Ani de zile s-au adunat de când cumpăr tot soiul de materiale atunci când le găsesc nu când am musai nevoie. Le achiziționez cu gândul că le va veni timpul la un moment dat și se vor potrivi mănușă atât cu ambientul dar mai ales cu cei cu care lucrez (a se citi mă joc). Materialele pe care le cumpăr sunt din locurile în care pașii mă duc, din tot soiul de locații din care nici nu gândești că ai putea ceva găsi. În plimbările mele prin Londra și Colchester am intrat în tot soiul de magazine, multe dintre ele de tipul Charity Shop ori ai căror proprietari erau asiatici aici descoperind adevărate comori. Singurul regret este acela că nu le pot cară cu mine, problema bagajului la avion fiind una reală.
Introducerea asta lungă a fost cauzată de faptul că astăzi am folosit unul dintre aceste materiale. E vorba de un păun ce stă în așteptare de ani și iată! i-a venit rândul. Fericirea mea e că cei cu care l-am meșterit sunt doi copii speciali, pur și simplu speciali fără nici o exagerare. Tihniți, bine crescuți, o plăcere să stai în compania lor. O plăcere fără nici o exagerare.
Ei bine, cu o echipă în care unul dintre membri avea 4 ani și unul 7 ani am reușit în câteva ore să-l rezolvăm întru fericirea mea.
Nu-i așa că-i minunat? Știu că este și de aceea aleg să-l împărtășesc.
