Primăvara în activitățile copiilor

Pentru că primăvara, din punct de vedere calendaristic, stă la colțul iernii, gata-gata să apară, doamnele de la catedră își concep lecțiile mai speciale folosind elemente specifice ei. Una dintre ele a fost aceea în care o clasă de copii trebuie să adune, cuprinzând toate orele dintr-o zi, activități care la final să se adune într-un singur concept: ghiocelul, vestitorul primăverii.

Am avut deosebita plăcere de a vorbi, în câteva rânduri, cu o doamnă super, care căuta alternativa cea mai bună pentru a lucra cu elevii săi.  Așa au venit mai multe idei, una mai interesantă ca alta, dar dintre care doar două au căpătat și o formă palpabilă.

Prima este aceea a unor machetuțe reprezentând ghiocei, pe spatele cărora se vor găsi niște cerințe. Elevii vor trebui a le rezolva, la final ghioceii integrându-se într-un peisaj de primăvară.

Cea de a doua este un puzzle. Fiecare grupă de copii- ele vor fi în număr de șase- vor primi o bucată de puzzle pe spatele căreia se va afla o imagine. Și ele (bucățile de puzzle), așa cum e de la sine înțeles, sunt șase, câte una pentru fiecare bucată, imaginile ilustrând cărui domeniu aparține ghiocelul. Pot face parte din

Ghiocelul povestitor
Ghiocelul matematician
Ghiocelul artist
Ghiocelul muzician
Ghiocelul cercetător
Ghiocelul vorbăreț, sensibil și manierat (dezvoltare personală)

Pe spatele fiecărei bucăți de puzzle am lipit velcro, pentru ca la final, toate piesele să se adune pe un postament, formând un puzzle mare.

Pentru a avea un efect vizual frumos dar și pentru a nu crea situații neplăcute – să cadă piesele ori să se îmbine  greșit sau mai știu ce alt incident care să perturbe activitatea de la clasă, am confecționat un postament, pe care l-am îmbrăcat în folie autocolantă de culoare verde.

Am lucrat cu foarte multă atenție și drag iar singurul regret care mă încearcă e acela că nu pot fi de față și eu, să asist la lecția lor. Trebuie că va fi foarte interesant și captivant.

Mulțumesc de provocare!

Mi-ar fi plăcut să fac parte din Grupa Brazilor

Și dacă nu am făcut, pentru că pe vremea mea nu știu dacă grupele aveau denumiri, iată că am avut bucuria să confecționez niște brăduți pentru o așa grupă. Numai gândul la brazi îți strecoară în suflet o undă de prospețime și de sănătate. Îți vine să inspiri adânc, pentru ca aerul să-ți intre până-n cel mai ascuns cotlon al sufletului, oxigenându-l.

Iar în pădure, cel puțin în ale noastre, nu ai cum să nu dai de vreun iepuraș care să se ascundă de un urmăritor.

Acolo unde e el, în bucata aceea de pădure, primăvara a venit, deja! 🙂 Asta aștept și eu, să vină primăvara!

Machete didactice – Toamna – anotimpul schimbărilor majore

Uitându-mă în jurul meu, mă gândeam că ar fi bine ca și oamenii să-și schimbe complet ceea ce e de schimbat, așa cum face toamna cu copacii ei. E drept, nu cu toți!
Marea lor majoritate, cu excepția coniferelor, rămând dezgoliți, pentru ca în primăvară să se reinventeze.
Dacă ar putea vorbi, oare ce ne-ar transmite acești copaci fără frunze? Cu siguranță că exercițiul, repetându-se an de an, nu le este străin.
Chiar așa, complet lipsiți de frunze, copacii sunt fascinanți. În ei rămân cuiburile părăsite care sunt așa doar pe perioada rece, pentru că la revenirea primele raze de soare ele sunt ocupate de noile familii. Vor deveni căminul puilor și vor avea propriile lor povești.
Ați privit copacii în acest anotimp? Nu-i așa că sunt fascinanți? Nu-i așa că auziți povești de vis, așa cum numai ei știu să spună?                         

Și dacă vreți să puneți pe hârtie aceste povești, pentru a se bucura și alții, sunteți invitați să o faceți la Castelul Toamnei.

