Prima zi din săptămâna mijloacelor de transport.
Am început, poate firesc, cu niște amintiri. Am adus în atenție câteva cărți și câteva mașini care le-au aparținut băieților mei. Obiecte care, pentru mine, nu sunt doar obiecte, ci bucăți dintr-o perioadă a vieții lor, din jocurile și preocupările lor de atunci. Mi s-a părut frumos să le scot din nou la lumină și, mai ales, să le dau o altă viață, de data aceasta alături de copii.
Și dacă băieții mei au fost atât de încântați de mașini și de poveștile care le însoțeau, m-am gândit că există șanse mari ca și copiii să intre în joc. Am avut dreptate. Nu m-am înșelat.
Povestea zilei a fost, bineînțeles, despre Scooby-Doo și Mașina Misterelor. Am pornit alături de Scooby și de celebra lui mașină într-o călătorie care ne-a dus prin lumea mijloacelor de transport. Și pentru că o poveste bună nu trebuie doar spusă, ci și trăită, Scooby-Doo a avut și momentul lui muzical în fața copiilor. „Zoinks! Zoinks!” și multă veselie.
Am vorbit despre mijloace de transport terestre, aeriene, acvatice și subacvatice. Am încercat să le privim nu doar ca pe niște obiecte pe care le vedem pe stradă, în aer sau pe apă, ci ca pe niște soluții inventate de oameni pentru a putea merge mai departe, mai repede, mai departe de casă, uneori chiar acolo unde, fără ajutorul lor, nu am putea ajunge.
Apoi am trecut la partea creativă.
Le-am oferit copiilor abțibilduri cu mijloace de transport și foi albe — una, două, chiar trei, după cum și-a dorit fiecare. Nu le-am cerut să reproducă un model. Au avut libertatea de a-și construi propriul peisaj și de a integra în el abțibildurile primite.
Au apărut astfel drumuri, mașini, peisaje, lumi imaginare. Și mi-a plăcut tocmai această libertate: aceea de a nu avea cu toții aceeași imagine la final. Fiecare copil și-a făcut propriul drum.
A urmat experimentul zilei, unul care s-a dovedit mult mai spectaculos vizual decât mi-aș fi imaginat.
Ideea era să construim niște mici mașinuțe. În practică, mașinuțele au rămas mai degrabă niște roți, dar până la urmă nici asta nu a mai fost atât de important. Am folosit un fir de catifea și l-am introdus într-o soluție de apă caldă, zahăr și detergent. Pelicula care s-a format a făcut posibilă mișcarea figurinei, care a început să alunece.
A fost genul acela de experiment simplu, dar cu efect de „wow”. Unul dintre acele momente în care copiii văd ceva întâmplându-se chiar sub ochii lor și, pentru câteva secunde, explicația poate să mai aștepte. Mai întâi vine uimirea.
După experiment, ne-am întors la Mașina Misterelor și am transformat-o într-un pretext pentru litere și țări. Am folosit cartonașele, am scris literele și am încercat să găsim pentru fiecare câte o țară. Țările s-au așezat apoi în ordine alfabetică.
La H, spre exemplu, am rămas fără nicio țară. Un mic gol în alfabet, care ne-a dat și el ocazia să observăm, să căutăm și să ne punem întrebări.
Și uite așa, fără să forțăm lucrurile, am amestecat povestea cu geografia, jocul cu literele, creativitatea cu știința și, peste toate, am păstrat tema zilei: călătoria.
Prima zi a rămas, așadar, cu picioarele pe pământ.
Dar numai pentru moment.
Pentru mâine am în minte câteva lucruri pe care cred că mulți dintre copii nu le fac acasă. Vreau să păstrăm și elementul acela de surpriză, bucuria de a descoperi ceva nou, poate chiar ceva ce nu știai că poți face.
Și mai am o misiune pentru seara aceasta: să caut prin lucrurile băieților mei. Îmi amintesc de un puzzle cu mașini și semne de circulație, un puzzle cu un fel de șanț pe care trebuia să-l parcurgi și o mașinuță cu arc — o încărcai și pornea singură la drum. Dacă le găsesc, le voi aduce mâine copiilor.
Mi se pare frumos să refolosești lucrurile care au făcut cândva parte din copilăria propriilor copii și să le dai ocazia să devină parte din copilăria altora.
Așa că aceasta a fost prima noastră zi: pe uscat, printre mașini, roți, drumuri, țări și povești.
Dar săptămâna abia începe.
E destul de clar că, în zilele următoare, o să ne ridicăm și în aer.
Și, dacă tot ne-am propus să explorăm toate felurile în care oamenii se pot deplasa, probabil că vom ajunge și sub apă.
Drumul nostru abia începe.
