Afară toamna-i mai frumoasă ca oricând pentru că argumentele pe care le are te ating indiferent cum te raportezi la ea. Pe lângă culorile divine pe care le tot arată s-a mai aciuat și o căldură care mie mi-a luat cuvintele care exprimă nemulțumire în tolba mea găsind acum numai vorbe de alint. Într-o așa o zi am plecat, de dimineață, la un atelier să mai pun de-o joacă pentru că momentele în care mă joc sunt cele mai frumoase, speciale.
Grădinița unde am revenit e una așa de frumoasă, dotată cu tot ce-i trebuie, călduroasă, cu niște ferestre prin care lumina naturală intră fără a putea fi oprită de nimeni aducând cu ea căldură și inspirație încât nu pricep de ce nu vin copiii la program. E foarte adevărat că este într-o comunitate de rromi, însă chiar și așa tot nu înțeleg. Am adunat ceva întâlniri acolo pentru a-mi putea forma o părere și zău dacă nu aș merge din poartă-n poartă, cu o trâmbiță mare după mine, pentru a le tot reaminti ce pierd. Și doamna educatoare de acolo a mers, nu o dată, însă fără sorți de izbândă prea mari. Și ce păcat! Mare păcat.
Este o fetiță care vine de trei ani la grădiniță, la anul merge la școală și se vede că a frecventat această formă de învățământ având un vocabular bogat, o exprimare corectă, abilități motrice bune, un repertoriu artistic și muzical pe măsură. Ar trebui să reprezinte un exemplu pentru comunitatea ei însă iată că nu e de ajuns.
Părinții acestor copii au afaceri cu fierul vechi, acest lucru necesitând plecări repetate în diferite colțuri ale țării, copiii însoțindu-i așa justificându-se absența lor, ori e greu să ajungi cu un copil la un anumit nivel dacă nu există continuitate. E de apreciat determinarea educatoarei și felul în care se ocupă de acest proces atât de important în evoluția copiilor.
Fiind în săptămâna când toamna este analizată, am venit în fața lor cu un subiect legat de ea, hotărâtă să le arăt o parte a ei mai diferită. Ca postament am ales cartea Leti și Luca A venit toamna de Ruth Wielockx, o povestioară despre prietenie și despre toamnă, cum altfel. Am detaliat mai mult în clipul de mai jos.
Nu am rămas cu ea doar la stadiul de lectură ci am mers mai în amănunt pentru că cei mici au citit imaginile, au vorbit despre toamnă și caracteristicile ei, am despărțit în silabe și am alintat cuvintele. Nici necuvântătoarele nu au rămas neanalizate, ariciul, veverița și păsările călătoare intrând în atenția lor. Secvența aceasta care se țese pe lângă poveste este una în care ai posibilitatea să dezvolți limbajul, să insiști pe anumite aspecte care cer acest lucru și nu în ultimul rând să creezi o legătură aparte cu preșcolarii.
În curtea familiei celor doi frați copiii au zărit și niște dovleci iar pentru mine s-a deschis ușa activității care a urmat: aceea de a analiza dovleacul cum ei n-au mai făcut-o niciodată. Nu se putea să nu apară un dolofan portocaliu care să-și dezvăluie toate secretele de la miros și textură la culoare și gust, iar noi asta am făcut.
Iar odată scobit am mai făcut un pas și l-am transformat în felinar.
Ciclul de viață al dovleacului a fost reconstituit de fiecare copil în parte, fișa finală fiind luată acasă cu multă bucurie și încântare.
S-a colorat, decupat, asamblat, lipit, trasat săgeți o serie de activități care au favorizat petrecerea unui timp de calitate.
După ce toți copiii au terminat am făcut plantat niște semințe de dovleac pe care ei le vor descoperi transformate atunci când vor reveni din vacanță. La Fluturași, cei cu care am făcut experimentul săptămâna trecută, semințele au încolțit spre mirarea tuturor. Și aici cei mici au trebuit să pună apa în punguță, pe discheta de vată, cu ajutorul unei pipete iar pentru asta au demonstrat că știu s-o mânuiască.
A fost așa de incitant că nici nu au observat când au venit după ei. A rămas dovleacul de pictat, ori asta se va petrece după vacanță atunci când tot toamnă va fi. Și câte mai sunt de vorbit și analizat!
Vacanță cu liniște tuturor!
