Activităţi educative copii – 1 2 3 4 Poveşti de Eugene Ionesco

DSC_8281

Spuneam zilele trecute, în relatarea mea de la malul mării măturate de ciclon, că datorită acestui fapt am avut răgaz să zăbovim mai mult timp deasupra slovelor.

Fiecare cu lectura lui!

Eu cu amândouă( asta fiindcă Luca doreşte să îl asculte cineva, atunci când citeşte)!

Pentru mine lecturarea celor Douăsprezece scaune s-a potrivit mănusă, aşa cum şi audiţia Poveştilor lui Eugene Ionesco, nu mi-a displăcut nici o secundă.

Atunci când am văzut că a apărut acestă carte, dealtfel singura de poveşti pentru copii scrisă de marele Ionesco, m-am bucurat foarte mult. Prilejul ideal de-ai fi dăruită copilului a fost acela a finalului de an, atunci când doamna învăţătoare ne-a rugat să aducem câte o carte pentru a fi oferită copiilor, la premiere.

DSC_8685

Şi am ales ca acea carte să fie 1 2 3 4 Poveşti de Eugene Ionesco. Şi am fost inspirată!

Eugene Ionesco s-a născut în România, la Slatina, în 1909. Mama sa fiind de originr franceză, şi-a petrecut întreaga copilărie în Franţa. Apoi părinţii au divorţat, iar tatăl său s-a întors în România la începutul Primului Război Mondial. În 1925, el obţine custodia fiului său. Eugene pleacă la Bucureşti unde va trăi alături de sora sa. Aici, studiază literatura franceză şi o întâlneşte pe viitoarea lui soţie, Rodica.În 1938 obţine o bursă a guvernului român şi pleacă la Paris să facă teza de doctorat la Sorbona. Odată cu declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, e silit să abandoneze teza şi să se întoarcă în România.

În 1942, revine şi se stabileşte definitiv la Paris, obţinând cetăţenia franceză. În 1944 se naşte Marie- France, singurul său copil.

DSC_8608DSC_8609

 

Am avut ceva întrebări în momentul în care am lecturat pentru prima dată cartea, asta înainte de-a ajunge la Luca şi m-am gândit că băiatul nu o va înţelege şi îndrăgi, dar după ce s-a apucat de citit, această teamă s-a spulberat. Începutul a fost într-un cadru idilic, cu ciripit de păsărele şi foşnet răcoros de copaci.

Luca citeşte 1 2 3 4 Poveşti de Eugene Ionesco pe terasă la Albena – video

Ilustraţiile aceste cărţi sunt făcute de Etienne Delessert. Acesta este un ilustrator a peste 80 de cărţi, traduse în 18 limbi. A colaborat în mai multe rânduri cu Jean Piaget – experienţă în urma căreia a cunoscut îndeaproape profunzimile nebănuite ale sufletului de copil. Este recunoscut pentru revoluţia pe care a produs-o în domeniul cărţilor ilustrate pentru copii.

DSC_8610DSC_8611

Poveştile 3 şi 4 au fost lecturate pe o vreme zbuciumată, dar în ciuda acestui fapt ele au fost extrem de vesele şi plăcute. Luca s-a amuzat grozav şi, este lesne de intuit că am avut şi noi exerciţii precum cele făcute de autor alături de fetiţa lui. Trebuie să citiţi singuri pentru a vedea despre ce exerciţii vorbim noi 🙂

DSC_8283

Luca citeşte 1 2 3 4 Poveşti de Eugene Ionesco – video

New York, 1967, ora cinci după amiază. Strada 42 e înţesată de mulţimea de femei şi bărbaţi care şi-au terminat ziua de lucru şi se îndreaptă spre Grand Central Station.

Exact în acest loc, editorii Harlin Quist şi Francois Ruy- Vidal mi-au cerut să le propun un nume de scriitor cu care aş putea colabora pentru viitoarea mea carte.

Bravând un pic, le-am sugerat două nume: Samuel Bekett şi Eugene Ionesco. La scurt timp, cel de-al doilea a acceptat să-mi dea patru poveşti scurte.

Mi-a explicat că erau poveştile pe care i le spunea fiicei sale, Marie- France, când era mică, stărnindu-i replici care uneori frizau absurdul. Aşa s-au născut Poveştile, ca un joc teatral imaginat de tată şi de fiica sa, într-un dialog plin de afecţiune.

M-am frământat mult până am conceput ilustraţia primei poveşti. Ca să prind aripi şi să pun în imagini acele fantezii, a trebuit să-mi dau seama că toţi acei Jacqueline puteau să semene între ei.

Din motive absolut independente de voinţa mea, între publicarea primei cărţi şi ilustrarea ultimelor două poveşti au trecut patruzeci de ani. Sper că am reuşit să dau coerenţă volumului, pus sub semnul unei tandreţe poetice pe care am extras-o din adâncul propriei mele experienţe.

Acum că cercul s-a închis, mi se pare important să spun că Eugene Ionesco a jucat rolul tatălui în cele patru Poveşti ale sale, dându-i fiicei sale Marie- France numele de Josette.

În Povestea 4, tăticul îşi ia zborul, în gând, spre cele trei dintre operele sale teatrale: Scaunele, Amedeu sau scapide el cu greu, Rinocerii. Cât să isprăvească cu bărbieritul.

E.D.

