Machete didactice – La mulți ani! Cu stimă și considerație

Mai sunt câteva ceasuri și pășim în noul an. Mă bucur și este un prilej de sărbătoare faptul că am putut parcurge acest interval de timp. Nu doresc a spune că am îmbătrânit ci mai degrabă aș afirma că m-am mai copt. Am căpătat mai multă experiență și am cunoscut oameni noi. Frumoși și buni. Creativi și receptivi.

Am avut un an foarte bun și spun asta pentru că am fost sănătoși, nu am traversat perioade dificile. Bolile inerente nu ne-au ocolit dar au fost episoade sporadice iar pentru asta nu avem cum fi nemulțumiți.

În ce privește activitatea blogului pot afirma că mi-a înlesnit colaborări frumoase și utile. Îmi place să cred că utilitatea a fost de ambele părți așa cum vreau să mai afirm o dată, dragul și bucuria cu care am lucrat fiecare machetă în parte.

Am primit un raport de activitate al anului ce tocmai se încheie și probabil că așa s-a întâmplat și la finalul anului trecut dar nu am dat eu importanță. Acum, că am mai căpătat puțină experiență, m-am aplecat mai mult asupra lui, asta pentru a vedea ce anume pot îmbunătăți și unde mai pot interveni pentru a-l face mai atractiv și interesant. Nu sunt foarte pricepută la statistici însă ei îmi spun că am reușit să scriu 291 de articole noi, numărul lor total ajungând la 761. Articolul care a avut cel mai mare impact, fiind și cel mai vizionat a fost:

Colțul aniversatului în grădinițe

O altă postare care a reușit să atragă mai mulți cititori a fost

Cum arată școala viitorului prin ochii unui școlar de 9 ani 

La capitolul atracții au mai apărut și postările

Știți câte se pot spune despre măr? Dar câte activități se pot face?

Când speranța prinde aripi

O primăvară pentru fiecare

Povestea Omului de Zăpadă

Am ajuns în atenția dumneavoastră cu ajutorul Facebook-ului, dar și prin bunăvoința unor oameni deosebiți. Doresc a le mulțumi pentru bunăvoință și pentru implicare, dar și pentru girul pe care l-au dat articolelor mele, promovându-le:

Cameliei de la Mic atelier de creație

Pro Parinti

Laurei Frunză de la Idei pentru mămici și copii 

Tot Laura a fost aceea care și-a rupt din timp pentru a așterne câteva comentarii, cele mai multe dealtfel, urmată fiind de Simona, Vavy, Nicoleta de la Flori de mandarin și Andru Sandru, creatoarea blogului Șotron.

Cam așa arată raportul trimis de cei de la wordpress. Vă mulțumesc tuturor acelora care au avut bunăvoința și curiozitatea de a zăbovi peste rândurile scrise de mine. Știu că mai am de făcut oareșce retușuri dar mă voi strădui să le remediez.

Vă doresc un an nou bun, cu sănătate și cu colaborări fructuoase. Cu clase aranjate cu gust și cu lecții bune de dat de exemplu. Aștept provocări noi cu multă, multă nerăbdare!

La mulți ani, 2016!

La-multi-ani-2016-anul-nou-numere

Activități educative copii – „Cel mai mare Gulliver”, răsfăț în prima zi de Crăciun

Primul gând care mi-a venit a fost acela a unei conversații avută cu Luca în primăvară, atunci când încă nu avusese loc explozia lui de creștere și când a mărturisit oarecum supărat că:

– M-am săturat să privesc numai în sus! Abia aștept să cresc și eu pentru a nu fi nevoit să-mi rup gâtul și să alerg după voi. Știi ce obositor este?

    Chiar așa, oare cât de obositor poate fi să privești mereu în sus, atunci când cineva vorbește cu tine? Foarte, cred că foarte obositor!
    Al doilea gând care mi-a venit a fost:

Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se îndeplinească.

