Într-un mijloc de august, soarele m-a îmbiat să revin la tăpșanul verilor și lecturilor mele. Nu mai dispun de timpul din anii precedenți, așa că-mi dau silința să adun cât mai mult din ceea ce-mi oferă acest tărâm.
Iar dimineața a fost așa:
Nu-mi doresc nimic mai mult.
… dacă n-aș fi primit un telefon de dimineață în care să mi se reproșeze că machetele meșterite sunt foarte frumoase, dar […]
Biserica Oprișeni Fălticeni 9 februarie 2020
Unele momente pe care le trăiești sunt atât de speciale încât ți-ai dori să le încapsulezi într-un soi de recipient care să […]
Mă simt atât de rău încât din patul în care zac singurul exercițiu pe care pot să-l fac este unul de imaginație […]
