De Ziua Limbii Române vă urez să vi se reverse pe podele raftul de literatură română.
Hristina Frangos
Hristina a avut o postare pe pagina de FB, acolo unde era o fotografie foarte frumoasă, alb-negru, cu două teancuri de cărți.
Văzând teancurile ei mi-am reamintit de colecția BPT, cea din tinerețea mea, în care cărțile erau roșii ori albastre. Voiai din România, musai citeai roșu, doreai sonorități din alte dialecte privirea ți se albăstrea pentru ca mai apoi să capete tonuri în culori ce încă nu au primit un nume. Mai apoi, anii trecând, l-am văzut pe Luca mânuind cărțile într-un fel în care nu mai văzusem până atunci, cu o dexteritate demnă de un prestidigitator și am știu că o să le îndrăgească citind mai întâi cu degețelele. Colecția apărută la Jurnalul Național, cea în care se regăsesc doar titluri scrise de autori români se odihnește și ea în rafturile noastre, Răzvan și mai apoi Luca analizându-le că așa era cerința la școală, dar și că eu tot aduceam vorba despre ele. Așa am recitit, la vârsta în care nu credeam că am s-o mai fac, despre Moara lui Slavici și Enigma Otiliei, Patul lui Procust, schițele lui Caragiale și numele sunt multe, descoperind că le văd diferit, că le gust și simt de la înălțimea anilor care au trecut peste mine. Și m-am bucurat de tot ce mi se întâmplă. Pe lângă ea mai sunt cărțile de la Polirom, acolo unde am citit povești de pus la suflet, și din care am reușit să adun titluri multe. Să nu uit de Humanitas, Ioana Nicolae, Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Radu Paraschivescu și mulți alții au sosit la întâlnirea cu mine iar eu am apreciat și admirat.
În biroul meu, privind de jur împrejur sunt multe cărți ale căror autori sunt români. Pe două rânduri, colecția de la Jurnalul Național, una care cuprinde 136 de volume, cel puțin atâtea am eu. Nu le-am putut fotografia pentru că sunt într-o criză de timp trebuind a onora niște proiecte.
Dar chiar și așa, n-am putut să las să treacă neobservată această sărbătoare și am făcut câteva fotografii pentru frumoase aduceri aminte.
Sunt fericită că pot citi, că înțeleg în mare parte ce citesc existând momente în care am nevoie de dicționar ori de parcurgerea unor recenzii scrise de oameni avizați, că încă pot să-mi cumpăr aproape toate cărțile pe care mi le doresc și pe care, într-un procent destul de generos, le și citesc.
Sunt fericită că pe multe dintre cărți am autograful autorilor chiar și unele dedicații personale pentru că am participat la lansări de carte. Cartea „Zogru” a doamnei Doina Ruști este în țiplă pentru că o am în dublu exemplar, una dintre ele urmând a fi oferită unei persoane care trebuie să se întâlnească cu această scriitoare.
Sunt fericită pentru că am putut să scriu despre unele dintre cărțile citite chiar aici, pe acest blog, anul acesta reușind a aduna câteva asemenea articole.
Un Dar (Motan) special de Ziua Internațională a Cititului Împreună
„Cină cu ficat și inimă” de Mihaela Apetrei
„Dulcea poveste a tristului elefant” de Diana Adamek
„Abraxas” de Bogdan Alexandru Stănescu
„Nu te găsesc pe nicăieri” de Laura Ionescu
Sunt fericită că am fost reprimită în Clubul cititorilor de cursă lungă pentru că eram într-o suferință majoră.
Autorii români fie ei clasici ori contemporani nu trebuie ocoliți pentru că scriitura unora dintre ei cu siguranță vă va plăcea și deschide apetitul pentru literatură noastră vorbind și înțelegând mult mai bine limba română. Chiar merită să investiți și în ei, dar mai ales în voi!
