Iată cum, această rețea de socializare numită Facebook, ne readuce în memorie clipe minunate trăite acum doi ani. Nu că s-ar fi scurs o veșnicie, dar în dezvoltarea unui copil aflat la această vârstă (adică în școala primară), doi ani înseamnă enorm.
Atunci, Luca era la începuturile prieteniei cu Leo, iar timpul ne-a dovedit, până acum, că totul merge pe un făgaș firesc, frumos, normal.
Ori cum să nu te bucuri când vezi cum doi copilași chicotesc și învață cot la cot, iar prietenia le umple sufletele cu minunate îndeletniciri ce numai cei ce le practică le pot descrie?
O bună bucată de timp Luca avut tot felul de manifestări, pe care multă lume nu le-a privit cu ochi prea drăguți: când se bucura dădea din mâine, excesiv. Apoi, când dorea să-ți spună ceva, venea și punea mâna pe tine, ori la orice tresărire sau zgomot mai puternic, dădea fuga repede, în brațele mele. Pe mine, timpul și specialiștii m-au învățat să am răbdare, să nu mai pun preț pe ce spune unul sau altul, și să-mi văd de mine și de copilul meu în așa fel, încât să-i fie lui bine și să se poată dezvolta armonios. Atâta timp cât manifestările lui nu erau dăunătoare celor din jur, nu era nici o problemă.
El nu a funcționat foarte bine la grădiniță și am avut mult de „luptat” în sensul acesta, motivele nedorind a le specifica, pentru că nu mai are rost după atâta vreme. Nici cu școala nu a fost prea ușor datorită faptului că s-a plictisit grozav, în clasa a I-a, asta pentru că știa să socotească, să citească, iar câțiva colegi au avut față de el, manifestări nelalocul lor. Interesul a început să apară prin clasa a II-a, atunci când au intervenit oareșce provocări. Norocul nostru a fost că el are parte de o învățătoare foarte calmă. Vital pentru Luca, ce nu suportă strigătele și tonul ridicat.
Revenind la activitatea de care ne-a amintit rețeaua de socializare, parcă a fost ieri. Am avut muuulte materiale și am îmbinat cititul cu scrisul și cu socotitul. Copiii erau atunci la final de clasa a I-a, așadar știau să scrie de mână, foarte bine, iar de citit, nu mai vorbesc.
Am pregătit o machetă cu sistemul nostru solar, iar lângă ea niște cartoline, pe care ei să le pună la locul cuvenit.
Ca postament informativ am avut mai multe cărți. Acestea au fost Stele și Planete de la Editura Teora și mica Enciclopedie Larousse de la Editura Rao Universul.
Pe rând, băieții au citit informații despre planetele din Sistemul Nostru Solar, despre stele și meteoriți, despre Calea Lactee. Au aflat că Saturn are 18 sateliți naturali. Cum ar fi ca Pământul să aibă 18 Luni? De asemenea copiii au citit că Pluto a fost scoasă din tagma planetelor, dar și că există mult mai multe planete decât s-a crezut inițial.
Am trecut apoi la telescop și la micul planetariu, pentru că trebuie îmbinată lectura cu practica. A fost mare comedie cu planetariul! Dacă nu am putut merge acolo împreună cu Leo, pentru că așa am fost de mai multe ori, am adus planetariu acasă 🙂 Ne-a ajutat și vremea care a fost mohorâtă. Copiii au putut studia bolta cerească, au identificat propriile zodii, și au căutat diferite stele.
Cu telescopul au făcut câteva simulări, pentru că activitatea noastră s-a petrecut ziua, iar cu acest instrument, cel mai bine, observi noaptea. Dar chiar și așa, nu strică să te familiarizezi cu așa aparat.
Au urmat apoi câteva fișe pe care copiii le-au completat cu multă bucurie. Pe lângă ele, atât Leo cât și Luca au avut de specificat destinația acestei călătorii. Pentru asta le-am pregătit niște pașapoarte. Luca a călătorit pe Neptun iar Leo a fost în vizită pe Saturn.
Am citit, am socotit, am privit, ne-am jucat! Mai trebuie ceva? Lista este completă iar copiii fericiți. E ceva mai important la lucrul cu un copil? Nu!
Ca să puteți călători nu este nevoie, musai, de mijloc de transport. Trebuie să vă puneți imaginația la contribuție! Încercați, pentru că merită 100%. 🙂