Cred că  lectura lui Luca, va fi suficient de convingătoare pentru a vă hotărâ să achiziţionaţi cartea. Nouă ne-a plăcut mult! Sperăm şi vouă 🙂

Activităţi educative copii – Am reuşit să prindem ultimul spectacol al stagiunii, la Teatrul Ion Creangă

DSC_8641

Poate cea mai mare bucurie pe începutul acesta de vacanţă a fost faptul că am reuşit să mergem la teatru. La un teatru adevărat, cu actori adevăraţi, cu o sală adecvată, cu decoruri adevărate şi tot ce ţine de acest concept. Eu am mai trecut prin acestă experienţă dar pentru Luca a fost ceva inedit. A mai urmărit trupe ambulante, dar la un teatru adevărat nu a fost, până acum.

Teatrul Ion Creangă este un teatru de renume în România şi nu numai, pe scena căruia de-a lungul timpului au fost montate piese minunate pentru cei mici şi nu numai pentru ei. Am ascultat de nenumărate ori piesele jucate de actori ai acestei scene, dar radiofonice sau pe benzi magnetice. Însă să fii la faţa locului, nu se compară ceea ce simţi şi ceea ce trăieşti.

DSC_8642DSC_8647

Piesa pe care am urmărit-o astăzi s-a chemat ,,De-aş fi Scufiţa Roşie” iar din distribuţia ei s-a remarcat prezenţa doamnei Alexandrina Halic.

Iată ce găsim pe site-ul teatrului legat de acest spectacol.

De-aş fi Scufiţa Roşie

de Ioan Gârmacea
Data premierei: 28 februarie 2002
Durata: 1 oră

Spectacolul propune o variantă modernă a cunoscutului basm scris de Charles Perrault şi Fraţii Grimm, în care Aniel, o tânără pasionată de Internet, îşi doreşte şi reuşeşte să devină Scufiţa Roşie. Spectacolul, o călătorie în timp şi imaginaţie, ne poartă în atmosfera unui orăşel de provincie a cărui viaţă tihnită este tulburată de apariţia unui străin ce seamănă uneori cu un lup.

În anul 2004 spectacolul a primit Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului de Teatru de la Piatra Neamţ, iar în anul 2006 a primit Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii ”100, 1.000, 1.000.000 de poveşti”, ediţia a II-a.

În distribuție:
Lupul: Cristian Irimia
Vânătorul: Cristian Creţu
Mama: Anca Zamfirescu
Bunica: Alexandrina Halic
Scufiţa Roşie: Carmen Palcu Adam / Miruna Ionescu
Mioara: Mirela Busuioc
Chausette băcanul şi Charles Perrault (virtual): Marius Nănău
Brancardierii: Ioan Georgescu, Daniel Roman

Regia: Sorana Coroamă Stanca
Scenografia: Anca Pâslaru
Muzica şi versurile cântecelor: George Marcu
Coregrafia: Păstorel Ionescu
Ce spun specialiştii despre acest spectacol:

„Originalitatea aduce succes- Cu talent dramaturgic şi inventivitate, Ioan Gârmacea a reuşit pe deplin să prezinte o altă „ Scufiţă Roşie” publicului mileniului trei . Povestea lu Perrault a fost cu dibăcie actualizată. (…) Linia generală a story-ului francezului este urmărită cu atenţie, numai că personajele au o altă faţă, contemporană , alte caracteristici. Fiecare, de fapt visează să devină altcineva, cu romantism şi mult haz„.
De-aş fi Scufiţa Roşie” rămâne un spectacol pe placul tuturor, copii şi părinţi, oferind cu generozitate bună dispoziţie, într-un mod original, atractiv, dar şi sfaturi de comportament într-o lume plină de surprize. „
Ileana Lucaciu- Timpul liber, 2002

Aici este înregistrat momentul în care

Bunica, interpretată de doamna Halic intră în scenă– video

Nu pot să vă spun ce bucurie am trăit şi cum s-a făcut pielea de găină pe mine atunci când i-am auzit vocea! O voce inconfundabilă şi o abordare unică! Pe lîngă doamna Alexandrina Halic, am avut onoarea de a mai vedea un colectiv de actori extrem de talentaţi, care ne-au ţinut timp de o oră prinşi în poveste.

DSC_8631DSC_8632

DSC_8646DSC_8643

Apoi Lupul interpretat de domnul Cristian Irimia a fost minunat. Copiii au interacţionat cu el dând naştere la scene pline de freamăt.

Lupul în acţiune -video

Lupul şi Bunica – video

Mama Scufiţei interpretată de Anca Zamfirescu, Scufiţa Roşie interpretată de Miruna Ionescu, Mioara interpretată excelent de Mirela Busuioc,Vânătorul interpretat de Cristian Creţu şi Chausette Băcanul/ Charles Perrault interpretat de Marius Nănău dar şi brancardierii interpretaţi de Ioan Georgescu şi Daniel Roman au completat distribuţia spectacolului.

Final fericit de poveste- video

Cred că de mult timp nu am mai simţit aşa o bucurie şi aşa sentimente aidoma unui copil!

DSC_8644DSC_8645
Clipe pe care nu le vom uita curând, având ce povesti copiilor (în cazul lui Luca) şi nepoţilor (în cazul nostru). Mulţumim tuturor celor care ne-au oferit aşa momente minunate!

Activităţi educative copii – Aventuri în compania lui Zaharia Zanzibon

DSC_8544

Şi de această dată, draga mea prietenă Alina este ,,vinovată” de întâlnirea lui Luca dar şi a mea, cu acest personaj nou. Este vorba despre vrăjitorul Zanzibon care trece prin mai multe aventuri, care mai de care mai simpatică.

