Am continuat călătoria în lumea lui Dar Motan, de data aceasta cu volumul Dar Motan știe. O poveste care vorbește despre litere și despre puterea lor de a construi cuvinte, idei și lumi întregi.
Înainte de toate, a trebuit să facem o mică schimbare. Taiga, pisica noastră atât de iubită de copii, a trebuit să plece pentru că una dintre fetițe are o teamă foarte puternică de pisici. Am preferat ca ea să se simtă în siguranță și confortabil pe tot parcursul activităților. Interesant este că în ziua precedentă fetița ajunsese după momentul lecturii, când Taiga nu mai era prezentă, așa că abia acum am descoperit această teamă și am putut să ne adaptăm.
Chiar și fără Taiga, copiii au avut timp să se joace înainte de lectură, iar apoi ne-am așezat împreună și am intrat din nou în poveste.
Pentru că în Dar Motan știe literele sunt personaje importante, nici noi nu puteam trece peste ele fără să le acordăm atenția cuvenită. La început ne-am jucat doar verbal: am descoperit litere, am căutat cuvinte și am observat cât de multe lucruri pornesc de la câteva semne aparent simple.
Dar adevărata magie a venit puțin mai târziu.
Am scos un set de litere din lemn, asemănătoare celor de Scrabble. Și, dintr-odată, literele n-au mai fost ceva desenat pe o foaie. Au devenit obiecte. Au putut fi atinse, întoarse, mutate, căutate, comparate și așezate una lângă alta.
Cred foarte mult în astfel de materiale. Pentru un copil, mai ales în primii ani, litera nu este doar un simbol grafic. Ea trebuie trăită și cu mâinile, nu doar cu ochii. Când poate să o ridice, să o rotească, să o caute într-o cutie și să o așeze lângă alta, copilul își construiește o relație mult mai firească și mai profundă cu alfabetul.
Nu contează dacă literele sunt din lemn, burete, plastic, magnetice sau carton. Important este să existe și să poată fi manipulate. Învățarea devine astfel un joc senzorial, iar drumul spre citit și scris este mult mai natural.
După această introducere, i-am invitat pe copii la măsuțe.
Prima provocare a fost să alcătuiască simplul cuvânt „dar” folosind literele. Apoi am ridicat ștacheta.
Fiecare și-a construit propriul nume, dar nu oricum. Fiecare literă trebuia transformată într-un desen inspirat de un cuvânt care începea cu aceeași literă.
Au apărut idei minunate.
Darius și-a imaginat litera D ca o drujbă, A ca un atom, iar U l-a dus cu gândul la fructul exotic ugli. Samia a desenat un S inspirat de soare și un I care amintea de o inimă. Fiecare copil și-a pus amprenta asupra propriului nume și, fără să-și dea seama, a exersat asocierea dintre sunet, literă și imagine.
A fost una dintre acele activități simple care deschid foarte multe uși către creativitate.
A urmat gustarea… deși, sincer, numai gustare nu s-a putut numi. Am avut crispy de pui și cartofi, o masă în toată regula. Iar pentru desert ne pregătisem un pepene uriaș, de aproape șapte kilograme. N-am mai ajuns la el, a rămas cuminte la frigider și cred că mâine ne va răsplăti cu felii reci și dulci. Parcă deja îl văd dispărând în câteva minute.
După masă am trecut la activitățile de lucru.
Am completat fișele tematice cu pisicuțe, alături de fișele matematice pregătite special pentru această săptămână. Apoi au urmat planșele cu abțibilduri, acelea în care fiecare piesă trebuie lipită exact peste locul potrivit pentru ca imaginea finală să apară.
Par simple, însă sunt exerciții excelente pentru dezvoltarea răbdării, a atenției și a coordonării.
Și exact asta s-a întâmplat. Câțiva copii care, de obicei, schimbă foarte repede activitățile au rămas concentrați până la ultimul abțibild. A fost una dintre acele mici victorii care poate trece neobservată, dar spune foarte multe despre progresul lor.
Am schimbat apoi ritmul.
Ne-am așezat în fața retroproiectorului și am urmărit lectura făcută de altcineva. Este interesant pentru copii să audă aceeași lume spusă și printr-o altă voce. Le dezvoltă atenția și le oferă o experiență diferită de ascultare.
Literele și-au făcut din nou apariția. De această dată copiii și-au reconstituit numele folosind pătrățelele din lemn, iar apoi au început să construiască singuri cuvinte.
În timp ce ceilalți experimentau, Darius, aflat deja într-o etapă mai avansată, a primit o provocare suplimentară. Folosind cifrele de pe masă, a început să rezolve mici înmulțiri. Îmi place întotdeauna să adaptez provocările astfel încât fiecare copil să simtă că poate merge puțin mai departe decât ieri.
Pentru că energia începea să scadă, am făcut și o pauză de mișcare.
Darius a descoperit pe YouTube un filmuleț cu personajele din Toy Story, care îi invitau pe copii să execute diferite mișcări, un fel de aerobic în joacă. Evident că ne-am ridicat cu toții. Am sărit, ne-am întins, am râs și, pentru câteva minute, sala s-a transformat într-un mic studio de dans. Astfel de momente îi ajută enorm pe copii să se regleze și să revină apoi cu energie proaspătă la activitățile de concentrare.
Finalul zilei a venit în mai multe etape.
Copiii au primit câte o căniță din hârtie pe care au colorat-o. În poveste era vorba despre suc de soc. Noi nu am avut suc de soc, dar am păstrat simbolul căniței și imaginația a făcut restul.
Între timp, fetițele care lipsiseră motivat în ziua precedentă au recuperat activitatea cu familia de pisici. Am parcurs împreună fiecare pas, iar la final și familia lor de pisici a prins viață, exact ca a celorlalți copii.
A fost o zi liniștită, fără grabă, în care literele au fost atinse înainte de a fi scrise, poveștile au devenit jocuri, iar jocurile au devenit învățare.
Și poate acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care ni le poate oferi o întâlnire de acest gen: timpul de a descoperi, fără presiune, că învățarea poate fi o aventură.