Așadar, toate aceste trăiri, amintiri, gânduri au sosit la pachet cu una dintre ultimile cărți poposite în casa noastră. Moșul a avut sublima inspirație de a ne completa seria de autor, Gellu Naum. Pentru că nu-mi este rușine să recunosc faptul că nu aveam cunoștință că această carte fost publicată în 1958 și au trebuit să treacă atâția ani pentru a revedea lumina tiparului. Dar, niciodată nu este prea târziu și trebuie să profităm de orice oportunitate venită în acest sens. Nu eram străini de scrierile lui Gellu Naum, asta pentru că ne-am întâlnit cu Apolodor iar activitățile făcute cu ajutorul lui au fost minunate.

Luca Apolodor1

Așadar, „Cel mai mare Gulliver”, căci despre ea este vorba, ne face cunoștință cu un băiețel pe nume Matei, care-și dorea foarte mult să crească mare.

bookpic-cel-mai-mare-gulliver-33295

În nu știu care țară,
în nu știu ce oraș
și-n care ulicioară,
trăia un băiețaș.

Dar nu un oarecare
nevolnic și sfios,
ci unul ca o floare,
grozav de arătos:

avea o chică neagră
și patru dinți de lapte
și-un nas cât o mărgică
și ani avea vreo șapte,

img330

Interesant este de aflat de ce-și dorea Matei atât de mult să crească? Autorul enumeră într-un stil caracteristic, de ce: mai întâi și-ntâi apoi, mai întâi și-al doilea, urmează al doilea și-ntâi și al doilea și-al doilea și… veți descoperi singuri ce urmează. 🙂

Personajului nostru îi este îndeplinită această dorință de un „cangur mare scamator” iar după ce și-a revenit în fire:

și-atunci s-a minunat
văzând în preajmă totul
mărunt, neînsemnat:

i se părea poiana
pitică, vai de ea,
stejarul o surcică
și teiul o nuia…

img331

Cel mai mare Gulliver – video

Cel mai mare Gulliver1 – video

Ei, și după ce Matei ajunge mare, totul se schimbă. Dar oare cum: în bine sau în rău?

Toate versurile sunt minunate, dar unele dintre ele se cuibăresc direct în suflet. Citiți!

Vai, ce putea să facă
sărmanul Gulliver?
S-a chinuit oleacă,
apoi s-a-ntins spre cer,

a ridicat o mână,
a prins cu ea un nor,
l-a tras spre el, cu grijă,
la- scuturat, ușor.

Nădăjduia să curgă,
din nor, măcar un strop,
dar s-au pornit să curgă
șuvoaie de potop..

img332

Matei ajunge apoi la mare, iar acolo nu dorește a salva un echipaj naufragiat.

img333

Însă după ce-și potolește setea de mare și de bălăceală totul ia o altă întorsătură: copilului începe să-i fie foame, frig dar și oboseală și frică. Însă este cineva care să-l ajute? Nu, înafară de mama lui nimeni nu dorește a-i da o mână de ajutor, asta ca o consecință a comportamentului său.

img334

Atunci băiatul vrea ca totul să revină la normal, să fie din nou mic, să fie protejat și iubit. Noroc că totul s-a petrecut doar în vis.

Povestea este splendid completată de ilustrațiile semnate de Irina Dobrescu. Pentru cei care nu știu, tot ea a semnat desenele cărții scrisă de Victoria Pătrașcu, „Ziua în care a fugit somnul” dar și a altor cărți la fel de minunate. Nu doresc a uita să menționez Cuvântul înainte semnat de Dan Stanciu, care vă va aminti despre autor, scrierile lui și nu numai.

Așadar, „Cel mai mare Gulliver” este o carte care se adresează celor mici dar și celor mari deopotrivă. Fiecare dintre noi poate învăța câteceva din ea.

 Acestea fiind zise, ar trebui să recunoști cinstit că arzi de nerăbdare să vezi ce s-a-ntâmplat și cum. (Dan Stanciu)

20151225_171536

Activități educative copii – Ne jucăm în trei, ca în vremurile bune

Răzvan a sosit la timp pentru a avea răgazul și bucuria de a participa alături de noi la câteva îndeletniciri de sezon. Mă refer aici la Calendarul de Advent și la cerințele ce se găsesc pe el. Sunt momente minunate, pe care fiecare familie cu copii le cunoaște. Vorbe, jocuri, povești, activități, experiențe, trăiri, toate sunt împărtășite cu lux de amănunte și toate au un aer de prețiozitate. Pentru noi și familia noastră.

