În fiecare an, la final de lună octombrie, Luca meșterea alături de tatăl lui un felinar dintr-un dovleac. Era o întreagă desfășurare de forțe căutându-se modalități și ustensile care să permită decuparea lui într-o formă mai aparte. Și procesul de alegere a lui, a dovleacului, dura destul de mult pentru că dacă era prea mare nu avea formă dorită ori formă corespundea însă era prea mic și tot așa.
Acum, pentru că tatăl lui Luca nu mai este alături de el, nu am vrut să treacă ziua fără a continua tradiția drept pentru care am luat eu cele necesare și ne-am pus pe treabă. Așa cum am putut și ne-am priceput.
În ceea ce mă privește nu am stat mult pe gânduri cumpărând doi dovleci plăcintari unul pentru felinar și celalalt pentru o prăjitură că doar nu eram să las această ocazie să scape fără să-mi pun semnătură proprie.
Cum spuneam, nu am vrut să fie doar despre felinar ci am mai adăugat și o prăjitură în care dovleacul era ingredientul principal. Și a ieșit o minune de prăjitură, jur! Nu doar pe mine m-a încântat ci și pe Luca spre mângâierea mea.
Trebuie să pun aici rețetă ca să o puteți încerca la o adică.
Și ca totul sa fie la superlativ, Luca si-a făcut și un latte pumpkin spice. I-a plăcut, mie nu însă experiența a meritat.
Am reușit să acoperim cu bine ceea ce ne-am propus și îmi place să cred că tatăl lui a zâmbit de acolo de unde este privind la noi. Doar la noi.
