Idei pentru mămici – „Creștetul ghețarului” de Constanța Buzea

Să tot fie câțiva ani de când am citit această carte dar acum, la ceas de comemorare a autoarei (31 martie 1941 – 31 august 2012),  mi-au revenit în minte întâmplări descrise în cartea „Creștetul ghețarului”, apărută la Editura Humanitas în anul 2009.

DSCN7437

Un jurnal plin de duioșie și emoție pură. Un jurnal al unei mame și poete, cu o viață destul de intensă.

Începe în anul 1969, atunci când autoarea se afla la Sinaia, în Ajun de An Nou. Însărcinată cu cel de-al doilea copil, Constanța Buzea zugrăvește un tablou nefericit, acolo unde

este inițiată de el: cum să surâd când dau mâna cu femeile și cum – cu însoțitorii lor. Se străduiește să mă dreseze ca pentru un număr de circ. Îl urmăresc cu interes. Înțeleg că are nevoie să facă prin mine o impresie bună. Vrând să-mi îmblânzească timiditatea, mi-o accentuează. (pag.8)

Pentru cine nu este pus în temă, el este Adrian Păunescu, poetul Adrian Păunescu cu care scriitoarea a fost căsătorită timp de 16 ani și cu care a avut doi copii: pe Ioana și pe Andrei.

DSCN7438

Ca un cititor anonim trebuie să recunosc că, din păcate, am citit cărțile pentru copii scrise de ea, dar și „Agonice”. Iată ce spunea Eugen Simion:

Constanta Buzea ajunge, în fond, la o poezie de sugestii mai largi în ordinea existentei, nu pe calea speculațiunii, ca alți colegi de generație, ci printr-o voință exemplară de interiorizare, de abandonare, cu un cuvânt, în lumea lacomă și acaparatoare a emoției. Iubirea, sentimentul dezolant al absenței, așteptarea încordată, deznădejdea, moartea, miracolul nașterii etc, sunt temele — mari și mici, de zi și de noapte — ale acestei poezii discrete, pe punctul totdeauna de a exploda. Din ele Constanța Buzea face niște rampe de lansare spre alte universuri mai neguroase.

Revenind la „Creștetul ghețarului” vom citi un portret făcut soțului ei, pe care-l descrie în termeni nu prea elogioși: nepăsător, gălăgios și dur, un om care practică adulterul pe față, căruia îi place să-și tortureze soția emoțional.

Constanța, tu nu mă înțelegi. Sunt vinovat, recunosc, dar mie îmi place să fiu răzgâiat. Sunt ticolos, dar și tu mă provoci, recunoaște… (pag. 63)

Își aranjează să rămână singur în București. Ne expediază în vacanțe lungi ca să-și facă de cap. Când începe să dea semne de părinte grijuliu și soț tandru, eu încep să-mi fac bagajele. Ne trimite în peisaj, cât mai departe, nu mai contează cât îl costă. El, care face crize apocaliptice când trebuie să plătească, acum nu se mai uită la bani. La întoarcere însă, îmi scoate pe nas sacrificiile și nerecunoștința. (pag.74)

La începuturi îmi păruse un gladiator. Luptând cu sărăcia lucie, cu foamea lui masivă care se vede și astăzi. Adolescent în expansiune fizică, dând piept cu fantomele istorie, cu tatăl deținut politic. Ardoarea de a se afirma ca poet, ca lider și „cel mai tânăr poet al acestei republici”. Neglijent în intimitate, cu ticuri de proastă creștere, în lume manierat, controlându-se, după caz. Bâlbâîi în discurs, te prinde, te captează cu idei, cu metafore îndrăznețe, cu lozinci deraiate de la tipic. Amorul nostru – abrupt, nesărat, sumar, ca un viol, ca o nesăbuință. (pag.75)

Un episod extrem de ciudat este acela în care, în vara anului 1969 aceasta află că soțul ei mai are două fete, gemene, făcute de o „nebună îndrăgostită”.  În timp ce nu-și revenise încâ din șoc, ea se duce să le vadă, într-un imobil în zona Amzei.

Îmi deschide o blondă nisipie care mă pilotează în tăcere către un pătuț dublu cu grilaj, în care copilele își zbăteau bucuroase mânuțele și genunchii, între păpuși și sumedenie de jucării într-un aranjament ostentativ. Este mai scundă decât mine, transpiră cuprinsă de un tremur abia perceptibil. Nu spune mare lucru, instruită probabil de el la telefon. Nu se așteptase să mă vadă atât de calmă. Casa mirosea a lapte și a vanilie, ca și la noi. Fetele – copii identice ale Ioanei mele. Eu nășteam în iunie, ea în septembrie. Adrian reușise performanța de a trăi liniștit, pendulând fără istov între două femei însărcinate, una mai naivă ca alta, nevasta și amanta, alăptându-i pruncii dolofani.

DSCN7439

Cum spuneam, jurnalul se întinde pe trei ani, din 1969 și până în 1971. În acest interval, Constanța Buzea își dă licența la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. Tot în această perioadă face o călătorie în America, acolo unde-l întâlnește pe Mircea Eliade căruia Adrian Păunescu reușește să-i ia un interviu devenit celebru. De-a lungul mai multor zile, la începutul anului 1971, soții Păunescu petrec alături de Mircea Eliade și soția lui Christinel clipe minunate. Constanța Buzea reușește să citească „La țigănci”, „Maitreyi” și „Nuntă în cer”.

