Pe lângă alte multe zeci pentru că sala de grupă arăta de vis.
O atmosferă plină de căldură, ornamente care mai de care mai frumoase, un miros autentic de sărbători, așa a debutat reîntâlnirea cu Fluturașii de grupă mare.
M-am bucurat că am descoperit materiale meșterite de mine în anii trecuți, acestea fiind într-o stare foarte bună, putând fi folosite cu succes.
Am ajuns la întâlnire puțin mai devreme, cei mici fiind încă la masă. Atunci când au revenit, reîntâlnirea noastră fost una cum își dorește oricine care lucrează alături de copii să se petreacă.
Am constatat că Fluturașii se preschimbaseră în Spiridușii Moșului și arătau minunat, aducând cu ei un aer de poveste veritabilă.
Ca de fiecare dată, am explicat ce anume am plănuit să lucrăm împreună și ce materiale am pregătit. Am observat că au primit cu mare bucurie rutina deja cunoscută și de asemenea au privit activitățile cu interes.
Prima activitate a fost una matematică, preponderent, ca postament folosind materialul Zece luminițe de la twinkl. Le-am printat, laminat și decupat fixând pe spatele fiecăreia o fâșie magnetică. Și am început joaca. Am numărat în fel și chip antrenând copiii în jocul meu. Am făcut echipă minunată cu doamna Mihaela, cea care cunoaște mult mai bine ca mine copiii.
E un postament foarte inspirat acest material de la twinkl și te provoacă la abordări nu doar din spectrul matematic. Iar eu am profitat la maxim de versatilitatea materialului.
După ce am terminat de primit animăluțele în căsuță, pentru a sta la căldură, am invitat fiecare copil pentru a face diferite jonglerii matematice. Pentru asta am pregătit jetoane cu animalele prezente în poveste pe care copiii le-au grupat, adunat, analizat.
Bunăoară, am descoperit că toate erau animale din pădure cu excepția pisicii. Mai complicat a fost cu măcăleandrul, o păsărică pe care copiii nu o cunoșteau. Dar cu șoricelul, iepurașul, bufnița, nevăstuica, căprioara, bursucul, vulpea copiii s-au jucat, analizându-i. Am stabilit unde trăiesc, în ce fel de culcuș stau, cu ce se hrănesc, cum se numesc puii lor și cum se comportă iarna, atunci când nu găsesc hrană.
La finalul acestei activități, într-un moment când copiii nu erau atenți, am aprins instalația pe care o aveam la gât sub formă de mărgele. Nu vă închipuiți ce mirare a fost și ce interes a suscitat acest lucru. Unii dintre ei au fost pur și simplu siderați.
Tranziția dintre această activitate și următoarea, realizarea unui craft, a constituit-o în savurarea unor steluțe de turtă dulce iar eu nu am putut rata momentul și i-am provocat la o discuție despre simțuri. I-am rugat mai întâi să o privească pentru a vedea ce formă și culori are. Apoi, să o miroasă, pentru a vedea dacă recunosc vreo aromă. După ce steluța a ajuns în gură și ei au ronțăit-o, i-am rugat să-mi spună cum au simțit acest lucru: textura, gustul, senzația pe care au perceput-o. Au știu să spună toate aceste lucruri așa cum au specificat faptul că toate informațiile date de ochi, nas, gură, degete au fost trimise la creier pentru a fi procesate. Asta mi-a demonstrat că săptămâna petrecută alături de ei și activitățile pe care le-am desfășurat în ceea ce privește simțurile a rămas în mintea lor la loc sigur. Repetate, noțiunile se consolidează constituind mai târziu postamentul pe care se va clădi continuarea.
Revenind la craft, am muncit mult acasă pentru a-l aduce în fața copiilor.
Am optat pentru figurine de sezon, la care am făcut niște „ferestre” din autocolant transparent, pe care copiii au trebuit să-l umple cu biluțe de hârtie creponată.
Până noi am așezat măsuțele pentru lucru, copiii au repetat colindele pentru serbarea care va fi înregistrată cea care mai apoi va fi trimisă părinților.
Odată așezați la măsuțe fiecare a lucrat în felul lui, unii dintre ei având nevoie de ajutor, alții meșterind singuri, în legea lor.
Și așa, cu bucurie și mirare, am mai adunat o filă la existența noastră comună. Una specială, plină de licăriri și speranță, arome alese și zâmbete. Voi? Voi ce-ați mai meșterit în așteptarea sărbătorilor?
