Spiridușii și timbrele cu Moș Crăciun

Au trecut mai bine de șase zile de la ultima întâlnire cu Spiridușii iar tema propusă a fost „Despre filatelie * Un timbru pentru Moș Crăciun”.
De ce am ales acest subiect? Pentru că am bănuit că nu s-a aplecat nimeni peste timbre și ce anume înseamnă ele pentru noi.
Pentru că mi-am imaginat că acum, în epoca electronică, tot mai puțină lume trimite scrisori ori vederi prin poștă.
Am lucrat acest subiect și cu Luca iar reacția lui a fost una de care nu am cum să nu-mi aduc aminte.
Acestea fiind spuse, am confecționat materialele necesare și la data stabilită am fost prezentă la întâlnire.
Înainte de a vorbi despre timbre am dorit să le arăt copiilor că oferta de carte ce are ca subiect Crăciunul și tot ce înseamnă el, este foarte variată. Nu vă puteți închipui mirarea lor. Am făcut o scurtă prezentare a fiecăreia și i-am îndemnat să le răsfoiască puțin pentru a putea vedea cu ochii lor aceste minunății. Mi-a plăcut că nu puțini au fost cei care au mângâiat cărțile și le-au mirosit, semn că întâlnirea trecută nu a fost în van.

La finalul întâlnirii, le-am propus un târg: eu le dau cărțile la citit dacă au grijă de ele și le aduc până la începerea vacanței. Și ne-am ținut de cuvânt, ambele părți!

Buuun, și am trecut la tema propusă.

Am început cu întrebările adresate copiilor:

știți ce este acela un timbru?
cum se numește obiectul în care se păstrează timbrele?
cel care conduce poșta se numește… ?
cel căruia îi este adresată scrisoare se numește?
dar cel care rimește scrisoare, cum se numește?

Și întrebările au curs frumos iar copiii au știut să răspundă la unele dintre ele dar la multe, din fericire pentru mine (spun din fericire pentru că am venit cu ceva nou și așa i-am prins în vraja temei).

Din colecția fiilor mei am luat două clasoare și o lupă, dar și câteva timbre disparate și le-am prezentat copiilor. Au fost încântați de forma lor dar mai ales de prezentare.

Clasoarele au un iz de vechi pentru că stau depozitate în niște dulapuri la care nu se mai prea umblă iar acest lucru a fost remarcat de micii școlari.

Am avut răbdare ca fiecare elev să poată analiza un timbru așa înțelegând care-i treaba cu ele.

După ce toți au făcut acest lucru, am trecut mai departe. Am confecționat o fișă în care spiridușii au avut de pus în ordine alfabetică zece cuvinte, pentru ca mai apoi să realizeze propoziții cu fiecare dintre ele.

Fișă de lucru clasa a II-a Despre timbre

 

Pentru că erau multe cuvinte noi, am insistat mai mult pe semnificația lor, alcătuind propoziții diverse.

Am trecut apoi la completarea unei liste adresată Moșului. Și aici a fost ceva de lucru, asta pentru că cei mici au tendința de a se lua unii după alții atunci când vine vorba de rezolvat ceva.

Pentru următoarea etapă, am printat fiecărui copil forma unui plic dar și o foaie pe care el să scrie o scrisoare pe care s-o trimită, mai apoi, Moșului. A fost ocazia cu care am discutat cum anume se trimite o scrisoare, cum trebuie completat plicul și ce denumire au cel care trimite dar și cel care-o primește.

Rezultatul a fost de mare efect pentru că modul în care au colorat foaia dar mai ales mesajul scris, îi va încânta peste ani, atunci când îl vor citi.

Acestea din urmă, plicul și scrisoarea, au rămas să le facă doamna Ana și copiii, pentru că noi nu am mai avut vreme. Le-am lăsat și renul cu sania pentru ca scrisorile să ajungă la Moșul, garantat.

Dar după ce copiii au terminat tot ce și-au propus, mi-au trimis fotografiile. Surpriza a fost atât de mare, pentru mine, atunci când am văzut că au pictat renul și sania iar modul în care au ieșit, m-a fascinat!

Înainte de a pleca, Narcis, un băiețel minunat, a ținut să ne arate un obicei din zona noastră, ajutându-se de o tobă. Vis!

Vă doresc Sărbători pudrate cu sănătate și fericire, copii minunați! Iar doamnei Ana, o îmbrățișare din tot sufletul pentru că așa un dascăl merită îmbrățișat la fiecare pauză.

Mulțumesc!

P.S. Iată ce a scris doamna Ana pe pagina clasei dumneaiei:

Crăciunul!!! Ce o fi atât de special la el că te face să-ți fie dor de acasă și când ești acasă?
Puteam să lăsăm zilele premergătoare să treaca oricum?
Nuuu! Povești, cărți, dorințe, scrisori și multe amintiri. Mai ales pentru doamnele care au început să fredoneze instantaneu un cântecel de la Estrada, din vremea când aveau o vârstă apropiată cu școlăreii spiriduși din clasă și care nu înțelegeau mai nimic din ce se întâmpla. Era vorba de Poștașul Tic- Pitic!
Doamna Dana a venit încărcată cu cărți. Nu era ceva nou dar de data asta erau Muuuulte și atât de frumoase că ne-am fi apucat de citit atunci, pe loc, pe mochetă, în jurul bradului. Dar nu era timp că surprizele se țineau lanț…
Timbrul? Filatelie… Clasor… și miros de vechi… vechi precum copilăria celor două doamne. Și dacă am creat propriu timbru ne-am făcut și plicul și scrisoarea… Pentru că doamna Dana s-a gândit la toate, ne-a adus Renul și Sania ca scrisorile să ajungă repede la Moșul.
Dulce sfârșit de săptămână, dulci bombonelele dar activitățile au continuat și luni, și marți… și dacp am ști că putem face Crăciunul mai mult timp, am începe cam din vară pregătirile!
Să fie și anul acesta, unul cu sănătate și pace în suflete, de la cel mai mic până la cel de o vârstă cu Moșul!

Ei, cum să nu-i iubești?

Povești minunate pe final de an

După o perioadă în care nu am avut timpul necesar de a mai lucra alături de mulți copii, în atelierele pe care le organizez strict pe cheltuiala mea, am avut câteva întâlniri acum, pe final de an, menite parcă pentru a încununa o activitate foarte frumoasă pe care am făcut-o mai susținut în anul ce tocmai se încheie.

Am mers la o grupă de Voinicei, grupă mijlocie, pentru a le povesti despre „Dorința de Crăciun a lui Buzunăraș”.

Am ajuns la întâlnirea cu copiii la ora stabilită și nu singură ci însoțită de renul Blitzen și sania Moșului.

Le-am arătat ce poveste le voi citi și înainte de a o citi le-am spus datele despre ea: cine a scris-o, cine a ilustrat-o și cum se prezintă din punct de vedere tehnic.

Am făcut acest lucru, trecând printre ei în permanență și arătându-le desenele. E un exercițiu interesant pe care merită să-l încercați.

Pentru a elimina foiala cea atât de cunoscută la copii, am încercat să întrepătrund în poveste elemente de mișcare, asta pentru că mi-a permis și textul. Bunăoară, atunci când iepurașul a întâlnit îngerașul de zăpadă, am întrebat copiii dacă ei au făcut vreodată o așa formă. Evident că răspunsul a fost afirmativ și a venit exemplificarea. Un moment extrem de gustat de copilași. 🙂

Un moment similar a fost acela în care cei mici au dorit să țopăie, precum iepurașii.

La finalul poveștii, copiii au aflat răspunsul la întrebarea iepurașului:

– Care este semnificația Crăciunului?

Următoarea etapă a fost aceea a realizării unui craft, unul de sezon. Și ce putea fi mai nimerit ca un brăduț pe care cei mici să-l împodobească.

Materialele necesare realizării craftului au fost:

spatule de lemn multicolore dar și natur
fetru de culoare verde
pânză de culoare verde
hârtie cartonată reflectorizantă
fir de mătase auriu
buloane multicolore
abțibilduri de Crăciun
steluțe de foam
silipici
pistol de lipit cu silicon

Fiecare copil a primit materialele necesare și au trecut la împodobit. Vă imaginați că oricâte pop-pom-uri ar fi fost tot nu erau de ajuns, cât despre abțibilduri, vă las să vă imaginați.

Nici nu știți ce interesați au fost dar și implicați. Au căutat să fie originali și să aibă copăcelul cel mai mândru.

La final, pe fiecare brăduț a fost trecut numele celui care l-a împodobit și puse la expoziție pentru ca la plecarea acasă, să fie luați.

Am avut inspirata idee ca înainte de a pleca să-i întreb pe copii ce și-ar dori să le aducă Moș Crăciun. Ascultați ce spun, e foarte interesant.

Am plecat cu amintirea unei grupe primitoare, o atmosferă caldă și multe glasuri cristaline.

Vă urez tuturor, mari și mici, copii, părinți și educatori, Sărbători tihnite și La mulți ani!

Spiridușii și „Brăduțul de Crăciun”

Trebuie să mărturisesc că îmi era dor de Spiriduși. Nu-i mai văzusem de mult și parcă îmi lipsea ceva. Am complotat cu doamna lor, Ana, și am stabilit o întâlnire în care să vorbim despre ce altceva decât despre brăduțul ce așteaptă să fie împodobit.
Bine, mulți deja au făcut-o, și este tot mai des întâlnit în ultimii ani, dar nu strică să mai zăbovești asupra subiectul din altă perspectivă.

M-am pregătit, așa cum se cuvine, ca de fiecare dată, și la ora stabilită am fost prezentă la întâlnire.
S-au bucurat așa cum o fac de fiecare dată și mă încântă faptul că și mărturisesc acest lucru, ceea ce mă unge pe suflet.

Ca suport pentru activitatea noastră am ales cartea Brăduțul de Crăciun de Loek Koopmans. Da, știu, poate unii dintre voi veți spune că este o carte pentru 5 ani dar se poate lucra pe ea foarte frumos și mai ales cu folos, pentru că oferă acest suport.

Buuun! Înainte de a citi cartea am dorit să zăbovesc puțin mai mult pe numele autorului și al celui care a semnat ilustrațiile. E un gest pe care mulți nu-l fac dar îl consider foarte important, asta ca semn de prețuire pentru munca lor. Am mai rugat copiii să specifice detaliile în ceea ce privește coperta dar și modul în care este legată, tipărită. E un exercițiu pe care e bine să nu-l omiteți!

Apoi au urmat mai multe discuții în care copiii au specificat ce anume le-a plăcut, ce nu, cum ar fi procedat ei dacă ar fi fost în locul brăduțului.

După ce am analizat toate aceste aspecte, am pregătit copiilor o fișă în care să vorbim despre cuvinte la singular și plural, cuvinte cu sens asemănător și sens opus. Pentru a putea lucra, am alcătuit o fișă pe care am printat-o și am oferit-o fiecărui copil în parte. Și așa am putea lucra și rezolva cerințele.

Fișe Brăduțul de Crăciun clasa a II-a

 

Să știți că sunt agreate de copii aceste activități mai ales dacă fiecare are fișa lui unde poate completa ce se scrie la tablă. Nu am avut răgazul necesar de a o termina, dar ce am lucrat a fost cu bucurie.

Partea a doua a întâlnirii noastre a fost mai iubită de copii pentru că le-am propus confecționarea unui craft: Om de zăpadă. Îl lucrasem cu Luca și mi-am dat seama ce plăcere le voi face dacă-l voi aduce în fața lor.

Am pregătit cele necesare pentru a le oferi copiilor, doar așa putându-l lucra. Din nefericire, în ciuda căutărilor susținute, nu am găsit buline de polistiren și am folosit zăpadă articifială. Dar nu a fost rău nici așa. 🙂

Marea majoritate a dorit să termine repede pentru a pune zăpada și a lipi farfuriile. Doamna învățătoare i-a îndemnat să deseneze pe îndelete pentru ca atunci când vor termina, rezultatul să fie cel mai bun.

Am reușit să fotografiez o singură lucrare, restul urmând a fi terminate acasă.

Și așa am mai bifat o întâlnire de neuitat!

Ateliere educative alături de copii – „Ela” și Spiridușii din Nordul Moldovei. Strașnică întâlnire!

La reîntâlnirea de săptămâna asta, cu Spiridușii, nu am venit singură ci însoțită de Ela. Ela, o fetiță specială, delicată și suavă, cea pentru care cuvintele sunt foarte importante. Pentru cine nu știe, Ela este personajul zămislit cu multă pricepere de doamna Victoria Pătrașcu și cu care puteți face cunoștință dacă citiți Ela cea fără de cuvinte. Pentru noi, aici mă refer la mine și Luca, Ela este o veche cunoștință și nu trebuie să fim egoiști, ci să înlesnim această întâlnire și cu alți copii. Ceea ce am și făcut.

Îmi erau proaspete în minte reacțiile colegilor lui Luca, atunci când și alături de ei am am adus-o pe Ela. Am petrecut momente minunate care sunt convinsă că le-a rămas la suflet. De data asta, Spiridușii au reacționat într-un mod în care mi-aș fi dorit să fie văzut și de părinții lor dar și de alte persoane, importante pentru ei. Pentru că așa, putem înțelege de ce sunt așa de importante rostirile!                                   

Am citit povestea iar copiii au ascultat-o cu interes. Au citit și ei.

Mai apoi, i-am rugat să scrie pe o inimioară de hârtie un cuvânt care le-a fost adresat și care i-a durut sau deranjat. Rostirea lor face ca să fie mai ușor înțelegerea faptului petrecut dar și să tămăduiască.

Pentru a înțelege textul mai bine, am confecționat o fișă în care se regăsesc întrebări din poveste. Am parcurs aceste întrebări alături de copii și așa am avut ocazia să înțelegem, mai în amănunt, care sunt personajele, ce fac ele și ce anume învățăm din întâmplările lor.

Fișă de lucru clasa a II-a – Ela cea fără de cuvinte de Victoria Pătrașcu

Rând pe rând, întrebările pe care le-au pus Spiridușii și-au găsit răspunsul în poveste dar au venit și exemple din viața cotidiană, acolo unde cei mici au spus ce ar dori să audă și ce nu. Am controlat discuția pentru a nu se aluneca pe o pantă personală, nedorind a pătrunde în intimitatea familială a nici unui copil. Discuțiile au fost purtate de așa natură fără a se nominaliza cineva ori a se studia vreun caz concret.

Apoi a venit rândul Borcanelor cu licori, acolo unde copiii au pus cuvintele pe care le  iubesc, mângâie, încurajează și pe cele care sunt opusul primelor. Pe cele dulci în borcanul de culoare roșie iar pe cele amare în borcanul de culoare albastră.

A urmat un joc ce s-a dovedit a fi îndrăgit de copii: acela de a găsi cuvinte în ilustrațiile Cristianei Radu. Am insistat mai mult pe noțiunea de ilustrator și pe importanța lui iar copiii au zăbovit mai mult pe desene căutând tot soiul de detalii.

Surpriza am lăsat-o la final. Pentru că singură nu puteam face acest lucru, am rugat-o pe doamna Victoria Pătrașcu să le scrie micilor cititori câteva rânduri. Chiar dacă este extrem de ocupată, a avut bunăvoința de a-mi trimite câteva cuvinte pe care eu le-am transmis copiilor. Am printat, pentru fiecare în parte, dedicația doamnei Pătrașcu iar copiii au citit-o. La un moment dat, se auzea cum citeau în cor. Le-am mers la suflet dedicația iar faptul că au luat-o acasă, a contat enorm. Erau cuvinte adresate lor de o doamnă scriitoare!

Dedicație scriitoare

Ela și povestea ei le-a mers la suflet. Au înțeles ce importante sunt cuvintele, cum ele pot mângâia dar și răni. Poate de aceea este important să cunoaștem cât mai multe cuvinte pentru a le folosi așa cum se cuvine.                                     