Am făcut-o nu numai cu plăcere, ci și cu un fel de umilință și speranță. Prezența autorului este tulburătoare. Dacă l-aș fi citit la București, n-aș fi simțit această ciudată panică, responsabilitate, alertă, nici nu știu cum să-i spun. Atât de prezent și de copleșitor, atât de familiar și la îndemâna noastră, atât de al nostru pentru eternitate, când în fond rămâne în aceeași măsură intangibil, inaccesibil, imens, universal… (pag.158)

DSCN7440

Acest jurnal ne dă posibilitatea de a vedea o altă față a poetului Adrian Păunescu, a afla  despre lumea literară a acelor ani dar mai ales, de a citi și câteva versuri ale autoarei, fără a mai pomeni despre aventura americană și cunoașterea lui Mircea Eliade.
Lectură plăcută!

Activități educative copii – Dacă tot a venit primăvara, să mai meșterim câte ceva. Coroniță de Paște

Primăvara a sosit, cu adevărat de data asta, odată cu ea strălucirea și explozia de culori a însuflețit și creația noastră, iar ideile au dat năvală. Nu te poți hotărî pe care s-o pui în practică și pe care s-o meșterești prima.

Coroniță iepuraș de Paște

Eu una sunt înnebunită după așa îndeletniciri, se știe. Alegerea texturilor, îmbinarea materialelor ce la prima vedere nu au nimic în comun, freamătul găsirii unui model „fără de care nu mai poți trăi” asta înseamnă pentru mine încărcarea bateriilor, garantat. Dar și mai plăcut este gustul acela care-ți spune că ai furat din timpul alocat altui proiect, pentru a concretiza toana asta apărută din senin. Ei bine, ieri am avut și eu o astfel de toană, drept pentru care am pus totul pe stand-by și i-am dat viață. Ce a ieșit, veți vedea. 🙂

Materialele de care am avut nevoie au fost următoarele:
coroniță din polistiren
sfoară de cânepă
pâsla de culoare albă și roșie
melană (de umplut iepurașul)
fir de tricotat (pna) roșu și alb
buloane roșii și albe
ouțe de lemn vopsite în roșu cu diferite motive geometrice sau florale
fir de bumbac galben
mărgele
pistol de lipit cu silicon

Prima dată am îmbrăcat coronița din polistiren cu sfoară. Am pus două rânduri pentru că nu mi-a plăcut cum a ieșit după primul.

20160330_153622

După ce a fost îmbrăcată, am trecut la confecționarea iepurașului. Pentru asta am scos tiparul pe o foaie de filț de culoare albă, am decupat și l-am cusut, pe margine cu ață roșie. După ce l-am umplut cu melană, i-am montat doi ochișori roșii iar la gât l-am gătit cu o eșarfă.

img432

Coroniță iepuraș de Paște1

După ce am confecționat și ciucurii rotunzi din pna, unul alb și unul roșu, am asamblat pe coronița îmbrăcată în sfoară, elementele ce le aveam pregătite: iepurașul, ciucurii, buloanele din bumbac, ouțele colorate. Nu am fost ușor pentru că știți cum e, faci o grămadă de simulări până te hotărăști asupra finalului.Coroniță iepuraș de Paște2

Am montat totul cu ajutorului pistolului cu silicon. Iată varianta finală.

20160330_201924

Suntem super încântați de ceea ce a ieșit. Spun suntem, pentru că a mai dat și Luca câte o mânuță de ajutor. Inspirație maximă vă dorim!

Activități educative copii – Despre castele și cavaleri. Dac-aș fi fost un cavaler, cum ar fi fost?

Într-o zi de martie, acum câțiva ani, când Luca a fost bolnav și nu a putut merge la școală am pus de-o joacă strașnică. A fost o întrecere între castele iar cei doi fii ai mei au condus ostilitățile. Pe de o parte a existat un Castel Fischer Price, iar de cealaltă, minunatul Castel Hogwarts. Am mai folosit o carte frumoasă de la Editura Girasol,  „Caută în castelul medieval”.

Cavaler

S-a citit despre castele și despre viața de acolo. ,,Atacul asupra satului” se numește primul capitol din carte. De-a lungul lecturii copilul trebuie să rezolve niște cerințe. „Primele fortificatii”, așa se numește al doilea capitol al cărții. A căutat cu foarte mare atenție pentru a găsi ceea ce a trebuit.

Cavaler1

Castelul HOGWARTS este o carte jucărie cu care Răzvan are amintiri frumoase. Castelul are o mulțime de trape și de camere ascunse iar faptul că au fost și personajele prezente (avem toate figurinele din poveste, cele importante). Pentru Răzvan castelul nu mai are nici un secret asta și pentru că deja citise toate cărțile. El a fost cel care a pregătit castelul 3D.