Zaharia Zanzibon Vinerea neagră este scrisă de Silke Moritz şi are ilustraţiile făcute de Achim Ahlgrimm şi este primul volum a acestei serii. Editată la Editura Galaxia Copiilor (unde acum sunt preţuri ca de vacanţă, adică mici!) într-un format mare (cât un caiet studenţesc 🙂 ) şi are nişte ilustraţii foarte frumoase dar mai ales, haioase.

DSC_8570DSC_8572

Practic în această carte, copiii trebuie să descopere cele 250 de greşeli care s-au strecurat, dar aceste greşeli nu sunt de scriere ci grafice.

Iată cum ne este prezentată această carte:

Este vineri, treisprezece, şi Zaharia Zanzibon nu-şi mai găseşte bagheta magică. Mai grav este că totul în jur este vrăjit. Nefericitul peştişor a ajuns în colivie, din coşul de gunoi curge apa, iar pianul scoate două limbi… Autorii nu pot fi decât cei doi spiriduşi. Pe care vrăjitorul trebuie să-i găsească, ajutat de bunul lui prieten, Iepuraşul Alb.

DSC_8573DSC_8574DSC_8575

Cum a fost la noi? Păi cum să fie, chicoteală mare! În timpul citirii textului, au fost făcute mai multe pauze pentru că era foarte atractiv găsirea greşelilor.

DSC_8541 DSC_8542 DSC_8547DSC_8549

Textul ce însoţeşte fiecare imagine este unul scurt, scris cu litere mari, accesibile celor care sunt la începutul acestei îndeletniciri, de lectură. Nu este pretenţios şi nici nu are cuvinte grele. Cred că scopul acestei cărţi, mă refer la cel principal, a fost acela de-a descoperi ghiduşiile făcute de spiriduşi, nu povestea în sine. Oricum, este o împletire reuşită a celor două :). La finalul cărţii există şi rezolvarea enigmelor, cu care cei mici se pot verifica.

DSC_8577

Cum spuneam, Alina nu ne-a dăruit o carte ci două, iar aceasta se numeşte Zaharia Zanzibon  În căutarea duhului poznaş. 

DSC_8561 DSC_8562

Este volumul doi al acestei colecţii. La finalul cărţilor aflăm că pe lângă aceste două titluri mai sunt încă două iar ele se numesc Zaharia Zanzibon În ţara basmelor (iar aici trebuie să fie interesant de urmărit modul în care spiriduşii au amestecat personajele din poveşti 🙂 ) dar şi a patra Zaharia Zanzibon Piticii lui Moş Crăciun. Negreşit că le vom achiziţiona şi pe celelalte două pentru că noţiunea de colecţia asta înseamnă, să nu îţi lipsească nici o piesă!

Şi în cazul celui de-a doilea volum, veselia şi voia bună a fost la fel ca în cazul primei. Lectură, căutări şi chicoteli pe măsură.

Zaharia Zanzibon e uluit : Duhul poznaș a dispărut ! Și, cum nu e foarte bun la vrăji, a făcut peste tot numai năzbâtii. Așa că vrăjitorul și Iepurașul Alb pleacă după duh, pentru a-l aduce înapoi în sticla din care cei doi spiriduși l-au eliberat din greșeală.

Printre miile de imagini trebuie să descoperiți ce a făcut Duhul poznaș : peste 280 de vrăji, care au lăsat în urmă tot atâtea greșeli. Numai un ochi de vultur le poate găsi pe toate

DSC_8563DSC_8564DSC_8565DSC_8567DSC_8568

După ce aceste cărţi au fost citite şi lucrate, Luca a făcut o transcriere dar şi câteva exerciţii la limba română. Chiar dacă suntem în vacanţă, câteva rânduri scrise nu au cum să streseze prea tare, asta pe lângă lecturile zilnice. Faptul că am stabilit un program zilnic, de comun acord :), a înlăturat orice comentariu ce ar fi putut deveni perturbator.

DSC_8551

DSC_8578DSC_8579

Şi după ce ne-am oprit din activitatea propriu-zisă, Luca a continuat în stilul caracteristic! Şi n-am vrut să-l opresc.

DSC_8552

Vă sfătuim să faceţi cunoştinţă şi cu vrăjitorul Zaharia Zanzibon pentru că nu aveţi cum să regretaţi. Garantat!

Activităţi educative copii – Cum te simţi atunci când în loc să te întâlneşti cu marea îţi iese în cale un … ciclon?

DSC_8305

Aş începe spunând, neputincios!

Bună ziua şi bine v-am regăsit! Am revenit cu drag şi dor după două săptămâni in care nu am avut acces la mediul virtual pentru că aşa a fost să fie. Iar din acest punct de vedere, chiar nu a fost rău!

Anul acesta am plecat mai devreme în vacanţă pentru că agenda noastră a cerut acest lucru. Avem parte de o vară fierbinte la propriu, iar aceasta a fost alegerea noastră. Şi chiar şi aşa, nu regret nici o clipă experienţele pe care le-am trăit şi de care nu ştiu când voi mai avea parte.

Pentru al doilea an, am ales ca vacanţa la mare să fie pe litoralul bulgăresc şi asta pentru că acolo am găsit condiţii minunate de cazare şi masă. Am luat bilete la acelaşi hotel ca în 2013, nebănuind că vom avea parte de aşa surprize. Iar ele nu au fost pregătite de gazdele bulgare ci de natură!

Chiar dacă drumul la plecare a fost presărat cu ploi şi chiar dacă toate previziunile meteorologilor spuneau că va fi ceva ploaie, am decis să mergem conform planului.

Drumul până acolo a fost obositor, noi având de parcurs aproape 600 de kilometri.

