Advent 2017 * Ziua cu numărul 15

Încă o zi s-a mai adăugat la cele care deja au trecut. Până la Crăciun mai sunt 9 zile și parcă așteptarea e tot mai greu de suportat.

Cartea zilei este una bilingvă, semnată de Truman Capote, apărută la Editura Arthur în decembrie trecut. Numele ei , O amintire de Crăciun / A Christmas Memory.

O poveste clasică și emoționantă până la lacrimi pe care nu o veți uita niciodată despre prietenia neobișnuită, dar fără sfârșit, între două suflete inocente – un băiețel și o femeie în vârstă – și nemaipomenitele lor pregătiri din preajma Crăciunului.

Sunt multe cărți despre Crăciun, dar aceasta este o bijuterie care va încălzi și cele mai înghețate suflete. Truman Capote și-a petrecut copilăria în casa sărăcăcioasă a unor rude unde singurul lui prieten era o verișoară îndepărtată de-a lui, o domnișoară bătrână cu suflet de copil. A, și Queenie, un cățel mic și drăgălaș care a supraviețuit unei boli îngrozitoare și mușcăturilor a doi șerpi cu clopoței. În fiecare an, nesmintit la sfârșitul lunii noiembrie, se apucă de pregătirile de Crăciun. Mai întâi trebuie să facă treizeci de prăjituri cu fructe pentru oamenii pe care îi admiră (printre care și președintele Roosevelt) pe care le expediază prin poștă. Misiunea nu e deloc ușoară pentru că nici unul dintre ei nu are vreun sfanț, dar cu muncă și cu imaginație reușesc să strângă bani pentru prăjituri în timpul anului. Apoi se duc în pădure și își aleg cel mai frumos brad pe care îl taie singuri și-l cară acasă într-un cărucior hodorogit, își fac singuri ornamentele pentru brad și fiecare lucrează în secret la cadoul de Crăciun pentru celălalt. Lumea din exterior aproape că nu contează pentru acești prieteni nedespărțiți care reușesc, aproape din nimic, să-și facă o sărbătoare de neuitat.

This tiny gem of a holiday story traces a month of pre-Christmas doings in Truman Capote’s parentless, poor household. The seven-year-old and his „friend”, a distant, eccentric, and in those times elderly (mid-sixties), cousin prepare several dozen fruitcakes and mail them to people they admire. Gathering the pecans from those left behind in the harvest, buying illegally made whiskey for soaking the cakes, getting a little tipsy on the leftovers, cutting their own tree, and decorating it with homemade ornaments are some of the adventures the two share. The outside world barely intrudes on this portrayal of a loving friendship which wraps readers in coziness like the worn scrap quilt warms the old woman. 
We are proud to offer you this warm and delicately illustrated edition of „A Christmas Memory”. Beth Peck‘s watercolor-and-ink full-page illustrations greatly enhance the text. Her use of lighter shades, tawny colors, and fine lines plus a background wash which suggests rather than delineates detail is perfect for this holiday memory of Christmas.

P.S. Scrisoare către Moș a plecat și, ca o magie, răspunsul nu a întârziat să apară. Să mai spună cineva că nu există!

Activităţi educative copii – Cum am strecurat noi o girafă dirijor în „The Bremen Town Musicians”

DSC_5386

M-am întrebat adeseori dacă pot interveni într-o poveste, dacă pot adăuga sau scoate personaje, dacă pot schimba firul ei sau dacă mă pot strecura şi eu, ca făcând parte din ea.
Poate că părerile sunt împărţite, unii îmbrăţişând ideea, alții respingând-o, dar atâta timp cât tot acest demers este pozitiv, cine ne împiedică s-o facem? Şi pe urmă, totul se petrece în căsuţa noastră, fără a deranja pe nimeni.
Spuneam zilele trecute că trecem printr-o perioadă în care limba engleză se aude mai des rostită de către Luca, iar acest fapt a determinat şi căutările asidue dar şi activităţile pe care le facem.
De această dată am revenit la Muzicanţii din Breme, o lectură ce a fost studiată de Luca, iar cum am făcut noi acest lucru puteţi urmări aici.
Ne-am jucat cu acestă poveste, bilingvă de această dată, iar cartea de unde am luat povestea este Poveşti în română şi engleză de la Editura Flamingo. O găsiţi acum la o reducere substanţială de preţ. Dacă doriţi să vedeţi textul de la Muzicanţii din Breme, text bilingv, îl puteţi citi în fişierul de mai jos.

Muzicantii din Bremen The Bremen Town Musicians

Practic ce-am făcut: mai întâi am citit eu povestea în limba engleză iar Luca în limba română, pentru ca mai apoi să schimbăm rolurile. Am făcut acest exerciţiu preţ de două pagini, pentru a nu încărca prea mult ceva care încă nu este stăpânit.

Pentru a exersa noţiunile învăţate până acum, adică piese de îmbrăcăminte, culori, etc, am stabilit să mai întroducem în poveste un personaj, iar pe acesta să-l descriem mai în amănunt. Iar Luca a ales ca personajul să fie o girafă dirijor, iar rolul acesteia să fie de conducător dar şi învăţător al proaspeţilor muzicanţi.

Am făcut o fişă în care pe de o parte să stea cei patru muzicanţi, iar pe cealaltă parte să fie girafa dirijoare. A fost extrem de nostim şi s-au ţesut tot soiul de aprecieri, când în româna, când în engleză (mai mult în română, trebuie să recunosc!).

Fişele de mai sus stau mărturie a ceea ce s-a consemnat în urma discuţiilor noastre.

Consider că este benefic o diversificare a modului în care au loc învăţarea de noţiuni noi, iar în cazul nostru, are mare efect. Nu ştiu dacă aţi experimentat vreodată aşa ceva, dar poate nu veţi pierde nimic dacă o să încercaţi măcar o dată.

Aşa arată povestea noastră. Sunt convinsă că peste ani, Luca va povesti copiilor lui cum o girafă a dirijat pe cei patru muzicanţi din Bremen. Amuzant, nu?

Such is our story. I am convinced that over the years, Luke will tell his children as a giraffe conducted on the four musicians of Bremen. Funny, is not it?