Cavaler2

S-au pregătit castelele. Initial, Luca a jucat cu castelul Fischer Price. A pus oștenii pe poziții pentru ca lupta să poată începe. Au trebuit salvate animalele de la ferma din calea atacatorilor și pentru asta s-a construit un gard la ferma.

Cavaler3

Momente plăcute în care cei doi frați au intrat într-o lume frumoasă, misterioasă. S-au țesut tot soiul de dialoguri, care mai de care mai interesant iar la un moment dat au făcut schimb de castele, asta pentru a diversifica joaca. Cavaler4 Cavaler5

După ce s-au săturat de joacă, Luca a completat niște fișe, pentru că cele pregătite de mine se încadrau perfect. Modalitatea asta este extrem de plăcută de copii, scrisul devenind o joacă. Dealtfel fișa sabie am așamblat-o alături de Luca, el fiind cel care a împodobit-o pentru ca mai apoi să o completeze. Se vede că-i prețioasă tare pentru că strălucesc pe ea nenumărate nestemate. 🙂

Cavaler6

c25

Joaca asta a prilejuit aflarea mai multor cuvinte noi cum ar fi blazoane, creneluri, steme etc. Faptul că am amestecat cavalerii și personajele, anii și împrejurările, a creat o explozie de imaginație. Pentru că în joc, totul este permis. Important este ca cei care se joacă să fie de acord cu regulile stabilite la început.
Spor la joacă!

Activități educative copii – „O lume plină de emoții”, proiect de grad I, inspecția finală

„O lume plină de emoții” a fost, cel puțin așa cred acum, cea mai mare provocare de care am avut parte de când mă ocup cu această activitate. A constat într-un proces lung și amănunțit, al cărui rezultat final trebuia să îmbrace activitățile ce urmau a fi desfășurate în cadrul acestui proiect. Elementul care mă face să spun că provocarea a fost mare se referă la faptul că, în cadrul grupei cu care s-a desfășurat lecția sunt adunați copii care aparțin a două segmente de vârstă: grupă mică și grupa mare. De ce s-a ajuns aici, nu am eu căderea să discut, dar pot afirma, în cunoștință de cauză, că este foarte greu, aproape imposibil, să capacitezi aceste grupuriși să le faci să funcționeze ca un tot. De unul singur, pentru că așa funcționează, în marea majoritate, grupele de grădiniță cu program prelungit.

Cele care lucrează în domeniu știu foarte bine ce desfășurare de forțe presupune susținerea unei asemenea lecții, cu atât mai mult cu cât ea vine să încununeze cei trei ani de cercetare ce s-au făcut în acest sens. E multă cheltuială atât materială dar și fizică și emoțională.

Așadar, tema lecției a fost „O lume plină de emoții” iar în cadrul ei s-au desfășurat următoarele activități:

ADP (Activități de dezvoltare personală):
Întâlnirea de  dimineață
”Emoţii desenate pe cer”
Tranziții

ALA 1 (Activități liber alese):
„Despre emoţiile mari şi mici”
1 ȘTIINȚĂ Cercetătorii zilei:,,Emoţii fel de fel”
2 NISIP ŞI APĂ Emoţii desenate pe nisip
3 CONSTRUCŢII Orăşelul vesel

grad 3grad4grad5insp18

insp9 insp10

ADE (Activități pe domenii experențiale) :
ACTIVITATE INTEGRATĂ :
DLC+DEC
1.DLC – Poveste creată
2.DEC- Decor de emoţii şi poveste

ALA 2 (Activități liber alese):
„Un dans cu… emoţii”
– Dansul emoţiilor

Așadar acesta a fost planul ce a trebuit îmbrăcat și pentru care au fost necesare tot soiul de materiale.

Întâlnirea de dimineață a purtat denumirea „Emoții desenate pe cer” și a cuprins: exerciţii de identificare a emoţiilor şi stimularea comunicării

Aici am confecționat o machetă pentru prezență despre care puteți afla mai multe detalii de aici.

După ce întâlnirea de dimineață a trecut prin toate etapele ei (salutul, prezenţa, completarea calendarului naturii, regulile grupei, exerciţii de stimulare a comunicării, noutatea zilei, mesajul zilei, paleta emoțiilor, programul zilei) copiii au fost invitaţi să descopere alte secrete ale emoţiilor lor prin joc, prin culoare, alături de personaje de poveste. (Programul zilei)

S-a propus copiilor să plece într-o călătorie spre oraşul cu sentimente amestecate iar ca acest lucru să fie posibil, au fost invitați să cumpere biletele necesare călătoriei. Aceste bilete au fost confecționate în trei culori, asta pentru că micii călători au plecat cu un tren care avea trei vagoane de trei culori, ați ghicit!

DSCN5933 20160207_172440

  20160215_104120 20160215_103812 20160215_103911 20160215_103950

Activitatea de la ADE a cuprins activitatea integrată care s-a numit „Călătoresc spre orașul cu sentimente amestecate”, având următoarele elemente componente:

DLC –  Poveste creată
DEC –  Decor de emoţii…… şi poveste – pictură

După ce s-a făcut captarea atenției, enunțarea scopului și a obiectivului activității, copiii au plecat într-o călătorie spre ,,Orăşelul cu sentimente amestecate”, unde au trebuit să răspundă câtorva întrebări, ajutându-se de jetoanele care le-au găsit afişate în vagonul respectiv (toate vagoanele au avut astfel de jetoane). Indiciile primite pentru răspunsurile corecte au reprezentat paşii pe care au trebuit să-i urmeze: completarea afişului care i-a invitat la vizionarea unor imagini. Cu ajutorul acestor imagini li s-a sugerat micuților să creeze o poveste cu aceste personaje, să-i dea un titlu, să dea nume personajelor, să precizeze locul în care se desfăşoară acţiunea, să-şi imagineze discuţia dintre vietăţi, planul de acţiune al fluturaşului, deznodământul, precum şi stabilirea mesajului final al poveştii, respectând etapele specifice.

Povestea după care m-am inspirat s-a numit „Monkey puzzle” și m-am bucurat enorm că am dat de ea. Pe piața românească nu am văzut-o, dar vizita la Londra a prilejuit încântătoarea întâlnire. Am avut atunci răgaz să o citim și a fost plăcut. De fapt, acolo, în acea lume a copiilor, totul era la superlativ.

grad

Monkey puzzle – lectură

Revenind la proiectul de grad, am făcut un fișier în ppt din care copiii să poată citi fiecare imagine în parte dar și să descrie câteva detalii din fiecare prezentare. Evident că în acest fișier sunt doar imagini. După ce au le-au vizionat și au vorbit despre ele,  au alcătuit povestea, și au fost invitați să picteze decorul din poveste pentru a crea cadrul necesar interpretării rolurilor personajelor din poveste.

grad 1

Povestea Monkey puzzle doar în imagini – fișier ppt

Confecționarea decorului a fost necesară pentru că preșcolarii au avut de interpretat rolurile din povestea astfel creată apelând la exprimarea mimico-gestuală a stărilor emoţionale. Astfel a avut loc antrenarea copiilor în situații de joc prin executarea unor deprinderi motrice,  cu accent pe coordonarea mișcărilor, bună orientare, rapiditate în execuție şi pantomimă.

De mare ajutor a fost un filmuleț pe care l-am găsit după îndelungi căutări. Urmărindu-l vă puteți face o părere despre ce anume vorbesc.

Meet our Authors Special Event with Julia Donaldson – video

A trecut o lună de când această lecție a fost susținută dar abia acum m-am simțit în stare să vorbesc despre ea. Am lucrat cu multă bucurie și elan, asta pentru că a reprezentat ceva inedit și pentru mine. Ori eu ador provocările. Voi nu? Alături de mine a fost Irina, cea cu care fac o echipă pe cinste.

O parte din materialele pregătite pentru lecție, le atașez mai jos. De un real folos mi-au fost și fișele de la twinkl.co.uk pe care le-am prelucrat după cum am avut nevoie.

Emoții materiale proiect grad I Irina Emoții materiale proiect grad I Irina1 Emoții materiale proiect grad I Irina2 Emoții materiale proiect grad I Irina3 Emoții materiale proiect grad I Irina4 Emoții materiale proiect grad I Irina5

Idei pentru mămici – Mesaj către tineri – Redescoperiți literatura! de Alex Ștefănescu

Apărută în anul 2015 la Editura Curtea Veche, cartea domnului Alex Ștefănescu nu este o carte oarecare. Ea este o încercare de a trezi interesul tinerilor pentru literatură.mesaj-catre-tineri-redescoperiti-literatura_1_fullsize

Paginile care urmează pot fi citite, așadar, ca un mesaj patetic, dar și ca un testament literar. Dacă nu vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, când eu nu voi mai fi.

Scrisă într-un ton cald, calm și frumos, cartea îi transmite cititorului ce beneficii poate aduce. Faptul că autorul este foarte sincer, nu minte și vorbește despre sine cu autoironie face ca mesajul să fie și mai puternic. Cei care vor avea curiozitatea să o citească vor afla că:

Lectura reprezintă tocmai o plăcere ritualizată, din categoria celor evitate în vremea noastră. Ca să citești o carte trebuie să cunoști o sută de mii de cuvinte (nu doar trei sute, câte sunt folosite în mod curent, în conversații). Să dai, meticulos, pagină cu pagină, să urmărești cu privirea rând după rând și să-ți reprezinți în minte situațiile descrise cu ajutorul cuvintelor Un asemenea efort de reprezentare nu faci când urmărești, pasiv, imaginile care se perindă pe ecranul televizorului (pag. 15)

Ce diferență uluitoare de la o sută de mii la trei sute!

De-a lungul celor 124 de pagini, autorul aduce în atenția cititorului numele a numeroși scriitori, cei care au contribuit substanțial la cultura lumii și fără de care viețile noastre ar fi fost mai anoste. Sunt deopotrivă nume românești și străine, iar pe măsură ce le întâlneam, făceam o recapitulare pentru a vedea dacă am fost prezentă la întâlnirea cu ei. M-am bucurat că, în postura de cititor anonim, nu am lipsit de la prea multe întâlniri și m-am bucurat, în diferite etape ale vieții, de aventurile prin care am trecut. Am plâns sau am râs, am rămas tăcută sau am vociferat, din toate am avut ce învăța. Pe unele dintre ele le car în sufletul meu, pentru că știu că la o adică pot găsi răspunsurile necesare. Și eu, ca și domnul Ștefănescu, mă număr printre persoanele care au venit pe lume într-o casă cu muuulte cărți, cu o bibliotecă la care am privit multă vreme. O parte din titlurile ce se zăreau pe cotoarele cărților le mai știu și acum pe de rost iar asta-mi dă o senzație de confort.

