC_9495 DSC_9500 DSC_9501 DSC_9517DSC_9516

Nu ocoliți aceste povești pentru că sunt mai atipice. În ele se îmbină vechiul cu noul, realul cu imaginarul, trecutul cu prezentul. Veți întâlni cavaleri cu nume haioase – Oswald din Pietroasa Licheniană și domnițe năbădăioase, copii plecați în excursie care intră cu autocarul în burta unui balaur, animale de companie și câte și mai câte!

Vă lăsăm să descoperiți și să vă bucurați. Și dacă-i așa, dați-ne de știre și nouă.

 

 

Activități educative copii – Despre prieteni și prietenii, indiferent de vârstă

DSC_9509

Conform DEX-ului:

Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.

Sună într-un mod ideal!

Însă, din păcate, de cele mai multe ori situația stă complet diferit.

În ceea ce mă privește, pentru că mi se pare normal să vorbesc în nume propriu, noțiunea de prieten cuprinde mai multe aspecte. Datorită vârstei pe care o am, timpul mi-a permis să experimentez și să simt pe propria piele, tot felul de prietenii. Spun cu mândrie, că am o prietenă foarte bună de mai bine de 30 de ani, prietenă cu care nu m-am certat niciodată, bașca am mai cununat-o și i-am și botezat. Ne înțelegem minunat și asta nu pentru că stăm la kilometri depărtare și nu interacționăm, ci pentru că suntem clădite cam la fel. Avem profesii diferite, cercuri de alți prieteni diferiți, dar reușim să vibrăm la fel și să ne sprijinim în momentele importante, fie ele de bine sau de rău. Numele ei este Stela. Și da, sunt o norocoasă!

Am trăit și experința traumatizantă a eșecului unei prietenii ce adunase 20 de ani la număr, iar acest eșec nu am reușit să-l deslușesc nici acum, pentru că cealaltă parte a dat într-o zi, pur și simplu, bir cu fugiții. Am suferit foarte, foarte mult și tot mai aștept o explicație.

În ceea ce-i privește pe ai mei fii, am încercat să le insuflu acest cult al prieteniei, așa cum îl înțeleg și percep eu. Dacă în ceea ce-l privește pe Razvan, am ajuns la un numitor comun, cu Luca mai este cale lungă de parcurs, și asta pentru că el are doar 8 ani.

De- lungul timpului, am vorbit și în acest blog, despre sentimentele pe care le nutresc eu pentru prieteni. Am vorbit și despre pericolul prieteniilor virtuale, capcane reale, ce ne pot supune la adevărate traume, dacă nu sunt gestionate corect.

Prieteniile legate odinioară aveau loc exclusiv pe interactiune umană la nivel fizic ( cel puțin debutul), asta deoarece ca să devii prieten cu cineva, trebuia să te întâlnești cu el undeva; într-o sală de curs, la bibliotecă, în tramvai, în tren sau de ce nu, atunci când duceai gunoiul. Te vedeai, te salutai. Interveneau o gramadă de factori care concurau la cunoașterea omului, de la cei vizuali și olfactivi, până la cei non-verbali. Să nu pomenesc de feromoni 🙂

Astăzi, pixelul albastru a intervenit și aici. Monitorul nu are miros, nu vibrează, nu transmite decât ceea ce vrea interlocutorul să transmită. Și la un search, se poate ușor observa ce tragedii au avut loc, înlesnite de mediul virtual.

Despre Razvan, în ceea ce privește prieteniile, vreau să spun că am încercat să clădesc prietenii ,, din școală”, dar nu am făcut alegerea cea mai bună. Am simțit că bunele intenții nu au întotdeauna parcursuri fericite. Dar el a reușit să le lege și să mențină pe cele  de care avea nevoie și care s-au dovedit bune.

Luca are alt temperament în această privință față de fratele lui: este mai sensibil, mai temător și nu face pasul către cel din fața lui decât atunci când simte că și celălalt dorește. Băiatul are acest comportament și datorită nouă, părinților, care din prea mult exces de zel, l-am protejat excesiv și i-am indus acest sentiment.

