Când eram copil, împodobirea bostanului avea altă conotație față de ceea ce este acum și nu de puțină vreme ci de câțiva ani buni. După ce libertatea a dat năvală peste noi, am importat tot soiul de obiceiuri din occident, cel după care am tânjit atât de tare, încât au apărut sărbători despre care nu aveam habar, multe dintre ele fiind comerciale mai mult decât de altă natură. Printre ele, cele care s-au impus cu repeziciune au fost Valentine’s Day, sărbătoarea înecată în inimi și Halloween-ul, o sărbătoare celebrată pe 31 octombrie și remarcată pentru rădăcinile sale păgâne și religioase și tradițiile seculare. În cea mai mare parte a Europei și în cea mai mare parte a Americii de Nord, sărbătoarea Halloween-ului este în mare parte nereligioasă, sărbătorită cu petreceri, costume înfricoșătoare, felinare, sculpturi cu dovleci și dulciuri. Cum era de așteptat, românii au îmbrățișat-o în ciuda nenumăratelor voci care o consideră inadecvată, contestând-o.
Nu am nici o problemă în a scobi bostani pentru a-i transforma în felinare – așa se chemau în copilăria mea – așa cum nu am nimic împotriva costumelor numai că ele să respecte anumite cerințe dacă sunt purtate de cei mici.
Acest curent a intrat ușor ușor și în grădinițele noastre, nu puține fiind cele care au desfășurat activități specifice.
În ceea ce mă privește, am adus bostanul în fața copiilor pentru că reprezintă un subiect foarte ofertant de la studiu la experimente ori la activități artistice, atunci când bostanul se transformă în cele mai năstrușnice obiecte fie ele drăgălașe ori înfricoșătoare după creativitatea celui care-l transformă. Puteți afla mai jos cum m-am jucat eu de-a lungul vremii cu el alături de copii.
Cu dovleacul după mine că n-am terminat-o cu el
Dovleacul nu de mâncat ci de analizat
„Ascultă în jur” – Un dovleac năzdrăvan
Perseverență, determinare, curiozitate, continuitate
Verde-n geam din primăvară până-n toamnă. Târziu
Cam așa a fost în trecut, o parte doar din ce am reușit să scriu aici. Știind reacția copiilor am continuat să mă joc cu ei partener fiindu-mi dovleacul. Iată ce am realizat zilele trecute.
Am tăiat capacul dovleacului și am început a-l scobi. Am constatat că are un miez foarte tare ceea ce a implicat o muncă mai îndelungată.
Pe măsură ce am înaintat au apărut și semințele pe care le-am scos – o parte din ele – pentru a le pune la uscat și folosi mai târziu.
S-a analizat în amănunt textura miezului, cum anume se simte la mână, cum sunt semințele ce miros au. Au fost desenați ochii și nasul pentru a putea fi decupați (ceea ce am făcut eu coaja fiind prea tare pentru a putea fi decupată de un copil).
A urmat colorarea dovleacului folosindu-se niște markere speciale care aveau în interior vopsea. Uni POSCA este numele lor și sunt splendide pentru așa ceva!
Capacul s-a dorit a fi împodobit cu sclipici și pene colorate ceea ce s-a și întâmplat.
Finalul îl puteți vedea, integral, mai jos.
În săptămâna ce vine, aștept cu nerăbdare întâlnirea cu copiii care vor descoperi ce se-ascunde-n-tr-un dovleac.
Nu ești curios și tu?
Te aștept la Rainbow Land, locul unde petreci timp de calitate!
