Literatură pentru mămici și nu numai – „Antiparenting” de Savatie Baștovoi

Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la părinții mei este că un copil trebuie să fie bun, priceput și modest. Talentele trebuie dezvoltate și respectate.

Aceste rânduri le puteți citit la începutul cărții Antiparenting semnată de Ieromonahul Savatie Baștovoi.

Am cumpărat cartea pentru că este multă discuție în jurul ei dar și pentru că mi-am spus că „uite! a venit cineva să-i mai contrazică pe toți cei care au ajuns somități mondiale în domeniu”. Și e interesant să vezi cum e interpretată o idee, aceea de a fi părinte.
Mi-am dorit dintotdeauna doi copii pe care Dumnezeu mi i-a dat în grijă și de care am știut că trebuie să veghez mereu. Nu știu de ce trebuie să fie atâta zarvă dar mai ales bani și interese într-un domeniu în care trebuie să primeze firescul dar mai ales instinctul.
De ce trebuie să mă învețe pe mine cineva cu un arsenal întreg de termeni care mai de care mai pompoși cum anume să-mi adorm copilul, ce trebuie să-i dau să mănânce, cum să mă joc cu el și tot așa?
Ce mamă întreagă la cap nu și-ar alăpta copilul cât mai mult și ce mamă, tot așa, întreagă la cap, i-ar face rău intenționat pruncului?
Cărțile de parenting pe care eu le-am citit de-a lungul vremii, fără a face vreun exces sau a le transforma în cărți de căpătâi, mi-au indus, în procent destul de mare, un sentiment de vină și de neputință. Și nu e deloc așa!
Eu sunt o mamă responsabilă și fac tot ce-mi stă în putință, cu resursele pe care le am, să-mi educ și cresc armonios fiii.
A fi părinte este o chestie instinctuală, aici referindu-mă în primul rând la mamă. Cele nouă luni în care fătul se dezvoltă în tine sunt începutul unei colaborări care nu se va termina toată viața ta. Atunci, când forfota se face simțită, fără ca tu să poți încă să-l îmbrățișezi, se crează niște legături pe care eu cred că nu e capabil să ți le descrie nici un pareontolog, mai cu seamă bărbat fiind.
Cum poate explica un bărbat ce simți tu, cea care are în pântece un prunc de șapte luni, de exemplu? Continui să cred că oricât de iscusit ar fi și oricât de bine pregătit, nu are componenta cea mai importantă; emoțională.
Fiecare familie în care poposește un prunc are în spate o întreabă istorie cu bune și cu rele. O sumedenie de bunici și mătuși, fiecare cu ale lor. Copilul vine deja într-un mediu pe care va trebui să-l gestioneze ajutat fiind de mamă și de tată. Însă mama este cheia și lăcata acestor desfășurări. Dacă are iscusința să aplaneze, îndulcească, dirijeze evenimentele, în familie poate exista armonie și căldură.
Vremea în care trăim a cam inversat valorile și noi, părinții de astăzi, cei care ne apropiem de cincizeci de ani și care am crescut într-un anumit mediu, pricepem mai greu sau ne adaptăm mai încet la tot ceea ce se dorește de la noi.
Consider că între copil și părinte trebuie să existe respect, rușine, prețuire și nu subordonare și frică. Eu așa am crescut, în comunism fiind, și a fost foarte confortabil.
Dar vremurile s-au schimbat și au intervenit tot soiul de intermediari care doresc să ne spună că nimic nu era bun odinioară și că trebuie să facem așa ori așa. Nici cu asta nu sunt de acord.
Adică ce, toată copilăria mea a fost o minciună?
Toate evenimentele pe care le-am parcurs au fost greșite?
Sistemul de valori la care ne raportam este defect?
Nu, evident că nu e așa și evident că cel care crește copilul este părintele. Copilul trebuie să facă se spune părintele și nu invers pentru că, până la o anumită vârstă, copilul nu are discernământ. Nu din alte motive. Și asta nu înseamnă că-l umilim, sau demotivăm, descurajăm să se dezvolte.
Timpurile s-au schimbat atât de tare că nu ne putem pune în calea lor. Schimbările vor continua să vină și noi vom trebui să le ținem piept. Atât. Fiecare cu priceperea și abilitățile lui.

Revenind la cartea care a facilitat introducerea asta așa de lungă: am pus-o în bagaj pentru a o citi în călătoria noastră. Eu cu cartea mea, Luca cu a lui dar și una a noastră. Cadrul în care am putut-o parcurge a fost unul de vis; lângă o sobă plină de lemne care trosneau într-un mare fel. Era așa de cald și de bine iar flăcările desenau forme care mai de care mai interesante! Rândurile scrise de Savatie Baștovoi s-au așezat firesc. Nu le consider un îndemn la antipărințeală, din contra, sunt un îndemn de a reveni la firesc.

Nu fac rău și nici nu incită la atitudini de care mai târziu să-ți fie rușine. E un punct de vedere și atât.
Scris frumos, cald și calm. Și sunt multe povești adevărate.
M-am regăsit în multe din cuvintele și întâmplările descrise aici, pentru că am copilărit în aceeași perioadă de timp. Au fost și situații descrise de el cu care nu am fost de acord dar asta nu înseamnă că nu admit că așa o fi în alte locuri, la alte case.

Iată câteva din rândurile scrise de autor:

Băieții trebuie să fie pricepuți, fetele frumoase și cuminți. Apără-i pe cei slabi, fii darnic și mărinimos. Nu râde de săraci și de bolnavi. Șantajul, minciuna, frica, invidia, zgârcenia și lăudăroșenia sunt lucruri rușinoase. Trebuie să fii bun prieten și să știi să te desparți de cei care au dovedit unul dintre defectele enumerate mai sus. (pag. 14)

Doar realitatea este alta: mamele ajung să plătească mii de euro pe cărți, cursuri online și seminare în care să li se spună că nu sunt bune de nimic. (pag. 15)

Am încercat să fac o legătură între copiii din mintea mea și oamenii mari care au ajuns. M-am gândit la părinții lor și la relația pe care au avut-o cu propiii copii. În ce măsură părinții le-au determinat viața de mai târziu? Această întrebare m-a frământat în mod special, deoarece cunosc frați care au crescut în aceeași casă, dar care au destine total opuse. (pag. 19)

Nu vă poziționați în fața nașterii ca o divă sau un „div” în fața mersului la mare. Nu există copii de sezon, și în viață va trebui să pășiți și cu chile în plus, și nebronzați. Și cu copilul după voi! (pag. 36)

De pildă, unul dintre termenii care au dispărut din limbajul comun este Modestia. Când ați auzit ultima dată pe cineva exclamând de admirație: „Ce băiat modest!”? Nici nu veți auzi de aucum înainte. Modestia a fost înlocuită cu „respectul de sine”. „Este o femeie care se respectă” a devenit un compliment, când de fapt este un nou fel de a spune „este o egoistă”. (pag. 44)

Un bun cetățean este o persoană care se adaptează ușor. În fond, adaptarea înseamnă supunere. Un om cu o mare capacitate de adaptare este un om care poate lucra orice, oriunde, cu oricine, chiar și atunci când lucrul pe care-l face nu îi aduce nici o împlinire, când este în contradicție cu principiile sale, aspirațiile sale, voința sa. Adaptarea începe de la naștere, de aceea avem astăzi o intrarea atât de agresivă în educația copiilor până la trei ani, fapt care nu s-a mai întâmplat nicăieri în lume de la începutul istoric. (pag.150)

Până la urmă de ce vă necăjiți? Ce fac eu cu un trup sănătos mai mult decât cel cu trup bolnav? Astăzi la vânătoare nu mă mai duc, cu atacatorii nu mă lupt, nici măcar fructele nu le mai culeg din copaci. Viața modernă ne-a uniformizat, iar odată cu apariția tehnologiei, cel sănătos și cel bolnav pot lucra la fel de bine din spatele unui monitor. (pag.164)

Ascultarea este primul semn al raționalității. Dacă despre un câine care ascultă spunem că este un câine deștept, oare ce vom spune despre un copil care nu ascultă?
Nu există comuniune fără ascultare. Atunci când unul dintre subiecți nu ascultă, se întrerupe comuniunea. Taina iubirii este taina ascultării. Copilul își ascultă părintele și părintele ascultă copilul.
Ascult pentru că iubesc. Iubesc, deci ascult. (pag. 192)

Rămâne să vă decideți dacă o veți citi au ba. Dar dacă nu o veți face, nu aveți cum comenta cele scrise fiind în necunoștință de cauză. E bine să ai mai multe interpretări ale aceluiași subiect pentru că doar așa vei vedea de care parte te poziționezi. Uneori constați că ești pe la mijloc.

Școlărel de clasa a V-a – „Lungul drum către Santa Cruz” de Michael Ende

Uite că plecarea într-o călătorie a scos din raft cartea aceasta, „Lungul drum către Santa Cruz” de Michael Ende. Nu mai am idee când am achiziționat-o și nici de ce nu știam de prezența ei în biblioteca noastră. Nu de mult, atunci când am terminat de citit Punci cu porunci, credeam că am citit toate cărțile pentru copii scrise de Michael Ende, dar uite că nu e așa. Am descoperit că mai era una pitită chiar sub nasul nostru iar bucuria a fost și mai mare că am găsit-o.
Și-a făcut loc în bagajele noastre și abia așteptam să vedem despre ce este vorba și în ce lume ne mai duce iscusitul autor.

Și uite așa am făcut cunoștință cu Hermann, un băiețel de treisprezece ani, care îndeplinește o rutină zilnică: se trezește și merge la școală. Asta nu înainte de a mânca. Această secvență nu este prea plăcută pentru că-i însoțită de o mulțime de atenționări venite din partea părinților care nu mai contenesc să-i reamintească micului școlar greșelile pe care le face și pe care ar trebui să le elimine.

– Hermann, termină cu bălăceala aia din castron, spuse tata.
– Și, Hermann, bea-ți odată laptele, adăugă mama.
– Hai odată cu laptele ăla și n-o mai face pe surdul, se răsti din nou tata.
– Știi foarte bine că trebuie să te grăbești, se băgă din nou în vorbă mama.
– Și Hermann, vezi să nu te mai mocăi pe drum… sări cu gura tata.
– …că altfel iar o să-ntârzii la școală, duse mama vorba până la capăt.
– Cu notele tale… Doamne păzește să mai întârzii la ore, îi aduse aminte tata.
– Avem și așa destule pe cap acum, cu pojarul Carlei, spuse mama. Toată noaptea a ținut-o micuța numai într-un plâns.
– Și încă ceva, Hermann. Fii și tu mai atent cu ușa aia când ieși. Vreau să spun, să n-o mai lași să se trântească, după cum ți-e obiceiul… nu-l slăbi tata.
– …că iar o scoli pe surioara ta, Hermann. Și știi doar cât e de bolnăvioară, continuă mama rugămintea tatălui. (pag. 3)

Ei bine, cum credeți că a reacționat Hermann? Sau mai bine spus, cum ați fi procedat voi la așa desfășurare de forțe. Eu una, trebuie să mărturisesc că aș fi trântit ușa. De ce? Pentru că e groaznic ca de la prima oră a dimineții să ai parte de așa dialoguri, dar ce spun eu dialoguri… reproșuri în toată regula.

Băiatul nu numai că trântește ușa dar mai și stă să asculte dacă se aude plânsul surorii sale, după care o zbughește.

Afară era o vreme care numai către școală nu te îmbia. Mai degrabă te-ai fi afundat și mai tare în așternuturile moi și calde. Era rece, mohorât și o ploaie săcăitoare reușea să  ți se strecoare pe lângă gulerul pelerinei, ceea ce dădea o senzație neplăcută.

Hermann pornește spre școală așa, ca pe pilot automat, pentru că el merge către ea dar gândurile sunt peste tot dar numai acolo nu.
Om fi scăpat vreunul dintre noi de așa stare? Nu vi s-a întâmplat ca în drum spre școală, serviciu ori mai știu eu ce loc pe care-l frecventați zilnic, pașii să vă poarte înspre acolo dar gândurile să fie îndreptate înspre cu totul altceva? Eu una am avut parte de aceste trăiri de care-mi aduc aminte cu plăcere dar și cu un zâmbet în colțul gurii. Un singur exemplu vreau să amintesc: la începuturile activității mele în câmpul muncii, în fiecare iarnă, în perioada în care brazii erau împodobiți în case, până să ajung la muncă, număram toate instalațiile care erau aprinse. Dacă numărul lor era fără soț, încetineam pasul pentru a mai aștepta să mai clipocească una: consideram că un număr cu soț îmi va transforma ziua înt-una reușită. 🙂

Așa și personajul nostru trece prin tot soiul de gânduri, asta în funcție de persoanele cu care-și intersectează drumul. Și cum singurul lui însoțitor este imaginația, aceasta nu contenește a-l purta în cele mai bizare scenarii.

Unul care e puțin diferit este acela în care Herman îl întâlnește pe cerșetorul Einstein, cel care-i mărturisește că poate călători în timp. Pentru a-i demonstra că are dreptate, îi cere băiatului puținii bani pe care-i are și pleacă. Ce anume trebuia să-i demonstreze vagabondul? Că poate spori mica sumă de bani, repede și fără nici un efort. Ori Hermann cade pradă păcălelii precum a căzut și Pinocchio. 🙁

Rămâne să-l aștepte pentru că jumătate de oră atât cât a spus că durează, nu e o perioadă de timp foarte îndelungată. Numai că s-a prelungit așteptarea iar când Hermann a socotit că nu mai are vreme de pierdut, îi lasă lui Einstein un mesaj.

Și pleacă, fără nici un ban în buzunar. La metrou, acolo unde merge pentru a lua trenul către casă, îl vede pe Einstein zăcând beat, alături de el fiind o sticlă de vin. 

Ajunge acasă obosit, murdar și ud până la piele dar și cu febră. Cum e întâmpinat băiatul? Pentru câteva indicii, priviți imaginea de mai jos. Nu uitați să faceți o comparație cu cea de la începutul poveștii. Nu-i așa că totul e bine când se termină cu bine?

 

Machete didactice – Activități matematice pregătite pentru un Cerc Pedagogic

E cald și frumos. În sfârșit! Parcă și ideile vin mai repede, mai colorate și inedite. Pentru mine, soarele reprezintă o sursă inepuizabilă de energie asta pentru că benefica lui căldură îmi energizează inspirația.
Dacă mai am și un partener care să vibreze la avalanșa de propuneri, totul merge uns.
Am continuat o colaborare pe care o am de mulți ani cu o doamnă educatoare. A început odată cu intrarea ei în sistem și de atunci, de câte ori este nevoie și ea simte mai este nevoie de un partener, mai punem un strat. S-au adunat deja câteva iar ele oferă relației noastre profesionale o căldură benefică, sigură.
Acum i-a venit rândul să organizeze un Cerc Pedagogic și pentru asta a trebuit să ne întâlnim de câteva ori pentru a definitiva proiectul pe care-l avea în vedere și pe care dorea să-l prezinte colegelor ei.
Grupa în care activează este una minunată, într-o clădire nouă ce este prevăzută cu săli mari, luminoase, călduroase.
Totul te îmbie să zăbăvești cât mai mult: mobilier nou, centre bine delimitate, curățenia și nu în ultimul rând atitudinea doamnei. Un dascăl calm și binevoitor!
S-a optat pentru o activitate matematică iar copiii vor trebui să reconstituie un tablou de primăvară ajutându-se de elementele pe care le-am confecționat.
Și nu au fost puține! Proiectul va conține un DLC + DȘ.
Au trebuit meșterite elemente care să compună acest întreg pentru fiecare cifră în parte:
un soare
doi nori la care s-au mai adăugat două berze (la activitatea matematică se vor folosi berzele pentru cifra doi)
trei fluturași
patru albine
cinci zambile
șase buburuze
șapte narcise
opt lalele
nouă ghiocei
zece rândunele

Veți observa că am făcut mai multe elemente asta pentru că doamna nu știe sigur pe care dintre ele le va folosi. Știți, vremea pe aici a fost extrem de capricioasă și în funcție de cum se va prezenta ea la momentul lecției, așa se vor alege și materialele necesare formării numerelor. Un lucru este sigur: una dintre berze (cea fără picioare) va sta într-un cuib, iar acesta va fi confecționat din crenguțe și paie de doamna educatoare.

Dar cum va arăta acest ansamblu? În poveste este vorba despre un castel în fața căruia copiii vor trebui să amenajeze o grădiniță. În fața castelului vor fi așezate două straturi, de o parte și de alta a porții, iar pe ele, cei mici vor adăuga după cum curge lecția, numerele necesare. Fiecărui număr îi corespunde un element, așa cum am descris mai sus. Elementele care compun un număr nu vor fi separate, adică să fie puse pe două straturi diferite, asta pentru că se știe că la acest nivel, de grădiniță, numerele trebuie să fie întregi, nu compuse. Prezența celor două starturi, despărțite de un drum, va face accesul către castel mai ușor fără a se călca pe straturi. Deci nu vor exista lalele – de exemplu – și pe un strat și pe celălalt. În ceea ce privește copacul, acesta nu întâmplător are patru ramuri iar fiecare ramură câte cinci crenguțe. La finalul lecției, crenguța va înflori.

Precum observați, castelul are patru ferestre. Pe fiecare dintre ele am așezat o hârtie pliată și decupată în așa fel încât ele (ferestrele) să se poată deschide. Atunci când vor fi deschise, pe ele vor putea fi observate anumite imagini. Castelul are dimensiunea de 120X135 centimetri.

Pentru a putea fi puse și cele zece rândunele, pe cele două turle laterale va fi montată o sfoară iar rândunele vor fi prinse cu ajutorul unor cârlige. Se observă în imaginea de mai jos aceste cârlige.

Cu ocazia confecționării acestor materiale mi-am adus aminte de un alt Cerc Pedagogic, la care am confecționat materialele. Era la începutul activității mele și de atunci am mai evoluat, dar pasiunea și dragul cu care am lucrat nu a scăzut, în ciuda trecerii anilor. Aștept cu mare nerăbdare să aflu cum anume s-a desfășurat lecția. Vor avea multă treabă cei mici! 🙂

Machete didactice – Ce materiale se pot folosi pentru o lecție de grad I, alături de cei mai mici copii?

După cum spuneam și ieri, lecțiile finale de grad I, ținute alături de copiii de 3 ani, mi se par extrem de grele și solicitante. Nu știi cum reacționează copiii mai mari, nu mai pomenesc de adulți, atunci când este o astfel de întâlnire.
Am văzut copii foarte buni, adică descurcăreți și dezinvolți, cu o grămadă de cunoștințe, care în activitatea de zi cu zi nu aveau nici o problemă în a explica și argumenta ceea ce știu. Ei bine, atunci când mai asista cineva străin, ori cu ocazia unor cercuri/lecții deschise acești copii nu mai colaborau deloc nefiind în stare să-și stăpânească emoțiile.
Am văzut preșcolari care fiind îmbrăcați festiv, nu așa ca în fiecare zi, în loc să fie atenți la ceea ce spunea ori făcea educatoarea ei își „tipăreau” vestimentație:
băieți care având bretele atât le trăgeau că la un moment dat îți era teamă să nu se lovească cu ele peste față
fete care stăteau numai cu fustele de tul în cap ori își smulgeau cataramele sau accesoriile de pe rochițe
și exemplele sunt multe și variate. A nu se înțelege că am ceva de obiectat la aceste tipuri de manifestări, firești dealtfel la vârstele despre care vorbim.
Dar asta este regula și atunci când trebuie să susții acest ultim test, nu contează câți ani au copiii ori ce grupă păstorești.
Te pregătești oricum și depui, în marea majoritare a cazurilor, un efort susținut, extrem de costisitor dar care nu ți-e necunoscut.
Deci, jos pălăria pentru doamnele care se înhamă la astfel de lecții demonstrative. E valabil și în cazul cercurilor, acolo unde numărul priivitorilor este substanțial mai mare.
Pentru ultimul proiect la care am colaborat, a trebuit să confecționez materiale care să fie folosite și manevrate de niște copii de 3 ani.
Conform proiectului doamnei, am confecționat zece flori, dar nu le-am terminat, acest lucru revenind copilașilor. Ei le vor picta, tehnica aleasă fiindu-mi necunoscută. Vor trebui să coloreze petalele florilor pentru ca albinele să poată veni și hrăni. Am optat pentru ca florile să stea în picioare, impactul vizual fiind mai mare dar și mai frumos. Florile au avut aceeași formă și dimensiune, petalele urmând a avea culori diferite. Chiar și așa, neterminate, ele arată foarte frumos. Ai senzația că ești într-un lan de margarete! 🙂

Un alt material pe care l-am confecționat a fost acela a unui stup. Diferența față de cele meșterite până acum a fost aceea că cei mici trebuiau să poată intra în stup. Pentru asta am atașat stupul pe o coală de carton, ea dându-mi posibilitatea ca acesta să stea în picioare dar și să poată „adăposti” copiii/albinuțele. Coala de carton este împăturită în trei și când se desface, lateralele permit rămânerea stupului în poziție verticală. Evident că bucata de polistiren a fost fixată pe placa de carton pentru a face corp comun. Înălțimea lui este de 1.30metri.

Nu puteau lipsi albinele.

A fost necesar și un raft fagure, de care v-am povestit zilele trecute, iar copilașii vor prezenta pe el prăjiturelele pe care le vor „coace”. Dimensiunea lui este 1m/50 cm.

Nu cred că trebuie să mai adaug cu câtă bucurie am lucrat, dar mai ales, colaborat. E o plăcere să vezi oameni dedicați, plini de idei și bune intenții. Ce urmează… cam știm!

Machete didactice – Modalități de a face prezența la o grupă mică

Lecțiile finale de grad stau în așteptare. De ce? Pentru că e vacanță!
Însă doamnele care trebuie să le susțină numai vacanță nu au. Pregătirile sunt în toi iar provocările pe măsură.
Am apreciat întotdeauna efortul pe care-l cere o astfel de lecție pentru că totul, dar absolut totul trebuie suportat de cea care o dă. Poate or mai fi situații când mai ajută și părinții, nu neg asta, dar de cele mai multe ori educatorul, învățătorul ori profesorul trebuie să scoată bani din buzunar. Iar ei sunt amortizați destul de greu. 🙁
Provocarea este și mai mare dacă aceste lecții demonstrative se țin în compania unor copii de 3 ani.
Vă rog să faceți un exercițiu de memorie și să vă imaginați cum e în această situație. Ce înseamnă să ții douăzeci și de copii de vârsta menționată mai sus cu atenția trează dar și curioși, pentru a colabora cu tine.
Cum e să ai patru proiecte, să deschizi trei centre să faci întâlnirea de dimineață, tranziții și tot ce ține de o astfel de activitate? Pentru că asta trebuie să facă un educator, nu numai la lecția demonstrativă ci în fiecare zi.
Dar e posibil așa ceva în fiecare zi?
Dacă mă întrebați pe mine, cea care privește din exterior dar care cunoaște fenomenul, nu, nu e posibil! Nu ai timpul și resursele financiare pentru a face așa ceva oricâtă bunăvoință ai avea. Ar trebui să nu ai familie și nici altceva de făcut și tot ai întâmpina greutăți.
Și atunci, doamnele ori domnii care sunt la inspectorat, doamnele ori domnii care sunt prin minister, de ce nu văd și nu procedează în consecință?
Cui folosește prosteala asta, pe față?
Cui folosește un educator vlăguit și demotivat?
De ce nu se poate adopta o soluție care să poată fi și pusă în practică, nu doar la nivel declarativ?
Cum poate face un educator un scenariu al activității prestate alături de copii, în fiecare zi, și să-l mai scrie și de mână?
Iar întrebările sunt așa de multe!
Știu, ele nu se doresc a fi puse și nici comentate dar dacă ne facem că nu vedem, dacă ne facem că totul e ok, la ce ne folosește?
Un copil trebuie să activeze într-o grupă în care numărul colegilor lui să nu fie de ordinul zecilor pentru că în cele mai multe situații efectivul unei grupe depășește 25 de suflete. E valabil și în clasele de la școală.
La toate astea trebuie (pentru că nu poate fi omis) să spun că nici implicarea părinților nu este așa cum ar trebui. Implicarea lor reală, nu doar la stadiul de dat din mâini și criticat.
Sunt și eu părinte, de 22 de ani și am văzut și trăiesc în continuare toate experimentele care se desfășoară pe noi, pe copii, pe cadre. Am ajuns o masă de cobai pe care fiecare nou venit vine să experimenteze ce-i trece prin cap uitând, de cele mai multe ori, de unde a plecat și de ce anume știe el din experiența personală.
Oare dacă am fi mai corecți și mai cinstiți cu noi nu am avea de câștigat?
Dar după cum merg lucrurile se pare că asta se dorește: o masă de manevră, prost pregătită/îndobitocită.
În colaborările mele întâlnesc oameni devotați, care doresc să-și facă meseria cu simț de răspundere, cu tenacitate și profesionalism. Numai ei știu cât înghit și ce acrobații trebuie să execute pentru a păstra un echilibru între casă și serviciu.
Le lucrez cu infinit drag, vorbesc mult și caut să vin în întâmpinarea nevoilor lor pentru a le ușura munca. De multe ori și reușesc spre bucuria mea, a noastră.

Așa am ajuns să-i confecționez unei doamne pe care mi-aș fi dorit ca și fii mei să o aibă educatoare, niște machete pentru prezență. Ele vor fi folosite de niște copilași de trei ani care vor fi împărțiți în patru grupe: a Furnicuțelor                        

… a Buburuzelor

… a Albinuțelor

… a Fluturașilor

Copiii vor trebui să asocieze imaginea pe care o vor avea la ecusonul din piept cu imaginea machetei. Acolo, pe machetă, vor nota prezența.
Mai e puțin și lecția va începe. Țin pumnii strânși doamnei și sunt convinsă că nu are cum să nu fie totul ok având în vedere ce mult s-a pregătit.

Detalii machete: dimensiunea lor este de 50-60 centimetri înălțime.

Școlărel de clasa a V-a – Cu pași mărunți intrăm în opera marelui Will

Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.
William Shakespeare

Întâlnirea cu opera marelui William Shakespeare nu e una oarecare. Mulți dintre noi, ca să nu spun marea majoritate, au întâmpinat aceste greutăți și doar cei curioși și determinați au continuat demersul. La nivel declarativ, toată lumea a citit Shakespeare dar dacă încerci să intri în amănunte și să porți o discuție în profunzime, lucrurile iau o întorsătură majoră.
Am auzit, nu de puține ori, propoziția:

Nu citesc Shakespeare că nu-mi place!