Machete didactice – Octombrie. Fluturii mei rezistă

Luna octombrie de anul acesta a debutat cu temperaturi negative la prima oră a dimineții, dar acum sunt mai multe grade în termometre. Asta e o invitație la a privi natura și a o asculta prin lungi plimbări. Ori dacă decorul este diferit (vezi pădure, câmpie, dealuri) senzațiile sunt și ele la fel.
Au cam dispărut gâzele, doar vreo două muște rătăcite am mai zărit, o albină năucă și câțiva țânțari ce alergau după o ultimă înțepătură.
Dar fluturii mei rezistă și mă bucur de culorile și drăgălășenia lor.
Am meșterii unii pentru prezență.

Unde vor face prezența? Pe o floare, evident! 🙂

Unul și-a dorit, musai, să se ocupe de Responsabilități. Credeți că l-am putut opri?

Și mai făcut câțiva fluturași pe care vă invit să-i puneți unde doriți: în păr, palme ori pe suflet.

Ateliere educative alături de copii – Despre toamnă dar nu ca „Fapt divers”

O zi de octombrie în care termometrele arată de dimineață 12 grade e una mai mult decât promițătoare cu atât mai mult cu cât astăzi urma să mă reîntâlnesc cu Spiridușii doamnei Ana.

Cerul a fost plumburiu dar nu a căzut nici un strop de ploaie, deci totul a fost mai mult decât minunat.
Eram nerăbdătoare să mă întâlnesc cu copiii cu atât mai mult cu cât a trecut destul timp de la ultima întâlnire și mai erau și câțiva nou veniți.
M-am pregătit mult pentru întâlnirea de astăzi și am căutat un subiect în ton cu anotimpul. De un real ajutor mi-a fost o discuție avută cu Luca în zilele trecute atunci când, povestind de pe la școală, a ajuns la un moment dat la o istorioară în care copiii s-au mirat de existența sucului de prune. Din întâmplare, chiar la noi în frigider era un suc de acest gen, unul cumpărat de Răzvan înainte de a pleca. Și așa gândul mi-a fugit la poeziile Anei Blandiana, cu care tocmai făcusem o cură în plină vară. Și iată că pofta a venit din nou.

Am ales Întâmplări din grădina mea, o cărticică pe care o avem în bibliotecă din martie 98 dar care este neprețuită. Ilustrațiile semnate de Valeria Voicu însuflețesc poeziile, făcându-l pe cititor să nu le mai uite.

Așa că, alături de Luca, ne-am bucurat de toate poeziile și atunci mi-a venit ideea să aleg una pentru a o lucra cu Spiridușii. Îmi plac poeziile și cred că este indicat a le aduce în fața copiilor. Au rimă și sunt mai ușor de memorat iar dacă pe lângă ele mai există și ilustrații pe măsură, mergem numai în câștig.

Pe lângă această carte am mai adus un paner plin cu fructele toamnei. Din el, în pauză, copiii au putut mânca mere și pere, prune și gutui, alune, nuci și struguri.

Am ajuns la ora stabilită și după ce ne-am bucurat de revedere și am făcut cunoștință cu cei nou veniți, le-am spus copiilor ce anume doresc să lucrăm astăzi. Le-am citit poezia aleasă, „Fapt divers”, după care i-am rugat și pe ei să o facă. E important pentru a exersa, cât de mult permite timpul, această îndeletnicire. Pentru că un copilaș a lipsit, fiecare a avut posibilitatea să citească câte două versuri. Iată cum a ieșit. 🙂

Apoi, un băiat a citit încă o dată toată poezia asta pentru a înțelege și mai bine despre ce este vorba. Pentru a aprofunda textul, am pregătit o fișă cu întrebări, ea fiind distribuită fiecărui copil pentru a putea lucra. Pe rând, toate întrebările au căpătat răspuns, cuvintele noi au fost explicate, iar întrebările care nu mai puteau aștepta și-au găsit răspunsul. O activitate foarte frumoasă la care au participat toți copiii. Vă rog să remarcați, în înregistrarea video, ce liniște a fost în clasă atunci când copiii au citit. Așa ceva nu mai este posibil în multe clase sau nu se mai întâmplă în multe clase, din nefericire. Respect, doamna Ana!

La întrebarea numărul opt din chestionar se cerea să se spună care sunt stadiile de dezvoltarea a fluturelui. Pentru că în poezie, viermele care nu era vierme ci omidă se transformă la final într-un fluture minunat. Pentru asta am adus macheta pe care o am de când Luca era la grădiniță, aceeași pe care am lucrat și cu colegii lui, pentru a o folosi și alături de spiriduși. Și a fost foarte frumos, copiii nefiind străini de aceste noțiuni.

