O întrebare a frământat Fluturașii în ultima vreme: e dovleacul legumă sau fruct?
Dovleacul aparține Familiei Cucurbitaceelor și este un fruct bogat în beta-caroten și vitamina C. În plus, oferă fibre alimentare, foarte benefice pentru sănătate. Acest aliment se prezinta tot anul (iarna si vara) în supă, smântână, tocăniță sau piure. Gustul său dulce este îndrăgit de copiii mici și deschide multe posibilități culinare pentru iubitorii de preparate dulci-acrișoare. Dovleacul este tehnic un fruct și, ca și avocado, funcționează bine atât în lumea dulce, cât și în cea sărată. Tocmai cu ea putem pregăti, de exemplu, creme delicioase sau decorațiuni spectaculoase pentru prăjituri irezistibile pentru cei care nu au poftă de dulce, dar şi ca element culinar pentru a pregăti rețete pentru copii.
Pentru a înțelege mai bine toate aceste noțiuni am adus în fața copiilor un dovleac rotund așa de frumos că eram extrem de curioasă cum vor reacționa atunci când îl voi scobi pentru a simți ce se afla și în interiorul lui.
L-am tăiat pentru a vedea cum stă treaba în interior și am constatat că sunt copii care imediat au băgat mâna în el, fără teamă, așa cum au fost copilași care nu au dorit din cauza felului în care arăta. Unii au specificat că este umed, lipicios, alunecos că se colorează pielea dacă stai mai mult în contact cu miezul, că sâmburii sunt mai moi față de cei pe care îi mănâncă mama/tata acasă, că are coaja parcă e dată cu lac de unghii și au mai fost remarci să nu credeți că doar cele amintite mai sus.
Trebuia să aduc în fața lor ciclul de viață al dovleacului și m-am jucat cu el pentru aprofundare. După ce l-am prezentat a urmat o joacă interactivă în timpul căreia l-am recreat de atâtea ori cât a fost nevoie pentru a participa fiecare copil.
După ce am terminat această etapă am trecut la una în care copiii au avut de colorat etapele ciclului de viață de data asta fiind ilustrate minimalist pentru ca mai apoi să fie decupate. Inițial am crezut că vor face asta acasă însă cum majoritatea a dorit ca să termine la grădiniță, am dat curs dorinței majorității și mă bucur că au hotărât așa.
O secvență minunată a fost aceea în care am pus la încolțit semințele de dovleac. Pentru asta am folosit punguțe zip, dischete de vată, semințe de dovleac, pipetă, apă. Fiecare a avut aceste materiale și după ce eu am arătat toți pașii le-au asamblat și lipit pe geam pentru ca semințele să aibă lumină, căldură, apă elementele necesare dezvoltării.
Urmează ca în zilele următoare să vedem care și câte vor încolți. Aștept cu nerăbdare!
La final am dat culoare unor dovleci din ipsos pe care i-am cumpărat anul trecut de la Simona Alexandra de la Jurnal de Prichindei un site pe care vă invit să-l urmăriți descoperind acolo tot soiul de activități minunate.
Poate vă întrebați dacă am scobit dovleacul? Da, pentru că nu putea omite acest lucru știind cum se vede atunci când este luminat și ce efect are asupra tuturor. Cât despre mine, prima întrebare care mi-a venit în minte a fost: cine e mai pierdut: eu sau el?
La albumul pe care-l meșteresc alături de acești copilași s-a mai adăugat o pagină. De data asta solară din toate punctele de vedere, culoarea dovleacului trimițându-mă într-un tărâm unde e cald, bine, dulce, tihnă toate elementele acestea lipsindu-mi acum, căutându-le cu determinarea care mă caracterizează. Sper să le găsesc dacă nu toate deodată, măcar pe cele care să mă țină pe linia de plutire. Și mulțumesc doamnelor.