DSC_8160 DSC_8163

Am avut parte de un răsărit frumos şi de un parcurs minunat, lipsit de orice incident neplăcut. Luca a fost extrem de nerăbdător, aşa ca de fiecare dată, iar forfota lui ne-a molipsit şi pe noi! Lângă noi a călătorit şi Coconaş dar şi încă un prieten pufos, care conform spuselor copilului, ,,a venit momentul să vadă şi el marea”.

 Nu am avut nici o problemă la vamă, aşa cum am avut surpriza de-a fi cazaţi mai repede cu câteva ore, pentru că hotelul nu era aşa de aglomerat. Hotelul se numeşte Sandy Beach- Albena şi vi-l recomand cu căldură. Camere frumoase şi curate, plaja lângă hotel, masa variată şi foarte gustoasă.

DSC_8368

După ce toate formalităţile au fost îndeplinite am plecat la întâlnirea cu marea. Cu mult iubita noastră, mare!

DSC_8185DSC_8184DSC_8187DSC_8188DSC_8189DSC_8190

Marea era agitată, poate ne anunţa ce avea să vie, dar noi nu am reuşit să interpretăm mesajele ei, drept pentru care ne-am plimbat pe plajă să vedem dacă au mai intervenit schimbări faţă de anul precedent. Şi am găsit câteva.

Ce mi-a plăcut foarte mult, dar foarte mult, a fost apariţia pe plajă a unei biblioteci. Da, aţi citit bine! O bibliotecă pe plajă!

DSC_8246DSC_8247DSC_8248

Această mini bibliotecă avea mai multe rafturi, aşa precum se vede din fotografii, iar pe aceste rafturi se găseau cărţi scrise în mai multe limbi, pentru că şi turiştii ce vizitează această plajă sunt de mai multe naţionalităţi. Am studiat puţin oferta şi pentru că, din grabă, nu am luat şi pentru mine o carte, am ales să împrumut de acolo una.

DSC_8249

Alegerea s-a numit ,,Douăsprezece scaune ” de Ilf şi Petrof de care nu eram străină, lecturând-o în adolescenţă, tot atunci citind şi Viţelul de aur de aceaşi scriitori. Dacă nu aţi lecturat-o până acum, nu ezitaţi!

Nu am gândit nici o clipă că voi avea răgaz să o termin, pentru că timpul era destul de scurt dar şi pentru că în vacanţă nu am plecat singură. Dar ceea ce a urmat mi-a infirmat toate pronosticurile!

Cu siguranţă că nu sunteţi străini de urgia ce sa abătut asupra acestei părţi de lume aşa cum nu cred că nu aţi văzut ce lasă un ciclon în urna lui( măcar de la televizor!). Nu am crezut că marea, într-un acces de furie prelungită, poate schimba totul după bunul plac. A şters drumuri deja construite, făcând altele noi. A doborât la pământ copaci şi chiar şi un hotel! Unul aflat la câteva sute de metri distanţă de noi.
DSC_8297DSC_8298DSC_8300DSC_8301DSC_8302DSC_8303DSC_8304
Noi am fost în mijlocul lui, neştiind de fapt că suntem :).
A plouat atât de mult, aşa cum nu gîndeam că poate ploua! Curgea apa de parcă cineva o turna cu găleata, iar acest lucru s-a întâmplat preţ de mai bine de 24 de ore, fără întrerupere.
Am dormit şi am citit. Şi eu şi Luca. Şi nu ne-a fost rău deloc! Nu am avut nici un regret că nu am avut soare, poate şi de unde oboseala acumulată, a avut partea ei de vină.
Este pentru prima dată când văd o mare roşie şi ţăndăroasă. Trebuie să recunosc că arată într-un mare fel!
DSC_8314DSC_8305
Ce am mai făcut în timpul pe care l-am mai avut, am să vă povestesc în zilele ce urmează. Pentru că marea, în furia ei, a aruncat pe tărm o minunăţie de lucruri. Am avut ce studia şi de ce ne bucura.
DSC_8330 DSC_8333 DSC_8336

O experienţă inedită de care am avut parte şi din care am tras învăţămintele necesare.

Vă dorim o vacanţă plăcută plină de întâmplări frumoase, pe care să le împărtăşiţi şi cu noi.

Machete didactice – Pictura pe sticla- O activitate reconfortanta !

 

img031

Pictura pe sticla am descoperit-o mai tarziu. S-a intamplat alaturi de Luca si ceea ce-a iesit ne-a placut foarte mult. A fost o lucrare micuta, pe care a trimis-o la un concurs pe vremea cand era la gradinita. Am ajuns la concluzia ca pot iesi niste lucrari minunate, pe care le poti oferi oamenilor dragi, la ocazii speciale. La fel ca si in cazul goblenurilor, despre care am scris nu cu multa vreme in urma, nici aceste lucrari nu le-am vandut niciodata si poate o sa va intrebati , cine le vrea? Dar ca om care a lucrat in vanzari ani de zile, va spun ca, in vanzari este o vorba: orice produs arecumparatorul lui! Deci, cu siguranta as fi intalnit pe cineva care sa le indrageasca la fel de mult ca mine si sa le doreasca. Poate ca va veni si vremea acestei indeletnici cu finalizarea asta, insa deocamdata, nu este.

Cele mai multe din aceste picturi au fost facute cu copii: fie langa Luca si prietenii lui, fie cu copii la gradinita. Vreau sa va spun, ca de fiecare data activitatea s-a desfasurat cu multa voie buna!

In primul an de scoala, in cadrul Saptamanii altfel, pentru ca Luca a fost bolnavior iar copii au lucrat intr-o zi asa ceva , am respectat si noi acasa aceasi tema. S-a repetat si in anul II de scoala iar ceea ce a iesit puteti vedea mai jos. Cine este familiarizat cu personajele acestea, poate lesne observa ca daca in clasa a I a, Luca l-a desenat pe Mario, in clasa a II a, a venit randul lui Luigi 🙂

pictura MarioDSC_5653

Apoi am mai lucrat asa ceva ca material auxiliar la activitatile pe care le-am desfasurat cu Luca, atat singur fiind dar si in compania lui Leo, sau a lui Iasmin. Cele pe care le vedeti mai jos sunt facute anul trecut, prin luna februarie, cand copii au avut de pregatit la cunoasterea mediului o tema despre animalele din padurile noastre. Luca a pictat un urs si un iepuras iar Leo un lup si un arici. Aceste picturi au fost duse la scoala.

pictura sticla animale 1 pictura sticla animale 2

 

Apoi au mai fost cele cu tematica de iarna, atunci cand frigul de afara te indeamna sa stai la caldurica si sa creezi cate ceva. Am avut asa indeletniciri si alaturi de Mara si Ioana, la Craciunul trecut, atunci cand  in asteptarea Mosului, am pictat ceva de sezon. Sau cand am pregatit Calendarul de advent.

DSC_8173 pictura sticla 2 DSC_8172

Nu pot uita Narcisa si Vioareaua, extrem de indragita si studiata la acea vreme.

Despre elefantul Elmer, numai de bine, asa cum aceleasi lucruri se pot spune si despre calutul de mare, despre cocoselul chinezesc sau paunul indian. Acestea au fost daruite unor oameni pe care noi ii apreciem si ii iubim foarte mult si-mi place sa cred ca le-au primit cu aceeasi bucurie cu care le-am lucrat noi.

pictura sticla 5 calut 2 DSC_7390DSC_8174

Nu pot uita, pentru ca sunt foarte proaspete in memorie si lucrarile realizate de Voinicei, de care nu mai departe de ieri am scris, si acestea reprezentand pentru micutii mei colaboratori, o premiera.

DSC_8075

Ultimele, dar nu cele din urma vor pleca tot catre niste oameni speciali si minunati din viata mea. Si cu aceasta ocazie, la ceas aniversar mie, de aceasta data, le marturisesc, fara a fi nominal, ca ii iubesc si ii apreciez mult. Au un loc in mintea si sufletul meu, iar acest fapt imi da o stare de bine si de confort! Astept cu nerabdare sa vad reactia ce-o vor avea atunci cand le vor vedea.

Prima lucrare reprezinta o trecere prin anotimpuri, iar fiecare se poate gandi la propria experienta.

DSC_8168 DSC_8166

 

Cea de-a doua reprezinta o tema pe sufletul meu, marea si tot ce aduce ea in noi!

DSC_8169 DSC_8170 DSC_8171

Va doresc o zi minunata!

 

 

Activități educative copii – Cum înoată niște Voinicei prin apele mărilor

DSC_8095

Zilele trecute am avut bucuria de-a putea lucra alături de niște copii minunați de la grupa Voiniceii, din cadrul Grădiniței Pinocchio din Fălticeni. Nu este pentru prima dată când fac acest lucru și mă bucur că am oportunitatea de a petrece alături de ei clipe minunate și extrem de utile.

Pentru că vine vacanța, m-am gândit că ar fi indicat ca tema despre care să vorbim să fie legată de mare, soare, animale marine. Și așa, cu complicitatea Irinei, doamna de la catedră(vorba vine, pentru că o educatoare nu are când să stea la catedră!) s-a stabilit despre ce și cum voi vorbi.

În acest sens am pregătit pe lângă macheta didactică cu Ciclul de viață al căluțului de mare dar și cea cu Nivelurile mărilor niște cartoline care să mă ajute la o activitate matematică dar și niște sticle, pe care copiii să poată desena vietăți marine.

Tiparele pentru cartoline le-am luat de pe twinkl.co.uk după care le-am laminat și decupat. Sticlele folosite la pictură au avut dimensiunea de 20 centimetri pe 20. Le-am pregătit pentru a fi desenate de către cei mici, iar aici am conturat desenul cu ajutorul markerului, pe fiecare în parte. Câteva dintre ele le puteți vedea mai jos.

DSC_8026DSC_8028DSC_8029DSC_8030DSC_8031DSC_8034DSC_8032DSC_8033DSC_8035DSC_8038DSC_8036DSC_8037DSC_8039DSC_8027

Activitatea noastră a început cu discuții despre anotimpul vara, despre vacanță și destinațiile ei. Așa am aflat care copii au văzut marea și care au fost în vizită la un muzeu cu animale marine. Aici știam deja că toți au vizitat un asemenea muzeu, deoarece în Fălticeni există unul foarte frumos, Muzeul apelor, pe care vă invit să nu-l ocoliți. Cum am petrecut noi timpul acolo, adica Luca si prietenului, Leo puteți vedea aici. Așadar, copii văzuseră acvarii și aflaseră informații despre aceste animale ce trăiesc în apele mărilor și oceanelor din surse informate.