Fapt divers – fișe de lucru poezie

În pauză am ronțăit niște alune de copac ce s-au dovedit a avea un mare succes în rândul copiilor. Am adus și eu dar și doamna Ana, iar ea, atunci când a desfăcut săculețul, pe lângă alune a mai găsit și o familie întreagă de greieri. Unul a sosit și în clasă și toată lumea l-a privit. 🙂 Poate la iarnă va cânta.

Când au revenit din pauză, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a completa o fișă pe care o atașez mai jos. Cerința era să coloreze punele după diagramă. Fișa am intitulat-o

Prunul cu grupuri de litere

Pentru că nu a fost timp să o terminăm, doamna Ana le-a dat-o copiilor temă acasă și pe lângă asta să alcătuiască trei propoziții cu niște cuvinte din poezie.

Ne-am jucat, puțin, și cu ajutorul Pălăriilor gânditoare. Aici am folosit macheta carusel din dotare și după ce am explicat cum stă treaba cu fiecare pălărie, mare discuție s-a încins. Merită să încercați și asemenea abordare pentru ca să nu intervină monotonia. Copiii gustă fiecare noutate. Eu mi-am făcut un schiță de care m-am ghidat  și o atașez mai jos poate o veți considera utilă. Nu spun că e perfectă și că nu poate suferi îmbunătățiri dar eu am dorit să aduc în fața copiilor și o altă modalitate de a trata o poezie/text.  Când i-am povestit prietenei mele despre intenția mea, înainte de a merge în fața elevilor, s-a arătat mirată și m-a întrebat cum este să te identifici cu un vierme. Răspunsul meu a fost acela că nu-i vorba de un vierme ci de o omidă care, la final, are parte de cea mai frumoasă metamorfoză. Însă în contextul actual, mulți ar trebui să reflecteze la asta, aici referindu-mă la stadiul de vierme.

Pălăriile gânditoare Fapt divers de Ana Blandiana                                                

După ce am analizat toate pălăriile, am trecut la etapa finală, cea mai așteptată și mai gustată: Prunul cu ghicitori. Pentru asta am confecționat o machetă prun în care am atașat 29 de prune, aproape toate literele alfabetului. Alăturat, într-un coșuleț, am pus tot atâtea ghicitori, fiecăreia revenindu-i o prună din copac. Iată cum sună regulamentul jocului explicat de un elev.

Ghicitorile nu au fost așa de ușoare și au existat momente în care și noi ne-am încurcat. Cele două grupe constituite, „Furnicile” și „Păsările”, au avut ceva de furcă în găsirea răspunsurilor. La final, Păsările au ieșit învingătoare.

Am plecat cu inima plin de aromele toamnei dar și de glasuri cristaline de copii. Nu știu dacă puteți crede dar timpul a trecut atât de repede încât nici nu am început bine că a trebuit să terminăm. Pentru mine acesta este un barometru că desfășurarea a prins sufletele copiilor iar mintea a fost ocupată într-un mod plăcut.                          

„Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ți-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.”
Ana Blandiana

Machete didactice – Dacă e soare, sunt flori și albine

La ce soare a strălucit astăzi, aici, am văzut câteva albine dar și flori minunate. Iate-le!

Iar în pădurice la Nada Florilor am găsit și niște stupi sălbatici.

Chiar dacă soarele strălucea pe cer, dacă te uitai atent, puteai zări și luna.

Așadar, dacă ești atent, multe poți observa. Ați privit astăzi natura?

 

Machete didactice – Am mai căutat vreo două gâze și flori și le-am găsit

Aici plouă cu găleata. O vreme pe care o îndrăgești dintr-o perspectivă și o urăști din alta. Ploaia asta de toamnă, dacă te prinde, îți intră până-n miezul oaselor, înfrigurându-le.
Sunt vârste la care nu contează cum e ploaia;
dacă e de vară, poți dansa lesne prin ea
dacă e de toamnă, te poți plimba pitit sub o umbrelă.
Au fost vremuri când am dansat și eu dar m-am și plimbat. Îmi place să-mi aduc aminte dar să repet experiența, aș ezita.
Țin minte, că într-o noapte, era trecut de ora zece, Luca a dorit să iasă cu trotineta afară ca să se plimbe prin ploaie. I-am dat o pelerină de ploaie iar eu am luat o umbrelă, și preț de minute bune am stat afară și l-am privit cum ia toate bălțile la rând, într-o bucurie de nedescris. Am fotografiat momentul dar știți cum e, atunci când ai nevoie de ceva nu găsești, în ciuda etichetărilor și aranjărilor CD-urilor într-o ordine supărătoare.
A venit toamna, nu pe nepregătite ci firesc și face ce știe ea mai bine; își etalează emoțiile.