Am să-i fiu întotdeauna recunoscător tatălui meu pentru că am avut de mic copil o bibliotecă în casă. Vai de cei care n-au avut! Îi recunosc imediat, judecând după felul cum vorbesc sau scriu, chiar dacă sunt personalități ale culturii românești. (pag. 106)

Un capitol minunat, care cu siguranță va fi apreciat de mai tinerii cititori, este acela în care autorul povestește despre tinerețea lui, și face acest lucru într-un mod extrem de sincer și direct. Iată ce aflăm despre întâmplările din perioada liceului:

În perioada aceea am făcut toate experiențele posibile: am fugit de acasă, am fumat, am băut (sporadic), am cunoscut dragostea (înțeleasă ca în poeziile lui Petrarca, dar și ca în povestirile lui Boccacio), am jucat jocuri de noroc (în special poker), m-am bătut (devastator, până la sânge), am fugit de acasă și am fost adus înapoi de Miliție (așa se numea- după model sovietic – Poliția). Dar am și citit sute de cărți bune și am scris, am scris, am scris (poezie,, mai ales poezie, proză și teatru). (pag. 110)

Dar dincolo de astea am înțeles, repet, că nimic nu contează mai mult decât existența unor reguli și respectarea lor de către toată lumea. Regulile sunt o formă de colaborare între toți oamenii de pe Pământ, chiar și între cei care nu se cunosc. (pag.112)

alextext3

Alex. Ştefănescu este critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. S-a născut la 6 noiembrie 1947 şi încă din 1990 este redactor al revistei România literară. Autor a mii de articole şi a 24 de cărţi, între care „Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000” cu un mare ecou, apărută în 2005 (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei) dar şi volumele „Jurnal secret”, (2009) şi „Bărbat adormit în fotoliu” (2010), cărţi care s-au epuizat repede din librării fiind reeditate la cererea publicului.

Emisiunea „Un metru cub de cultură” difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar emisiunea realizată pentru TVR Cultural, „Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ştefănescu”, i-a adus Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.

În 2009 a publicat o carte despre două sute cincizeci de cărţi proaste, „Cum te poţi rata ca scriitor”. Tot în 2009 a început să realizeze şi o emisiune TV pe această temă, „Tichia de mărgăritar”. A urmat, între 2011 şi 2013, emisiunea „Iluminatul public”, consacrată celor mai bune cărţi apărute după 1989.

Cele mai recente titluri din biografia sa sunt: „Convorbiri cu Alex. Ştefănescu” (de Ioana Revnic), „Texte care n-au folosit la nimic” şi „Un scriitor, doi scriitori” (cu desene de Bogdan Petry), apărute la Editura ALL, în 2013 şi 2014. (sursa: oradeapress.ro)

Cine mai are nevoie azi de literatură? Toți avem nevoie de literatură, dar nu știm că avem nevoie. Ca o mămică de doi știu ce importantă este puterea exemplului și mă bucur că am putut oferi fiilor mei această deprindere. Trebuie determinare, perseverență dar mai ales continuitate. Rezultatele se văd în timp.

Machete didactice – Cele mai cerute… cele mai dorite…

Se pare că reprezentarea anotimpurilor folosind siluete feminine este cea mai agreată formă. Sunt frumoase și în ciuda acestui fapt, care te duce cu gândul la monotonie, există suficiente resurse de a arăta de fiecare dată altfel.

În colaborările mele caut să determin pe doamna care solicită, să optăm pentru ceva ce nu am realizat până la momentul respectiv, adică forme noi și poate, aici nu mă refer la fizionomii dar măcar la detalii și la culorile folosite. Pentru că anotimpurile sunt extrem de bogate în culori și forme există șansa de a reuși o reprezentare cât mai sugestivă și în același timp inedită.

Am avut și situații în care se dorea reproducerea întocmai a unei machete deja existente în portofoliu în ciuda insistenței mele de a modifica câte ceva. Nu spun că nu e bine așa dar pentru mine formele noi și provocările la fel de noi au un „gust” minunat.

Varianta de astăzi arată după cum puteți vedea mai jos.

DSCN7416 DSCN7413 DSCN7409  DSCN7406

Dimensiunea lor este de 1 metru. Fiecare este accesorizată cu elemente specifice anotimpului pe care-l reprezintă. Am reușit să mai modific, doar puțin tare, față de precedentele. Îmi doresc să-și atingă scopul și să aducă o pată de culoare acolo unde se duc.

Activități educative copii – „Sâmbăta când vine Sambo” de Paul Maar sau cum am avut noi încă un motiv de bucurie. Real!

Pentru cei care prețuiesc cărțile, știu ce bucurie te încearcă în momentul în care vezi că această îndeletnicire, a cititului, aduce atâta bucurie, râsete și dorința de a citi cât mai repede pentru a afla cum se termină povestea.
Sambo a venit la întâlnirea cu mine așa cum au sosit mai multe personaje de-a lungul timpului: firesc, cu zâmbetul pe buze. Era convins că va fi o dragoste reciprocă. 🙂 Așa cum era convins că și întâlnirea cu Luca va fi una de neuitat. Din nefericire nu am văzut promovată această carte, pe nicăieri, iar informațiile despre ea pe site-ul editurilor de unde poate fi achiziționată, sunt zgârcite în detalii. Deh! așa și trebuie, pentru a face cititorul să o achiziționeze. Ce anume m-a determinat s-o cumpăr, nu pot spune cu exactitate, atât știu că există un mecanism care mă face să iau această decizie, pe care, de cele de multe ori m-am felicitat că am luat-o. Poate coperta… poate cele câteva cuvinte de prezentare… poate…
Dar mai are importanță? Nu, evident că nu.

Sâmbăta când vine Sambo este o poveste scrisă de Paul Maar, apărută la editura Humanitas junior în anul 2011. Iată că este pe piața noastră de 5 ani. Traducerea este semnată de Alexandru Al. Șahidian, cartea fiind recomandată de Academia Germană de Literatură pentru Copii și Tineret. Este scoasă în condiții minunate având o copertă cartonată pe care sunt „ferestre” lăcuite din care ne zâmbește Sambo iar în interior ne așteaptă 170 de pagini pentru a fi citite.

DSCN7364

Întâlnirea dintre domnul Gambrino și Sambo a fost ciudată, ca toată înșiruirea de evenimente ce au urmat.

Domnul Gambrino pricepu în sfârșit de ce lumea din jur nu se hotăra defel cum să-i spună mogâldeței ăleia. Era într-adevăr greu de descris, nefiind nici om, nici animal, ce mai – o bâzdâganie-n toată legea.

Era, mai întâi capul: doi ochișori impertinenți și iuți, o gură mare de tot, așa de mare, că-ți venea să-i spui „bot”, și-n loc de nas o trompă scurtă care se tot mișca. Fața turtită îi era acoperită de o mulțime de puncte mari albastre.

Sambo a ajuns să fie fiul domnului Gambrino tocmai pentru că acesta ghicise care-i era numele, iar asta a fost posibil datorită unui șir de întâmplări ciudate prin care a trecut acesta de-a lungul săptămânii. De aceea a rostit  Sambo. Tot atunci a aflat că așa a devenit părintele lui, asta pentru că:

-Așa-i întotdeauna la noi, cei din spița Sambo. Când cineva ghicește că are de-a face cu un Sambo, acel Sambo îi aparține. Și trebuie să-l lase pe Sambo să locuiască la el și să-i dea de mâncare, asta-i.

Și așa avem parte de cele mai năstrușnice aventuri care i-au avut protagoniști pe timidul și liniștitul domn Gambrino și, de-acum fiul său, Sambo.

Sâmbăta când vine Sambo

Perosnajele cu care se va „război” bâzdăgania vor fi doamna Pătlăgică, cea la care domnul Gambrino stătea cu chirie. Ea era veșnic nemulțumită și mereu își ocăra chiriașul, acestuia fiindu-i frică de ea. Mai facem cunoștință cu șeful domnului Gambrino Berebum, Mugurel Boubătrân, un om care se temea foarte tare de hoți iar din această pricină ascundea mereu într-alt loc cheia de la biroul lui.

Pe parcursul celor 7 zile, atât cât suntem împreună cu ei, au loc multe întâmplări, una mai inedită ca alta. Domnul Berebum Gambrino află că Sambo îi îndeplinește cerințele numai dacă aude „Îmi doresc să…” așa cum realizează că micuțul este de-o sinceritate absolută, spunând ceea ce crede și simte. Mai descoperă proapătul tătic că „fiul” lui mănâncă orice, de la piatră și lemn, la lână și fier fără a avea nici o problemă.

Lectură „Sâmbăta când vine Sambo” de Paul Maar

Pentru că nu a găsit nici o haină care să-l cuprindă, Sambo s-a ales cu un costum de scafandru, asta pentru că acesta fiind confecționat din cauciuc, era elastic. Imaginați-vă micuța creatură descrisă mai sus îmbrăcată într-un costum de scafandru, de culoare roșie (nu am priceput de ce pe copertă costumul are altă culoare :)).

img426 - Copyimg426 - Copy (2)

Peripețiile sunt hazlii iar Luca a avut momente în care a râs cu gura până la urechi.

Lectură „Sâmbăta când vine Sambo” de Paul Maar – fragment

Finalul este foarte frumos și merită să-l descoperiți singuri. După ce s-a terminat povestea am mai vorbit pe marginea ei, ca de fiecare dată. Am făcut și o fișă în care l-am rugat pe Luca să scrie o caracterizare a lui Sambo dar și să răspundă la câteva întrebări. O găsiți mai jos.