Luca a avut marea bucurie de a fi așteptat de fratele său la ieșirea de la cursuri. Nu-i puțin lucru să vadă colegii ce frate mare ai și cum te protejează acesta. 🙂

Luca și Răzdec20151

Una dintre activitățile făcute a fost aceea de pe cartolina 20:

DSCN5111

Ei bine, Luca a mai confecționat așa lucrușoare, prin această tehnică (puteți vedea aici sau aici),  dar Răzvan nu a avut prilejul, până acum. Și pentru că nu avem două aparate de pirogravat, fratele cel mic a cedat în favoarea celui mare, dar nu complet. Cel puțin așa a fost inițial.

20151216_173725

I-am explicat lui Răzvan care sunt pașii ce trebuie să-i urmeze, i-am pus la îndemână materialele necesare și atât a trebuit. Odată începută treaba, nu s-a mai dat dus. 🙂 În acest timp, Luca ne citea o poveste de sezon.

20151216_173908

După ce Luca a terminat de citit, am povestit despre ce ne-a trecut prin cap, fondul sonor fiind asigurat de colinde vechi, frumoase. La un moment dat, cel mic a vrut ca cel mare să se oprească din pirogravat pentru a continua el, dar mirosul de lemn ars, atmosfera și bucuria de a face ceva inedit a dat naștere unor contradicții soldate cu câteva lacrimi. Important este că până la urmă totul s-a terminat cu bine și zâmbete. 🙂

Bucurii de vacanță – video

Răzvan pirogravează 16dec2015

Îți trebuie atât de puțin să-ți fie bine. Experimentați. Găsiți momentul prielnic și apoi veți dori să repetați.

Răzvan pirogravează 16dec20151

Activități educative copii – „Darul lui Moș Crăciun” de T.O.Bobe sau despre o poveste cu trei eroi și tot atâtea dorințe

Editura Humanitas a avut minunata inspirație de a înlesni autorului T.O.Bobe, tipărirea acestei povești. De ce spun inspirația? Pentru că nu este o poveste obișnuită.

„Darul lui Moș Crăciun” e scrisă frumos, are accente comice iar desfășurarea acțiunii te face să te gândești la urmări pe care mai apoi nu le regăsești în carte. Sau da. 🙂 Musai trebuie menționat că ilustrațiile sunt semnate de Done Stan și îți merg direct la suflet, atât de iscusit făurite sunt.

T-O-Bobe__Darul-lui-Mos-Craciun__973-50-3329-3-785334218731

Avem trei personaje: Gabi, un băiețel care-și dorea de la Moș o pereche de role, pentru ca mai apoi să se răzgândească în favoarea unui animal de companie, mai exact a unui cățel.

Mihai, al doilea protagonist al poveștii, cel care-și dorea un aparat de fotografiat pentru a-l imortaliza pe Moș. De ce avea nevoie de asta? Pentru a-și face tema pe vacanță, temă dată de doamna învățătoare, un desen. Iar desenul trebuia să-l înfățișeze pe Moș Crăciun. Și pentru că toate încercările făcute au dat greș, nefiind pe placul micului elev, acesta s-a gândit că ar fi minunat dacă ar primi aparatul mai repede, așa putând obține fotografia mult dorită.img329

Al treilea personaj este Bianca, o pisică și nu o fetiță, așa cum ați fi înclinați să credeți. Ea își dorea curaj, precum Leul din „Vrăjitorul din Oz”.

Și așa, cei trei pleacă, separat, într-o călătorie.

L-au găsit pe Moș Crăciun care împacheta de zor.

Casa lui era plină de jucării, cărți, hăinuțe, mănuși, căciulițe, fulare, schiuri, apreschiuri, postavuri, atlazuri, brocarturi, bomboane, bocanci, ciocolată, căciulițe, săniuțe, artificii, căciulițe, ceasuri, genți, rucsaci, căciulițe, discuri, creioane colorate, acuarele, căciulițe, pensule, căciulițe, stilouri și căciulițe.