Am ales ca vedeta întâlnirii să fie căluțul de mare pentru că el este un altfel de pește, dar mai ales un alt fel de tătic. Cu ajutorul machetei cu ciclul de viață al căluțului de mare, am intrat într-o poveste din care copiii au aflat ce fel de pește este, ce dimensiuni are, dacă are sau nu prădători. Ca sursă de informație am ales fișa de la Imp. S-au țesut tot soiul de propoziții în care s-au aflat cuvintele noi învățate astăzi.

calut mare 2 calut mare 5calut mare 3

??????ViewtyViewtyViewty??????ViewtyViewty

Așadar ne-am jucat cu aceste cuvinte noi, copiii făcând tot felul de propoziții, au povestit întâmplări pe care le-au avut la malul mării. A urmat o activitate matematică în cadrul căreia cei mici au avut de pus pe un panou în ordine crescătoare și descrescătoare, un set de imagini. Doresc să precizez că toți cei 20 de copii care au participat la această activitate au avut , fiecare în parte, imagini pentru a putea fi atașate pe panou.

????????????Viewty??????DSC_8056DSC_8057DSC_8066DSC_8069 DSC_8071
A urmat pictura pe sticlă. Era pentru prima dată când copiii aveau parte de așa experiență și vreau să vă spun că s-au descurcat excelent. Sticla a fost pictată cu vopsea acrilică.
DSC_8078DSC_8079DSC_8080DSC_8081DSC_8083DSC_8084DSC_8085DSC_8087DSC_8088DSC_8089DSC_8090 DSC_8091

Iată cum, de la ora 9.30 am reușit ca până la ora 11.30 să facem și o activitate de la Domeniul Știință, una de Dezvoltare Limbă și Comunicare, o activitate matematică dar și una de la Artă. Așa, formând o echipă sudată, am învățat multe lucruri noi și am trăit experiențe inedite. Chiar dacă Voiniceii au între 4 și 5 ani, s-au descurcat excelent la toate activitățile. A fost o reală plăcere să petrec aceste ore alături de ei iar pentru asta, le mulțumesc!

calut mare 4

Activităţi educative copii – Abilităţi practice… şi nu prea!

DSC_8044

Abilităţile practice nu au reprezentat niciodată o atracţie pentru fiii mei! Am încercat în fel şi chip să-i atrag spre aceste îndeletniciri, însă în ciuda abordării de teme variate dar şi de tehnici multiple, nu am prea reuşit acest lucru.

La Răzvan, atunci când frecventa şcoala primară, nu se punea aşa accent pe această oră, cu toate că ţin minte, că lucrau după un caiet asemănător ca cel  de pe care lucrează acum Luca. În cazul celui mic, lucurile s-au schimbat radical şi m-am pomenit cu un manual destul de complicat, dacă e să-l întrebi pe Luca!

Anul trecut mi-aş fi dorit ca să participe părinţii la o oră de abilităţi şi să facă ei ceea ce era în programă, dar evident că nu s-a întâmplat aşa ceva, aşa cum este evident că nici dorinţa mea nu a fost rostită.

Atunci când noi lucrăm acasă, faptul că stau lângă Luca şi-l fac curios să vadă rezultatul final, determină un alt fel de traseu al activităţii. La şcoală este diferit, pentru că doamna învăţătoare nu are timpul fizic necesar de-a se ocupa de fiecare copil în parte prea mult, iar când spun asta mă gândesc la cei 31 de colegi de-a lui Luca.

Cartea îndrumar este una frumoasă şi face parte dintr-o mapă scoasă la editura Lidana din Suceava. Această mapă conţine toate materialele necesare fiecărui proiect. Cartea este scrisă de Nicoleta Nisteriuc şi reprezintă al doilea volum aferent studiului din clasa a II a. Nu am găsit nici o adresă unde puteţi găsi acest îndrumar. Dar iată ce spun doi profesori în cuvântul înainte:

Lucrarea ,, Abilităţi practice. Sugestii pentru învăţământul primar ( II) ” invită, deopotrivă, elevi şi cadre didactice în universul vesel şi colorat al copilăriei, oferindu-le repere în realizarea unei diversităţi de obiecte, compoziţii, jucării cu rol estetic şi funcţional.

Broşura editată în condiţii grafice deosebite, cu scheme clar ilustrate, însoţite de explicaţiile fiecărei etape de lucru, constituie un important instrument de lucru şi urmăreşte atât dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor manuale.

Concepută în completarea broşurii, mapa de lucru conţine o gamă largă de materiale de bună calitate cu care se pot realiza toate temele propuse. Organizarea riguroasă a întregului material de lucru facilitează elevului utilizarea cu uşurinţă a acestuia şi gestionarea cu maximă eficienţă a timpului.

Temele şi materialele se subordonează însuşirii şi exersării tehnicilor de bază ce trebuie asimilate pe parcursul ciclului primar, elevii reuşind să-şi dezvolte atât deprinderile practice, cât şi gustul pentru estetic.

Recomadăm abordarea lucrării pentru elevii din ciclul primar cu credinţa că rezultatele nu se vor lăsa aşteptate.

Manualul are două capitole: Activităţi cu materiale din natură unde sunt următoarele teme:

Măşti şi personaje

În lumea necuvântătoarelor

Aricii

Activităţi cu materiale sintetice – Fire , hârtie unde sunt temele următoare:

Tablou de toamnă

În pădure

Cadoul de Crăciun

Felicitare cu clopoţei

Girafe

Punga de cadouri

Fluturaşul etc.

DSC_8042DSC_8043img115 img117

Şi iată cum am ajuns la penultimul capitol al acestui manual. acolo unde a trebuit confecţionat o felicitare cu tema ,, În grădină”. Pentru că Luca nu a terminat lucrarea în timp util, a primit permisiunea, alături de alţi colegi, să facă acest lucru acasă. Aşa că am putut lucra în ritmul nostru pentru a duce la bun sfârşit şi această etapă. Ataşez mai jos tiparul pentru executarea acestei felicitări, pentru că este frumoasă şi fetiţele, pentru că ele sunt mai îndemânoase 🙂 , o vor lucra cu plăcere.

DSC_8041DSC_8045 DSC_8040DSC_8046 DSC_8047DSC_8048 DSC_8049DSC_8050 DSC_8051

Nutresc speranţa că vara aceasta va mai aşeza priorităţile lui Luca şi va căpăta mai mult drag şi în acest domeniu. Eu voi fi alături de el, ca-ntotdeauna!

Activităţi educative copii – Zile pline de tihnă şi frumos. Cetatea Neamţului, Bojdeuca lui Creangă, Mănăstirea Agapia

DSC_7862

DSC_7946DSC_7974

De când a sosit vremea frumoasă ne-am hotărât să ieşim cât mai mult în mijlocul naturii şi de ce nu, să vizităm o parte din minunatele locuri din ţărişoara noastră. Este de înţeles că destinaţiile lungi le-am lăsat pentru vacanţa de vară, dar avem prin preajma noastră o multitudine de oferte, foarte greu de ales şi foarte greu de refuzat.

De-a lungul timpului am vizitat multe din minunăţiile acestei ţări dar am ajuns la concluzia că de fiecare dată descoperi altceva şi trăieşti sentimente diferite. Aidoma unei cărţi citite la vârste diferite şi locurile vizitate se lasă descoperite din unghiuri ce odinioară nu erau accesibile. Fiecare experienţa trăită îmi dă o altă perspectivă asupra celor amintite mai sus. Ori poate de unde de mână sta de fiecare dată altcineva?

La această deplasare Luca a fost cel care a trăit cel mai intens tot ceea ce a văzut şi mai ales tot ceea ce a descoperit singurel, lecturând multitudinea de panouri întâlnite.

Luca citeşte panourile de pe drumul până la Cetatea Neamţului video

DSC_7840DSC_7841DSC_7845DSC_7846DSC_7847DSC_7849DSC_7852DSC_7854

Luca lecturează panourile informative – video

Prima oprire a fost la Cetatea Neamţului şi nu am regretat nici o secundă. Un loc încărcat de istorie, foarte frumos amenajat. Cetatea a fost renovată aproape în întregime, iar interiorul ei se poate vizita. Priveliştea îţi taie răsuflarea, iar păsările ne-au întâmpinat cu triluri care mai de care mai măiastre. Efortul gazdelor de-a crea un ambient plăcut, civilizat şi informativ se vedea cu ochiul liber, păcat de existenţa printre noi a unora care nu au depăşit stadiul de sălbăticiuni 🙁

Panourile informative atestă cele spuse de mine, din păcate!

Drumul până acolo a fost anevoios pentru că panta este destul de mare, dar acest fapt ne-a dat prilejul de a vorbi cu Luca tot soiul de lucruri legate de subiectul analizat. Am încercat să-l introducem în atmosfera acelor ani, lucru foarte greu de realizat.

Dar la intrarea în Cetate am fost întâmpinaţi de nişte oşteni, care prin înfăţişare şi port, au răspuns cumva, demersului început de noi.

Locul era înţesat de turişti. Grupuri întregi de copii veniţi în excursii, o grămadă de turişti străini au practicat un adevărat asediu. Interiorul este foarte bine amenajat şi aici mă refer la panourile ajutătoare ce îţi dezvăluie răspunsurile la avalanşa de întrebări. Înafara grupurilor de turişti străini care aveau ghid, nu am mai văzut nici unul. Poate or fi fost, dar nu la vedere.

DSC_7865 DSC_7866 DSC_7870 DSC_7871 DSC_7873 DSC_7874DSC_7877 DSC_7876 DSC_7881DSC_7882

Am aflat care era Ierarhia militară în Moldova medievală şi ne-am mirat că după Domnitor, care era Comandantul suprem urma Vornicul şi Portarul de Suceava. Domnitorul avea gardă personală dar şi Boieri de sfat. Urmau Pârcălabii şi Staroştii, marii Vătafi şi Vornicii de oraş, Vatamanii şi Cnezii şi la final, dar nu cea din urmă, Oastea cea mare formată din Orăşeni, Târgoveţi, Ţăranii liberali şi Ţăranii dependenţi.

DSC_7885DSC_7896 DSC_7897DSC_7888

Am văzut exact unde era locul în care stăteau domniţele dar şi care erau armele folosite în luptă. Am făcut zeci de fotografii, dar pentru că trebuie păstrată şi o undă de mister, vă învit să faceţi un efort şi să le vedeţi cu ochii dumneavoastră. Sentimentele trăite nu pot fi redate!

DSC_7901 DSC_7904DSC_7916 DSC_7927DSC_7929

Cu capul plin de zăngănitul armurilor şi strigătelor de luptă, dar şi cu sufletul alături de delicatele domniţe, am plecat de la Cetatea Neamţului, bucuroşi că ne tragem dintr-un neam aşa de viteaz şi vrednic. Fără ei nu am fi putut trăi vremurile de astăzi şi nu ne-am fi putut minuna de iscusinţa lor.

Până la urmă, aceşti oşteni minunaţi alături de Marii Voievozi au trecut proba timpului, rămânând nemuritori. Ori nu toată lumea gândeşte la asta?

Ne-am tras sufletul şi ne-am ostoit foamea la o terasă cochetă de la poalele Cetăţii. Curat, gustos, minunat!

DSC_7930DSC_7931 DSC_7934 DSC_7941

După ce energiile au fost remontate, întâlnirea cu Ion Creangă la Humuleşti a avut altă perspectivă. Aceea de-a intra acolo, în lumea lui, nu doar un copil, ci trei!

