machetedidactice.com

Într-o zi de toamnă splendidă, despre flori

Așa o zi strașnică a fost astăzi că idealul l-ar fi reprezentat petrecerea ei în mijlocul naturii. Nu s-a putut, pentru că asta necesită multă bătaie de cap, dar mai ales programări ori suntem într-o perioadă în care nu poți pleca nicăieri dacă vrei să fii în siguranță. Problema mare este că nici dacă nu pleci poți a nu fi ferit, pentru că virusul acesta este foarte molipsitor răspândindu-se cu mare viteză și îmbolnăvind mari și mici deopotrivă.

Așadar, într-o săptămână în care s-a vorbit despre flori, analizându-se în fel și chip, Fluturașii au parcurs încă o dimineață în care au fost invitați să participe la o partidă de joacă și învățare.

Am început cu o poveste, Ce-mi place cu adevărat, una care are un mesaj minunat, acela că ești bun la ceva indiferent de ce mesaje îți transmit cei de lângă tine.

Iată ce scriam la precedenta întâlnire cu copiii atunci când am adus în fața lor aceeași poveste.
„Ce-mi place cu adevărat”
Într-o bună dimineață, degetele mele s-au așezat pe coperta lucioasă a ceea ce îmi place cu adevărat. Acolo, am descoperit universul lui Victor, un băiețel care prinde viață sub stiloul lui Astrid Desbordes și sub liniile de creion ale lui Pauline Martin. La prima vedere, am vrut să mă regăsesc acolo și să fiu însoțită de această mamă. Imaginile, la fel de mult ca și cuvintele, inspiră calm, prezență și simplitate, un loc perfect pentru a vă așeza și a reflecta împreună cu copilul dumneavoastră.

Pentru că am văzut ce reacție au avut ei, am dorit a afla și cum este perceput acest text de cei care sunt mai mici.
Și dacă atunci mă adresam unor copii de școală primară, de data asta cei în fața cărora mă aflam aveau cinci – șase ani, fiind în grupa mare. Să nu credeți că nu a avut efect asupra lor.
Lectura poveștii a fost completată cu remarci personale, momente din acelea în care cel mic, în sinceritatea lui, relatează ceea ce se petrece în intimitatea casei lui. Am aflat ce preferințe au, ce adoră să facă și ce nu le place deloc.

Am insistat pe imaginile din text provocându-i să spună ce anume văd, cum interpretează unele finețuri din ilustrații. E un exercițiu la care trebuie să dea dovadă că au răbdare pentru a privi și a asocia ce aud cu ce văd. Unii pot, alții, nu! Însă e timp pentru repetat pentru că doar așa se construiește răbdarea.

S-au auzit povești despre activitățile preferate pe care le fac alături de familie. E drept că tableta și telefonul au fost des pomenite, făcându-se referiri cu ochii licărind, dar asta este lumea în care trăim, digitalizarea făcând parte din ea într-un procent extrem de mare.

Am reușit, alături de doamna Irina, să captez atenția lor și să-i angrenez în discuții care pe alocuri au devenit pătimașe.

Un moment mai lung de destindere a urmat, atunci când niște exerciții fizice au eliminat tensiunea statului pe scăunel. Sala de grupă este generoasă, chiar foarte, spațiul permițând a putea efectua diferite jocuri în care copiii să se desfășoare în tihnă. Și unii au nevoie de foaaarte mult spațiu!

Cât ei au fost la toaletă și și-au potolit setea, am pregătit materialele pentru următoarea secvență a activității noastre.

Am aprofundat informațiile despre alcătuirea plantei, informații pe care le-am învățat împreună marți, dar pe care le-au repetat și cu doamnele de la grupă atât luni cât și miercuri. Am meșterit un poster cu o crizantemă iar asta a fost suficient pentru a ne juca. Fiecare din cei 24 de copii prezenți astăzi la grădiniță au răspuns la o cerință, în acest segment al activității predominând informațiile din comunicare și dezvoltarea ei. Și așa s-au auzit multe întrebări dintre care amintesc doar câteva:
– unde se află rădăcina plantei?
– câte silabe are cuvântul „rădăcină”?
– alintă cuvântul „rădăcină”
– ce poți spune despre tulpină?
– ce rol are tulpina?
– ce denumire mai are frunza plantei?
– ce culori pot avea crizantemele?
– alintă cuvântul floare.
– care este prima silabă a cuvântul „rădăcină”

Apoi, ne-am jucat cu cifrele, tot însoțiți de flori. Și au numărat crescător – descrescător. Am spus care sunt numerele pare și impare (cu soț și fără soț). Am arătat cu ajutorul degetelor elementele din care este alcătuită o cifră. Și la această secvență fiecare copil a venit în față pentru a da curs unei provocări. Altfel nici nu se poate!

 

 

Momentul dulce a fost adorat, ca de fiecare dată. Fructul cu un strop de ciocolată lichidă pe el este de vis!

Cât timp eu am pregătit totul, copiii au rezolvat un labirint.

S-au mai strecurat vreo doi curioși din cale afară să vadă ce și cum se petrece.

Finalul a fost unul al dansului, „Samba florilor”, cum altfel?! Pentru asta am pregătit câte o mască fiecărui copil și tot ce a trebuit să facem, energizați după dulcele special, a fost să dansăm. Și așa am făcut!

Am plecat cu cântecul în gând iar spre seară, un vânt năstrușnic a început o joacă cu frunzele, efectul vizual fiind unul de mare clasă în mintea mea plină de samba, la asta adăugându-se și frunzele, mari dansatoare și ele.

Ador faptul că am reușit să mă mai întâlnesc o dată cu copiii pentru că urmează o vacanță. Ei spun două săptămâni, dar cine poate ști ce evoluție va avea această pandemie.
Sănătate multă tuturor și nu uitați să vă jucați acasă cu copiii. Este vital acest timp petrecut alături de ei, interacționând și făcând diferite treburi împreună, fie ele casnice. Așa se învață cel mai bine!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: