Ne apropiem de finalul toamnei și la geamul nostru e încă verde, dar un verde mai special deoarece meritul este al copilului, el preocupându-se de acest aspect.
Am experimentat asta din clasele primare, atunci când în casă am organizat mici grădinițe, acolo unde s-au plantat câteva flori, legume și verdeață, fiind curios să vadă care este ciclul de viață al unei plante. Observațiile au fost amânunțite și s-au întins pe mai multe anotimpuri, acum contabilizând nouă luni de când le tot pândește. Eu pe lângă el, că deh! și mama-i curioasă nu numai puiul.
Știu că poate părea neinteresant atâta vreme cât are loc un proces pe care deja-l știi, însă de fiecare dată lucrurile și modul de desfășurare suferă ceva modificări, ele dând sarea și piperul activității.
Am adus în atenția lui mai multe plicuri cu semințe și cele necesare pentru a le planta: pământ și jardiniere, iar entuziasmul a fost unul real. De îndată ce le-a văzut, a și trecut la treabă.
A plantat semințele, le-a udat, dar nu a uitat să eticheteze jardinierele pentru a ști ce anume a pus acolo. Pentru că spațiul nu a fost așa de generos, semințele s-au cam îngrămădit ceea ce a necesitat efectuarea de manevre suplimentare mai târziu, atunci când au trebuit rărite.
În fiecare zi a urmărit evoluția lor, care a ieșit cel mai repede, care s-a dezvoltat cel mai accelerat și tot așa. Nu a uitat să verifice pământul și să îl ude de câte ori a trebuit.
La un moment dat, a participat la un concurs care a avut ca temă biodiversitatea, mai multe putând citi accesând link-ul de mai jos:
„Biodiversity project junior” și o furtună cu de toate despre care acum pot vorbi
I-a fost de mare ajutor faptul că a putut atașa o plantă care a dat un aer aparte proiectului lor, cu atât mai mult cu cât era vorba despre ecologie și protejarea pământului.
La un moment dat, în locul unde au fost sădite semințele de roșii și ardei au ieșit atât de multe plante că a fost necesar ca ele să fie rărite, lăsând în jardinieră doar câteva, restul ducându-le într-o grădină situată în aer liber.
E drept că nu a mai putut să le mai observe la fel cu o făcea acasă, dar a trecut din când în când să vadă cum o mai duc și în ce stadiu se află.
La fereastră, într-o dimineață, au apărut florile de dovleac iar ele s-au întins cu înflorirea pe toată perioada verii. În ciuda faptului că la un moment dat am scos jardiniera pe pervaz, pentru ca ele să fie vizitate de albine, nici una nu a dat rod, oprindu-se la stadiul de floare, fructul lipsind. Nu am reușit să identificăm cauza și ne-a părut rău pentru că în anii precedenți au apărut și dovleceii.
Roșiile din jardinieră nu au făcut fructe însă cele de la grădina, da! Și au fost cele mai gustoase roșii pe care le-am mâncat vreodată. 😉
Când plantele sădite de el au trecut, încheindu-și ciclul de viață, a pus în locul lor niște semințe de flori, cavaleri se numesc ele pe aici. Și acum sunt în fața geamului în ciuda ploilor și schimbărilor bruște de temperatură. Ne întâmpină de fiecare dată când privim pe geam.
Sunt convinsă că peste ani își va aduce aminte cu plăcere de aceste activități, pentru că ele s-au desfășurat într-un mod aparte, fiind condimentate cu tot soiul de momente. Încercați, că merită!