și poate vă gândiți că aceste cuvinte sunt rostite, mai ales, de elevi/copii. Însă cred că nu le putem lipi doar de ei.
A nu se înțelege că eu sunt o mare cunoscătoare a acestui fenomen, că am analizat și citit din scorță-n scoarță tot ce a scris, începând de la piese de teatru la sonete, poeme și poezii.
Dar îmi dau silința și consider că trebuie să vin în întâmpinarea copiilor mei pentru ca ei să vadă cum anume li se așază acest extraordinar creator de frumos. Numai cunoscând ceva poți afirma dacă-ți place ori nu, poți hotărâ dacă să insiști sau să abandonezi. Dar nu ai voie să dai verdicte în necunoștință de cauză.

În ceea ce mă privește, am achiziționat de-a lungul timpului tot felul de variante ale operei lui și pot afirma că în ultima vreme m-am axat mai ales pe cele care sunt reinterpretate pentru a putea fi pe înțelesul copiilor. Și s-au adunat câteva exemplare de care sunt foarte bucuroasă că le-am putut cumpăra.
Nu numai că aceste cărți au intrat în viețile noastre dar ele sunt acum citite și tălmăcite în două limbi: engleză și română.
Moș Crăciun a găsit seria Twenty Shakespeare Children’s Stories – The Complete 20 Books Boxed Collection (A Shakespeare Children’s Story) la un preț extrem de rezonabil, plătind pe ea 70 de lei în condițiile în care ea costă 99.80 £.

După ce am intrat în posesia ei, a colecției, la prima vedere am considerat că este pentru copii mai mici, după cum arată formatul din interior: scris și desene. Dar nu e chiar așa. 

Și pentru că am mai încercat în anul anterior să citim din el dar nu s-a dorit, am revenit la cartea pe care o aveam atunci și care acum se dovedește de un real folos. Se numește Povestiri după Shakespeare și a apărut la Editura Vellant.

Cuprinsul cărții conține:

A douăsprezecea noapte
Macbeth
Romeo și Julieta
Îmblânzirea scorpiei
Furtuna
Visul unei nopți de vară
Hamlet
Neguțătorul din Veneția
Cum vă place
Poveste de iarnă
Viața și opera lui Shakespeare
Piesele lui Shakespeare pe scurt

Revenind la setul în limba engleză, el cuprinde următoarele titluri:

Am găsit și o prezentare drăguță pe youtube.

Fiecărei cărți, aici mă refer la cele în limba engleză, i-am făcut câte o fișă. Aici trebuie scrise personajele și cuvintele necunoscute. Lectura s-a făcut cu creionul în mână pentru a putea sublinia necunoscutele. Trebuie să specifica că nu au fost citite toate cărțile într-o zi, ci doar una ori două. Nu am dorit ca personajele să se amestece, acțiunile să se confunde. Pe lângă lectura în limba engleză, în aceeași zi s-a citit și versiunea în limba română (la cele pe care le aveam)

Fișele cartolină de completat arată așa, ca în imaginile de mai jos. Toate cele douăzeci le găsiți în fișierul word atașat.

Cartoline Shakespeare children s story

O altă carte  pe care am accesat-o a fost aceea apărută în colecția „Da, eu sunt”, la Editura Mediadocs junior și anume „Shakespeare și visul unei veri”.                                  

Am făcut și o prezentare a personajelor.

Fișele nu au fost terminate, mai sunt câteva cărți de citit dar am dorit ca totul să fie făcut la pas, fără nici o grabă. E mai mare câștigul așa. 🙂
Însă am dorit să-l omagiem, așa cum se cuvine, pe marele Will, astăzi, la ceas aniversar. Pentru că așa precum se cunoaște, 23 aprilie este și ziua de naștere dar și de deces după cum scrie în biografia lui.
Sunt bucuroasă că am ocazia să fiu și eu alături de Luca mai ales pentru că niciodată nu te oprești din învățat ori vezi cu alți ochi aceleași texte la vârste diferite.

Demersul nostru a fost, cumva, „împins” și de lectura ultimei cărți a lui Gary Paulsen, cele din seria în care personajul principal este Brian. Acolo, în Brian s Return, este un paragraf în care psihologul copilului îl îndeamnă ca atunci când pleacă în sălbăticie să-și ia cu el operele complete ale lui Shakespeare. Răspunsul băiatului este că

mie nu-mi place Shakespeare că nu l-am înțeles niciodată

dar ce se întâmplă pe malul lacului, atunci când în mijlocul naturii îl citește, este extraordinar. Puteți vedea mai multe amănunte aici.

Vă invităm să pătrundeți în opera celui mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză. Au trecut 401 ani de când ne-a părăsit dar e mai celebru ca niciodată. Nemuritor!

Idei pentru mămici – Un chestionar interesant pentru orice vârstă

Urmăresc, cu deosebită plăcere, emisiunea Andreei Esca de la Europa Fm. Se numește „La Radio” și se poate asculta în fiecare sâmbătă, începând cu ora 12.00.
Nu spun că toate sunt preferate dar multe dintre ele mi-au mers la suflet și mi-au oferit momente minunate în compania unor nume pe care le respect și urmăresc.
Și nu au fost puține. Poate ar trebui să amintesc doar câteva nume pentru a înțelege despre ce anume vorbesc: Cristian Tudor Popescu, Gabriel Liiceanu, Medeea Marinescu, Lamia Beligan, Alex Dima, Vlad Petreanu, Dragoș Bucur, Dacian Cioloș, Oana Pelea, Ion Țiriac și nu în ultimul rând Gheorghe Onuț. Și mai sunt și altele demne de atenție.

Invitata de astăzi a fost Nadia Comăneci iar transmisiunea a fost de la Cluj, acolo unde se desfășoară Campionatele Europene de Gimnastică.


sursa foto: facebook

Dar unde vreau să ajung și ce anume m-a împins să scriu despre asta; în urmă cu două luni, Andreea a schimbat întrebările pe care le pune în cadrul  rubricii, „Back to back” cu acest chestionar (îl atașez mai jos). Moderatoarea pune o întrebare iar invitatul trebuie să-i răspundă ce anume-i vine în minte atunci când aude întrebarea respectivă.

Am făcut și eu acest exercițiu membrilor familiei noastre iar răspunsurile arată minunat. Trebuie să mărturisesc că le consider așa pentru că noi, respondenții, avem vârste atât de diferite: copilul – 11 ani; mama și tata – 48/49; bicala 74 ani. Acest chestionar a fost scris de Gheorghe Onuțu și îl găsiți în cartea lui de tehnici creative.

Și iată cum sună întrebările:

numele tău ar putea fi…
sunt…
arăt ca…
miros ca…
mă simt ca…
fac un zgomot de…
am un gust de…
ultima mea realizare a fost…
aș fi perfect dacă…
mi-e rușine de…
aș mânca oricând…
nu iubesc deloc…

Răspunsurile lui Luca au fost:

numele tău ar putea fi… George
sunt… drăguț
arăt ca… un tip cârlionțat
miros ca… un copil
mă simt ca… Superman
fac un zgomot de… mașinuță
am un gust de… cireașă
ultima mea realizare a fost… am petrecut o vacanță foarte frumoasă
aș fi perfect dacă… aș fi mai atent
mi-e rușine de… persoanele pe care nu le cunosc dar sunt populare
aș mânca oricând… cartofi prăjiți
nu iubesc deloc… neputința
școala este… o binecuvântare de la Dumnezeu

Ale mele sună așa:

numele tău ar putea fi… Speranța
sunt… o optimistă incurabilă
arăt ca… o lăcrămioară
miros ca… o floare de câmp
mă simt ca… o mimoză
fac un zgomot de… râu care curge la vale
am un gust de… verde crud
ultima mea realizare a fost… o activitate alături de puiul meu
aș fi perfect dacă… n-aș empatiza atât de mult
mi-e rușine de… nerușinare
aș mânca oricând… avocado
nu iubesc deloc… prefăcătoria
machete tale sunt… o plăcere infinită

Tata a rostit:

numele tău ar putea fi…Ion
sunt… băiat
arăt ca… John Travolta
miros ca… nevasta mea
mă simt ca… la 18 ani
fac un zgomot de… tren
am un gust de… căpșunică
ultima mea realizare a fost… Luca
aș fi perfect dacă… aș câștiga la loto
mi-e rușine de… mine
aș mânca oricând… fructe
nu iubesc deloc… carnea de pui
munca mea este… obligatorie

Și bicala a încheiat plutonul. 🙂

numele tău ar putea fi… cel mai frumos
sunt… adaptabilă
arăt ca… o floare veștejită
miros ca… un elefant
mă simt ca… o minge dezumflată
fac un zgomot de… moară stricată
am un gust de… evadare
ultima mea realizare a fost… o pască foarte bună
aș fi perfect dacă… aș putea pleca într-o excursie
mi-e rușine de… de unele defecțiuni venite pe parcurs
aș mânca oricând… cu plăcere
nu iubesc deloc… minciuna
viața mea este… adevărată

Noi, atât timp cât am făcut chestionarul, ne-am distrat de minune. Încercați!

sursa foto: community.uservoice.com

Școlărel de clasa a V-a – Dacă ai locui într-un stup, tu ce ai fi? Un trântor, o albină lucrătoare sau o matcă?

Uite că vacanța asta, care numai de primăvară nu este, te face să-ți aduni puterile și ideile și să mai pui de niște activități menite să umple zilele într-un mod mai plăcut, iar aici ar trebui să citiți fără calculator și tabletă că noi la televizor și telefon nu prestăm. 🙂
De idei nu duc lipsă și caut, mereu, să le îmbrac adecvat pentru că doar așa atracția este garantată iar de succes… nu mai pomenesc.
A trebuit să fac un raft sub formă de fagure în care să poată fi puse diferite dulciuri. Poate o să credeți că e ușor să faci un raft dar vă asigur că nu e așa. Mult am mai copt variantele pentru ca la final să aleg una pe care să o și realizez. Polistirenul este un material extrem de ofertant dar trebuie să știi ce anume să ceri de la el, că nu se face singur.
Dar ceea ce a ieșit m-a făcut peste măsură de mândră și nu aș fi putut să ratez în a concepe o activitate de care să beneficieze, în primul rând, Luca.


Pentru că după vacanța asta vin tezele dar și testările de evaluare m-am gândit să fac o recapitulare din materiile mai importante. Nu că celelalte ar fi mai prejos dar cele care s-au regăsit în jocul nostru au fost:
matematica
limba română
limba germană
limba engleză
istoria
geografia
biologia
cultura generală


Ca să putem juca am mai avut nevoie de două seturi de bile de polistiren, de două mărimi și de un set de întrebări pentru fiecare materie în parte. Pentru secțiunea de cultură generală am apelat la cărțile de mai jos.

