Zilele acestea am avut parte de o bucurie mare!
O doamnă profesoară de limba română şi dirigintă, a dorit să colaborăm pentru a înfrumuseţa clasa în care dumneaei îşi desfaşoară activitatea, dirigintă fiind.
M-a bucurat şi m-a motivat această doleanţă, având în vedere că până acum, nu am avut ocazia să mă adresez unor copii atât de mari.
Cu atât mai mare a fost implicarea mea cu cât doamna de limba română este un dascăl cum rar mai găseşti astăzi în învăţământ şi când spun asta, mă refer la o persoana care emană mult calm, căldură şi drag de slove!
Din dialogul nostru a rezultat acest arc peste timp, şi-mi place să cred că reprezintă o punte trainică şi de bună calitate !
Cât timp am lucrat la aceste machete didactice, prin faţa ochilor mi-au trecut chipurile elevilor ce le vor privi şi determinarea de-a deveni şi ei, la sfârşitul acestor 8 (opt) ani de şcoală, absolvenţi purtând mândri diplomele pline cu note mari!
Doresc să specific, că aceste machete didactice le-am dus într-o şcoala din mediul rural. Aşa cum aminteam şi în postările anterioare, în acest mediu se regăsesc oameni cu drag de şcoala, dascăli cu har care-şi fac meseria cu responsabilitate!
Machetele didactice sunt de dimensiuni mari: absolventa şi absolventul au 1,70 metri înălţime şi 50 centimetri lăţime.
Boboceii au 1,60 metri lungime şi 70 centimetri înaltime. Printre acestea au fost puse nişte rasteluri cu cărţi, tot din polistiren confecţionate.
Îmi doresc ca energia pozitivă să poată răzbate din aceste machete, așa contribuind şi eu, chiar dacă din umbră, la activităţile desfăşurate în clasa a VIII a.
O clasă ce reprezinta finalul unui ciclu atât de important în viaţa unui om!