Un pamflet ar trebui să te amuze, nu-i așa? Dar mie îmi vine să plâng!

Astăzi, a circulat pe o rețea de socializare o chestie care se dorește a fi un pamflet, ceea ce dealtfel este și menționat la finalul lui. Iată-l, așa cum este el scris de autor!

Eu cred că ar trebui să-l iubim pe Covid. Să-l alintăm, să-i spunem Coviduţ. Păi, de ce? Păi uite peste zece motive:
1. Urlau prin şcoli madamele profesoare pensionabile de …hăt, că ,,elevii de azi…că tehnologie…că telefoanele pe catedră în cutii speciale, ca la puşcărie, că eu tre’ să vă dictez din manual, da?” Şi-a venit Coviduţ şi-a zis: ,,Madam, ia ieşi tu la lecţie pe zoom ! Cum, nu le ai cu tehnologia? Cum nu ştii să dai nici măcar un mail cu ataşament? Nasol! Credeai tu vreodată în neolitic de unde vii, că o să-ți iei salariu dacă te prezinți politicos ca la video-chat? Ca de’, s-ar putea să fie necesar să vorbești frumos cu copiii, că sunt și părinții conectați!🤣
2. Urlau prin școli părinții că profesorii nu-și fac treaba! Dar a venit Coviduț și a zis : “Părințele, ia dumneata copilul acasă și fă lecțiile cu el, să vezi ce olimpic ai…să vă dați și voi seama cât de grea este activitatea cu copiii!” și majoritatea părinților a intrat în depresie, pentru că a fost nevoită să stea…fix cu ce a crescut (că de educat nu poate fi vorba)!🏆
3. Omoram copiii cu meditaţii, ca să-i vedem olimpici, să le dea lumea like la poza pă net. Şi-a venit Coviduţ şi-a zis: “Care olimpiade?” Anul trecut eram cu toţii ( cu exceptia ex-priministrului) nişte olimpici la mate şi ştiam aria cercului. Şi-a venit Coviduţ şi ne-a pus să facem lecţii cu ăia micii. Nasooool.🏀
5. Majoratele ajunseseră ca nişte nunţi, cu 300 de invitaţi, cu dar în plic. Şi-a venit Coviduţ şi-a zis : “Ia fă-ţi tu majoratul frumos, acasă, cu mama ta care te-a făcut şi te-a crescut, că tu nu ai niciun merit la faza asta ! “🎭
6. Ne disperau fetele ultra-machiate, cu sprâncene Nike şi botox şi şi gene false şi unghii false şi tot tacâmul. Şi-a venit Coviduţ şi le-a pus mască la toate. Şi-a mai închis şi saloanele. Şi cluburile unde se etalau fetele! 🎉
7. Ne bârfeau colegele că îndrăzneam să avem un kil –două în plus, şi-a venit Coviduţ şi-a zis : ,,Ia d’aici vro’ 7 kile !”🎁
8. Umpleam fb-ul cu poze din Veneţia, din Viena, din Paris, din Tenerife, să vadă “săraki” din Eforie ce bine o ducem noi. Şi-a venit Coviduţ şi-a zis : ,,Da’ nu-i aşa că vreţi toţi la Eforie?”🏊‍♀️
9. Am aplaudat isteric diaspora luminată, care ne scapă de ciuma roşie, fără ierarhizare, fără analiză, de la proxenet la doctorand la Harvard, şi a venit Coviduţ şi ni l-a adus pe Spartacus înapoi acasă, pe bombardierii lui și prostituția europeană…și nu prea ne-a convenit! 🎯
10. Am urlat prin pieţe (justificat) de Ciuma Roşie şi am râs de Veorik (justificat). Şi-a venit Coviduţ şi ni i-a pus în reflectoare pe Orban, Cîţu, pe Vela, pe Arafat, pe Anisie… Luaţi de-aici ! Fără Coviduţ, nu puteam să ne închipuim că poate fi ceva mai rău decât Veorik.😱
11. În goana după “fală” şi după ,, ce zice lumea”, ne visam cu toţii doctori, avocaţi, manageri de multinaţionale şi directori de bănci. Şi-a venit Coviduţ şi ne-a arătat valoarea unui gunoier, a unei casiere de market, a unui tirist…și-acum a unei învățătoare!
Și câte ar mai fi de spus, dar îl las pe prietenul meu Fcharm să încheie în mod apoteotic!
Ps: Textul de mai sus e un pamflet și trebuie tratat ca atare.( adaptat parțial G.Cruceru).
Preluat Gabriela Serban

Pe mine, una, m-a podidit plânsul după ce l-am citit și m-au luat și niște senzații pe care nu le pot elimina decât scriind ce simt, punctual, la fiecare număr în parte.

1 – Unele dintre madamele din școală, profesoare dealtfel, urlau și nu chiar de pomană. Pentru că manevrele făcute cu telefonul în timpul orelor, de cele mai multe ori, nu erau necesare. Sau poate că erau, dar pentru a înregistra anumite comportamente tot ale celor de la catedră. Din neolitic de unde spune autorul că veneau doamnele nu era așa tehnologie, așa cum nici pe vremea lui Ceaușescu nu era. Explozia tehnologică a venit în ultimii ani, numai că ea nu a fost și nu este înțeleasă de toată lumea așa cum ar trebui. Și da, aici vor continua doar cei care vor fi capabili să se regrupeze din mers sau poate că nu, la cum stau lucrurile la noi.
2 – Urlau prin școli numai părinții cărora li se permitea acest lucru și care nu reușiseră să stabilească o legătură cu doamnele/domnii de la catedră. Credeți că nu vor mai urla? Credeți că părinții înainte de molimă nu făceau lecții acasă cu copiii? Vă înșelați! Se făceau multe teme întinse pe multe ore și asta din cauza unor dascăli nepricepuți, care nu au ce căuta la catedră.
3 – Meditații vor mai fi și poate mai multe ca până acum. Ele nu erau făcute doar de cei care mergeau la Olimpiade ci de mulți care nu înțelegeau ce li se predă, dacă li se preda. Aici este buba, modul în care se petrece procesul de predare-învățare, care în foarte multe cazuri are carențe majore. Vor dispărea ele, carențele de predare? Mă îndoiesc! Și așa apare profesorul din particular. Cât despre Olimpiade, rămâne de văzut cum și ce anume se va întâmpla.
4 – Nu există acest punct, probabil că el s-a pierdut în urma copierilor și distribuirii subiectului.
5 – Majoratele, banchetele și ce manifestări mai aveau loc pe lângă școală au ajuns să arate așa tot din cauza adulților, nu a copiilor. Ei au preluat dorințele maturilor de a epata în orice situație. Noi (colectivele de părinți din care am făcut parte) nu am ajuns la dar în plic și nici la mai știu eu ce adunări. Dacă se dorea, aceste întâlniri puteau fi organizate conform vârstei participanților majoritari. Fără manele și dedicații, meniuri sofisticate sau mai știu eu ce sclipiciuri.
Acum zece ani, când fiul meu cel mare a terminat clasa a VIII-a, nu a avut loc nici un banchet, copiii mergând într-o excursie. Nici la clasa a XII-a nu a fost ceva ieșit din comun, ci o întâlnire la un restaurant acolo unde nu au existat formații și nu mai știu eu ce dedicații cu banii fluturați.
6 – Fetele cu sprâncene, buze supradimensionate și unghii stileto vor continua să fie pentru că așa sunt educate sau mai bine spus needucate. Până nu vor înțelege că din punct de vedere estetic ceea ce afișează ele contravine bunului gust și simț va mai dura. Dar atâta vreme cât din școli se dorește a se elimina arta și muzica, ce așteptări să avem?! Atâta timp cât pe pereții din grădinițe vor fi afișate imagini care fac publicitate kitsch-ului și se va dansa pe muzica lui Guță și Vijelie ce să mai sperăm?! Impostorii își vor găsi și mai mulți adepți.