Ateliere educative alături de copii – Despre toamnă dar nu ca „Fapt divers”

O zi de octombrie în care termometrele arată de dimineață 12 grade e una mai mult decât promițătoare cu atât mai mult cu cât astăzi urma să mă reîntâlnesc cu Spiridușii doamnei Ana.

Cerul a fost plumburiu dar nu a căzut nici un strop de ploaie, deci totul a fost mai mult decât minunat.
Eram nerăbdătoare să mă întâlnesc cu copiii cu atât mai mult cu cât a trecut destul timp de la ultima întâlnire și mai erau și câțiva nou veniți.
M-am pregătit mult pentru întâlnirea de astăzi și am căutat un subiect în ton cu anotimpul. De un real ajutor mi-a fost o discuție avută cu Luca în zilele trecute atunci când, povestind de pe la școală, a ajuns la un moment dat la o istorioară în care copiii s-au mirat de existența sucului de prune. Din întâmplare, chiar la noi în frigider era un suc de acest gen, unul cumpărat de Răzvan înainte de a pleca. Și așa gândul mi-a fugit la poeziile Anei Blandiana, cu care tocmai făcusem o cură în plină vară. Și iată că pofta a venit din nou.

Am ales Întâmplări din grădina mea, o cărticică pe care o avem în bibliotecă din martie 98 dar care este neprețuită. Ilustrațiile semnate de Valeria Voicu însuflețesc poeziile, făcându-l pe cititor să nu le mai uite.

Așa că, alături de Luca, ne-am bucurat de toate poeziile și atunci mi-a venit ideea să aleg una pentru a o lucra cu Spiridușii. Îmi plac poeziile și cred că este indicat a le aduce în fața copiilor. Au rimă și sunt mai ușor de memorat iar dacă pe lângă ele mai există și ilustrații pe măsură, mergem numai în câștig.

Pe lângă această carte am mai adus un paner plin cu fructele toamnei. Din el, în pauză, copiii au putut mânca mere și pere, prune și gutui, alune, nuci și struguri.

Am ajuns la ora stabilită și după ce ne-am bucurat de revedere și am făcut cunoștință cu cei nou veniți, le-am spus copiilor ce anume doresc să lucrăm astăzi. Le-am citit poezia aleasă, „Fapt divers”, după care i-am rugat și pe ei să o facă. E important pentru a exersa, cât de mult permite timpul, această îndeletnicire. Pentru că un copilaș a lipsit, fiecare a avut posibilitatea să citească câte două versuri. Iată cum a ieșit. 🙂

Apoi, un băiat a citit încă o dată toată poezia asta pentru a înțelege și mai bine despre ce este vorba. Pentru a aprofunda textul, am pregătit o fișă cu întrebări, ea fiind distribuită fiecărui copil pentru a putea lucra. Pe rând, toate întrebările au căpătat răspuns, cuvintele noi au fost explicate, iar întrebările care nu mai puteau aștepta și-au găsit răspunsul. O activitate foarte frumoasă la care au participat toți copiii. Vă rog să remarcați, în înregistrarea video, ce liniște a fost în clasă atunci când copiii au citit. Așa ceva nu mai este posibil în multe clase sau nu se mai întâmplă în multe clase, din nefericire. Respect, doamna Ana!

La întrebarea numărul opt din chestionar se cerea să se spună care sunt stadiile de dezvoltarea a fluturelui. Pentru că în poezie, viermele care nu era vierme ci omidă se transformă la final într-un fluture minunat. Pentru asta am adus macheta pe care o am de când Luca era la grădiniță, aceeași pe care am lucrat și cu colegii lui, pentru a o folosi și alături de spiriduși. Și a fost foarte frumos, copiii nefiind străini de aceste noțiuni.

Fapt divers – fișe de lucru poezie

În pauză am ronțăit niște alune de copac ce s-au dovedit a avea un mare succes în rândul copiilor. Am adus și eu dar și doamna Ana, iar ea, atunci când a desfăcut săculețul, pe lângă alune a mai găsit și o familie întreagă de greieri. Unul a sosit și în clasă și toată lumea l-a privit. 🙂 Poate la iarnă va cânta.

Când au revenit din pauză, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a completa o fișă pe care o atașez mai jos. Cerința era să coloreze punele după diagramă. Fișa am intitulat-o

Prunul cu grupuri de litere

Pentru că nu a fost timp să o terminăm, doamna Ana le-a dat-o copiilor temă acasă și pe lângă asta să alcătuiască trei propoziții cu niște cuvinte din poezie.

Ne-am jucat, puțin, și cu ajutorul Pălăriilor gânditoare. Aici am folosit macheta carusel din dotare și după ce am explicat cum stă treaba cu fiecare pălărie, mare discuție s-a încins. Merită să încercați și asemenea abordare pentru ca să nu intervină monotonia. Copiii gustă fiecare noutate. Eu mi-am făcut un schiță de care m-am ghidat  și o atașez mai jos poate o veți considera utilă. Nu spun că e perfectă și că nu poate suferi îmbunătățiri dar eu am dorit să aduc în fața copiilor și o altă modalitate de a trata o poezie/text.  Când i-am povestit prietenei mele despre intenția mea, înainte de a merge în fața elevilor, s-a arătat mirată și m-a întrebat cum este să te identifici cu un vierme. Răspunsul meu a fost acela că nu-i vorba de un vierme ci de o omidă care, la final, are parte de cea mai frumoasă metamorfoză. Însă în contextul actual, mulți ar trebui să reflecteze la asta, aici referindu-mă la stadiul de vierme.

Pălăriile gânditoare Fapt divers de Ana Blandiana                                                

După ce am analizat toate pălăriile, am trecut la etapa finală, cea mai așteptată și mai gustată: Prunul cu ghicitori. Pentru asta am confecționat o machetă prun în care am atașat 29 de prune, aproape toate literele alfabetului. Alăturat, într-un coșuleț, am pus tot atâtea ghicitori, fiecăreia revenindu-i o prună din copac. Iată cum sună regulamentul jocului explicat de un elev.

Ghicitorile nu au fost așa de ușoare și au existat momente în care și noi ne-am încurcat. Cele două grupe constituite, „Furnicile” și „Păsările”, au avut ceva de furcă în găsirea răspunsurilor. La final, Păsările au ieșit învingătoare.

Am plecat cu inima plin de aromele toamnei dar și de glasuri cristaline de copii. Nu știu dacă puteți crede dar timpul a trecut atât de repede încât nici nu am început bine că a trebuit să terminăm. Pentru mine acesta este un barometru că desfășurarea a prins sufletele copiilor iar mintea a fost ocupată într-un mod plăcut.                          

„Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ți-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.”
Ana Blandiana

Ateliere educative alături de copii – Am bifat prima prezență la o „Școală de vară”

Era la final de lună iulie atunci când am primit un telefon de la o doamnă, Alina, cu care colaborez de multă vreme și cu care sunt pe aceeași lungime de undă. Îmi propunea să vin să țin un atelier la „Școala de vară” care era organizată în unitatea lor de învățământ, Școala Gimnazială din Manolea, comuna Forăști. M-a bucurat mult rostirea ei și am fost de acord, din prima, urmând ca până la întâlnire să mai vorbim la telefon pentru a finaliza detaliile.
Am dorit să fac alături de copii ceva inedit, adică o activitate pe care ei nu o mai exersaseră, așa aducând elementul de noutate absolută.
Și pentru că e vară iar cuvântul mare, nisip, plajă se aude la tot pasul, m-am gândit să aduc în fața copiilor o temă la subiect și am ales „Căluțul de mare”.
Știam ce impact are personajul asupra copiilor mai mici și speram ca și în rândul celor mari să fie așa. Spun asta pentru că am lucrat cu copii de gimnaziu, deci provocarea mai mare.
Așadar m-am pregătit cum se cuvine și m-am prezentat, în ziua și ora stabilită, în fața lor. Nu pot spune că am fost lipsită de emoții dar știam că sunt aptă să răspund la multe din întrebările ce vor putea veni din partea lor.
Am început cu o prezentare generală acolo unde, la un moment dat, am putut purta un dialog. Am pomenit de oceanele lumii și cum anume se numesc ele, de continentele aflate pe planeta asta dar și de vietățile care se ascund în apele mărilor și oceanelor.
Un sprijin de nădejde am avut în Enciclopediile Larousse dar și în fișele IMP, cele care de multe ori mă scot din impas.

Am dat fiecărui copil câte o fișă, pe ea fiind prezentat câte o vietate marină și i-am rugat să citească câteva noțiuni scrise acolo.                                    1012608_684024644947087_460400564_n1044917_684024598280425_1346600202_n

Pentru a face atmosfera mai autentică, am pus pe mesele copiilor tot felul de scoici, melci ori mai știu eu ce animăluțe de mare dar și cutiile souvenir pe care le-am achiziționat din periplurile mele și unde se pot vedea corali, crabi, căluți de mare, melci și diferite scoici.

1001176_684024521613766_1544635311_n1013068_684024474947104_1058713866_n1016855_684024584947093_736619524_n

Apoi am vorbit, mai în amănunt, despre căluțul de mare iar aici copiii au aflat o sumedenie de informații, care mai de care mai interesantă. Bunăoară, nu știau că au de a face un un tătic special așa cum nu știau nici care este ciclul de viață al acestei vietăți atât de minunate. Momentul prielnic de a înțelege ce și cum stau lucrurile. Pentru asta, au lucrat cu macheta Ciclul de viață al căluțului de mare, acolo unde au trebuit să pună cartolinele la locul lor dar și să completeze un chestionar.

Le-a plăcut, au chicotit și au intrat în jocul meu, deschizându-se discuții importante datorită întrebărilor rostite. Am tot vorbit de branhii și aripiorele dorsale, de coroana de pe cap dar și de coada cu care se agață, de faptul că nu prea au prădători naturali fiind amenințați doar de om, acesta folosindu-i pentru fabricarea diferitelor medicamente.

O altă etapă a fost aceea a completării unei fișe a cărei cerință era legată de limba română. Au avut de pus în ordine alfabetică, de despărțit în silabe, de făcut propoziții cu sinonime, antonime și omonime. Dar marea dorință a lor a fost să ajungem la pictura pe sticlă, cea care a încununat toată activitatea noastră.
Pentru asta, am făcut o vizită geamgiului pe care l-am rugat să-mi pregătească 20 de sticle cu dimensiunea de 20X20 cm, câte una pentru fiecare copil, iar odată făcute eu le-am conturat imaginea pe care copiii trebuiau să o umple de culoare. Tot eu am adus și culorile necesare acestei activități la care am mai adăugat pensoane, farfuriuțe de unică folosință unde să punem vopseaua și șervețele umede, asta pentru ca totul să se desfășoare fără nici un impediment.

Dacă nu ați avut curiozitatea să vedeți cum se comportă copiii atunci când pictează pe stică, eu zic să nu mai zăboviți prea mult și cu prima ocazie să experimentați. 

