Multe discuții se iscă pe marginea cireșelor atunci când apar, prețul lor fiind unul prohibitiv pentru ca mai apoi, la o distanță nu prea mare, să se mai regleze lucrurile. Acum, de dimineață, kilogramul de cireșe costa 26 de lei la aprozarul din cartierul în care eu locuiesc. Cireșele erau mari, frumoase, coapte, fără viermi și cel mai important, delicioase! Aveau un gust așa cum trebuie să-l aibă o cireașă.
Despre toate acestea am vorbit cu Fluturașii cu care mă întâlnesc de un an școlar, timp în care am realizat atât de multe activități împreună adunând multe, multe informații care constituie baza clădirilor educaționale de mai târziu. Toate acestea într-o colaborare extrem de strânsă cu părinții fără de care nu s-ar fi putut realiza ce s-a reușit. Sper ca și ei să fie la fel de încântați de alegerea făcută, copiii demonstrând că modul în care am acționat în echipă a dat roade, este palpabil atât lingvistic cât și matematic ori motric. Dar despre asta voi vorbi la final de an școlar pentru că mai e puțin până atunci eu sperând a mă mai întâlni cu ei de câteva ori.
Revenind la joaca de astăzi cum aminteam mai sus cireașa a fost personajul principal, disecându-l în amănunt pentru a înțelege cum stă treaba cu ea, iar asta a cuprins mai multe domenii dar și o consolidare a noțiunilor aflate de-a lungul anului școlar. Veți fi surprinși să aflați că nu puține au reușit a aduna acești copii în lunile în care au frecventat grădinița.
Am trecut în revistă anotimpul în care ne aflăm și am aflat că purtăm sancă și pălălie, adică șapcă și pălărie pe care le-am rostit de muuulte ori așa cum este corect, le-am despărțit în silabe și le-am descris pentru a ști corect cum arată. Mâna pusă pe gât a demonstrat copiilor ce se simte atunci când se rostește litera r pentru ca la litera ș să vedem la colegul de lângă cum arată gura. Nu au reușit toți, mai e de lucru, însă și copiii sunt de vârste diferite, cele câteva luni dintre făcând diferența în cazul unora. Cu exercițiu și perseverență toți vor reuși să pronunțe corect literele pentru ca mai apoi și cuvintele să fie inteligibile nu doar de părinți.
Un kilogram de cireșe a fost de ajuns pentru cei douăzeci de copilași prezenți, fiecare dintre ei primind câte două cireșe în mână iar pentru doritori și o pereche de cercei. Toată lumea a dorit cireșe în mâini, nu toți la urechi respectându-le dorința. Cu excepția unui copil, toți au mâncat cireșele iar asta ne-a ajutat foarte mult în înțelegerea alcătuirii și a tot ce ține de acest fruct. L-am cuprins cu ochii și am văzut ce formă și culoare are, identificând și copacul din care provine. Și așa copiii au spus că cireșe se fac în cireș, merele în măr iar perele în păr.
Am mușcat apoi cireașa, cu grijă i-am rugat pentru a nu strica dinții în sâmburele ascuns în ea. Au constatat că este zemoasă și dulce, moale pe interior protejată fiind de o coajă – pe care o fetiță a desfăcut-o cu abilitate în întregime lăsând pulpa fructului la vedere – în mijloc fiind un sâmbure tare, lemnos, de culoare maro deschis, bej s-a auzit un glăscior suav.
Am stors un fruct în palmă pentru a vedea câtă zeamă iese ce culoare are și cum se face mânuța de la el. Doi băieței au dat curs acestei provocări pentru a constata mai apoi, că sunt lipicioși pe mâini, și așa am vorbit despre „zahărul” din fructe.
Copiilor le plac aceste fructe, până la final le-au mâncat pe toate, bucurându-mă de acest fapt. Unele dintre fetițe au stat cu cerceii la urechi pe toată perioada activității, tare mândre de cum arătau. Să spun că au fost și trei băieți care au dorit cireșe la urechi? Spun, că erau așa de drăgălași!
Pentru următoarea etapă am desenat pe flipchart un cireș, dar nu dintr-o dată și ajutată de copii.
Trunchiul a fost primul despre el auzindu-se că este tare și
de lemn,
mai apoi apărând și rădăcinile
să nu-l ia vântul!
iar despre frunze, după ce s-a specificat că sunt verzi și multe tare, Olivia a rostit
sunt bucătăria plantei, doamna!
Și așa, am înțeles că vorbirile pe care le-am făcut la plante, fie că au fost morcovi, flori ori mai știu eu ce narcise s-au așezat în mintea unora dintre micuți tare bine. E drept, au fost repetate, iar și iar de mine, Mihaela ori Irina de câte ori s-a cerut acest lucru și iată! rezultatele se văd. Ce bucurie!
La un moment dat, cireșul era în fața noastră în toată splendoarea lui îndemnându-ne la joc. Ce fel de joc? Matematic, evident!
Cum ne-am jucat? Pozițiile spațiale – sus, jos, la fereastră, la ușă (acestea fiind lateralele adică stânga dreapta). Fiecare, pe rând, a pus cireșele în copac după cum suna cerința.
A apărut, la un moment dat, și o pasăre care a furat o cireașă, copilul poziționând corect fructul și specificând că nu-l poate căra pentru că
e prea greu, trebuie o pasăre mai mare ori o cireașă mai mică.
Că am socotit până la trei, am făcut și asta când a sosit vremea și așa s-au așezat lucrurile.
A urmat apoi o secvență de lectură când am adus în fața copiilor poeziile semnate de Arcadie Suceveanu, În cămașă de cireașă, că tot erau coapte de la soarele tăpșanului lecturilor mele.
Finalul nu am mai apucat să-l fac pentru că doamna care avea de susținut o lecție pentru definitivat a venit mai devreme, dar am lăsat materialele doamnei Mihaela pentru a le realiza ea cu copiii. Cum despre cireșe am vorbit, tocmai asta i-am provocat să meșterească. Două biluțe de polistiren, un fir de sârmă cu catifea și câteva frunze de hârtie, un strop de culoare și puțină îndemânare și gata! cireșele sunt bune de luat acasă pentru că acestea nu se vor strica niciodată.
Spor la mâncat cireșe, dar și povești frumoase!
„Peste garduri megieșe
Ne surâd sfios cireșe.
Vezi cireșe în perechi
La fetițe în urechi.
Bicicletele prin sate
Au cireșe-n loc de roate.
Dacă scazi din patru șapte-
Obții trei cireșe coapte.
Uite, din calculator,
Curg cireșe pe covor.
Și, în loc să-mbraci cămașă,
Tragi pe tine o… cireașă.”
„În cămasă de cireașă” de Arcadie Suceveanu