Vreau să spun că orice învăț are și dezvăt, dar durează mai mult să îndrepți ceea ce ai implement, fie că rostit sau nu.

Așa că, treptat, alături de el am învățat și acceptat că și el are nevoie de independență( chiar dacă este supravegheată din umbră) de trăiri personale, de situații în care să fie singurul care să ia decizii. Dar cel mai important lucru pe care dorim a-l stăpâni este acela al echilibrului.

În viața noastră, a tuturor, au apărut, Sebi, Iasmin, Leo, Teo, Andrei Teofil, David, prietenii lui Luca. Aceștia sunt cei mai apropiați. Pe lângă ei, mai există colegii de clasa, alături de care am organizat cele două aniversări ale lui Luca, de când este școlar.

I-am primit cu mult drag, am învățat să fiu arbitru. Ne-am jucat, am studiat, am ascultat! Împreună cu mine sau doar ei. Din toate aceste întâlniri, există speranța de-a se înfiripa o prietenie care să dăinuie peste ani. Consider aceste prietenii cele mai frumoase, cele mai adevărate! Cât despre fetițe, Ioana și Mara sunt prietenele lui de suflet, două copile minunate, pricepute și drăgălașe peste măsură. Le iubim toți, iar fiecare întâlnire cu ele este o bucurie, asta ca să nu pomenesc de bucuria provocată de întâlnirea cu Alina, draga mea Alina.

 

DSC_2348DSC_6972DSC_2312DSC_2286DSC_6870DSC_9508DSC_9507DSC_9510

Ce-mi veni cu prieteniile? Pentru că ieri au fost două evenimente care au înlesnit aceste gânduri. Una a lui Luca și una a mea.

Luca mi-a spus înainte de culcare că:

– Mama, Andrei Teofil s-a desprietenit de David!

– Și tu ce-ai făcut?

– I-am ținut partea lui David

Au urmat câteva minute bune de dezbatere pe această temă și a fost taaaaaare frumos.

A doua cauză, a fost aceea a reacției provocată de o remarcă de-a mea, la adresa unei prietene virtuale. Nu are importanță ce și cum a fost, pentru mine au rămas doar întrebări: unui prieten adevărat îi spui numai ce vrea să audă, sau poți să-i spui părerea ta, sinceră, chiar dacă uneori diferă ? O idee care nu este intru totul pe placul prietenului, trebuie privită ca un afront? Trebuie privită ca o răutate? Trebuie pusă la zid?

Eu cred că nu! Un prieten este adevărat, dacă este sincer!

De cei care au peria tot timpul la ei și niște limbi numai bune…… este plină lumea. Din păcate!

Eu prefer un prieten care să spună de toate: și bune ( de care toată lumea vrea să audă) dar mai ales rele.

Vă doresc fler, atunci când vă alegeți prietenii. Aveți mare nevoie. Cu toții avem!

Activități educative copii – Colegi de școală gustă vacanța jucându-se împreună

DSC_9490

Iată cum a trecut o lună de când a început vacanța. Lună în care noi am fost plecați din localitate, așadar Luca nu a putut să se întâlnească cu nici un coleg de-a lui.

Sunt frumoase călătoriile, interesante, înlesnitoare de trăiri și experiențe noi, dar tot acasă parcă e mai bine. Luca nu prea mai avea răbdare și-și dorea nespus să vină să se întâlnească cu colegii și copiii de la bloc.

Pe undeva m-a bucurat această dorință în condițiile în care, ieșirile lui fără unul dintre adulți nu prea aveau loc, copilul fiind extrem de temător.

Dar iată că, încetul cu încetul, Luca a ajuns să stea câteva ore bune la joacă, prin apropierea blocului, iar acest lucru are loc deoarece și-a făcut câțiva prieteni în care are încredere și cu care interacționează foarte bine.