Cred că dacă mai aveam modele nu se mișcau de la mese, atât de încântați au fost. Iar rezultate nu au întârziat să apară. 🙂

Pentru că trebuia să punem și un punct, nu am dorit a pleca înainte de a ne juca un joc, unul care să ne scoată din amorțeala statului la mese. Pentru asta am luat macheta unui rechin cu gura căscată, iar copiii au trebuit să-i arunce peștii în gură.

Au participat toate persoanele prezente acolo, de la copii la profesori, într-o atmosferă veselă și destinsă, așa cum îi stă bine unei zile de vacanță de vară.

Chiar dacă afară erau puțin peste 10 grade, atmosfera activităților noastre a fost mult mai caldă.
Mulțumesc doamnei directoare, doamnelor învățătoare și celor care au dorit să facem această activitate împreună. Pentru mine a fost o provocare căreia cred că i-am făcut față. Îmi doresc ca această colaborare să nu se stingă pentru că eu mai am multe povești în tolba mea de părinte.                               

Ateliere educative alături de copii – Despre aparatura electro-casnică cu Licurici-Scăpărici

Din capul locului trebuie să vi-l prezint pe Licurici-Scăpărici. E un bec așa de vesel că nu ai cum rămâne morocănos în prezența lui.

Licurici-Scăpărici a fost meșterit pentru a fi prezent la întâlnirea cu niște copii minunați, mai bine zis – joacă alături de ei. Tema care s-a dorit a fi analizată se numește „Despre aparatura electrocasnică” și face parte din temele săptămânale ce se doresc a fi discutate alături de copii.
E destul de greu să ataci așa un subiect, dar cine spune că provocările nu au gust minunat, se înșală!
Mi-am adus aminte că am lucrat și alături de Luca acest subiect, așa că scheletul abordării îmi era în minte. A fost nevoie de o aprofundare și de confecționarea unor elemente care să-i atragă pe cei mici dar și să-i antreneze în discuții, ținând cont că acum trebuia să lucrez alături de douăzeci de copii nu de unul singur. Cum a fost acasă, cu Luca, puteți citi dacă accesați linkul de mai jos.

Conectati la 220 sau Miracolul electricităţii

În primul rând cărțile pe care le-am adus în atenția copiilor au fost cele de mai jos și consider indispensabilă prezența lor, ajutorul oferit fiind imposibil de cuantificat.

Prima mea enciclopedie Larousse – Știința

Enciclopedia ilustrată a cunoașterii Editura Aquila 93

Miracolul electricității de Beverley Birch

Evident că nu am avut răgazul necesar, în ora petrecută alături de cei mici, pentru a citit toate aceste cărți, dar le-am adus în fața lor pentru a exemplifica diferite afirmații, cu ajutorul imaginilor dar și pentru a ști ce anume să caute dacă vor fi interesați de subiect.
Nu putea lipsi experimentul cu electricitatea statică. A fost așa o mare agitație și nu l-au putut face toți, tot din lipsa timpului. 🙁

Pentru asta am folosit o baghetă de plastic (de la un joc cu magicieni)
bucățele de hârtie ruptă mărunt
o căciulă de lână.

Pe repede-nainte am trecut la completarea unora dintre fișe, restul rămânând a fi terminate acasă ori alături de doamna, la școală.
Am insistat foarte mult pe noțiunile de prevenție și anume acelea de a nu băga în priză cuie, șurubelnițe ori mai știu eu ce alte obiecte metalice. De a nu se introduce, NICIODATĂ, în prăjitorul de pâine, cuțitul pentru a scoate felia de pâine. De a nu se pune în cuptorul cu microunde obiecte metalice ori veselă care are pe margini ornamente ce pot provoca destule neplăceri.


Un capitol aparte a fost acela în care am vorbit despre economisirea energiei electrice atunci când nu trebuie  să lăsăm becurile aprinse în încăperile în care nu este nimeni.
Un subiect care a fost amplu analizat de copii a fost acela legat de întrebarea: „De unde vine electricitatea?” Le-am explicat că așa cum noi ne luăm energia din hrana pe care o mâncăm tot așa și electricitatea dă energia aparatelor noastre. Am pomenit despre faptul că energia electrică poate avea mai multe surse. Copiii au știut o parte dintre ele și așa s-a vorbit despre apă și hidrocentrale, vânt și morile eoliene, soare și panourile solare. Am menționat faptul că unele surse sunt refolosibile iar altele, nu.
Pentru a fi mai drăguț, am confecționat o fișă bec, ca o felicitare, pe care copiii să poată scrie care sunt sursele refolosibile și care nu.

Spuneam de niște fișe pe care le-am confecționat în vederea acestei întâlniri. Ele sunt, de fapt, traduse și adaptate din ceea ce am găsit pe pinterest.


Odată aceste fișe terminate, mă rog, nu chiar pe toate, am trecut la jocul pe care mi-am propus să-l fac alături de copii, cel pentru care l-am confecționat pe Licurici-Scăpărici, joc intitulat „Dacă nimerești, economisești!”                                 

Fiecare copil a avut timp să arunce câte trei mingi. Dacă nimerea cele două orificii mici, primea 100 de puncte pentru fiecare și dacă nimerea orificiul mai mare, primea 50 de puncte. A fost așa un regret că s-a terminat ora încât l-am lăsat pe Licurici-Scăpărici la copii, pentru a se mai putea juca.
În ceea ce mă privește eu am arătat cam așa. 🙂


Am plecat cu bucuria în suflet de a mai fi petrecut o oră minunată alături de copii.
Vine vacanță și totul intră într-o pauză. Îmi doresc ca cei mici să aibă parte de atenția părinților, dar nu cea necesară traiului zilnic (mâncare, spălat etc) ci o atenție destinată sufletului. Poate vor găsi timpul necesar să se mai joace cu ei, dar mai ale, să le citească seara, la culcare.
Vă doresc o vacanță însorită, reconfortantă iar când ne vom revedea (cel puțin așa sper) să ne povestim aventurile și trăirile.
Mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic și doamnei învățătoare, Adina Diaconița! A fost o reală plăcere colaborarea aceasta.

Ateliere educative alături de copii – Cum pot învârti cu folos niște grupuri de litere

Atelierele pe care le-am făcut alături de copii, aici referindu-mă la cele de la începutul anului, au adus mari schimbări în modul în care le abordez. Având în vedere că acum nu mă mai adresez unui grup restrâns de copii ci unora de peste 20 de persoane, m-a determinat să caut abordări care să faciliteze interacțiunea fiecărui copil. Pentru că asta doresc eu la activitățile pe care le desfășor: fiecare copil să participe efectiv la ceea ce se întâmplă.
Atunci când el va atașa, scrie, învârti sau mai știu eu ce altă manevră, va privi și înțelege diferit dar mai ales va avea sentimentul utilității și al băgării în seamă. În activitățile tradiționale care se defășoară în școlile noastre, nu apucă să facă asta toți copiii, de obicei învățătorul apelând ori la cei mai băgăcioși ori la cei foarte buni. Nu este timp pentru pierdut și în acest fel, cei mai înceți ori mai nepregătiți asistă neputincioși la excluderea lor, puțin câte puțin. Nu afirm că se face acest lucru intenționat dar așa se desfășoară ostilitățile. Am exemple foarte proaspete în acest sens. 🙁
Pe lângă fișele pe care le pregătesc fiecărui copil, dar și doamnei de la catedră, atunci când vine vorba de machetă trebuie să gestionez timpul în funcție de numărul copiilor cărora mă adresez. Și văd pe fețele lor ce mult contează asta. Sunt momente în care, în tumultul jocului, copiii nu au răbdare să-l aștepte pe cel încet să dea un răspuns și atunci îi rog să nu se grăbească, chiar dacă știu că asta-mi perturbă, puțin, mersul lucrurilor.
Încerc să îmbin jocul cu mișcarea, pentru a scoate copiii din amorțeala băncilor și pentru a aduce freamătul competiției.
Nu pot reda în cuvinte satisfacția celor mici și atitudinea lor din timpul desfășurării! E atât de mult entuziasm coroborat cu o relaxare dar și bucurie. Stările astea sunt transmise și părinților atunci când vin după ei, dar din nefericire, mulți dintre adulți nu au timp pentru niște dialoguri esențiale, de scurtă durată, alături de propriii copii. Totul este în grabă, totul pe repede-nainte, copilul rămânând cu bucuria neîmpărtășită de cele mai multe ori.
Cred că ar fi necesar ca și părintele să depună un efort în acest sens, adică al modalității în care interacționează cu propriul copil, pentru că așa cum se prezintă situația astăzi, suntem deficitari și la acest capitol.
Învățătoarele, educatoarele nu sunt bone și nici executanți ci niște parteneri care contribuie la șlefuirea copiilor, educația lor trebuind făcută acasă, de către părinți. De acolo, din sânul familiei, copilul își definește propria listă de valori, își însușește deprinderile elementare de conduită și comportament.
Revenind la atelierele mele dragi, am mai confecționat o învârtitoare, așa cum îmi place mie să-i spun, pentru ca cei mici să poată exersa cu zâmbetul pe buze, grupurile de litere.
Am folosit-o prima dată alături de Spiridușii doamnei Ana, atunci când am vorbit despre albine.

Atunci a fost amenajată să fie în ton cu lecția, adică plină de „miere”. Apoi am adaptat-o, transformând-o pentru a putea vorbi despre noapte și zi, învârtitoarea mea căpătând alte culori.

Dar am descris, pe larg, ce și cum am făcut aici și aici.

A trebuit să mai confecționez o învârtitoare, tot pentru grupuri de litere, iar de data asta am ales să atașez un semn al întrebării dar și unul al mirării, pentru a updata jocul. Aici nu mai trebuia să se spună doar cuvinte folosind grupurile de litere, ci să se facă propoziții cu ele, utilizând și semnele de întrebare și mirare.

Idei sunt, teme – câtă frunză și iarbă – rămâne doar să le îmbrăcăm adecvat pentru a le aduce în fața copiilor. Și ce-i mai frumos decât să lucrezi alături de ei?

Ateliere educative alături de copii – Noapte * zi, rutina zilnică și altele legate de timp

Am avut nespusa bucurie de a fi invitată de o mămică și de o doamnă învățătoare la clasa unde micuțul școlărel tocmai a început activitatea. E în Clasa Pregătitoare la o școală particulară. Nu-mi era străină unitatea de învățământ, Școala Creștină Filadelfia, asta pentru că fiii mei au dat acolo producțiile la pian de-a lungul ultimilor ani.
Unitatea de învățământ pe care o pot frecventa de la cei de grădiniță la elevii din ultimul an de liceu este foarte frumoasă dar mai ales bine utilată și gândită. Multe detalii veți găsi accesând site-ul școlii și nu veți regreta, pentru cei din zonă ea fiind o alternativă demnă de luat în seamă. Și nu imposibil de frecventat având în vedere taxele anuale extrem de accesibile.

Buuun, introducerea fiind făcută să vă povestesc cum a fost, pentru că acum sufletul meu a așezat toate informațiile dar mai ales trăirile la locul lor.

M-am pregătit cu o temă care să vină în continuarea subiectului săptămânii, acesta fiind ceasul. La începutul săptămânii, la rugămintea mămicii, am confecționat un ceas, un mare ceas, cu diametrul de 80 de centimetri. Copiii au fost așa de încântați de el și au învățat-lucrat fiecare, încât doamna învățătoare a dorit să vin și cu o completare a temei. Și m-am gândit la noțiunea de noapte și zi dar și la rutina zilei.                         

În vederea întâlnirii cu cei mici, am confecționat mai multe materiale și fișe dar am și pregătit câteva cărți care să mă ajute la exemplificări. De un mare ajutor mi-au fost Descoperim spațiul de la Editura Aramis, colecția Cărțile mele; Prima mea enciclopedie Larousse, Editura Rao și Enciclopedia ilustrată a cunoașterii, Editura Aquila.

La ora stabilită, am pășit în incinta școlii și am ajuns într-o clasă unde se auzeau glasuri ca de clopoțel. Douăzeci de prichindei, eleganți și frumoși, așteptau sosirea mea. După ce ne-am prezentat am intrat direct în subiect. Iar ce-a urmat a fost fascinant.                          
E o plăcere să lucrezi alături de niște copii așa de destupați. Știau multe despre planeta noastră, despre satelitul natural al ei dar și multe altele.
Împreună am mai adăugat câteva noțiuni despre cum se învârte Pământul în jurul Soarelui, ce se întâmplă atunci și cum iau naștere anotimpurile dar și despre diferențele orare dintre regiuni. Aici am avut ca ajutor macheta confeționată de mine, cea cu echinocții și solstiții.

Am trecut apoi la completarea a două fișe. Le atașez mai jos pentru a le vedea dar și a le folosi dacă este nevoie. Copiii au îndrăgit activitatea, cu atât mai mult cu cât fiecare a trecut și a completat diagrama pe care doamna învățătoare a făcut-o și pe tablă.

Despre zi și noapte fișe de completat.

Următoarea etapă a fost destinată tot unei fișe iar aici copiii au trebuit să pună cuvintele lipsă, pentru a întregi propozițiile.

Multe remarci s-au auzit în timp ce se completau propozițiile. Unii dintre copii au apucat și să coloreze cercul în care erau reprezentate cele două noțiuni. Restul urma să facă acest lucru acasă.

Fișa ce a urmat a cerut foarfece și lipici și puțină îndemânare. De ce? Pentru că niște pătrățele trebuiau tăiate și puse la locul potrivit. Aici au fost copii care nu prea mânuiau foarfecele cu ușurință dar eu nefiind străină de acest fapt, am ajutat unde a fost nevoie. Sunt mici și au timpul necesar de a învăța și asta. 🙂

Am vorbit, mai apoi, despre rutina zilnică. Mai e nevoie să vă spun ce multe pot povesti acești copii minunați? După ce am explicat ce anume înseamnă rutină, fiecare a povestit despre ce face el.

Dar pentru că sunt momente în care activitățile noastre zilnice sunt diferite, am confecționat un material în care am punctat fiecare moment al zilei, dar nu personalizat ci la modul general. Cartolinele le găsiți mai jos. Eu una le-am printat, asta după ce le-am făcut în limba română, le-am laminat, decupat și înfrumusețat. Am atașat un scai și le-am montat pe un material care mi-a permis acest lucru; o mochetă foarte subțire. 🙂

După ce am vorbit despre acestea, am scos toate cartolinele iar copiii au reconstituit întreg tabloul. Au fost cartoline exact câte trebuiau având în vedere că în clasă sunt 20 de elevi și o doamnă învățătoare. 🙂

Ultima etapă și cea mai antrenantă a fost Jocul rutinelor. Aici am confecționat o machetă pentru a mă ajuta. Pe ea existau cinci hexagoane, trei pentru zi și două pentru noapte, pe hexagon fiind atașate pictograme cu activitățile zilnice. Copilul vedea și învârtea hexagonul ales iar imaginea care îi cădea trebuia analizată. Am avut multe cazuri în care s-a vorbit despre activitatea personală atunci când vine vorba despre mic dejun, prânz ori cină sau mai știu eu ce alt moment al zilei. Copiii au tendința de a spune multe dar am canalizat discuția pe noțiuni generale fără a particulariza în amănunt.

Am constata că timpul zboară cu așa mare repeziciune când faci ceva plăcut că nici bine nu am început și a trebuit să terminăm. Le-am mulțumit pentru găzduire, ei m-au aplaudat, ne-am îmbrățișat și drăgălit și ne-am promis că o să ne mai revedem.
Doresc să-i mulțumesc doamnei Nicoleta Andronic, mămica ce a înlesnit întâlnirea dar și doamnei învățătoare Adina Diaconița, pentru că mi-au permis acest lucru. Am lăsat să treacă două zile de la întâlnirea cu micii școlari pentru ca să pot scrie, cu prețuire, despre această întâmplare care mi-a bucurat sufletul. Abia aștept să îi revăd!