machetedidactice.com

Dimineți aurii de parcă aș fi în alte lumi

Sunt 12 grade cu plus.
E o atmosferă caldă, la propriu, octuoasă cu miros de toamnă. Atmosfera e toată de toamnă autentică, blândă și pritenoasă. O liniște și o tihnă învăluie clădirile și sufletele din interiorul lor, ori cel puțin așa îmi doresc să se petreacă lucrurile. Din casă nu se vede întregul, nu poți cuprinde ce e de neratat.

Fug afară pentru a face și eu parte din spectacol.

Mi-aș dori să am aripi pentru a mă ridica deasupra covorului de frunze pe care vântul de aseară l-a așezat după o partidă strașnică de joacă.
Auriul este culoarea dimineții, un auriu pur, curat, neîntinat de alte surate metale doar pentru a-l spori.
Soarele e ca o bilă incandescentă care se ridică într-o verticalitate care parcă te doare.


Îmi ridic umerii.
Salt capul.
Coloana geme mai tare sau mai încet. În unele locuri chiar pocnește e multă amorțire.
Sufletul îmi este copleșit de bucurie, o bucurie așa cum e definiția din dicționar, nu pârâtă.
Mi-aș fi dorit ca măcar cei în fața cărora are loc acest spectacol măreț al naturii să se oprească pentru a se uita, bucura, purifica.

Inspir cât de adânc pot în ciuda măștii pe care o port. Aromele toamnei trec prin toate straturile și se așază în mintea mea, neavând cum dispărea de acolo decât în anumite condiții de boală, dar nu vreau să mă gândesc la asta acum. E prea frumos să se strecoare gțnduri care nu se potrivesc.

Am intrat în casă. Câteva unde de miere am găsit și aici.

După ce m-am descălțat și spălat pe mâini, magia a dispărut. Am revenit în lumea reală.

Lasă un răspuns

%d