Activităţi educative copii – Minunate poezii de Passionaria Stoicescu * fişe evaluare clasa a II a

Imagine

Îndrăgesc poeziile! Cred că lecturarea lor reprezintă pentru cei mici, dar nu numai pentru ei, o modalitate mai facilă de-a reţine un text şi de-al parcurge cu plăcere. Rimele sunt cele care înlesnesc acest lucru.

Nu este pentru prima dată când ne întâlnim cu poeziile scrise de Passionaria Stoicescu. Avem norocul de-a avea în bibliotecă mai multe volume scrise de ea, atât de poezii cât şi de poveşti.

Dacă nu ştiţi cine este Passionaria Stoicescu, vă fac eu cunoştinţă cu ea.

STOICESCU Passionaria (n.30 apr. 1946, Bucureşti). Poetă, prozatoare, scriitoare de literatură pentru copii, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România(1976), Secţia Poezie. Fiica lui Ştefan Stoicescu, economist şi a Virginiei (n. Constantinescu), învăţătoare. Căsătorită cu prof.univ.dr. Andrei Ivanov (filolog).Absolventă a Şcolii pedagogice Buzău(1961-1965), licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti(1965-1970).

Învăţător (1964-1965), profesor de limba română(1965-1966), instructor metodist la Casa de Cultură din Râmnicu Sărat (1966-1967), corector, apoi redactor la Editura Litera(1970-1984), lector de carte la Editura Ion Creangă (1984-1987), la Centrala Editorială (1987-1989) şi la Editura Minerva (BPT) (1989-1992),  expert guvernamental în Guvernul României, Departamentul Informaţii (1992-1993), ziarist, redactor de rubrică la Mesagerul Economic, ziarul Camerei de Comerţ şi Industrie a României (1993-2003).

A debutat cu poezie, în Luceafărul (1964), înrâurită de poeţii buzoieni Ion Gheorghe şi Ion Caraion.

Debutul editorial a fost în 1971, cu literatură pentru copii „Lume mică, lume mare”

Noi avem în bibliotecă următoarele cărţi:

Cele mai năstruşnice păţanii apărută la Editura Universul Familiei în anul 1990.

De-a poveştile apărută la Editura Facla în anul 1989.

Printre ierburi şi gângănii apărută la Editura Prut în 2007.

Calendarul fermecat apărut la Editura Ion Creangă în 1991.

Chiriaşi poznaşi apărută la Editura Emia.

Povestea mărţişorului apărută la Editura TehnoArt.

Am citit un articol foarte frumos, apărut în 2008 în Jurnalul naţional, din care redau un fragment:

CREDE ÎN POEZIA CU RIMĂ
Cât de greu îi este să scrie pe placul celor mici şi cum face transpunerea în vârstă? „Eu fiind poetă, cele mai multe cărţi ale mele sunt de poezie. Mi s-a părut cel mai greu să scrii poezie pentru cei mici şi să fie adevărată poezie. Potrivire de cuvinte de rime care să sune bine poate face multă lume. Problema este cum transpui metafora pe înţelesul copilului, pentru că ea trebuie să fie prezentă acolo. Contează ce corespondenţe fericite găseşti în lumea înconjurătoare care să-i sugereze copilului un anume comportament. Uite cum îi fac eu cunoştinţă copilului cu ploaia: «Zâna ploaie,/ De nu ştii,/ Are patru bidivii,/ Un nor roz şi unul gri/ Şi-ncă doi mai cenuşii».
Este foarte delicat lucrul acesta. Pentru că este un joc de-a coborâtul şi urcatul foarte rapid. Cobor la mintea lui ca să-l urc la înţelegerea mea, la ceea ce vreau să priceapă şi să-i rămână în minte. Cred în poezia cu ritm şi rimă. Nu e vorba de ceva plăcut, ci mai ales de funcţia mnemotehnică. Îi rămâne uşor în minte. Foarte puţini copii intonează o poezie, ci o cântă. Dar cum se face că şi la 70 de ani un om mai ţine minte o poezie de la 6 ani? Datorită rimelor”, a răspuns poeta.

Mie mi-a mers la suflet şi dacă sunteţi de acord cu mine, găsiţi articolul integral, aici.

Aşa că, de multe ori, alături de Luca am citit din aceste poezii pentru ca mai apoi să se ţeasă multe dialoguri pe marginea lor. Aşa s-a întâmplat şi zilele trecute, când ne-a ajuns un dor de doamna Passionaria. Şi aşa s-a născut activitatea de mai jos.

ImagineImagineImagine

După lectură l-am rugat pe Luca să completeze nişte fişe, care au pornit de la o poezie numită Poveste despre datorie, prieteni şi prietenie.

Pe marginea acestei minunate poezii am ţesut o activitate straşnică. Dacă sunteţi curioşi, găsiţi fişele necompletate mai jos.

Fişă lucru Passionaria Stoicescu-Poveste despre datorie, prieteni şi prietenie

Cum a lucrat Luca, vă las să descoperiţi!

ImagineImagineImagineImagineImagine

ImagineImagineImagine

Tihnă şi bucurie vă doresc!

Machete didactice – Ce faţă avem sub măştile ce le purtam? Cine suntem cu adevărat?

Imagine

Am auzit ieri o ştire care suna aşa; statul german obligă prin constituţie copiii să aibă grijă de părinţii bătrâni şi bolnavi, aşa cum, tot statul german, îi obligă pe părinţi să aibă grijă de copii până la 25 de ani, dacă aceştia urmează o formă de învăţământ superior. Se mai spunea că această hotărâre va schimba din temelii naţia germană.
Şi m-am gândit la noi, la mine şi familia mea, la prietenii şi cunoştinţele mele.
Tot mai des în ultima vreme, se vorbeşte despre faptul că naţia noastră a intrat într-un capitalism sălbatic, iar acest lucru a făcut ca societatea să piardă din valorile ei tradiţionale şi să se afunde într-un hău ce pare fără de ieşire.

Eu nu sunt analist politic şi nici vreun cunoscător într-ale statisticilor, dar pot să spun cum se vede şi se simte acest lucru, din pătrăţica mea.
Şi tabloul este trist, uneori chiar foarte trist!

Imagine

Fac parte din generaţia de decreţei, cei care au sosit odată cu decretul ce interzicea avorturile şi care au umplut România într-un timp foarte scurt, cu sute de mii de suflete. Aceste suflete au ajuns astazi în pătrăţica de vârstă(ca la formularele pe care trebuie să le completezi şi să specifici acest lucru!) 45 – 50 de ani, iar perspectiva pensiei este de-a dreptul dătătoare de fiori reci pe şira spinării.

Imagine

Statul român nu este în putere să plătească pensiile nici acelora care au muncit 35-40 ani, precum generaţia părinţilor mei, pentru că cei ce contribuie la asta sunt din ce în ce mai puţini.
Şi atunci, ce bătrâneţi ne aşteaptă pe noi? Câţi avem bani puşi deoparte, bani care să ne asigure un trai cât de cât decent, pentru zilele ce vor urma? Nu ştiu cât de mulţi pot afirma acest lucru.

Revenind la părinţi şi copii, sunt atât pe multe păreri despre cum ar trebui să se desfăşoare această relatie!

Tot din pătrăţica mea, perspectiva este aşa, ca un soi de barter(că tot suntem în economia de piaţă!):am grijă de tine pentru ca mai apoi, să ai grijă de mine. Nu ştiu dacă cei ce vor avea curiozitatea să parcurgă aceste rânduri vor fi de acord cu mine, însă eu nu văd un om ajuns la vârsta neputinţei, plasat într-un azil de bătrâni. Poate că da, dar dacă acel om nu este părinte! Pot exista şi aici excepţii, vezi vreun nepot sau stănepot. Sau vreo moştenire 🙂

Imagine

Însă dacă ai copii, din punctul meu de vedere este de neconceput acest lucru. Nu ştiu cum au copilărit alţii şi cum a decurs prima etapă a vieţii lor, atunci când erau în grija unor părinţi, dar eu ştiu cum a decurs viaţa mea. Iar acest lucru mă face să afirm răspicat şi cu tărie, că atâta timp cât eu voi fi în putere şi părinţii mei vor trăi, locul lor va fi lângă mine.
Nu văd decât o ordine firească a lucrurilor. Nimic spectaculos, nimic forţat.
Tot aşa mai cred că unii copii aleg să-ţi abandoneze părinţii tot dintr-o consecinţa a nepriceperii părinţilor din perioada când erau tineri. Dacă toată copilăria ta a fost construită pe lipsuri, lipsă de iubire şi afectivitate, bătăi şi umilinţe din partea celui ce teoretic se cheama că-ţi este părinte, ce te aştepţi să găseşti mai târziu? Indiferenţă sau mai grav, mânie ori dispreţ.

Imagine Imagine

Mă întreb de multe ori, cum vor proceda ai mei copii. Ce le va rezerva lor viaţa şi ce decizii vor lua, dacă vor fi puşi în faţa acestui fapt. Este evident că nu-ţi doreşti a fi o povară, însă nişte gânduri şi nişte studii de caz, nu ai cum ignora.

Răzvan îmi tot spune că mă va lua cu el, acolo unde va sta, pentru a-l putea ajuta cu proprii copii (pentru mine asta este egal cu un basm minunat!, Ioana bunicuţa). Cum curge firul gândurilor nu pot încă rosti cu voce tare. Pentru ca mi-e teama.

Dar sunt bucuroasă că nu mă exclude din universul lui, chiar dacă acum este prea devreme pentru a dezvolta acest aspect, pentru că deocamdată, eu sunt cea care are grijă de el. De el şi de fratele lui, cu infinită bucurie şi infinit simţ de răspundere!

Imagine

Vă propun un exerciţiu de sinceritate cu propriile persoane, fie el nerostit. Cine sunteţi de fapt? În ce relaţii sunteţi cu familia? Dar cu copiii?

Dacă la toate aceste întrebări sunteţi împăcaţi cu răspunsurile pe care le auziţi, înseamnă că sunteţi nişte persoane demne de invidiat. Dacă nu, niciodată nu-i târziu să schimbaţi câte ceva. Trebuie doar să vreţi!

Activităţi educative copii – Ursuleţul Winnie şi copacul cu miere – carte şi fişe de lucru

Imagine

Continuam experienţa începută săptămâna trecută, atunci când inegalabilul Florian Pittiş ne-a lecturat ,,Winnie şi Ziua furtunoasă”.

De această dată a fost vorba de ,, Ursuleţul Winnie şi copacul cu miere „.

Deosebirea față de data trecută a fost aceea că, de dragul vremurilor trecute cred, a ascultat și Răzvan alături de noi. Aş fi dorit s-o pot ataşa şi pe aceasta, însă nu am găsit-o pe trilulilu şi nici în altă parte, iar eu nu sunt aşa de pricepută s-o copii de pe cd-ul  original. Între timp am aflat că nici nu se poate.

ImagineImagineImagineImagine

Acest exerciţiu, de a urmări un text ce este lecturat de altcineva, este foarte bine venit, pentru că imprimă un ritm. Nu mai spun de importanța felului în care este citită povestea.

Imagine

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

După cum se poate vedea şi din cele câteva pagini pe care le-am ataşat, această carte are textul ,,dozat” numai bine pentru un mic cititor, condiţiile grafice fiind de cea mai înaltă calitate. Cartea este editată la Editura Egmond în anul 2002 iar ilustraţiile sunt ale lui Disney.

Poate ar trebui să scriu câteva cuvinte despre personajele minunate poveşti:

Winnie  este un ursuleţ optimist căruia îi place foarte mult să manânce miere.
Tigrilă  este un tigru neastâmpărat iar preocuparea lui principală este aceea de a ţopăi.
Grohi  este un purceluş timid şi are un sentiment de inferioritate faţă de ceilalţi locuitori ai Pădurii celor 100 de Stejari. Este bun la suflet şi foarte generos.
Roo  este un copilaş activ, foarte curajos, dornic de a învăţa cât mai multe.
Kanga  este mama lui Roo, foarte afectuasă şi prietenoasă.
Iepurilă  este  descurcăreţ, deştept şi obsedat de curăţenie. Prieten de nădejde, dar câteodată enervant.
Aiurel  un măgar pesimist din cale-afară, mereu trist, dar demn de încredere.
Christopher Robin  este singurul personaj uman al acestei poveşti. Un băieţel deştept şi binevoitor.

Toate aceste personaje şi păţaniile lor asigura o lectură plăcută.

După ce s-a încheiat povestea, am făcut un set de fişe de lucru pe care le-am ataşat mai jos.

Fişe de lucru Winnie şi copacul cu miere

În ele am adunat mai multe cerinţe ce ajută la consolidarea cunoştinţelor dobândite până acum şi în care se regăsesc transcrieri din text, găsirea de cuvinte cu înţeles asemănător sau opus, scrierea de numere cu ajutorul literelor, completarea unui text cu semnele de punctuaţie potrivite, despărţirea în silabe a unor cuvinte date şi o scriere imaginativă, ce a constat în alcătuirea unui text format din 5-7 rânduri, folosind câteva expresii date.

Este o fişă de genul celor care se dau la evaluarile din educaţie, la clasa a II a.

ImagineImagineImagine

Pentru noi, această activitate a fost frumoasă, educativă şi plină de învăţăminte. Dealtfel, Winnie fiind personajul favorit al lui Luca, s-a lucrat cu drag şi spor.

Am avut o postare cu acest subiect şi cu machetele ce le-am confecţionat în acest sens. O găsiţi aici.

Nu ocoliţi aceste poveşti minunate, pline de învăţăminte!

Machete didactice- Când suntem pregătiţi cu adevărat pentru a primi primul ,,bobocel” în viaţa noastră

Imagine

Atunci când lucram la această machetă, gândul mi-a fugit la momentul în care a apărut primul bobocel în viaţa mea.
Eram deja destul de coaptă, iar el, bobocelul, se lăsa aşteptat de multă vreme. Atunci când speranţa era aproape stinsă, a apărut el, având în mânuţe un bagaj imens de trăiri, sentimente şi stări, ce până la acea oră nu ştiam că există.
Toate mamele ştiu ce simt atunci când, după naştere, vin cu pruncul acasă. Eu una, la ambii copii am plâns de s-a scuturat cămaşa pe mine! Şi acum când îmi reamintesc, am acelaşi sentiment, chiar dacă au trecut atâţia ani.

Imagine

Nu ştiu cum este mai bine: să ai copil de tânără, sau să aştepţi ca acest lucru să se întâmple mai târziu, atunci când cariera şi viaţa sunt oarecum aşezate.
În ceea ce mă priveşte consider că bobocelul trebuie să între în viaţa unei femei nu foarte târziu, până la treizeci de ani, pentru că atunci vezi altfel lucrurile, Poţi spune că te dezvolţi odată cu el. Tinereţea îţi dă acea putere de-a fi convinsă că poţi muta munţii din loc şi că orice problemă are o rezolvare pozitivă.
Nici nopţile nu par a fi atât de împovărătoare iar pierderea uneia sau mai multora, nu atârnă ca o piatră de moară de gâtul mamei.
Imagine

Cât ar fi mama de emancipată şi modernă, tot în sarcina ei (numai sarcini peste tot!)cad aproape toate treburile, atât ale casei cât şi ale îngrijirii pruncului. Ori în primele luni ale venirii micuţului pe lume, mămicile sunt încăpăţânate şi refuză ajutorul bunicilor în ideea că le pot face ele pe toate.
Şi le pot, dar cu ce preţ?
Dacă privesc înapoi pentru mine a fost greu şi poate nu atât de mult la primul copil cât la cel de-al doilea. Aşteptat cu aceeaşi ardoare, şi cu ochii la ceasul biologic ce ticăia atât de ameninţător. Dar Dumnezeu mi-a arătat că se poate şi apariţia lui Luca pe Pământ

,,din ţara bebeluşilor, de unde a alunecat pe un tobogan galben, la adresa noastră”

mi-a demonstrat că mai există o paletă de sentimente necunoscută mie. Şi câte nuanțe poate cuprinde această paleta, nici nu bănuiţi!
Ori poate că de la primul prunc trecuseră aproape 11 ani? Asta ca să nu spun, că mai „crescusem” eu cu tot atâţia!
Faptul că cei doi copii ai mei au temperamente diferite mă face să experimentez o sumedenie de chestii pe care dealtfel nu aş fi avut ocazia să le parcurg. Unele sunt uşoare şi bune de îmbrăţişat, altele sunt covârşitoare şi greu de digerat. Căutarea soluţiilor ce duc la rezolvarea lor este mâncătoare de energii şi răbdare. Infinită răbdare!
Eu nu duc lipsă de răbdare şi determinare. Regret că nu am avut-o la aceeaşi intensitate şi atunci când eram eu copil.
Însă sunt fericită şi mulţumită că am crescut într-o casă sigură, caldă, protectoare şi plină de frumos. Iar pentru acest lucru trebuie să le mulţumesc părinţilor mei dragi, de care mă bucur în fiecare clipă şi cărora le doresc multă sănătate. Pentru că, în ciuda a ceea ce se spune, frumosul nu s-a născut după 89, ci după mine, chiar s-a subţiat.
De aceea ar fi minunat ca în fiecare familie şi fiecare mămică să aibă inspiraţia de a alege pentru boboceii lor un parcurs bun.
Poate nu foarte sofisticat, poate nu prea alambicat ci doar unul ce are ca postament valori adevărate, trainice.

Inspiraţie maximă vă doresc!

Machete didactice – Steluţe… copii… visare… poezii !

Imagine

Lumineze stelele

                 de Mihai Eminescu

Lumineze stelele,
Plângă râurelele,
Nori-n cer călătorească,
Neamurile- mbătrânească
Şi pădurile să crească –

Numai eu voi rămânea,
Gândurile la o stea,
Ce au fost odat-a mea:
Căci a fost şi nu mai este.

Dulce gură de poveste
Ziua cine mi-o zâmbi,
Noaptea cine-o povesti ?

ImagineImagine

Stelele-n cer

         de Mihai Eminescu

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Plutind pe marile
Şi mişcătoarele
Pustietăţi.

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Şi necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboară ce pot
Şi-a lor întrecere,
Vecinică trecere –
Asta e tot…

Floare de crâng,
Astfel vieţile
Şi tinereţile
Trec şi se strâng.

Orice noroc
Şi-ntinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

ImagineImagine

La steaua

        de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o-cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel câns al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Imagine

Stea- stea, Logostea

           de Grigore Vieru

Stea – stea, logostea,
Leagănă fetiţa mea,
Că eu tare-s ocupată
Şi ea vrea tot legănată.
Leagănă-o lin mereu,
Să creadă c-o legăn eu.

Volumele din care am luat aceste poezii sunt:

Mihai Eminescu , Poezii

Grigore Vieru, Frumoasă-i limba noastră

Imagine

Imagine

Machete didactice – Îi învăţăm pe copii regulile de circulaţie, dar noi oare ştim să circulăm în siguranţă … prin viată?

Imagine Imagine

Mă uitam zilele acestea la nebunia generală provocată de nesfârşitele concursuri la care, de voie de nevoie, participăm toţi, cu mic, cu mare.
Dar oare, ce ne aduc aceste concursuri cu adevărat? Am tot auzit:

– Lasă-l dragă, că trebuie să se obişnuiască cu ele, că mai târziu!… .

Dar târziul văzut astăzi are o faţă extrem de hidoasă.
Nu ştiu ce aduc altora, însă pentru noi înseamnă o exacerbare a fricii, la care Luca încă nu este pregătit să facă faţă şi la care eu caut, şi caut, si tot caut răspunsuri.
O să mă întrebaţi dacă este frica de concursul în sine. Ei bine, nu!
Este vorba despre teama de-a rămâne într-un loc necunoscut, dar şi teama de-a vedea atât de multe chipuri noi deodată. Această teamă îi mănâncă din energia necesară în rezolvarea temei concursului în sine, ori preocuparea lui este dacă va rămâne sau nu, singur în acel loc. Anul acesta  evaluarile şi concursurile s-au ţinut în şcoala pe care el o frecventează şi a fost, oarecum, mai uşor de gestionat problema. Mai uşor, dar nu chiar aşa cum ar părea la o primă privire.
Dar nu aceasta este tema propriu-zisă a postării mele de astăzi ci întrebarea dacă reuşim, fiecare ajutat de bagajul căpătat până acum, să-i învăţăm pe cei mici, reguli. Că-s ele de circulaţie sau de altă natura, nu are importanţă, esenţa este că sunt reguli.
Mai sunt părinţii din ziua de astăzi pregătiţi să fie părinţi?
Câte din temerile lor nerezolvate sunt proiectate acum peste propriii copii?
Câte din deprinderile pe care le-am văzut în casa copilăriei noastre îşi mai au corespondent astăzi?
Cum reacţionează societatea la avalanşa aceasta de schimbări, care după mine, în majoritatea lor sunt dis-truc-ti-ve!
Societatea nu mai reacţionează! Ori a obosit, ori… nu ştie! Iar varianta a doua este cea mai periculoasă.
Există părerea generală că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, însă există un set de reguli elementare, ce nu ar trebui încălcate niciodata!
Regula bunului simt!
Regula respectării unui sistem de valori adevărat!
Regula politeţilor elementare!
Ori dacă s-ar respecta acestea, sunt convinsă că ar fi mai bine. Nu cu mult, dar mai bine.
Am văzut cândva un reportaj cu un mare dirijor care spunea că, la ora actuală ascultă muzică clasică doar 3 % din polulaţia lumii. Dacă acest procent ar creşte numai cu un punct, lucrurile s-ar schimba substanţial. Înclin să cred că este valabil şi în ceea ce priveşte bunul simţ.
Bunul simţ îşi are rădăcinile în cei 7 ani de acasă, o perioadă în care cei mici asimilează, sau ar trebui, noţiuni ce mai apoi le vor folosi toată viaţa.
Nu am să încep să afirm că ar fi bine ca părinţii să stea cu pruncii lor toată ziua, dar ar fi imperios necesar să-şi găsească timp pentru a-i asculta măcar.
Dar mai au părinţii din ziua de astăzi timp de aşa ceva? Sau există ceva sau cineva care le spune STOP!
Imagine

Ori răspunsurile se regăsesc de fiecare dată tot în copilărie, dar de această dată în copilăria părintelui. Ori câte din întâmplările petrecute atunci atârnă greu acum, în deciziile luate pentru proprii copii?
Putem noi părinţii de astăzi să ne luam copiii de mână şi să-i trecem în siguranţă prin probleme care se ivesc?

Imagine

Şi poate întrebarea mai pertinentă ar fi: Vrem noi părinţii să acţionăm în aşa fel, încât să stopăm această distrugere a învăţământului şi prin extensie, a societăţii în care trăim?
Ar trebui să vrem pentru că, aceasta este ţara în care trăim şi nu putem emigra cu toţii.

ImagineImagineImagine

Până atunci vă doresc să circulaţi prin hăţişul societăţii actuale, în cât mai mare siguranţă. Dacă aveţi o soluţie sigură, dovedită, nu vă zgârciţi şi împărtăşiţi-o şi altora!
Gândiţi-vă că binele făcut, se întoarce înzecit!

P.S. Citesc o carte numită

Crescandu-l pe Cain. Să ocrotim viața emoțională a băieților

Dan Kindlon, Michael Thompson 

E o carte straşnică pe care v-o recomand cu multă căldură. Merită! Multumesc dragei mele prietene Alina, care a avut o inspiraţie de milioane!

Activităţi educative copii – Când mama şi fiul sunt printre nori, pot face ce vor. Nu contează starea!

Imagine

Am rămas tot cu capul în nori! Privind imaginea de mai sus, imagine ce cu mândrie pot să afirm că eu am imortalizat-o, continui incursiunea incepută ieri, dar de această dată la braţ cu micuţul meu fiu.
Trebuie să repet că, pur şi simplu ador norii în toate formele şi de toate culorile! Poate aveţi tendinţa de-a spune că norii sunt albaştri, dar eu am văzut nori verzi, portocalii, roşii, galbeni, liliachii asta să nu spun de gri şi negri. Sunt fascinată de prezenţa lor, întristată atunci când nu mă pot juca cu ei creând formele cele mai năstruşnice, şi bucuroasă că m-am putut lăfăi printre ei.
Prima mea întâlnire cu norii la ei acasă, a fost una pe care n-o voi uita atâta timp cât îmi voi păstra capacităţile mentale. Senzaţia trăită a fost aceea de muuult caimac. Pufos, moale, călduros, drăgăstos!
Am trăit de mai multe ori fascinaţia zborului iar Dumnezeu a dorit să văd şi apusul de soare dar şi răsăritul, cocoţată fiind la 10.000 de metri deasupra pământului.

ImagineImagine

ImagineImagineImagineImagine

Cu puţine excepţii, băieţii mei m-au însoţit  cu capul în nori la propriu, tot cu cartea după noi şi tot lecturând i-am parcurs.
Dar astăzi, înafară de frumoase aduceri aminte, fie ele individuale sau colective, am vorbit despre partea ştiinţifică (cam pompos sună) a norilor, iar lângă ei am pus şi vântul, pentru că nu-i aşa, cineva trebuie să-i grupeze sau regrupeze pentru a putea trăi noi pământenii, aşa momente astrale.
Am urmărit cu Luca norii aşa, mai pe-ndelete de câteva luni bune şi am reuşit să prindem aproape toate formele lor, aici, pe cerul Bucovinei.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Am surprins zeci de ipostaze și astea s-au cerut a fi astăzi scoase în faţă. Şi pe lângă, am mai pregătit o grămadă de materiale care să ne ajute să putem diseca un nor, ca la carte!

Ajutorul a venit din mai multe părţi. Prima pe lista este Manualul Castorilor Juniori* Tu şi natura, o carte ce face parte dintr-o colecţie cu mai multe titluri, cinci în total. Sunt straş- ni- ce şi dacă nu le aveţi, ar trebui să vă dea de gândit. Celelalte se numesc:

1) Taine şi mistere

2) Cerul şi misterele lui

3) Pentru minte şi … stomac!

4) Viaţa în aer liber

5) Tu şi natura

img562Imagine

ImagineImagineImagineImagine

Din volumul Viaţa în aer liber am aflat cum…

Nimic nu se compară cu o … vacanţă reuşită! De data asta, Castorii Juniori te pregătesc pentru drumeţii la munte sau la mare, excursii cu cortul, curse cu biciclete de teren, sau simple plimbări în aer liber!

Urmează sfaturile Castorilor Juniori şi vacanţa ta va fi de milioane.

Din volumul Tu şi natura  aflăm ca…

Huey, Louie,  Dewey şi ceilalţi Castori Juniori îţi prezintă lumea plină de prospeţime şi mister a plantelor şi animalelor! Ai prilejul să afli …

* cum să-ţi construieşti un periscop şi o lupă cu apă

* afli despre un mic atlas al vânturilor şi despre suflarea lui Eol

* înveţi cum să-ţi faci o grădină în miniatură dar şi multe. multe altele.

O altă carte minunată ce ne-a ajutat în demersul nostru de astăzi a fost, Ursuleţul Winnie şi Ziua Furtunoasă pentru care am ataşat link-ul ce vă trimite la lectura citită de inegalabilul Florian Pittis. 

Pentru că această carte are şi un CD. Pe marginea acestei poveşti am făcut şi o fişă pe care Luca a lucrat.

DSC_4631fişă Ursuleţul Winnie şi Ziua furtunoasă

Dar până am ajuns la această fişă, am parcurs mai multe etape. Mai întâi Luca a lucrat pe nişte planşe făcute de mine, planşe pe care le-am luat din aceste cărţi, le-am mărit şi am modificat putin modul în care le-am abordat. Am acoperit numerele care erau scrise pe nori, iar Luca a trebuit, conform descrierii lor, sa le numeroteze . Am făcut şi nişte cartoline ajutătoare.

DSC_4663DSC_4665.

În prima planşă este vorba despre câteva reguli pe care ar trebui să le respecţi pentru a fi în siguranţă, în caz de furtună, dacă te afli în natură.

DSC_4667DSC_4660

În cea de-a doua este vorba despre tipurile de nori, iar aici ne-a ajutat foarte mult şi faptul că am strusiat multe zile la rând norii care au fost pe cer. Luca dar şi eu am aflat că sunt 9 tipuri de nori:

1 Cirro- cumulus şi Alto cumulus
2 Cumulo-nimbus
3 Cumulus
4 Cirrus
5 Cirro- stratus
6 Alto- stratus
7 Nimbo- stratus
8 Strato- cumulus
9 Stratus

DSC_4610DSC_4614DSC_4615

Luca s-a jucat cu norii în fel şi chip şi a făcut o mulţime de remarci la adresa lor. Este evident că s-a şi visat mult şi au ieşit povestioare fantastice.

DSC_4617 DSC_4620 DSC_4621

A urmat apoi o altă hartă pe care erau trecute, de această dată, forţa cu care bat vânturile. Exemplele au fost de la cele reale la cele fantastice, iar registrul a fost extrem de variat. La fel şi manifestările la întrebările „Ce-ar fi dacă?”

DSC_4623 DSC_4624 DSC_4628

DSC_4662 DSC_4630 DSC_4659

Apoi am stat cuminţi şi am urmarit pe carte cum oaspetele nostru de seama, domnul Florian Pittiş, ne-a lecturat povestea cu Ursuleţul Winnie şi Ziua Furtunoasă. Un exerciţiu extrem de folositor pentru că impune un anume ritm în care micul cititor trebuie să urmărească ceea ce citeşte altcineva.

DSC_4646 DSC_4654 DSC_4656

DSC_4633 DSC_4634 DSC_4635 DSC_4636 DSC_4637 DSC_4638 DSC_4639 DSC_4640 DSC_4641 DSC_4642 DSC_4643 DSC_4644

Ursuleţul Winnie este personajul preferat a lui Luca, de când era mic – mic, iar despre el am să vă povestesc cu o altă ocazie. Avem o sumedenie de cărţi în care protagonistul este acest ursuleţ alături de prietenii săi Christopfer Robin, Tigger, Piglet, Kanga, Rabbit, şi Eeyore.

Pe final doresc să vă arăt ce frumos s-a jucat Luca folosind machetele de la Calendarul naturii. Ineditul situaţiei este acela că, de această dată s-a vorbit în limba engleză. Şi nu a fost rău deloc!

DSC_4573 DSC_4574 DSC_4575 DSC_4576 DSC_4577 DSC_4578 DSC_4579 DSC_4580 DSC_4581

Şi aşa noi am învăţat despre nori, soare, curcubeu, ploaie, fulgere şi tunete.
And so we learned about clouds, sun, rainbow, rain, lightning and thunder.
Cam asta a fost! Frumos, interesant, captivant!

Machete didactice – Calendarul naturii. Trăiri şi senzaţii ce numai natura îţi poate oferi. Fără preţ!

Imagine

Îmi place să confecţionez materiale didactice pe această temă. Şi motivele sunt multe. Ar fi faptul că-mi plac norii. Dar ce-mi plac! Norii văzuţi din avion sunt … . Şi pe urmă… curcubeul. Este cineva care nu iubeşte curcubeul? A fost o vreme, atunci când călătoream foarte mult, când am reușit să asist la câteva spectacole date de natură ce-mi sunt extrem de greu de povestit. Practic, imposibil. Tehnologia nu era atunci atât de avansată, iar un telefon ca cel pe care-l am acum, ar fi imortalizat minunăţiile pe care le-am trăit pe viu la intensitate maximă.

ImagineImagine

Vă vine să credeţi că am trăit experienţa de a mă opri pe drum, cu maşina fiind,  şi de-o parte a axului drumului să plouă cu găleata, iar de cealaltă să fie un soare şi un curcubeu de toaaată frumuseţea?

Imagine

Aşa este, nu exagerez deloc, nici măcar cu o literă! Nu am avut ocazia până acum să văd o auroră boreală, însă timpul nu-i pierdut, încă.

Revenind la Calendarul naturii şi la elementele ce-l compun, să vorbesc despre norii de ploaie? Aş avea atâtea de spus, pentru că tot aşa, am trăit multe experiente vizuale şi olfactive în care ploaia mă ţinea strâns îmbrăţişată. Vă propun să dansaţi într-o noapte de vară prin ploaie. Senzaţiile se trăiesc, nu se povestesc!

Imagine

Imagine

Dacă ar fi să pomenesc şi luna... oh, minunata lună! Am ascultat muzică, alături de soţul meu, sub clar de lună şi ea, muzica, avea altă rezonanţă. Cu siguranţă, suna altfel!

Imagine

Vă invitam în întâlnirile trecute să vizitaţi pădurea în toate anotimpurile. Aminteam despre primăvară, atunci când icnetul mugurilor ce plesnesc aduce cu facerea lumii iar verdele crud îţi desfundă toate canalele: vizuale, olfactive, gustative. Nu trebuie să guşti la propriu pentru ca aroma vine singură. Şi ce aromă… .

Imagine

Vara, pădurea are zumzet mult, forfota puilor ce se grăbesc să înveţe toate cele trebuincioase vieţii, floricele de toate felurile şi culorile, frăguţe şi câte şi mai câte.

Imagine

Toamna are atâtea reflexe de roşu. Atâtea şoapte poţi prinde dacă doreşti! Atâtea secrete îţi sunt împărtăşite dacă lungimea de undă este aceeaşi. Mai e şi protectoare a pământului, aşezând peste el o haină pe cât de groasă pe atât de preţioasă. E un anotimp bogat la propriu, când cei harnici strâng recoltele. Îmi încarc bateriile des, hodinindu-mă în brațele toamnei, dacă se poate tot într-o pădure ori în dumbravă.

Imagine

Iarna este amica mea, şi chiar dacă mi-a arătat că este mai presus de puterile mele ţinându-mă prizonieră într-un an, 15 ore într-un viscol ce semăna cu cele din ţinuturile polare, tot o consider cea mai iscusită dantelăreasă din univers. Am văzut nişte peisaje în toiul nopţilor de iarnă, în care totul era poleit cu cea mai fină pulbere argintie. O splendoare! Basm pur.

Imagine

Acestea sunt doar câteva motive pentru care ador să confecţionez Calendarul naturii. Amintirile nu mi le poate lua  nimeni şi mă consider o răsfăţată a sorţii că aud, văd, mă mişc, gust, miros. Ce văd, aud, gust, pipăi, miros este doar alegerea mea. Şi numai a mea!

Machete didactice – Scufiţa Roşie şi Responsabilităţile din grupă

Imagine

Aşa precum se ştie, şi aici mă refer la cei care lucrează în grădiniţe ,există şase centre cu ajutorul cărora copiii învaţă noţiuni foarte importante.

La nivel teoretic, în fiecare zi trebuiesc deschise trei centre, alese în funcţie de tema activităţii din ziua respectivă, la care copiii găsesc materialele necesare cu care pot realiza lucruri foarte frumoase.

Am vorbit mai pe larg despre aceste centre şi despre responsabilităţi tot în postările mele, iar dacă veţi avea curiozitatea, le veţi putea citi pe larg aici.

De această dată a trebuit să mă încadrez în ambientul grupei, iar personajul principal ce se regăsea era Scufiţa Roşie. Despre cum arată grupa în care se află aceste machete, găsiţi aici.

Pentru aceasta am confecţionat 6 (şase) flori cu diametrul de 45 centimetri, flori pe care le-am pictat în mai multe culori.

Pe fiecare floare, educatoare va pune centrul aferent şi anume: bibliotecă, artă, construcţii, joc de rol, nisip şi apă, ştiinţă.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Dacă mai adăugăm o floare de culoare indigo, putem lărgi aria de folosire a acestor flori, cu ele jonglând cu zilele săptămânii sau putând învăţa culorile curcubeului.

Imagine

Şi iată cum, cu materiale puţine se pot aborda multe teme atât de variate. Nici spaţiul alocat nu trebuie să fie foarte mare, pentru că dimensiunile pot varia, în funcţie de suprafaţa avută la dispoziţie.

Vă doresc creativitate maximă şi teme cât mai interesante la Centre!

Activităţi copii – Dacă în vestul țării sunt 20 de grade, se pot întoarce păsările călătoare?

Imagine

Ştirile din seara precedentă în care se făcea vorbire despre temperaturile neobişnuit de calde ale acestei perioade m-au trimis cu gândul la păsările călătoare. Acolo, în acel reportaj, am văzut cum mai mulţi tineri stăteau pe malul Begăi îmbrăcaţi aşa, ca de primăvară şi priveau cum nişte răţuşte alunecau tacticos pe apă. Evident că mi-au făcut şi mie poftă de a mă odihni pe malul unei ape, însă noi stăm într-o zonă în care căldura vine după multe, dar multe icnete. Poate de aceea şi iubesc eu atât de mult căldura, pentru că se lasă tare mult aşteptată.

Anul trecut cam pe vremea asta, confecţionam alături de Luca, o minunată gâscuţă. A fost o completare a lecţiei pe care o avea la acea oră la „Cunoaşterea mediului”, însă am fost extrem de inspirată când am ales să facem această activitate. Este adevărat că aveam şi cele necesare, demersul nostru fiind mult mai uşor de dus la îndeplinire. A fost un proiect ce a necesitat multa munca, diferite tehnici şi muuuuuuultă răbdare. Şi Luca chiar a avut şi chiar i-a plăcut.

Iată ce am făcut noi.

Începutul demersului: o foaie pe care era desenată o gâscuţă, a îmbrăcat-o, la propriu. Am avut nevoie de o grămadă de pene, lipici, foarfecă. Am putut realiza acest material datorită faptului că nu suntem alergici la pene.

ImagineImagine

A fost extrem de încântat de-a lucra cu atâtea pene. Era pentru prima dată când avea aşa o grămadă mare în faţa lui. Se mai oprea. Mai privea.

Imagine

Penele au trebuit puse una lângă alta cu multă, multă grijă.

ImagineImagineImagine

După ce gâscuţa a fost toată împănată, s-a pus ochişorul. Apoi, Luca a colorat ciocul, picioarele dar şi penele de la aripă, pentru a avea o înfăţişare cât mai apropiată de realitate.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Gâscuţa a primit şi o eşarfă cu ştrasuri, aşa – ca să fie in tendinţe! Şi, bineînţeles verde, culoarea „must have-ul” anului. După ce înaripata noastră a fost gata, s-a trecut la confecţionarea habitatului. Aici a trebuit să facem o magie pentru a putea apărea o baltă şi tot ceea ce se găseşte pe lângă ea.
S-a pictat malul şi iazul pe o bucată de polistiren, cum altfel! Apoi s-au pictat ouăle din cuib. Pe iazul nostru era şi un nufăr… doi …trei.
ImagineImagineImagine

La final toată lumea  fost încântată. Luca nu mai spun şi nu m-am gândit că va dori şi lucra atât de mult şi cu atâta plăcere. Fiecare etapă a fost interesantă iar faptul că realizarea a fost a lui, a dat altă valoare activităţii.

Imagine

Dacă nu aveţi probleme de sănătate şi puteţi lucra cu pene merită să încercaţi, chiar şi un puişor mai micuţ. Efectul este garantat!