Când în suflet rămân rămășițele verii

Facebook-ul mi-a reamintit că acu’ patru ani, de la fereastra camerei mele se vedea un strat pufos de zăpadă și mi-au răsunat în suflet clinchetele din glasul lui Luca. Așa de bucuros a fost, că am înregistrat câteva secvențe să le trimit și peste mări și țări, la Răzvan, poate i-o fi și lui dor.

Anul acesta e altfel, nu a căzut pic de ninsoare, iar reparațiile făcute de cei de la municipalitate au lăsat aleile pline de pământ, care la prima ploaie ori ninsoare se vor transforma într-o mocirlă. E o toamnă frumoasă, plină de culori speciale de care trebuie să te bucuri, pentru că nu pierzi nimic, din contră, vei fi foarte câștigat.
În fiecare dimineață, am prilejul să admir toamna, și încerc să apreciez, la adevărata valoare, existența ei, în ciuda faptului că ele, anotimpurile, s-au cam inversat.

Nu știu cum, gândul mi-a fugit la vară, căldură, soare, culori. Copii, bucurie!

Am imortalizat această bucurie, pe care am trimis-o, acolo unde era așteptată, și a fost primită așa cum se cuvine.

Copilăria e frumoasă, indiferent de anotimp!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: