Pentru oameni speciali, multă migală!

Spun asta pentru că am întâlnit oameni care cer așa ceva. Nu o cer verbal, dar îmi dau seama din modul în care decurge dialogul, din felul în care sunt exprimate dorințele. Frământări… căutări… întrebări.

Începe Clasa Pregătitoare! Să fie cu multă inspirație, răbdare și lucruri bine făcute.

Treizeci și unu de litere va „coace” priceputa Minnie pe parcursul întregului an școlar.

31 de cifre va descoperi Mikey în căutările lui.
Mulțumesc doamnei Marcela pentru provocare!

Dulce provocare. 🙂

O omidă updatată

Am revenit la omida asta sfătoasă și la fața ei care te îndeamnă la studiu. O face cu atâta plăcere că măcar din curiozitate, și tot o să deschizi o carte să vezi ce-i prin ea.

A poposit într-o sală în care, din septembrie, vor răsuna glasurile copiilor din Clasa Pregătitoare.

Pentru asta, doamna învățătoare – căreia îi mulțumesc frumos pentru colaborare – a dorit ca omida să fie înconjurată de cifre, cele 10 cifre, de 5 consoane și 5 vocale. Pe măsură ce situația o va cere, rondelele postament vor fi ocupate de alte litere, ori ortograme.

Ce ziceți, deschidem o carte? Ori dacă nu, facem niște socoteli?

Ce materii mai studiază cei mici la clasa a I-a?

Vă vine în gând abecedarul, nu-i așa? Însă el nu mai există, acum numindu-se Limbă și comunicare. Nici matematica nu mai este ce a fost, ea făcându-se alături de științe.

De regulă, învățătorul își face orarul în funcție de programul cadru, unde există un număr minim și un număr maxim de ore pe săptămână. La clasa I-a, numărul minim de ore pe săptămână este 18, iar numărul maxim, 20. Deci, zilnic ar putea avea 4-5 ore, în funcție de orarul ales de învățător.

Orarul ar putea arăta așa:

1. Limba română (Abecedar 1 ora/zi, scriere 1ora/zi) – 8 ore /săptămână (deci numai 4 zile din săptămână are limba română)

2. Matematică (4 ore/săptămână – deci numai 4 zile)

3. Cunoașterea mediului(1 ora/săptămână )

4. Religie (1 ora/săptămână)

5. Educație muzicală(1 ora/săptămână)

6. Educație plastică(1 ora/săptămână)

7. Educație fizică (2 ore/săptămână)

8. Abilități practice (1 ora/săptămână)

Cum puteam reprezenta grafic materiile studiate? O variantă ar fi ca cea de jos, dar opțiunile sunt practic infinite.

O omiduță numără de la…

… de la zero la treizeci și unu.
De ce?
Pentru că după vacanța de vară va merge la școală. Intră în Clasa Pregătitoare.
Acum pare îndepărtat și după un an școlar întreg, e firesc să fie așa. Ne vom bucura de vacanță, cei care au fost efectiv la școală, dar și cei care au mai făcut școala încă o dată acasă.

Însă omiduța a plecat pentru că ea merge încet și trebuie să ajungă departe, așa că, precaută din fire, a pornit la drum.


Dacă o vedeți să vă purtați frumos cu ea pentru că, în ciuda aparențelor, știe să numere chiar mai departe de numărul 31 și e și foarte drăguță. 🙂

Drum bun și aștept vești de la viitorii tăi colegi!

Nu e ok să persiști într-o eroare

cu atât mai mult dacă eroarea respectivă afectează noțiuni predate unor copii.

Am aflat de ceva vreme de o situație destul de bizară la care m-am gândit foarte mult. Se făcea că o doamnă învățătoare, nu la prima tinerețe, dintr-un oraș renumit al țării, la o unitate școlară la fel de renumită, tot preda unor copii din școala primară fracțiile greșit. Încurca numitorul cu numărătorul iar asta se petrecea de ceva lecții încoace.
Părinții, unii dintre ei care urmăresc ceea ce fac elevii la școală au sesizat eroarea, și au purces a o îndrepta.
Dar au întâmpinat opoziție din partea copiilor, cei care o văd pe doamna de la catedră super pregătită, iar ceea ce spunea ea era literă de lege.
Cu plânsete și opoziții au reușit să-i convingă că nu au fost ei atenți și au remediat greșeala, dar a doua zi, la ora de matematică, doamna a continuat să facă exerciții cu fracții având numitorul poziționat deasupra barei și numărătorul, sub ea.
Iar au fost plânsete acasă și părinții au discutat între ei pentru a elucida problema. S-a dovedit că nu avea cum a scrie eronat o clasă întreagă, și așa, a ieșit la iveală confuzia dascălului de la catedră.
După câteva ore, un băiețel s-a ridicat și a rostit confuzia, însă doamna învățătoare s-a supărat. Ce a urmat nu știu dacă mai are importanță ci faptul că o parte dintre copii au căpătat o îndoială în ceea ce privește spusele doamnei.

– Mama, dar dacă doamna ne va preda iar ceva care nu este corect, ce ne facem noi?

O întrebare cât se poate de pertinentă la care răspunsul este greu de rostit.
În timp ce aveam în minte această întâmplare, am primit un telefon, de la o doamnă învățătoare din mediul rural, care m-a rugat să o ajut cu un material mai inedit, iar când am aflat ce anume dorește am știut despre ce este vorba.
A solicitat un tort tăiat în 12 felii, și am întrebat-o dacă predă fracții. A rămas mirată de rostirea mea și de faptul că am știut pentru ce are nevoie și mi-a povestit ce anume dorește a face alături de copii. Vrea să pună pe cele douăsprezece felii câte o cerință, pentru ca la final să facă o magie, copiii fiind legați la ochi, iar în momentul când îi vor deschide în fața lor să se afle un tort adevărat.
Vă închipuiți reacția copiilor atunci când își vor scoate eșarfele și vor vedea tortul adevărat? Vor uita ei degrabă fracțiile? Înclin să cred că nu.

M-am bucurat de inițiativa doamnei și i-am dat curs, după puterea și priceperea mea. Ai crede, la prima vedere, că e foarte ușor să confecționezi un tort însă vreau să vă mărturisesc că nu e chiar așa. Da, pare la îndemâna oricui, dar această părere se cam spulberă atunci când treci la fapte.
Nu contest faptul că or fi oameni mult mai pricepuți ca mine, care meșteresc mai repede și mai ușor, ceea ce nu a fost cazul – fără cazne – la mine. Eu sunt încântată de rezultat, dar nu într-un procent de 100%. Era loc și de mai bine însă acum atât am reușit.

Aștept cu nerăbdare reacțiile de la lecție. Cât despre fracții, am avut ocazia să le mai reprezint o dată, pentru o doamnă super și lecția ei specială.

Fracții cu peripeții

Așadar, dacă suntem într-o eroare e bine ca atunci când ea este semnalată să procedăm în consecință, cu calm și înțelegere. E cea mai bună alegere din care toată lumea are de câștigat.

Când totul e pe repede înainte

Afară sunt douăzeci și unu de grade Celsius. Bucuria e mai mare, adică are mai multe grade.
Nici nu știi cum să te mai îmbraci, așa cum nu știi la ce să te uiți mai întâi.
Dimineață am observat că parbrizul mașinii era acoperit de polen. Pentru cei sensibil, trebuie că e cruntă apariția lui. Și s-a așezat ca o pătură pentru că totul a fost forțat să iasă altfel decât era programat. De plante nu de om.
Îți vine să imortalizezi totul, de parcă e ultima dată când vezi așa ceva, însă cred că așteptarea a făcut posibilă așa manifestare.
Astăzi, am văzut și eu primele berze în carne și oase și vreau să mărturisesc faptul că am oprit mașina și am încercat să le fotografiez. Din nefericire fotografia nu poate spune și bucuria pe care am avut-o.

Și pentru a fi primăvară și în casă, am meșterit niște elemente specifice.

Soarele acesta încălzește așa de bine, că a făcut posibilă apariția stolului de rândunele. 🙂

Aprilie

Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Şi zarzărul, şi vişinul, şi perii)
Stau gata să se-nalţe din tulpini
Spre cerul primăverii…

Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Şi cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.

Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, uşoare,
Cu toate că-i o vreme aşa de schimbătoare.

Ah, fetele – şi mai ales cucoanele –
Când vine primăvara
Sunt dulci şi colorate ca bomboanele!

Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaştri tare,
Şi gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical…

Un mic vârtej, copil al Nefiinţei,
De-a curmezişul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-şi prindă coada galbenă cu dinţii.

Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un şir subţire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer…

George Topârceanu

O primăvară care se lasă mult așteptată

Oare primăvara asta nu s-a ascuns cumva într-un castel? Mă gândesc că da, de vreme ce nimeni nu o poate zări.

Am avut de făcut un proiect inedit care să cuprindă mai multe activități efectuate alături de niște prichindei de Clasă Pregătitoare.
Așadar, am stat și am cugetat îndelung pentru a găsi o variantă bună și pentru activitățile de la limbă și comunicare, dar și să se lege cumva cu cele de la matematică, adică activitățile matematice neuitând arta plastică și îndemânarea.
În acest sens am confecționat un castel, pe laturile căruia am făcut șapte „ferestre”. Pe ferestrele rotunde, care erau rabatabile, am pictat câte o floare de primăvară: ghiocel, narcisă, lalea, volbură, pansea și bumbișor.

Fereastra centrală, cea dreptunghiulară, a fost tăiată, dar ea va fi scoasă de către un copil la momentul oportun din lecție, pentru ca în spatele ei să se poată vedea surpriza.

Pe fiecare rondel va fi atașată o cerință din limbă și comunicare. Întrebările vor fi pregătite de doamna învățătoare, conform scenariului zilei respective.

Lângă acest castel va fi un copac, iar legătura dintre ele va fi făcută cu o ață de mărțișor. Pe ea, vor fi atârnate cu ajutorul unor agățători, niște flori de măr. Pe fiecare floare de măr vor fi niște silabe – în mijlocul lor -, iar copiii, după ce le vor extrage dintr-un coșuleț, le vor atârna acolo (pe firul de mărțișor). Alți copii vor face cu ajutorul acestor silabe, cuvinte pe care le vor pune în copac. În acest fel, mărul va înflori.

flori de măr – tipar

Pentru activitatea matematică am confecționat un panou pe care am ilustrat două probleme din cartea folosită la ore.

Activitatea finală a fost una legată de artă pentru că a implicat pictură, aici copiii trebuind să realizeze un peisaj de primăvară. În acest sens, am pictat eu postamentul, ei urmând a completa elementele necesare. Lalele, narcise, ghiocei, fluturi, albine și gărgărițe au fost pictate de copii, fiecare cu elementul lui, și toate, la final, și-au găsit loc pe postamentul pregătit.

Și dacă până acum v-ați întrebat ce anume se va vedea pe fereastra dreptunghiulară a castelului, ei bine, e momentul să aflați că acolo este ascunsă o fetiță Ghiocel. E o imagine mai altfel a acestui anotimp iar dacă ar fi să aflați părerea mea, cred că e cea mai inspirată. Și delicată. 🙂

Cu atâtea argumente credeți că o vom îndupleca să vină?
Pe cine? Pe Primăvară, evident!

Trenul dărniciei – Joc logic cu o grupă de Bobocei

Atât de mult m-am învârtit în jurul acestui subiect încât am fost curioasă să merg cu căutările mai în amânunt pentru a putea veni în întâmpinarea educatoarei dar și a înțelege ce anume se urmărește și care este scopul jocului. Am citit mai multe materiale și am avut ocazia de a mă juca și eu aceste jocuri alături de copiii mei, chiar dacă nu știam că ele au o astfel de denumire.

Iată ce am găsit pe talente de năzdrăvani la acest subiect.

„Trenul” cu o diferență (și cu 2, 3, 4).

Regula este simplă: se așază o locomotivă. Piesa care urmează – primul vagon – trebuie să aibă o singură diferență (sau în funcție de tipul de joc – 2/3/4) față de locomotivă. Dacă locomotiva este cerc, mare, roșu, gros, și acceptăm o singură diferență, piesa următoare poate fi:

  • orice altă formă decât cerc, dar mare, roșu și gros.
  • cerc, roșu și gros, dar mic.
  • cerc, mic, gros, dar galben sau albastru.
  • cerc, mic, roșu, dar subțire.

Dacă trenul trebuie să aibă două diferențe, copilul trebuie să „nege” două dintre caracteristici. Același exemplu – locomotiva este cerc, mare, roșu, gros, urmează un vagon:

  • orice altă formă decât cerc, mic, dar roșu și gros (și poate fi pătrat/triunghi/dreptunghi, mic, roșu, gros).
  • orice altă formă decât cerc, subțire, dar roșu și mare (și poate fi pătrat/triunghi/dreptunghi, mare, roșu, subțire).
  • orice altă formă decât cerc, galben sau albastru, dar gros și mare.

Combinațiile pot continua de aici în multiple variante, este aproape imposibil să le scriu pe toate. Algoritmul se aplică identic pentru 3 și 4 diferențe, iar pe măsură ce numărul de diferențe crește, numărul de posibilități scade. Jocul poate continua până la epuizarea tuturor pieselor/posibilităților, sau poate avea, de la început, un număr limitat de vagoane.

Dacă veți fi curioși și veți accesa pagina, veți vedea că sunt acolo imagini în care exemplificările sunt extrem de clare.

Am confecționat și eu, pentru un Cerc Pedagogic ce avea ca temă acest joc logic, o activitate de sine stătătoare nu una integrată, materialele necesare jocului.

Pentru că suntem în preajma Sărbătorilor de Crăciun iar acum așteptăm mai mult ca niciodată cadourile, trenul din activitate tocmai asta aducea: cadouri. Ele au fost reprezentate de formele geometrice încadrate în acest joc.

Ca să existe un ambient potrivit poveștii, în tren nu era nimeni altul decât Moș Crăciun. Nu el împarte cadourile în noaptea de Crăciun?

Trenul nu putea opri decât într-o gară iar ea aștepta nerăbdătoare sosire lui cu atât mai mult cu cât urma ca vagoanele să fie pline cu daruri.

Doamna Floricica, cea cu care am colaborat, s-a transformat într-un impiegat de mișcare iar ținuta ei arăta într-un mare fel. Am înțeles că cei mici au fost de-a dreptul fascinați de această apariție.

Figurile geometrice au fost în număr de patru – cerc, triunghi, pătrat, dreptunghi, de trei culori – roșu, galben, albastru, de două mărimi și de două grosimi.

Iar copiii, alături de doamna lor iscusită, s-au jucat cu multă plăcere și interes.

A fost o provocare mare, cu multă migală și elemente dar eu ador provocările. Așa cum iubesc și oamenii cu drag și răbdare de copii dar mai ales cu determinare. Ori doamna Floricica de asta a dat dovadă în cariera ei de dascăl.

Sunt convinsă că cei mici nu vor uita curând această întâlnire.