Există un du-te vino pentru că este nevoie de apă, sau de toaletă sau de o mică gustare.Dar îmi place această schimbare, pentru că știu că ea este benefică celui mic, așa reușind să se descurce de unul singur în tot soiul de situații întâlnite.

Probabil mulți dintre voi veți considera că nu-i așa o mare scofală că am ajuns la această etapă sau că, un băiat de 8 ani, iese singur afară. Pentru noi este, pentru că reprezintă ceva nou.

DSC_9451 DSC_9450

Ieri Luca s-a reîntâlnit cu David și cu Andrei Teofil doi colegi de-ai lui de clasă, pe care dorea foarte mult să-i revadă. Cu mama lui David am ținut legătura cât am fost plecați, pentru că David dorea să se întâlnească pentru o partidă de joacă.

După ce s-au jucat pe stadion cu mingea, și după ce au venit de două ori să-și potolescă setea, vremea s-a stricat, a început să picure, iar copiii s-au retras în ,,casa lui Luca”.

Și aici au jucat un joc minunat.

El se numește Nerve Balance Tower. Nu l-am găsit nicăieri, pe nici un site să vă pot îndruma.

DSC_9497 DSC_9498 DSC_9500 DSC_9501

Este vorba despre un turn, alcătuit din 6 segmente plane și unul care pe o parte este sub formă de titirez. Aceste segmente sunt prevăzute cu câte o gaură, dar nu în centrul lor( se vede și în imaginea de mai sus), și cu câte o poartă de ieșire. Deasemenea fiecare segment are o valoare, de la 10 la 60 de puncte. Turnul se clădește, așa ca în imagine, iar jucătorii au la dispoziție niște bile de metal, pe care trebuie să le mânuiască în interiorul cilindrului, trecând bila prin toate orificiile din interior, fără a iesi din turn. Dacă bila iese pe-o laterală, jucătorul a pierdut.

Este un joc de îndemânare, răbdare și coordonare. Îl avem de când era Răzvan în clasele primare, dar nu îl jucăm foarte des. Însă într-una din vizitele anterioare ale lui Andrei Teofil, cei doi copii au jucat, iar musafirului nostru i-a plăcut foarte mult, drept pentru care l-au jucat și acum, dar în trei.

DSC_9487 DSC_9489

Am stat și i-am privit puțin cum s-au jucat și cât de mult i-a bucurat această revedere. Atâta au chicotit și s-au amuzat, că a fost o plăcere pentru mine! Andrei Teofil a notat punctajele fiecăruia iar la final, Luca a făcut socotelile.

DSC_9492 DSC_9493 DSC_9494 DSC_9496

Cel care a ieșit pe locul I a primit o coroană, iar cel de pe locul trei, un ciolan 🙁 .Important este că nici unul nu s-a supărat de rezultat, ci au apreciat timpul petrecut împreună.

Dacă o să priviți cele câteva minute înregistrate, veți vedea ce concentrați erau la joc și ce bucuroși în pauze.

Trei prieteni se joacă Nerve Balance Tower – video

Chicoteli de vacanță – video

Voi ce jocuri mai jucați în vacanță?

 

Activități educative copii – Basme din întreaga lume. Pline de pilde și învătăminte

Basme din intreaga lume -

Am avut prilejul la București fiind, să zăbovim mai mult timp într-o librărie Cărturești, cea aflată în Mall-ul Băneasa.

De ce am stat atât de mult, puteți vedea citind rândurile de aici. Au fost pe grupul Învăț acasă, la acea vreme, mai multe discuții legate de această carte, iar oportunitatea de-a o răsfoi alături de alte titluri, m-a îndemnat să o achiziționez.

