Te străduiești să le îmbraci în haine cât mai potrivite.
Același lucru l-am simțit eu zilele trecute, atunci când a trebuit să meșteresc machetele pentru un proiect în care postamentul era reprezentat de Legenda bradului.
M-am mai întâlnit cu această legendă, nu-mi era necunoscută așa cum nu-mi erau străine nici personajele ce trebuiau reprezentate.
Fericirea mea, de această dată, vine din inspirația pe care am avut-o în realizarea machetelor, găselnița fiind aceea a reprezentării copacilor în ambele anotimpuri cele care se regăsesc pentru că doi dintre copaci își pierd frunzele până la finalul poveștii.
Așa că, fagul și stejarul s-au regăsit pe machetă cu și fără frunze, în anotimpul cald, dar și în cel rece. Și sunt așa de fericită că mi-a venit această idee, fără a face mai multe machete. Pe o parte am pictat copacii în anotimpul cald
iar pe cealaltă i-am pictat în timpul rece. Am fost focusată pe detalii acordându-le o atenție sporită, atașând mai multe variante, încercând să prind cât mai tare spiritul legendei.
Nu știu cât răzbate din aceste imagini, dar doamna educatoare care le-a solicitat a fost extrem de încântată atunci când le-a avut în față spunându-mi că sunt diferite în realitate. Iar eu am crezut-o, cu bucurie!
Atașez proiectul pentru a vă face o părere mai amănunțită despre ce vorbesc eu aici.
La această oră totul este de domeniul trecutului. Cu bucurie, entuziasm și calificativ maxim. Ce îți mai poți dori?
