Am ajuns.
Ascultați cum a fost până puțin după prânz.
Luca și tatăl lui, obosiți, au dormit mai mult nu același lucru putându-l face și eu. Am stat pe balcon și am citit din cartea de la club pentru care nu credeam să fac o așa pasiune. La 30 de grade citesc despre spectaculoasa aventură a vasului Belgica, acolo unde niște temerari printre care și-un român au scris istoria explorărilor în lumea polară.
După 16:00, am plecat la întâlnirea cu marea pe care am găsit-o zbuciumată, plina de spume, într-un acces de nebunie aruncându-se pe malurile pline de pietre, flendurind păsăretul care nu scotea nici un sunet, preocupat să nu rămână sub valurile mari. M-am luat și eu după el, nerostitind nimic cu voce tare, dar în mintea mea am măcinat ce-am văzut și mi-am pus nenumărate întrebări pe care, de altfel, nu contenesc a mi le pune și mie.
Masa de seara a fost una pe placul și gustul juniorului, amator fiind de preparate pe care nu le are acasă, eu rămânând fidela pieptului de pui și salatei de varză cu morcovi convinsă fiind că nu am cum da greș. Am băut o limonadă care mi-a mers la suflet, nici dulce nici acră, nici rece nici caldă ci perfectă pentru papilele mele gustative. Și ale copilului am aflat.
Ne-am adunat la apartament când nici nu bătuse de opt, însă a fost prea mult pentru o zi și avem și noi o vârstă. Băieții deja visează, eu tot la braț cu Cook, De Gerlache, Amundsen și Racoviță și zău dacă n-aș fi dat curs unei așa provocări în ciuda relației mele cu frigul. Spun și eu de pe balcon unde stau în chiloți și maiou.🏖
