Am plecat din Fălticeni la 9:30, într-o dimineață în care ceața era atât de deasă încât părea că înghite drumul. Ne-a însoțit peste tot – o ceață sâcâitoare, continuă, ca un gând care nu vrea să se limpezească. Doar Bucureștiul a fost locul unde soarele a reușit să-și facă loc […]
Paradisul verilor noastre
Astăzi am fost la Mina Imersiv și am priceput că la momentul acesta AI-ul nu poate înlocui omul cu succes. Cel puțin nu în domeniul artelor. Anul trecut, în prima vizita pe care am făcut-o, ni s-a părut spectaculos. Astăzi, prin temele alese (foarte ofertante de altfel) s-a văzut diferența. […]
Dimineața în Paradis are un sunet special: cocoșii cântă și parcă dau tonul unei zile senine. Azi, deși cerul a fost mohorât și soarele s-a lăsat așteptat, n-am lăsat vremea să ne descurajeze. După câteva treburi administrative, am ales între două lumi – Muzeul Mina sau grădina zoologică. Curiozitatea ne-a […]
🌿 Astăzi am simțit nevoia unei pauze – o respirație a casei și a noastră, a tuturor. Atmosfera domestică a prins rădăcini prin treburile mici și firești, acele gesturi care țes, fără să ne dăm seama, un sentiment de ordine și liniște. Ne-am mișcat prin casă și pe lângă ea, […]
Mai am doar jumătate de oră până la miezul nopții, iar în „Paradisul” nostru se odihnesc cuminți 23 de grade. Ziua a fost aprinsă – 35 la umbră – iar orașul, cu betoanele și asfaltul lui încins, părea că-și dăduse și el examenul de rezistență la foc. Dimineața, însă, am […]
Povestea mea cu Antipa Din 2012, an de an, revin la Antipa împreună cu Luca. Am învățat să privesc muzeul prin ochii lui și să descopăr, de fiecare dată, altă poveste. La început îl urmăream cu atenție – ce caută, ce-l fascinează, cum reacționează. Încercam să fiu pregătită pentru a-l […]
Imi vine să spun că se duce la naiba. Asta e o întrebare care atinge niște aspecte profunde și complexe ale relațiilor umane, mai ales în contextul familial. O întrebare pe care si-au pus-o oamenii dintotdeauna. Iată câteva perspective posibile: Unde se duce iubirea? Se transformă: Rareori dispare complet. Mai […]
Am revenit din periplul elen. Multe sunt de spus însă trebuie să se așeze mai întâi. Înainte de a ajunge acasă am oprit puțin în Paradis, ca să văd cum l-a găsit prima zi de toamnă. Și nu vede rău deloc.
E așa de cald și bine în Paradis încât simt nevoia să ascult mai mult decât să vorbesc. Ori să citesc după pofta inimii. Ceea ce am și făcut. Câteva pagini mai am și termin aceasta poveste despre impostură. Interesantă, generatoare de frământări.
Cu toate că am cumpărat „Viața lui Pi” de multă vreme nu am apucat să o citesc în ciuda recenziilor bune pe care le-am văzut. Însă asta nu m-a oprit în a achiziționa „Munții Înalți ai Portugaliei” pe principiul că merita fiind recomandată de persoane de a căror opinie țin […]
Cu un cer plin de nori așa a început ziua în Paradisul verilor noastre (ale mele și ale lui Luca). Încă de la primul clipit am descoperit că sunt în bună ordine asortându-mă cu ambientul. Așa s-a potrivit nefiind nimic planificat. Fiind atât de acoperit cerul m-am gândit că aș […]
Cârtița care sapă pe sub pământ este o minune a naturii. Deși aproape oarbă, ea este perfect adaptată, având labele anterioare mari și un simț al mirosului ascuțit, să-și facă un tunel prin pământ, în căutarea viermilor. Harnică și mereu flămândă, cârtița poate săpa metri de tunel pe zi. Dar […]