Prin puhoaiele de lume, am retrăi ghiduşiile noastre suprapuse peste năzdrăvăniile lui Nică, pentru că da, noi am avut ocazia să copilărim în scenariul descris de inegalabilul nostru povestitor, pe când Luca nu se prea regăsea în poveste. Amintirile din copilărie nu-i erau străine lui Luca, iar cum am lucrat noi, puteţi vedea aici.

Dar acum, Luca a văzut o căsuţă ca de poveste, de un alb imaculat, gătită cu muşcate şi strălucind în soare. O bijuterie de casă ce te îmbia să te hodini un pic, aşa de primitoare era!

DSC_7946 DSC_7947 DSC_7948 DSC_7949 DSC_7950 DSC_7951DSC_7952 DSC_7955

Alături de casă ai posibilitatea să intri în poveste la propriu, pentru că te întâmpină toate personajele poveştilor lui Creangă. Vulpea cea şireată şi ursul păcălit, cei trei iezi dar şi lupul cu capra, cocoşul şi tanti Mărioara.

Cât despre Moş Chiorpec Ciubotarul, dacă ai răgaz el îţi povesteşte o istorioară.

DSC_7956 DSC_7957 DSC_7958 DSC_7959 DSC_7960 DSC_7962 DSC_7963

Ultima oprire a fost la Mănăstirea Agapia. Aici doresc să amintesc doar, că picturile din interior sunt realizate de Nicolae Grigorescu. În rest, se cere linişte pentru a ne aduna gândurile şi a ne ruga lui Dumnezeu.

DSC_7967 DSC_7968 DSC_7969 DSC_7970 DSC_7971 DSC_7972 DSC_7974 DSC_7975

Cum vom putea mulţumi vreodată înaintaşilor noştri? Cinstindu-i şi pomenindu-i copiilor noştri, pentru ca şi ei să ducă mai departe aceste îndeletniciri.

Acasă, Luca a făcut o compunere despre cum a fost ziua de ieri. Sunt începuturi în acest sens şi merită încurajate.Ciorna este cea pe care am fotografiat-o.

Compunere Luca

Ţară frumoasă, meriţi vizitată de-a fir a păr!

 

Activităţi educative copii – „Challenge Zebra” sau cum se poate obţine o întrecere cu doi câştigători!

DSC_7803

Challenge Zebra este un joc pe care l-am găsit anul trecut pe internet. Adresa unde îl găsiți este www.sparklebox.co.uk Mi-a plăcut foarte mult conceptul şi m-am gândit că poate fi extrem de util în joaca mea cu Luca. Dealtfel l-am jucat în doi şi a fost interesant, pentru că multe din cerinţele cartolinelor sunt peste nivelul la care a ajuns Luca, asta ca să nu mai spun că limba în care sunt scrise cerinţele este engleză.

Atunci când l-am găsit, l-am salvat şi îl ataşez mai jos, poate îl veţi considera util.

Challenge zebra cultura generala

Challenge Zebra litere

Challenge Zebra matematica

Dar iată cum a decurs jocul nostru. Mai întâi am vorbit despre zebră şi pentru asta am folosit mai multe materiale. Nu putea lipsi fişa de la imp, aşa cum băieţii au lecturat informaţii despre acest animal exotic şi din Atlasul zoologic. Am confecţionat şi un presenter în care se găsesc informaţii generale despre caracteristicile acestei specii.

img080 img079 DSC_7812 DSC_7813 DSC_7814 DSC_7815

Bulele necesare pentru presenter sunt în fişierul pe care l-am pregătit pentru copii, acolo unde găsiţi şi fişele pe care le-am pregătit pentru tema de astăzi.

Fisa lucru despre zebra

Au citit pe rând, am vorbit despre ele, s-au făcut comparaţii cu alte animale cunoscute de ei. Este minunată această activitate, indiferent de tema abordată, pentru că cei care participă sunt dornici să fie primii atunci când este de dat un răspuns. Este ca o competiţie, în care toată lumea are de câştigat. Pot spune că şi eu mă încadrez aici, pentru că la rându-mi aflu foarte multe lucruri noi sau uitate 🙂

DSC_7768DSC_7770

DSC_7774 DSC_7775 DSC_7776 DSC_7780DSC_7817 DSC_7818 DSC_7811

Pentru completarea fişelor a fost necesară consultarea Dictionarului ilustrat al limbii române de către Iasmin, pentru a afla ce înseamnă exotic dar şi a dicţionarului de sinonime. Pentru divertisment, băieţii au avut de rezolvat un labirint ce a părut foarte uşor. Dar, doar a părut!

DSC_7783 DSC_7784

Apoi a urmat Challenge Zebra. A fost minunat! Minunat! Minunat!

Atâta forfotă, şi atâta dorinţă de a răspunde corect într-un timp cât mai scurt! Absolut minunat! Pentru întrebările de la cultură generală, cele despre ţări şi oraşe, am apelat la machetele noastre cu continentele. Cât s-a mai căutat pe ele! Dar am reuşit să surprind câteva imagini care spun foarte mult despre activitatea noastră.

DSC_7787 DSC_7788 DSC_7789 DSC_7790 DSC_7791 DSC_7792 DSC_7800 DSC_7801 DSC_7807 DSC_7808 DSC_7809 DSC_7804

Cum spuneam, am jucat şi altfel, doar cu Luca, dar nu se compară! Altul este spiritul de competitivitate atunci când forţele sunt egale.

Doi copii minunaţi au petrecut o după amiază pe măsură!

Încercaţi! Încercaţi! Încercati!