Așadar despre cartea Basme din lumea întreagă pot să spun că este una în format mare, 21 pe 26 centimetri, are o copertă „sănătoasă” și rezistentă, foile cerate minunate la pipăit și 160 de pagini la număr. Imaginile semnate de Raluca Ilie sunt pe gustul nostru. Cantitatea de text de pe pagini alternează, ceea ce crează copilului o ușurință în lectură. Paginile cu desene „se lecturează” mai repede. 🙂 Atunci când Luca o citea, mi-am adus aminte de Poveștile nemuritoare ale copilăriei mele, povești ce văd că au apărut din nou, în același format al anilor 80. În interiorul cărții despre care vorbesc astăzi, Basme din întreaga lume, veți găși 152 de povești de pe tot globul pământesc, mai puțin din România. Așa că, o puteți folosi ca suport pentru o călătorie în jurul pământului, asta dacă nu aveți vreun cârlig la asemenea activități.

DSC_9458 DSC_9459 DSC_9460DSC_9461

Luca a „târât”, în stilu-i propriu, cartea peste tot prin casă și a lecturat-o în toate pozițiile posibile. După fiecare poveste terminată, declara că „parcă asta-i ce-a mai frumoasă!”, însă s-a stabilit o ierarhie în preferințe.

DSC_9452 DSC_9453DSC_9463DSC_9464

E interesant să o vedeți mai întâi, dacă se poate într-o librărie, pentru a vă putea hotărî dacă să o achiziționați sau nu. Asta și pentru că au apărut mai multe cărți care se doresc o antologie a poveștilor de pretutindeni.

Însă pentru noi a reprezantat un suport minunat pentru activități frumoase, pline de învățăminte.

Luca a făcut o fișă de lectură, iar cea aleasă a fost „Câinele credincios” poveste mongolă. A găsit aici câteva cuvinte pe care nu le știa, unul dintre ele fiind „han”. Ne-am jucat cu el, făcând propoziții și vorbind și despre omonime. Mi-a plăcut concluzia pe care a desprins-o copilul după lecturarea poveștii și anume:

 că nu trebuie să învinovățim pe cineva fără să știm cum sau petrecut lucrurile !

DSC_9481 DSC_9480 DSC_9479

Apoi, pe spatele fișei de lectură, Luca a desenat un câine. Noi la capitolul desen nu stăm foarte bine, cu toate că am încercat și încă nu m-am oprit, din acest demers. Am achiziționat nenumărate cărți în acest sens, dar lui Luca nu-i place și gata!

Totuși, de câte ori îl prind cu chef, încerc să-i arăt că nu este chiar atât de greu să desenezi și nici nu trebuie ca desenul să fie perfect.

Pentru activitatea de astăzi am ales cartea de la editura Teora, Animale îndrăgite- Învață să desenezi pas cu pas. Este o întreagă colecție cu modul în care poți desena animale sălbatice, dinozauri sau mai știu eu ce altele. Luca a citit cu drag povestea lui Baston,

un cățel urmărit de ghinion, asupra căruia cade vina pentru tot ce nu fac bine alte animăluțe. Baston intră în bucluc tocmai când se întâlnește cu alte animale. Pe măsură ce urmăresc povestea lui Baston, copiii învață să deseneze toate personajele poveștii: pisoiul cel poznaș, peștișorul norocos și iguana care evadează.

DSC_9482

Luca citește povestea lui Baston – video

A făcut acest exercițiu și nu a fost rău deloc!

DSC_9465 DSC_9469 DSC_9476 DSC_9471

Pe lângă câine, pe spatele fișei a mai scris câteva ghicitori despre câine dar și câteva proverbe. De ajutor ne-a fost cartea Proverbe, zicători, ghicitori, foarte utilă și frumoasă.

DSC_9470 DSC_9472

Iată că am reușit să facem câteva activități, pe care le-am grupat sub aceeași umbrelă, spre bucuria copilului dar și a mea. Am parcurs un material mai vast, s-a citit, s-a scris, s-a desenat și ne-am amuzat. În condițiile în care, de când am venit acasă vremea e atât de capricioasă, aceste clipe au fost relaxante.

Încercați!