În timpul acestei enumerări se mai auzea din când în când:

-Maaamaaa, ce înseamnă „brocart”? Dar „atlazuri”?

Moșul avea și niște reni, evident. Renul șef, pe nume Ignat, avea în subordine șase reni, iar ce l-a amuzat pe Luca a fost numele lor: Pompiliu, Vladimir, Stelică, Leontin, Marcel și Moscu. 🙂 Eroii poveștii noastre se adună unul câte unul la casa Moșului, iar apariția lor este însoțită de tot soiul de reacții comice.

… însă tocmai atunci din șemineu ieși o arătare neagră, căreia îi sticleau ochii în cap ca niște faruri halogene. De frică, Ignat leșină pe loc. Doar Moș Crăciun își ținu firea:

img328

Pentru a-i îndeplini dorința lui Mihai, Moșul trebuie să oprească timpul. Atunci apar copiii colindători iar Gabi și Mihai observă că aceștia nu merg, ci zboară. Moșul îi lămurește că acești copii sunt de fapt visele lor, a celor care se gândesc la el.

Autorul descrie minunat îmbrăcămintea acestora, adică portul popular. Și aici a fost nevoie de mai multe lămuriri, pentru că:

Băieții aveau ițari și cămăși albe, erau încinși cu niște chimire late, cu fel de fel de buzunărașe, și își țineau în mâini căciulile de astrahan cu marginea întoarsă. Fetele purtau fote și bundițe de miel, iar pe cap aveau batice înnodate frumos sub bărbie. Și unii, și alții erau încălțați cu opinci ale căror nojițe urcau pe tibie până aproape de genunchi. Țineau pe umeri cojoace groase, cu blană mițoasă.

img323

De mare efect a fost imaginea în care autorul descrie cum renul Ignat stătea și îl privea pe Mihai care desena:

Ignat, care de când plecaseră visele colindătorilor se încălzise cu spatele la sobă, veni lângă băiat să vadă cum desenează și se așeză pe scaun, stând cu piciorul 4 între picioarele 1 și 3. Cu piciorul 2 întinse mâna către fotografie și spuse:

-Fii atent că ai uitat să-i faci buzunarul!

img322

Așadar, mare haz a fost cu picioarele renului care mai erau și pe post de mâini 🙂

Despre personajul care se tot strecoară prin poveste veți afla singuri, dar și despre altele care se alătură celor trei, pentru că merită să vă aplecați asupra poveștii. Cuvintele folosite  te mai trimit la dicționar, ceea ce face lectura și mai interesantă.

img326

O poveste despre dorințe și magie. O poveste despre plecarea celor trei către o țară neștiută decât de copii, pentru a-și împlini visul. O poveste despre sensul și mesajul Crăciunului.

img327

Activități educative copii – Legenda primului brad de Crăciun

Continuăm cu lecturile de sezon iar pentru astăzi, Luca s-a oprit la aceasta – „ Legenda bradului de Crăciun”. Știu că sunt mai multe legende legate de acest brăduț dar asta este foarte, foarte frumoasă.

Dacă doriți să o aflați, ascultați!

Povestea bradului de Crăciun – video

20151210_194855

Citirea acestei poveșți a coincis cu o activitate desfășurată la școală și anume, confecționarea unui brăduț de sezon, firește. 🙂

20151215_075549

Zi minunată și spor la împodobit.

P.S. Despre o altă legendă a bradului puteți afla dacă citiți:

Legenda bradului, o lectură numai bună pentru această perioadă!

luca-citec899te-legenda-bradului1

Activități educative copii – Bunicul Leu

Iată că Moșul de la școală a adus în atenția noastră această poveste. Face parte din colecția în care veți descoperi și titlul „Adio, bursuc!”, despre care am povestit aici. De această dată este vorba despre „Bunicul Leu” de Julia Jarman și Susan Varley. Dacă nu o aveți dar o doriți, o găsiți pe elefant.ro la un preț prietenos. 🙂

Scenariu s-a repetat, oarecum. A citit-o dintr-o suflare și m-a rugat să fac și eu același lucru.