7 – Ne bârfeau colegele? Care colege? Cele de la locul de muncă? Și aici tot de educație ține însă la ce se vede pe sticlă, că este ea de televizor, telefon sau mai știu eu ce gadget ce pretenții să avem. Și în această izolare au fost foarte mulți care nu s-au mutat în frigider, dar asta ne trimite înapoi tot la educație.
8 – Da, nu ne mai ajungea pământul, dar s-a văzut după ce s-a ieșit din izolare că îngrămădeala și multitudinea de fotografii a venit și din țară. Am văzut coadă pe vârful unui munte, cât despre puzderia de cetățeni aflată pe malul mării ce se mai poate spune. După ce se va mai reglementa puțin situația, adică ne vom obișnui și cu acest virus, fotografiile vor reapărea tot din destinații exotice. Iar asta nu este neapărat de rău!
9 – Diaspora pe care am aplaudat-o mulți dintre noi nu era formată numai din hoți, curve și proxeneți. Cei care au manifestat pe 10 august erau mulți oameni muncitori, educați care doreau să se poată reîntorce și trăi în țara lor. Că au venit hoții, și ăștia tot ai noștri sunt și ar trebui să ne preocupe și latura asta. Dar cu implicarea statului și celor care au pârghiile în mână la modul cum o fac – vezi cazul Caracal și al clanurilor – ce așteptări să ai?
10 – Am urlat prin piețe și am râs de doamna Dăncilă pentru că am avut motiv, asta fără putință de tăgadă. Orban, Câțu și câți or mai fi nu se compară cu modul în care doamna Dăncilă s-a prezentat în fața țării. Și de la mantinelă e foarte ușor de criticat. Hai să punem mâna și fiecare, în pătrățica lui, să se implice pentru a fi mai bine! Și subiecte avem destule de la cele privind educația la spiritul civic. Până să criticăm pe cei din frunte să ne uităm la noi și să vedem dacă suntem ok. Noi cu noi în primul rând.
11 – În goana după iluzii s-a ajuns ca o sumedenie de impostori să ocupe locuri vitale în ierarhia statului și în diferitele ministere, aproape toți fiind înregimentați politic. Dar ei nu au ajuns acolo de unii singuri ci au fost ajutați. De cine? De cei care se aflau la butoane și nu dădeau socoteală la nimeni. Așa avem o grămadă de avocați, profesori și educatori, asistente și funcționari care nu au habar de ceea ce trebuie să facă. Nu au o minimă pregătire și calificare și au doar tupeu și aroganță. Dar încă o dată, ei nu au ajuns acolo decât ajutați de cei cărora le-au dat mari sume de bani.
Aplaudăm acum gunoieii, șoferii, curierii și vânzătoarele, dar asta nu ne schimbă la temelie pe unii dintre noi. Nu peste multă vreme mulți îi vor uita și-i vor trata ca și înainte.

Așadar, începe sau nu școala așa cum o știm, putem sau ba călători la cei dragi, putem ori nu merge la un control medical fără să ne treacă toate cele nu ne rămâne decât să vedem. Răbdarea a ajuns la limită, starea de tensiune la fel, lipsa de predictibilitate este dărâmătoare, dar ce putem face? Trebuie să avem puterea de a ne adapta și de a ne continua existența, atâta câtă o fi ea pe acest pământ. Dacă o mai fi și-n altă parte, asta nu avem de unde ști. Încă!
Iar eu îl am pe Coviță, nu Coviduț cum spune autorul celor de la care a pornit articolul meu încă din primăvară, de atunci când a apărut.

Lasă un răspuns

Un gând despre “Un pamflet ar trebui să te amuze, nu-i așa? Dar mie îmi vine să plâng!”

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: