A trecut o vreme bună de când n-am mai ieșit seara în oraș. Așa s-au potrivit lucrurile, așa s-au așezat zilele, dar în seara asta n-am avut de ales — trebuia să ridic un colet. Nici nu bănuiam că drumul acesta mărunt avea să-mi aducă o redescoperire. La plecare, orașul […]
toamnă lui 2025
32 de articole
Sunt zile în care viața curge domol, ca un fir de apă topindu-se de pe acoperiș, și altele în care totul pare să se împletească – grijile, durerile, drumurile medicale și momentele de tihnă. Dar undeva, la mijlocul fiecărei zile, există un loc mic și luminos în care mă întorc […]
Uneori, zilele cele mai apăsătoare se deschid, pe nesimțite, către un bine care nu era în plan. Pleci de acasă cu durerea în spate și cu gândurile coborâte, iar pe la prânz, într-un cabinet alb, descoperi că există oameni care știu să te reasculte. Și nu doar să te asculte, […]
Duminica asta… ce ciudată a fost! Mă tot întreb ce pot spune despre ea și dacă are, de fapt, vreun fir central sau doar o împrăștiere de momente. E important că dimineața am avut o corespondență cu doi doctori, încercând să mă lămuresc ce se ascunde în spatele acestei dureri […]
Astăzi am rămas în Gan Yavne, lăsând ziua să curgă în ritmul ei blând, sub o căldură care m-a mângâiat mai mult decât m-a obosit. Gabi era plecată la serviciu, iar eu, rămasă singură, mi-am găsit tot felul de lucruri de făcut — din acelea care nu par importante, dar […]
Am plecat din nou la drum, într-o dimineață palidă, când orașul încă dormea sub ceața rece a zorilor. N-am mai găsit bilete la autocar, așa că am ales un microbuz. Mic, dar curat, cald, cuminte — de parcă ar fi știut că am nevoie de un drum blând. Durerea de […]
Uneori nu e nevoie de vorbe. Corpul înțelege primul. Pielea are o memorie a ei — mai fidelă decât mintea, mai blândă decât rațiunea. Ea ține minte atingeri, nuanțe de temperatură, tresăriri, distanțe. Știe exact unde s-a oprit o mână când dragostea era nouă și cum s-a schimbat atingerea după […]
Există un fel de muzică pe care doar casele o știu. Nu vine de la radio, nici din difuzoare — e un amestec de zgomote banale: o tigaie care sfârâie, un capac care cade, o ușă de frigider care se închide prea tare. Și undeva, printre ele, două respirații care […]
Noaptea are urechi. Le ține aproape de perne, de piele, de pieptul celuilalt. Uneori adoarme cu ele lipite de respirația ta — acel suflu ritmic care spune fără cuvinte că ești viu, aici, lângă mine. La început, respirația ta mi se părea o mică invazie. Prea aproape, prea reală. Cineva […]
Există o formă tandră de intimitate care nu se vede în poze și nu se povestește la cafea. E aceea care se strecoară printre gesturile stângace și sunetele corpului, între mirosuri omenești și ticuri fără mască. În spatele ușilor închise, acolo unde iubirea nu mai are nevoie de machiaj, se […]
În sfârșit, a ieșit soarele. Bine, un soare timid, printre rafale de vânt nărăvaș și aer rece, dar e soare. Iar eu, după o zi plină, m-am întors acasă, cu gândul că o să mă odihnesc un pic. Doar că nu pot. Nu pot să mă desprind cu totul de […]