Fișă Sambo

Trebuie să menționez faptul, acum pe final de povestire, că în această carte, la sfârșitul ei, există un Mic dicționar român-român alcătuit de traducător pentru plăcerea vorbelor, pentru lămurirea copiilor și aducerea aminte a părinților (în ordinea apariției cuvintelor în carte). Practic, e pe capitole. 🙂

Cam asta despre o poveste plină de amuzament dar și învățăminte. Spor la citit!

Sâmbăta când vine Sambo1

Activități educative copii – Mai meșterim câte ceva în așteptarea Paștelui

O activitate așa, ca de vineri seara, a fost aceea a meșteririi unor lucrușoare cu care să întâmpinăm Paștele dar și care să ne aducă mai multă culoare și bucurie. Modele sunt infinite, materiale nici nu mai pomenesc singurul impediment în cazul unora este lipsa de timp.
Noi ne-am găsit timp, și aici mă refer mai mult la mine, și pe lângă perioada alocată alegerii unui model la care să vibreze și copilul a mai fost și acela al manufacturii propriu-zise. Dar a fost plăcut pentru că iar am vorbit mult, de parcă spuneai că nu ne-am mai văzut de cine știe când. Cred că beneficiul acestor tipuri de activități este acela al discuțiilor care se țes în timpul lor. E un prilej când ies la iveală întâmplări petrecute la școală de care copilul nu a dorit să vorbească sau diferite apostrofări.

Așadar, am pregătit cele necesare și anume:

benzi de mătase și dantelă de diferite dimensiuni, culori și modele
șablon ouțe de diferite dimensiuni (activityvillage.co.uk)
hârtie colorată de diferite culori
pistol de lipit cu silicon
foarfece
ștrasuri

b5bab86ff75039297dd14154ea8b4fb4

Ce am făcut practic. Am lipit aceste benzi, așa cum am dorit iar acest lucru l-am făcut cu ajutorul pistolului de lipit cu sicilon. Cu bandă dublu-adezivă nu ar fi stat așa de bine.

Craft ouțe de Paște

După ce benzile au fost lipite, am decupat surplusul, așa rămânând forma de ouț pe care o doream. Fiecare a făcut mai multe ouțe de diferite dimensiuni. Luca a fost extrem de încântat de oul lui tricolor dar și cu elemente brâncușiene, pe care-l consideră cel mai frumos dintre toate. 🙂
Cred că are dreptate!

Craft ouțe de Paște1

Bineînțeles că nu m-am putut abține și am mai încercat și alte modalități de a împodobi ouțul. Iată ce a ieșit.

Craft ouțe de Paște2

Cum am făcut? Pe o bază de silicon am montat, repede pentru a nu se întări, ștrasuri. Mi-a plăcut găselnița asta.

După ce am terminat de confecționat ouțele, le-am fixat pe niște stegulețe din carton colorat. Am adaptat după dimensiunile pe care le aveam. Șablonul îl găsiți mai jos.

DSCN7403

Rezultatul final al activității noastre tronează deja la loc de cinste. Ați apucat să confecționați ceva pentru această mare sărbătoare? Dacă da, ne arătați și nouă?

Craft ouțe de Paște3

Activități educative copii – Legende și povestiri istorice, Petru Demetru Popescu

De la Florian Cristescu, puțini sunt cei care au izbutit, până astăzi, să povestească atât de frumos, simplu, avântat și convingător Istoria Românilor ca Petru Demetru Popescu. Povestirile acestuia interesează și atrag prin ineditul lor, pasionează prin farmecul și frumusețea limbajului, al cuvântului românesc, se prind de sufletul copiilor ca roua dimineții pe flori.
Gh. Bulgăr

Pentru tema de la lectură pe care a avut-o școlărelul meu și anume povestiri istorice, am ales cartea lui Petru Demetru Popescu, Legende și povestiri istorice apărută la Editura Prut în 2011. Este editată în condiții foarte bune, având o copertă groasă, cartonată, un format de 210×150 și 233 de pagini. Cartea este structurată în mai multe părți și anume:

Vitejii unde sunt mai multe Legende și povestiri istorice

Muza Clio se amuză  – Istoria hazlie a omenirii

Aici avem Cartea întâia, Nu prea severa antichitate care cuprinde:

La braț cu Muza Clio prin antichitate
Cu Pegas, spre culmile Olimpului
Nedezmințită, Cetatea eternă
Dacii, fericiți și Nemuritori

Cartea a doua, Protagoniști pe „scena” Evului Mediu care cuprinde:

După căderea Romei
Și totuși, Clio nu tace!
Luminile și umbrele renașterii
La răscruce de veacuri
File de letopiseț moldo-valah

Cartea a treia, Veșminte noi pentru Epoca Modernă care cuprinde:

Regi, miniștri, spadasini și curtezane
Sub „sabia” lui Jean de Guillotin
Furtunosul corsican
Către apusul epocii moderne
În pas cu vremea lor și a lumii, românii

legende-si-povestiri-istorice_1_fullsize

Noi nu suntem la prima întâlnire cu scrierile lui Petru Demetru Popescu ci am mai vorbit despre el, aici. Însă acum lecturile s-au axat pe cerința doamnei învățătoare și anume, Vitejii, Legende și povestiri istorice.