Bunicul Leu – video

bunicul-leu_1_fullsize

Sinopsisul cărții spune:

Lenny îl iubește pe bunicul său, Regele Leu. Așa că atunci când acesta începe să fie confuz și să uite lucruri, Lenny se îngrijorează. Oare îl poate ajuta pe bunicul Leu să-și recapete memoria punând la cale vizita unor vechi prieteni?

O poveste înduioșătoare despre relația specială dintre bunici și copii, care trece dincolo de gravitatea unei boli precum demența senilă și de suferința pe care o aduce cu ea vârsta înaintată.

Și dacă ați citit rândurile scrise la articolul „Adio, bursuc!”, veți înțelege și mai bine despre ce anume vorbesc.

Cred că întotdeauna a fost nevoie să ne bucurăm de bunici, de ceea ce ne pot ei povesti. Istorisirile lor poate le găsim în cărți dar modul în care sunt rostite au implicații emoționale necuantificabile.

Cartea este încadrată în grupa de vârstă de 4-7 ani însă nu greșesc atunci când afirm că se poate citi la orice vârstă. Pentru că percepția e diferită, ori de puțină sensibilitate și reflecție avem nevoie cu toții. Inevitabil ne gândim la lucrurile bune pe care le-am făcut, dacă am reușit să ajutăm pe cineva sau dacă am putut învăța pe alții. Și dacă nu este bine să acționăm de așa manieră încât, dacă nu putem face un bine, măcar să nu facem rău.

Pentru a încuraja, impulsiona, a da încredere nu este nevoie de investiții financiare ci de o atitudine adecvată. Iar ăsta este un moment minunat pentru a începe, sau a mai repeta acest exercițiu.

20151219_190014

Mă gândeam să închei așa:

Bătrâneţea este vârsta renunţărilor şi-a umilinţei.
Ileana Vulpescu

dar parcă îmi place mai mult varianta aceasta:

Ca să ai o bătrâneţe lungă, trebuie să începi să fii bătrân foarte devreme.
Cato cel Bătrân

Activități educative copii – Provocări ale Calendarului de Advent. Felicitări cu reni nostimi

Pentru că programul nostru este mai încărcat decât era anul trecut, activitățile la care ne-am gândit pentru Calendarul de Advent nu au fost atât de elaborate, ele putându-se parcurge într-un timp foarte scurt. Așa am optat pentru citirea de poezii sau povestiri de sezon ori activități practice care să-i facă o oarecare plăcere copilului. Nu mai pomenesc de partiturile pentru pian, asta pentru că vorbesc de ceva foarte, foarte drag. Acum!

Am găsit un model foarte frumos de felicitare, și m-am gândit că și copilului îi va face plăcere să-l confecționeze. Pentru asta am pregătit cele necesare și am trecut la treabă. Elementele principale au fost cojile de la alune.

20151204_153515

Pe lângă vedetele noastre, alunele, am mai avut nevoie de panglici de mătase, bandă scotch cu motive de Crăciun, strasuri autoadezive, pistol cu silicon, trimer pentru hârtie, carton colorat… răbdare și îndemânare. Am tăiat alunele și ne-am pus pe treabă, fiecare confecționându-și felicitarea după bunul plac.

Advent 7 felicitări reni

Luca a îndrăgit ideea de a lucra cu aceste materiale și chiar a avut chef. A făcut mai multe variante și s-a jucat cu materialele așa cum a dorit fără a-l influența eu în nici un fel.

Advent 7 felicitări cu reni

Eu am privit și m-am bucurat.

Advent 7 felicitări 1cu reni

Adevărul e că sunt foarte nostini și numai privindu-i, zâmbetul îți răsare pe chip. Nu-i așa?

Activități educative copii – Globuri și îngerași. Ornamente de iarnă

Am revenit, datorită programei școlare, la confecționarea crafturilor, de data aceasta pentru Crăciun. Știu, nu este o activitate mult îndrăgită de Luca (dacă ar fi să fiu corectă ar trebui să recunosc că al meu băiat preferă 10 ore de matematică decât să decupeze și să lipească) dar dacă ea face parte din programa școlară, încercăm să ne înscriem acesteia.

Aceste ornamente pe care le veți descoperi mai jos, sunt destul de complicat de confecționat, pentru că implică mai multe tehnici și implicit, mai multă îndemânare. Noi mai face simulări acasă, asta pentru a-i veni mai ușor la școală și a nu solicita atât de mult ajutor.

Modelele sunt tot din manualul de abilități practice, despre care v-am mai vorbit de-a lungul timpului, și pe care, multe fetițe îl adoră.

img319

Atașez și șabloanele, poate le veți utiliza. Deasemenea vă trimit și instrucțiunile la fiecare craft. Pașii sunt detaliați și clar explicați.

img315img316img318img317

Noi am reușit să face acasă două dintre ele, asta pentru a vedea cam cum se desfășoară etapele.

globuri și îngerași craft globuri și îngerași craft1

La școală, doamna învățătoare a folosit aceste ornamente pentru a împodobi bradul din clasă. Și vreau să vă mărturisesc că bine s-a mai văzut. 🙂

DSCN5138

Dacă vă place meștereala, vă dorim spor la lucru!

Activități educative copii – Rikki-Tikki-Tavi, un minunat dar de la Moșul

Târgul Gaudeamus a fost locul în care am văzut această carte iar ea s-a regăsit pe lista noastră de achiziții. Am vorbit mai pe larg despre ele (adică despre cărți) în acest articol.

Rikki-Tikki-Tavi este o povestire de Rudyard Kipling publicată inițial separat, în 1893, și inclusă ulterior în „Cartea junglei”. Autorul relatează, în stil encomiastic, dar și cu umor, faptele eroice ale unei tinere și curajoase manguste în India colonială. (wikipedia) A apărut la noi la editura Arc, iar alături de această povestire atât de cunoscută mai găsiți încă două: „Motanul care hoinărea de unul singur” și „Puiul de elefant”.

În prima, cea care dă dealtfel și titlul cărții este vorba despre o familie de englezi stabilită în India. Această familie are trei membri: mama, tatăl și băiatul lor, Teddy. S-ar putea crede că ei sunt protagoniștii poveștii, dar nu este așa. Adevărații „actori” sunt animalele din casa și grădina lor:
Rikki-Tikki-Tavi, o mangustă cenușie indiană; numele ei provine de la „strigătul de luptă” al animalului: Rikk-tikk-tikki-tikki-tchk!
Nag și Nagaina, o familie de cobre indiene; numele lor provine din cuvântul care desemnează „cobra” în Darzee
o pasăre-croitor; numele lui înseamnă „croitor” în limba hindi
Chuchundra, un chițcan de casă asiatic.
Veți descoperi în poveste niște personaje ce au o multitudine de calități și de la care avem ce învăța, mici și mari.

Coperta Rikki ARC.indd

Am descoperit, cu această ocazie, că există și un desen animat, foarte frumos, pe care vă invităm să-l urmăriți.

Rikki Tikki Tavi old cartoon || Chuck Jones movies

În a doua povestire facem cunoștință cu ceea ce s-a întâmplat în vremurile de demult, atunci când animalele domesticite de om erau încă întru totul sălbatice. Câinele era sălbatic, și Calul era sălbatic, sălbatică era și Vaca, era sălbatică și Oaia, și Porcul era sălbatic-sălbatic, și locuiau cu toții în Pădurile Sălbatice și umblau pe unde le trecea prin cap.

Este interesant de urmărit cum în această sălbăticie lucrurile sunt pe cale să se schimbe într-un mod cu totul inedit. Veți descoperi iscusința unei femei de a realiza toate acestea.

În cea de-a treia povestire facem cunoștință cu un elefănțel, care de curios ce era mânca bătaie de la toată lumea, tot timpul. Este o povestire cu care mulți nu vor fi de acord și o vor considera prea crudă, pentru că în ea se regăsesc, de multe ori (parcă de prea multe) cuvinte „grele”, cum ar fi:

„a primit o lovitură puternică după ceafă cu un picior foarte vânjos”
„ea l-a pocnit cu o copită foarte dură”
„l-a lovit cu copita sa cea mare și grea”
„l-a bătut pe nepot cu laba sa păroasă-păroasă”

Toate aceste expresii le găsiți pe pagina de început a poveștii dar

Puiul de Elefant tot nu se potolea și întreba, întreba despre tot ce vedea, auzea, gusta, mirosea, despre ce atingea, iar unchii și mătușile, în loc de răspuns, îl băteau într-una.

Puiul de elefant – video

Puiul de elefant 1 – video

Nu doresc a vă spune cum se desfășoară restul acțiunii, dar vă pot mărturisi că finalul este unul fericit, în care micuțul reușește să-și ajute întreaga breaslă și să rămână extrem de politicos.

Rikki-Tikki-Tavi 18dec2914

Spor la citit!

Machete didactice – Profesorii din viețile noastre

Am avut de făcut o machetă care atunci când am lucrat-o, m-a purtat cu gândul la toți anii în care am stat, într-un fel sau altul, alături de profesori. Dacă stai să te gândești, îți petreci o bună bucată din viață în compania lor. La început în calitate de învățăcel iar mai apoi ca părinte, asta dacă nu alegi să îmbrățișezi această meserie.

Cred că trebuie să fii plămădit dintr-un anumit aluat pentru a putea fi dascăl. Trebuie să ai har și drag de oameni, indiferent cum arată ei. Să nu-ți pierzi răbdarea repede-repede și să ai capacitatea de a face față unei palete emoționale foarte vastă.

În timp ce o făuream, mi-au revenit în minte tot felul de întâmplări în care actorii principali erau profesorii. Și elevii.

DSCN5102

Nu pot uita scenele în care doamna noastră de istorie, din ciclul gimnazial, își dădea jos ceasul de la mână. Acesta era semnalul care ne spunea că unul dintre noi era vizat pentru a fi pocnit. Tot la acest capitol „am revăzut” scena în care domnul nostru diriginte, profesor de română, o chelfănește pe o elevă, colegă de-a mea, pentru că nu a știut ce este acela subiect. Eram în clasa a VIII-a.

Firul amintirilor a curs și am ajuns la capitolul în care doamna de geografie a rămas siderată de necunoașterea punctelor cardinale de către o elevă. Reacția ei a fost demențială, pentru că această doamnă era una care nu ridica tonul niciodată, fiind extrem de sfătoasă. Dar atunci a rămas, efectiv, fără grai, cerându-i împricinatei să scrie de o sută de ori acest lucru, nemaiputând-o dojeni.

Am avut profesori demni, drepți, calmi și diplomați, așa cum am văzut și profesori libidinoși, agresivi și fără pic de har. Am întâlnit profesoare care nu suportau fetele și profesori care le priveau într-un mod nu prea ortodox.

Chiar așa? Cum ar trebui să arate un dascăl? Ce calități ar trebui să aibă pentru a practica această meserie? Știu, eu am fost formată într-o perioadă în care nimeni nu comenta (sau erau prea puțini aceea care o făceau) și în care atitudinea neortodoxă a profesorului nu era nicidecum comentată fățiș dar acum lucrurile s-au cam schimbat.

Cât de mult contează ce se întâmplă înafara orelor de la catedră? Am întâlnit profesori care aveau mari carențe în acest sens, adică viața lor sentimentală și familială nu cadra cu meseria practicată. Cum și de ce se tolerează profesorii care vin beți la ore, asta ca să nu mai vorbesc de cei care au devieri comportamentale bolnave? Cum de ultimele exemple pe care le vedem atât de mediatizate nu au nici o finalitate, aceste doamne și domni revenind imediat la catedră?

Cu siguranță dascălii sunt și ei oameni și au momente și momente. Important este să căutăm pe aceea care sunt buni și pot interacționa, la nivel cât mai ridicat, cu copiii proprii. Dacă identificăm atitudini de respingere repetată, fără nici un temei, între dascăl și copil, trebuie intervenit. Civilizat și cu bune intenții.

Așadar, vă invit ca pe această machetă să scrieți cam cum ați dori să fie dascălul copiilor voștri, pentru ca pe urmă să vină și rândul elevilor. Ce spuneți? Vă prindeți?

20151215_100327

 Poate ar trebui să închei așa?

Atunci când un stat nu-și plătește profesorii, copiii sunt cei care plătesc în cele din urmă.

Guy Bedos