Îmi place s-o privesc din spatele ferestrei și să suprapun imagini din vară, atunci când sufletul meu plin de soare se bucura de fiecare gâză ivită.
Cum arătau gâzele și florile? Iată așa, ca mai jos!

Așadar, tot ce vă pot ura este:

în toamna mea. 🙂

Machete didactice – Motive pentru care trebuie să îndrăgești toamna. Sau ar trebui.

Toamna e un anotimp în care se socotesc roadele. Se muncește preț de două anotimpuri ca să nu spun trei, dacă e să punem la socoteală ce se petrece cu o toamnă în urmă, atunci când se însămânțează culturile care se odihnesc peste iarnă, urmând a-și arăta colțurile în primăvară.

Mă număr printre ființele care nu pot gestiona corect frigul și marea nefericire este de a trăi într-o zonă în care frig este în cea mai mare perioadă a anului dar asta a ținut și de mine, care nu am reușit să mă relochez într-un loc plin de soare și grade multe în termometre.

Și pentru că coordonatele vieții mele actuale așa arată, caut să mă bucur de frumusețile pe care le etalează toamna. Oricât nu ai iubi-o, ea este plină de arome, forme și culori splendide pe care de multe ori te miri că pot exista.

De la fructe și legume la vasta paletă de frunze din copaci și arbuști, toamna este o maestră a culorilor. Și pentru a ne putea bucura de ea, mai punem o haină în plus și ne plimbăm pe afară.

De-a lungul timpului am trăit secvențe pe care nu le pot exprima în cuvinte, care mi-au tăiat respirația și mi-au umplut plămânii cu miresme divine. Ați mers vreodată printr-o vie plină cu ciorchini? Dar printr-o livadă de meri? Să vă întreb despre pădure și cum este ea toamna? Dacă nu ați trecut prin asemenea experiențe, nu ezitați! Veți fi infinit mai câștigați!

Revin la castanii existenței mele, cei pe care-i urmăresc tot timpul anului. Mă bucur sincer și din toată inima când îi văd înfloriți, așa cum sar ca un copil atunci când fructele lor se pot culege. Mă întristez atunci când le văd frunzele bolnave și fructele măcelărite.

E vremea castanilor în floare!

Două castene le-am luat în casă și de câteva zile le urmărim cu se chinuie să-și dea hăinuțele țepoase jos.                                       

Și pentru că nu puteau lipsi machetele care să ilustreze toamna, iată câteva pe care le-am confecționat acum, fiind calde.

S-a strecurat și un curcubeu pentru că-l mai putem zări și în septembrie

dar și un copăcel pe care l-am trecut prin anotimpuri.

Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare.
Albert Camus

Să ne bucurăm!

Machete didactice – Și-ntr-un mușuroi aș locui

Spuneam cândva, tot aici, că mi-ar fi plăcut să locuiesc într-un stup. Iată cum suna atunci acest subiect iar părerea nu mi-am schimbat-o între timp.

Mi-ar fi plăcut să locuiesc într-un stup…

De data asta vin și afirm că și-ntr-un mușuroi mi-ar plăcea să locuiesc poate tot din cauza disciplinei care domnește acolo. Poate că haosul din jurul meu mă face să spun asta. Degringolada din ultima vreme mă obosește teribil și am nevoie, o acută nevoie de ordine și disciplină.
Nu pricep, în ruptul capului, de ce marea majoritate are tendința de a elimina regulile, cele care ne ajută în desfășurarea activităților cotidiene. De la mici la mari, e parcă o întrecere în acest sens. Cum vine careva care vrea să facă ordine, cum e privit chiorâș.
Ei, în mușoroi așa ceva nu e posibil. Există o ierarhie, foarte bine stabilită, iar cei care o încalcă sunt eliminați.

Iată ce scriau terminatorii.ro  într-un articol, despre un traseu prin galeriile unui mușuroi.

Deși datele sunt destul de diferite în legătură cu greutatea pe care o poate duce o furnică, cert este faptul că poate căra o greutate mult mai mare decât greutatea propriului corp. Ba mai mult, au capacitatea de a împinge o greutate de 30 de ori mai mare decât ele.

Acestea au o variată sursă de hrană (plante, insecte, ciuperci, etc) pe care o strâng în stomac. Stomacul furnicii este împărțit în două. O parte pentru ea și o parte pentru mușuroi.

Când o furnică își umple stomacul pentru mușuroi se întoarce și o depozitează la locul stabilit pentru hrană.

Când privim la două furnici care se întâlnesc par să se „îmbrățișeze”, însă ele când se apropie una de cealaltă iar antenele care sunt responsabile de transmiterea tactilă dau semnale că se apropie de ceva, furnicile se depărtează.

Fiecare furnică își știe rolul. Sunt furnici lucrătoare și gunoiere. Furnica șefă sau regina depune ouă cât timp trăiește, fiindu-i necesar doar o singură dată împerecherea cu un trântor. Ouăle sunt duse de către furnicile lucrătoare la soare ziua, iar noaptea în centrul mușuroiului pentru a fi ferite de frig.

O colonie de furnici poate trăi zeci de ani, viața acesteia depinzând de viața reginei. Când aceasta moare, majoritatea coloniilor mor. Însă, sunt și cazuri când regina este înlocuită cu o alta care se va împerechia și va continua să depună ouă.

Iată și un documentar, extrem de interesant, despre furnici.

Și uite așa, o provocare venită de la o doamnă învățătoare care și-a numit clasa, Clasa Furnicuțelor, m-a făcut să locuiesc ceva vreme în această extraordinară lume.

Am confecționat 15 furnicuțe, pentru că acolo, în mușuroi, atâtea vor lucra. 

Pentru ușă, ca mascotă a clasei, am meșterit o furnică studioasă, care a fost aplicată cu ajutorul velcro-ului. 

Tot pentru clasa aceasta am confecționat și un avizier. Putea lipsi de pe el o furnicuță? Precum se vede e de pe la noi, pentru că trăistuța are model național românesc. 🙂

După toate astea pot spune liniștită că aș locui într-un mușuroi. Voi? Riscați?

 

Machete didactice – Oare cum o fi să asiști la metamorfoza atâtor fluturi? Dar a atâtor copii?

Fluture (Lepidoptera).
Se remarcă față de celelalte grupe de insecte prin aripi cu o suprafață mare, ce sunt acoperite cu solzi colorați, fiind un excelent zburător. Aripile anterioare sunt mai mari comparativ cu cele posterioare și au de regulă forma triunghiulara, coloritul lor fiind foarte divers. Abdomenul este alungit, format din zece segmente. Capul se remarcă prin cei doi ochi compuși foarte mari, plasați lateral, cu antene lungi folosite pentru a detecta mișcările aerului și pentru detectarea mirosului. Aparatul bucal de tip maxilar este prevăzut cu o trompă, adaptat astfel la suptul sucurilor din flori. Picioarele sunt de dimensiuni medii servind mai mult la agățat de diferite suporturi și mai rar la mers.

Fluturii sunt de remarcat prin ciclul lor de viata neobișnuit, de la stadiul de ou, la stadiul larvar de omidă, apoi un stadiu inactiv de pupă li la final metamorfoza în forma de adult cu aripi. Masculii descoperă femelele după miros. În urma împerecherii, femelele își depun ouăle acolo unde larvele au posibilitatea să-și găsească hrana. Larvele fluturilor, de formă tubulară, formate din inele de chitină, sunt caracterizate prin prezența unor false picioare abdominale. Hrana larvelor este de tip fitofag, aparatul bucal fiind primitiv, adaptat pentru rupt și mestecat. Nimfa, sau pupa, este a treia fază a vieții fluturilor, în care omida (larva) încetează să se hrănească își înlătură învelișul exterior și produce pupa rezistentă ce protejează insecta pe durata formării complete a organismului. Ultima faza a metamorfozei o reprezintă adultul.

Majoritatea speciilor de fluturi sunt nocturne, astfel din cele aproximativ 4000 de specii menționate în România, doar circa 100 sunt diurne. Fluturii diurni se remarcă prin aripile mult mai colorate decât a fluturilor nocturni, coloristica fiind un factor de camuflaj și ajutându-i să-și găsească un partener.

Durata de viață a fluturilor este foarte diferită, fiind în medie de 1 sau 2 luni, unele specii pot trăi un an, în timp ce altele nu depășesc câteva ore.
(Sursa: info-delta.ro)