Luca s-a oprit la Cei cinci luptători, o frumoasă poveste despre curaj dar și despre legătura perfectă dintre oameni și animale.

Gelu, viteazul voievod al românilor, stăpânea peste întinderile meleagurilor scăldate în apele Someșurilor. El pornea și iarna la drum, pentru a vedea ce mai fac supușii săi. Îl însoțea mereu sfetnicul și căpitanul său credincios, Mârza.

Cei cinci luptători – video

Pentru Demetru Popescu Legende istorice

-Suntem cinci. Fiecare luptător cu armele lui!
Mârza înțelesese. Îl văzu pe voievod descălecând și începând, cu paloșul în mână, lupta cu haita. La fel făcu și el, urmându-și stăpânul. Și lupii cădeau pe rând, sfârtecați. La rândul lor, caii loveau cu copitele în capetele lupilor. Colțan se dovedi și el un viteaz fără pereche și meșter mare la asemenea ceas de cumpănă. Înfigea colții în beregata lupilor, sfâșiindu-i.

-Am biruit, Mârza! De data asta, pe lupi. Altă dată, o să-i răzbim și mai și pe vrăjmașii ce se reped să ne cotropească pământul strămoșesc.

Activități educative copii – Scooby-Doo și o aventură de neuitat. Chiar de neuitat!

Știu, nu a trecut așa de mult timp de când Luca era micuț, pentru că de când era Răzvan, a trecut cam multicel (eu îl văd deseori tuns la rotund, așa cum era atunci când mergea la grădiniță), dar îmi este dor de el, de ei.
De noi, de activitățile minunate pe care le-am făcut.
De chicotelile ce și acum îmi stăruie în urechi.
De miile de întrebări, una mai inedită ca alta.
Dar timpul nu stă în loc, și poate nici n-ar fi bine ca așa ceva să fie posibil, iar sertarul cu amintiri ocupă din ce în ce mai mult loc.
Activitățile făcute individual, cu fiecare copil în parte, au un aer prețios, dar cele în care cei doi băieți ai mei se completează sunt îmbrăcate cu pulbere de diamant. Și mi-e atât de bine când le răsfoiesc, simt de parcă-ar fi fost ieri.
Secțiunea asta a Facebook-ului, de a readuce în atenție diferite întâmplări, face ca ele, amintirile, să rămână veșnic vii.
Ei bine, unul din aceste lucruri am pățit eu ieri, atunci când am fost pusă în fața unei minunate activități. Este vorba de cea în care Luca este detectivul de serviciu. Materialele folosite, pașii pe care i-am urmat, mi-au reînflorit un zâmbet pe o față destul de tensionată. Nu de copii, ci de altele.
Așadar, pentru că nu am apucat să o adaug la filele acestui blog, mă gândesc să fac asta chiar acum.

A fost o perioadă în care Luca era pasionat de întâmplările lui Scooby-Doo. În casa noastră există o minunată carte,  Povești după desene animate clasice. Știu, scrie că este primul volum, dar au trecut mai bine de 10 ani și nu au mai apărut celelalte. Și e păcat! Coperta vă dă detaliile necesare despre ea.s5

A fost o carte ce a primit-o Răzvan cadou, cu preilejul Zilei Copilului, dar care acum a ajuns în mâinule lui Luca. Și mare bucurie a mai fost.

Scooby Doo4

A citit din ea povestea cu Scooby-Doo și „Fantoma de la circ” și de aici a pornit totul. Pentru că partenerii cățelului sunt niște iscusiți detectivi, iată că și copilul a dorit să li se alăture. Și cum poți descoperi intrușii, făptașii? Păi adunând probe de la fața locului. Așa s-a ajuns la luat amprente. Ce nebunie, nu vreți să știți cum stă treaba cu cerneala, cu buretiera…

Scooby Doo2

Un alt ajutor l-a primit de la cartea De ce sunt unic?, o carte pe care vă sfătuiesc s-o achiziționați pentru că este de un real folos, conținând tot soiul de informații valoroase. Citirea lor au generat tot soiul de comentarii făcute de un copil de clasa a I-a, pentru că așa era atunci Luca, un mic școlărel. 🙂

de-ce-sunt-unic_1_fullsize

Scooby Doo3

A urmat un joc pe care l-am jucat în doi: eu și el. Numele lui este Identity, iar cerința este aceea că trebuie să recunoști un personaj de pe tabla de joc a adversarului, după doar trei indicii.

Exemplu: Poartă ochelari? Și dacă răspunsul este Da, atunci tu trebuie să-i lași în picioare, la vedere, doar pe cei care poartă acest accesoriu, restul fiind eliminați din rândul suspecților, adică puși cu fața în jos).

Scooby Doo1

Această joacă a prilejuit și înșirarea, pentru a câta oară, a cartolinelor cu Scooby-Doo. Tot de când era Răzvan mic, avem și această colecție de cartoline ce a venit cu o revistă, la pachet. Acolo se face vorbire despre călătoriile lui Scooby prin lume, iar despre asta am vorbit aici.

s26 s27

Scooby Doo

Asta a fost. Frumoase aduceri aminte!