Ca joaca noastră să fie mai palpitantă, l-am invitat și pe Sebi, prietenul de clasă al lui Luca. Doamne, nu aveți idee ce frumos a fost! Ei au fost cei care au stabilit regulamentul jocului pe care-l puteți asculta mai jos.

Odată regulile stabilite, am trecut la jocul efectiv.

Am ochit ceea ce doream, am și ratat țintele la care întrebările ar fi avut rata de reușită mult mai mare dar până la urmă, important a fost ceea ce am învățat.

Fișele cu întrebări din fiecare materie le găsiți mai jos ori puteți opta pentru altele, după preferințe. La matematică, copiii au lucrat din culegerea de la școală – Clubul matematicienilor, iar la limbile străine, tot din manuale.

2_6testdeevaluare

17_test_5

Despărțiți în silabe cuvintele de mai josistorieorientul_antic.test_de_evaluare_sumativa

test_bacterii

test_substantivul_clasa_5

testbio_v_de_la_celula_la_organism

Test-Capitolul-Pamantul-in-Univers

testclasaav_a_pronume_numeral_adjectiv

Test-Clima

TEST-HIDROSFERA1

TEST-HIDROSFERA2

testsumativclsa5_a_substantiv_pronume_numeral_adjectiv

test biologie clasa a v-a

test-atmosfera-1

O parte le-am luat de pe didactic.ro iar cele de geografie de pe profudegeogra.eu

Luca a fost în elementul lui la limba engleză iar Sebi la limba germană.

Fie că am răspuns corect sau am greșit, câștigul a fost garantat. Acolo unde au fost dubii am căutat să vedem care este răspunsul bun și așa am lămurit neclaritățile. La final, Luca a avut cel mai mare punctaj, revenindu-i rolul reginei – matcă, Sebi a ieșit al doilea, așa intrând în rândul albinelor lucrătoare iar eu, eu am luat locul unuia dintre trântori. Nu a fost nici o supărare!

După ce am terminat jocul acesta ce a durat zeci de minute bune, copiii au dorit să se joace pe harta noastră interactivă. Strașnică hartă!

Finalul a aparținut unei bătălii navale, pentru că cei mici au dorit să joace acest joc.

Aici, strategul cel mai priceput s-a dovedit a fi Sebi.

Și uite așa, într-o zi ce-ar fi trebuit să fie de primăvară autentică dar care a fost cotropită de o ninsoare care a culcat – la propriu – toate florile iar copacilor le-au înghețat florile și frunzele, noi am reușit să încălzim atmosfera.

Am petrecut câteva ore minunate timp în care ne-am jucat, amuzat dar mai ales am învățat.
Încercați orice metodă care credeți că are sorți de izbândă, pentru că merită!

Literatura de azi – Pentru iubitorii de carte

Fără biblioteci, întreaga noastră cultură s-ar ofili şi ar muri.

(Astrid Lindgren)

Iubitorii de carte sunt deja la curent cu faptul că, la Bookfest 2017, invitata de onoare este Suedia.


Nu știu la cine anume v-a fugit gândul atunci când ați auzit asta, dar mie mi-au răsărit instantaneu în memorie numele mai multor scriitori suedezi care mi-au bucurat sufletul și îmbogățit mintea. Și nu numai mie.
Nu știu cu care dintre ei să încep, dar Selma Lagerlöf, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură (1909), dar și prima femeie membră a Academiei Suedeze (1914) a început lista. Poate și pentru că am citit, de mai multe ori, singură sau alături de fiii mei „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson în Suedia”, precum și Charlotte Löwensköld.
Urmează Astrid Lindgren, scriitoare suedeză de literatură pentru copii, cea care a scris o serie de cărți foarte populare, cum ar fi „Pippi Șosețica”, „Frățiorul și Karlsson de pe acoperiș”, „Prințul Mio și căluțul fermecat”, „Frații Inimă de leu” etc.

Hjalmar Söderberg și a sa capodoperă „Doctor Glas” ; August Strindberg – dramaturgul ale cărui personaje, prin originalitatea lor, au avut o influență importantă în literatura universală a secolului XX sunt alte nume reprezentative și lista poate continua.
„Sweden: Creating Stories” este sloganul sub care cei nouă oaspeți suedezi vor sosi la București; aceștia vor participa la lecturi publice, lansări de carte, dezbateri ori mese rotunde.
Este îmbucurător că există și evenimente dedicate celor mici, iar ele au un loc special în agenda țării invitate. „Îi invităm în mod deosebit pe copii să participe la activitățile dedicate lor în spațiul «Kids Corner» al Suediei”, a declarat Excelența Sa, Anneli Lindahl Kenny, Ambasadorul Suediei în România.
Printre invitații de onoare se află scriitori, poeți și prozatori, ilustratori de carte, editori și manageri culturali care își propun să ilustreze arhitectura pieței de carte suedeze contemporane, una dintre cele mai importante din lume.
Nu putem uita că Suedia este și spațiul literar care găzduiește cel mai prestigios premiul literar din lume: Premiul Nobel pentru Literatură, acordat de Academia Suedeză.
Standul Suediei, în calitate de invitat de onoare al Salonului de Carte Bookfest, ediția a XII-a, desfășurat în perioada 24-28 mai 2017, va fi amplasat în Pavilionul C4, iar cele aproximativ 20 de evenimente organizate de Ambasada Suediei în România, în colaborare cu partenerii săi, vor avea loc atât la stand, cât și în spațiul de evenimente din cadrul Pavilionului C4.

Articol apărut în revista online Literatura de azi.